Istoricul Bustenilor

Nu se stie care este originea numelui Busteni, dar ceea ce se stie sigur, este ca pe la 1790, punctul unde Valea Cerbului se varsa in Prahova, purta numele’’La Busteni’’ iar locul pe care il ocupa comuna azi, era presarat de gropi. Bustenii ca asezare stabila de locuitori, nu dateaza decat de la inceputul secolului trecut, asa ca asupra istoricului sau, nu se pot spune multe, mai cu seama ca nu ne-a ramas mai nimica scris.

Vechiul drum, dinainte de 1846, Drumul Domnisorilor, urca de la Valea Pelesului si pana la’’Intre-Trestii’’(tunelul de azi), cam tot pe stanga Prahovei, trecand de-a lungul muntelui Zamura. Acolo era prin secolul al-XVI-lea (1500-1600), cam in dreptul fabricii de hartie de azi, un han mare , Salonul de Piatra, pe acele vremuri- cel mai vestit din Valea Prahovei. 

Dupa resturile ce se vedeau pana acum cativa ani, se poate deduce ca era cladit solid, ca o cetate, in care se puteau adapostii calatorii in timpurile grele. Se presupune ca acest han a fost daramat de Turci in razboiul lor contra austriecilor (1787-1790).’’Salonul de Piatra’’era singura locuinta omeneasca, care exista prin acele locuri, inainte de anul 1800.Pe la inceputul secolului trecut, satul avea vreo 20 de case si 2 hanuri. Casele erau toate situate pe Valea Cerbului, cam pe unde vine astazi pichetul granicerilor. Locuitorii lor se mutasera de la Isvor (Sinaia), se trageau din scutelnicii darutiti pe vremuri, acelei manastiri pentru propria ei paza. Primele case pe locul Bustenilor de azi au fost construite cativa ani mai tarziu, de taranii Vasile Dragus, Nita Enache si Ghita Bogoslovu, veniti intre 1810-1820 din catunul Isvor

.Din acel moment, Bustenii a crescut incetul cu incetul. Locuitorii lui duceau pe acele vremuri, viata linistita a munteanului voinic, care nu-si cunostea decat muntii lui.Inainte de 1864 la Busteni era resedinta primariei comunei Podul-Neagului, care se intindea de la frontiera si pana la Posada ; ea cuprindea satele Predeal, Busteni, Sinaia, Isvorul, Posada si Podul-Neagului de langa Comarnic.

In 1864, catunele Posada si Podul-Neagului au trecut la comuna Comarnic, de care tin si azi, iar catunele de la Isvor si Predeal, au format comuna Podul-Neagului. Tot prin 1864, in numita comuna existau doua scoli : una la Busteni, cea mai veche, la care veneau si copiii din Sinaia-Isvor, si a doua particulara la schitul Predeal.La 1874, comuna Podul-Neagului, a luat numele de Sinaia, dupa dorinta exprimata de M.S. Regele. In acelasi timp primaria a fost mutata de la Busteni la Sinaia. Sinaia impreuna cu toate catunele ei, a fost declarata comuna urbana prin legea din 1880, insa pentru ca intinderea comunei era prea mare, in 1884 a fost despartita in doua : deoparte Sinaia comuna urbana, si de alta parte comuna rurala Predeal, cu catunele Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predeal. Fata insa de colosala dezvoltare pe care a luat-o in timpii din urma aceste localitati, Busteniul a fost despartit de Predeal la 1 iulie 1908, cand s-au format doua comune rurale deosebite: prima, Bustenii cu Poiana Tapului si cu Zamura, si secunda, Predealul cu Azuga.O proba de dezvoltarea colosala a acestor localitati este urmatoarea. In 1892, comuna Predeal compusa din cele patru sate, avea in total 437 case : astazi singur Busteniul are peste 400 case.De muntii din jurul Sinaei-Bustenilor si Azugei, putem spune urmatoarele: Costilele, apartinea din vechime familiei Dudestilor de la care a fost cumparat la mezat (5 februarie 1804) de catre Manuk-bey, omul de paie al vestitului camatar Baltaretul. Odata cu Costilele, el a mai cumparat si Muntii de la Azuga, Retivoi, Fata-Gavanei, Lacul-Rosu si Unghia-Mica, tot de la Dudesti.

 Pretul platit de Manuk-bey, a fost de 113.000 lei vechi sau 37.290 lei noi. Toti acesti munti au fost cumparati la 1892 de M.S. Regele, de la Manuk-bey, cu pretul de 850.000 lei.Jepii- Mari si Mici, impreuna cu muntii de la Azuga, Pietricica, Paraiele, Sorica, Varful-lui-Gavan, o parte din Lacul Rosu si Luncile d’Intre-Prahove(locul pe care e Azuga de azi) apartineau prin 1793 Medelnicerului Constantin Filipescu, care in 1794 ii vinde lui Dinu Cantacuzino Paharnicul, iar la 1808 devin proprietatea lui Alex Filipescu.Tot familia Filipescu, stapanea inca de la inceputul secolului al XVIII-lea, muntele Sorica, care mai tarziu le fusese rapit de Dudesti si abia in 1786 ( 11 iulie) pe vremea lui Mavrogheni, Filipestii au reintrat in stapanirea acestui munte. In afara de cei citati, Marele Ban Al. Filipescu mai stapanea si urmatorii munti : Cazacu( la Azuga) cumparat in 1834, Cumpatul(Sinaia), Dutca, Clabucetul Taurului si Rasnoava(Predeal), toti cumparati la 1844 de la Baronul Cristodor Sakelarie, care ii stapanea prin mostenire de la doamna D. Sakelarie.

 Aceasta doamna ii cumparase in 1821 de la Biv-vel-Logofatul Crisoscoleu.Aceasta sumedenie de munti, a fost stapanita pana prin 1850-1855 de catre Filipesti. In 1846, Marele Postelnic, Ion Al. Filipescu trimite pe inginerul hotarnic G.Fischtum, sa le ridice planurile, lucrare care a durat mai multi ani.Intre anii 1850-1855, unii din muntii de mai sus, au trecut prin cumparare, in stapanirea Cretulestilor. La 15 august 1885, M.S. Regele a cumparat de la N. Cretulescu cu suma de 400.000 lei, urmatorii munti : Rasnoava(Predeal), Sorica(Azuga), Dutca, Cumpatul( Sinaia), Jepii Mari si Jepii Mici( Poiana Tapului). Tot de la N.Cretulescu M.S. Regele a cumparat in 1873, muntele Pietrele Arsa ( Sinaia).

Sursa: "In muntii Sinaei, Rucarului si Branului", Bucuresti, 1910

Miercuri, 20 noiembrie 2019 - 19:43 
Afisari: 1,956 


bogdan.t