Istoricul Predealului
In istorie se pomeneste primoa oara de Predeal in 1369, cand armata ardeleneasca condusa de Voevodul Nicolae, intra in Muntenia pe la pasul Predeal, pentru a merge contra lui Vladislav Basarab. In 1611, Radu Serban Domnul Tarii Romanesti, trece cu armata tot pe la Predeal, si ajungand la Brasov, castiga o victorie stralucita contra lui Batory, la biserica Bartolomeu. De atunci incoace, incepe sa se vorbeasca mai des de Predeal
In acele vremuri grele era pe Valea Prahovei un lant neintrerupt de fugari care mergeau la Brasov, pentru a scapa de mania veneticilor. Fugarii nu urmau totdeauna Drumul Domnisorilor pe apa Prahovei, ci de multe ori de la Sinaia apucau calea muntiilor, prin Valea Ialomitei si pe la Strunga, de unde treceau in Ardeal la Bran. Altii mergeau pana la Intre-Prahove, (Azuga) de acolo luau Valea Azugei la deal si ieseau peste muntii din partea aceea la Brasov;in fine altii inaintau pana aproape de frontiera de azi, de unde uracu in sus Valea Joitei, treceau peste Dihamul, numit inainte Raiul-Sasiilor, si ajungeau la Rasnov, coborand Valea Glajariei.
In 1737 se construieste primul drum de carute pe Valea Prahovei, pana la frontiera;el trecea pe la gura Rasnoavei, cam pe unde este astazi sanatoriul din Predeal. Aici la gura Rasnoavei, era prin 1700, pe cand nu exista inca drumul, un han mare, care servea adapost fugariilor. Dupa constructia drumului, prin 1750, s-au mai construit in Predeal inca doua hanuri, Hanul lui Ruja (pe unde vine cazarma astazi) si Hanul din gura Puristoacei, tocmai pe frontiera
Tot cam pe acele timpuri, adica in anul 1774, Biv-vel Logofatul Chrisoscoleu Buzoianu, daruieste Ieromonachului Ionichie, un loc pe muntele Clabucetul Taurului (20 iunie 1774) pentru ca sa construiasca un schit, pe care Ieromonachul il fundeaza in acelasi an, ridicandu-l intreg din lemn.
Cativa ani mai tarziu, in 1788, avand loc pe dealul Cetatuia, situat in fata garii Predeal o lupta intre Romani-Turci si Austrieci, schitul a fost prefacut in cenuse. Austriecii au fost cumplit batuti de catre armatele Romano-Turce, conduse de Mavrogheni. Chiar in acelasi an Staretul Ionichie, recladeste schitul tot din lemn, fiind ajutat de un oarecare Ion Buzatul din Bacifalul-Sacelelor. Pe vremea lui Mihai Const. Sutu, 1792 trecand pe la Predeal o comisie pentru rectificarea Hotarelor Tarii Romanesti despre Ardeal, se zice ca intr-o noapte aceasta comisie s-ar fii adapostit la schit.
Nu mult timp dupa aceasta recladire, adica pe la anul 1819, schitul putrezind a cazut, si in acelasi an un oarecare Ion Manole zideste o biserica de piatra. La 1844, muntele Clabucetul Taurului, devine proprietatea acetei biserici, fiindui daruit de catre marele Ban Al. Filipescu, care il avea prin cumparare de la Chrisoscoleu Buzoianu.
Cu inceperea anului 1930, s-au stabilit aici primii locuitori, urmasii scutelnicilor Manastirii Sinaia. Se zice ca prima casa taraneasca construita la Predeal, ar fii fost a unui Moise Zangur in anul 1830. In 1864, incepandu-se constructia soselei nationale Ploiesti-Predeal, s-au infintat mai multe hanuri si un sat intreg de baraci de lemn. De atunci populatia si intinderea comunei au crescut neincetat, dar Predealul devine localitate insemnata, numai din anul 1852, cand s-a mutat acolo vama de la Breaza, sub Alexandru Ghika-Voda.
Pe la anul 1864, gasim ca protosingherul Pantelimon Vidriginescu tinea scoala la schitul Predeal, desi nu era platit de nimeni. Aceasta era a doua scoala care exista pe vremea aceea in comuna Podul-Neagului, prima fiind la Busteni, care era si cea mai veche. La 1872 s-a infiintat scoala in mod oficial , intr-un local cladit cu cheltuiala M.S. Regelui.
Catunul Predeal a facut parte din comuna Podul-Neagului, pana in 1880, cand Sinaia cu toate catunele ei (Poiana Tapului, Busteni,Azuga si Predeal), a fost declarata comuna urbana. La 1884 facandu-se despartirea acestei comune, Predealul a redevenit comuna rurala; de el depindeau atunci localitatiile Poiana Tapului, Busteni si Azuga.
Ca toate localitatiile de pe Valea Prahovei, Predealul a progresat cu pasi gigantici si putem da o idee de aceasta dezvoltare, spunand ca in vara anului 1892 numarul vizitatoriilor intregii comune a fost de 485 de suflete pe cand astazi el trece de 5000 de persoane.Ne mai ramane de adaugat cateva cuvinte despre muntele Dihamul sau Raiul-Sasilor pe care vechime isi aduceau Rasnovenii turmele la pascut.Dupa documentul ce se pastreaza in arhiva bisericii romanesti din Rasnov si care e investit cu iscalitura proprie a lui Mihai Viteazul (1595, se vede ca acest munte a fost daruit in aprilie 1550 de catre fratii Udriste si Toma Postelnicul numitei biserici. Astazi toti Rasnovenii isi pasc turmele lor pe acest munte.
Extras: In muntii Sinaei, Rucarului si Branului
de Michai Gold(Haret)
Bucuresti 1910
Vineri, 2 octombrie 2009 - 19:17
Afisari: 3,019
amos_and
Vineri, 2 octombrie 2009 - 22:26