Istorie. Imaginație. A doua zi după întîia premieră de perete

Nu pot ști din ce parte a anului (1935) este imaginea de mai sus, luată pe bucureșteana Cale a Victoriei. Foarte probabil este toamna, căci umbrele trecătorilor se află lungi...Într-o așa atmosferă, după ce reușește alături de N. Baticu și I. Trandafir întîia ascensiune a unui perete de la noi, Dan Popescu (1912-?) trage fără îndoială un somn bun, iar a doua zi merge să se destindă prin centrul urbei. Își permite asta, întrucît e student, iar prin urmare nu are a semna condica la un serviciu, cu noaptea în cap, precum colegul de coardă Baticu.

(în prim plan, Dan Popescu, la școala Clubului Alpin austro-german, 1938)

(același, în calitate de instructor la o școală organizată în cadrul Clubului Alpin Român)

Mergînd pe Calea Victoriei, inevitabil alene, îl întîlnește pe Nae Dimitriu, în acte vicepreședinte, dar mai ales „suflet al Clubului Alpin Român” (apud W. Kargel). Deși îi separă niște ani, iar Dan îi vorbește cu „dumneavoastră”, Nae îi strînge mîna grav, și îl felicită pentru performanța din peretele Gălbenelelor...

(în prim plan, Nae Dimitriu, iar lîngă el Niculae Baticu, la a doua escaladă a peretelui Gălbenelelor, 1937)

(cel de-al treilea membru al echipei care a reușit premiera Furcilor, și anume Ion Trandafir, 1912-1938)

Foarte posibil, Dan Popescu nu va fi ratat întîlnirea colegială care a avut loc în după-amiaza acelei zile, la restaurantul Mercur, și unde (fără îndoială „la un pahar de vin bun”) Niculae Baticu a prezentat desfășurarea ascensiunii...

Dacă am pomenit în titlu de imaginație, am făcut-o pentru că ea privește și următoarele remarci... Mai exact, mă întreb cum vor arăta prezentările de oameni și fapte alpine, de la 2022, transpuse - cu mai multă ori mai puțină imaginație - în media de peste 80 ani...La o adică, în așa joacă peste decenii m-a educat inclusiv o știre din publicația păstorită de Nae Dimitriu, și anume Buletinul Alpin (nr. 1-2/1933). Și unde sînt reproduse opiniile despre munții noștri, dintr-o publicație de la 1872...

PS

Mă simt dator cu precizarea că în București a existat fenomenul ca unele artere să aibă parte de un trafic pietonal ce depășea trotuarele. Subsemnatul l-a apucat în ceea ce privește strada Lipscani, dar privind imaginea inițială de aici se pare că exista interbelic și pe Calea Victoriei.În cazul ultimeia, va fi avut caracterul de Corso (și nu comercial, ca în cazul Lipscanilor), unde oamenii ieșeau strict la plimbare, la a vedea și a fi văzut de alții din lumea bună a orașului.

Fotocopiile după Buletinul Alpin mi-au parvenit prin amabilitatea lui Cristi Gal.Unele imagini provin din colecția Sorin Tulea.

Duminică, 28 august 2022 - 15:06 
Afisari: 981 


mirceaordean..