Inaintasii

Motto:

         Nu mai sunt lupi...

         Nu mai sunt nici oameni care au vazut lupi...

  Istoria mersului pe munte in Carpati si a alpinismului romanesc in special, se desprinde ca o pagina fascinanta a istoriei noastre din secolul trecut.

  Nenumaratele organizatii si asociatii montane, literatura inchinata muntelui, publicatiile cu tematica alpina, dovedesc incaodata vocatia europeana a inaintasilor nostri.

  Sa incercam sa retraim fiorul acelor inceputuri prin evocarea catorva figuri emblematice pentru ascensiunile in Carpatii romanesti.

  NICOLAE BOGDAN. S-a nascut la 27 martie 1855 la Alexandria, judetul Teleorman. A fost profesor si un timp secretar la Camera Deputatilor. Fire vesela si prietenoasa, a cutreierat muntii incepand de pe la 29 de ani, fiind insotit de cele mai bune calauze ale vremii, dar si de prieteni mai tineri, ori mai varsnici.

  Pe la 1922, in ciuda varstei, era sprinten si nu cunostea oboseala, motiv pentru care prietenii ii spuneau ,,Naluca muntilor", renume care a ajuns pana in zilele noastre gratie unor scrieri ale vremii.

  Printre numeroasele sale ascensiuni din Bucegi amintim pe cea intreprinsa in anul 1910 pe traseul: Busteni-Poiana Costilei-Valcelul Poienitii-Valea Malinului-Valea Verde-Valea Seaca a Costilei.

  NESTOR URECHIA. Fiu al lui V.A.Urechia(1834-1901), istoric, scriitor, membru al Academiei Romane, s-a nascut la 1 mai 1866. Si-a desavarsit studiile ingineresti in tara si in Franta, devenind prosesor la Scoala de poduri si sosele. La 1916 il gasim diriginte al soselei Campina-Predeal. Se stabileste in Busteni si isi ridica o locuinta la iesirea din localitate spre Gura Diham.

  Prima ascensiune pe munte a facut-o in compania lui Nicolae Gelepeanu, o renumita calauza a acelor vremuri, de care l-a legat o prietenie pentru tot restul vietii. Deasemeni, ghid pentru intreg abrupt al Bucegilor i-a fost Nicolae Butmaloi, vestit vanator de capre si cabanier la Casa Pestera.

  Indragostit ca nimeni altul de Bucegi, Nestor Urechia a dedicat acestora pagini literare de adanca poezie, a vorbit despre ei in numeroase conferinte publice. In 1904 a publicat volumul ,,Zanele din Valea Cerbului", povesti pentru copii, aparuta de atunci in peste 15 editii. Dintre numeroasele carti inchinate mersului pe munte, studiului atent asupra florilor si a vietatilor marunte, amintim titlurile: ,,Dragi sa ne fie muntii", ,,Robinsonii Bucegilor", ,,Zambetul pamantului", ,,Fermecatoarea natura".

  In anul 1926 se mai intalneau in multe zone de abrupt marcajele, cu scandurele prinse de copaci, pe care acesta le facuse pe Braul lui Raducu din Jepi si Poiana Tarlelor si Portita din Caraiman.

  Lui Nestor Urechia ii datoram numeroase denumiri din abruptul prahovean al Bucegilor: Blidul Uriasilor, Stanca si Hornul lui Gelepeanu, toate din Costila.

 

  VASILE TEODORESCU. A fost una dintre cele mai interesante figuri din turismul si alpinismul romanesc. Nascut in Bucuresti, la 1867, a imbratisat de tanar meseria de tipograf. Lucrand cu plumb, pleca vara pentru refacere la Busteni. A ramas atat de impresionat de frumusetea locurilor si a Muntilor Bucegi, incat prin 1901 s-a hotarat sa ramana acolo.

  Ani dearandul s-a ocupat cu publicarea ziarului local ,,Bucegii din Busteni". Pe munte mergea pentru placerea lui, dar se intampla ca de multe ori sa conduca grupuri pe branele, ori pe vaile din abrupt, fara insa, a practica meseria de ghid, adica fara onorariu.

  In drumurile sale lua cu el un aparat mare de fotografiat. Cu el lua vederi pe care le copia, apoi, pe carti postale si pliante, pentru popularizarea frumusetilor Bucegilor. In afara de acest mod de popularizare, el a scris si unele articole, doua dintre ele gasindu-si locul si in cartea ,,Dragi sa ne fie muntii" a lui Nestor Urechia.

  La tipografia sa din Busteni au aparut numeroase ghiduri, calauze si scrieri literare, printre colaboratorii sai fiind si Mihai Haret.

  Cat timp a fost tipograf la Imprimeriile Statului, Vasile Teodorescu a lucrat la tiparirea cartilor profesorului Nicolae Iorga; cunoscandu-l bine si apreciindu-l, cand a fost prim-ministru (1931-1932), l-a sprijinit pentru a fi numit primar la Busteni. Inaine de investire, Teodorescu merge in audienta la N.Iorga si conditioneaza functia de improprietarirea localnicilor care reclamau aceste drepturi.

  ION STANILA-SENIOR. S-a nascut la 7 februarie 1846 la Rasnov. A fost ghid si primul cabanier la Cabana Malaiesti a sectiei Brasov a S,K.V., inaugurata la 29 iulie 1882. Casatorit in 1870 cu Maria, sotii au avut trei copii, toti devenind, la randul lor, ghizi si cabanieri.

  Ca ghid era fara cusur, om de incredere, credincios, amabil si nu umbla, neaparat, dupa castig. Cand conducea excursii, caravane cu cai, impunea o ordine perfecta si impartea judicios poverile pentru cai, ca si pentru oameni. Din ce i se incredinta, nu se pierdea nimic, el raspundea pentru toate.

  Ion Stanila-senior a fost in serviciul S.K.V. pana in clipa in care a cazut victima muntelui, in ziua de 7 august 1910. El a plecat insotit de un nepot, pe Bucsoi, sa culeaga cateva flori de colt ce le promisese unui colectionar. Pe la amiaza, copilul s-a intors la cabana spunand ca bunicul a disparut in ceata si nici nu a mai raspuns la strigate. Feciorul cel mare, Ion, l-a gasit mort, cazut in Valea Rea. In dinti inca mai tinea doua flori de colt culese.

  A urmat cabanier la Malaiesti Ion Stanila-junior si cu sotia sa Paraschiva. Ei au avut toate calitatile tatalui.

  Barbatul decedand pe front, cabana a ramas in grija sotiei sale, care isi crestea si copiii. Dupa 36 de ani de serviciu la casa Malaiesti, a murit si ea in 1938.

  Fiul lor, numit tot Ion Stanila, a lucrat cabanier la Cabana Omu, de la construirea ei, in 1926, pana in 1937.

  Alt fiu, Gheorghe, a lucrat alaturi de mama sa, la Cabana Malaiesti si in 1952 putea fi intalnit tot la bine-gospodarita cabana.

  Urmasii lor au fost tot cabanieri la Varful cu Dor si Poiana Izvoarelor pana in anii 80.

  NICOLAE BUTMALOI. A vazut lumina zilei in Scheii Brasovului. A fost, mai intai, paznic de vanatoare in masivul Postavaru, dupa care s-a stabilit in Busteni, pe la inceputul secolului trecut.

  Atras de vraja Bucegilor, a inceput sa-i colinde din ce in ce mai amanuntit, in acelas timp cu Nicolae Gelepeanu. Impins si de pasiune vanatorii, in special de capre negre, a ajuns cel mai bun cunoscator al abruptului prahovean. Facea uneori si pe calauza, desi nu conducea decat in ture de abrupt.

  Dupa primul razboi mondial, cand s-a ridicat prima casa Pestera, Nicolae Butmaloi a preluat conducerea acesteia, fiind un excelent cabanier, bun gospodar, impreuna cu sotia sa Mina.

  Necesitatile cerute da activitatea de cabanier l-au facut sa foloseasca cel mai direct drum de pa Busteni la Pestera, drum pe care ,apoi, l-a marcat Turing-Clubul si a primit chiar numele de ,,Drumul lui Butmaloi".

  Excelentele calitati de calauza ale lui Butmaloi sunt mentionate in scrierile lor de catre Nicolae Bogdan si de inginerul Nestor Urechia (in cartea ,,Vraja Bucegilor").

  In 1927 Nicolae Butmaloi a tiparit ,,Calauza mica", cu cateva sfaturi practice pentru excursionisti.

  NICOLAE GELEPEANU. S-a nascut in anul 1860 la Zarnesti, judetul Brasov. A fost baiat de pravalie la Brasov, apoi la Targoviste, pana la varsta de 13-14 ani. In timpul razboiului din 1877 era ucenic la un fabricant de instrumente muzicale din Bucuresti. Mestesugul de a lucra lemnul il va practica si mai tarziu la Busteni. La Bucuresti a locuit la o familie, pe malul lacului Herastrau. Aici a deprins vanatoarea de rate salbatice si lisite. Mai tarziu vanatoarea il va aduce la poalele Bucegilor, unde vana cocosi de munte, mistreti si capre negre.

  In anul 1889 s-a stabilit definitiv in Busteni si a inceput sa cutriere muntii. A activat si ca ghid, indeosebi in zonele grele din abruptul prahovean. Fire prietenoasa, comunicativa, neintrecut povestitor de legende, de snoave, de amintiri si de intamplari amuzante, pergea cu pas incet, masurat, fara a arata vreodata oboseala, iar in locurile grele vadea o deosebita siguranta. O ,,gradina de om", cum il aprecia Nestor Urechia.

  In abruptul prahovean al Bucegilor au ramas mai multe denumiri de la el, desi, cum umbla foarte des cu Nestor Urechia, e greu de stabilit ce contributie a avut fiecare la comletare toponimiei Bucegilor. Denumiri ca ,,Braul Subtire" din Claia Jepilor, ,,Bisericuta" de pe Braul Mare al Caraimanului si ,,Fantanita Morarului" ne vin de la el.

  NICULAE COMANESCU. S-a nascut la 5 august 1907 in orasul Calarasi. Tanar fiind, il gasim impreuna cu prietenii sai, Aurel Teodorescu si Munteanu strabatand poteci din muntii Bucegi, Fagaras, Parang, Retezat.

  In toamna anului 1925 participa la un ,,cros montan" in Bucegi, in numele T.C.R-ului.

  In anul 1926, impreuna cu prieteni din Calarasi si Bucuresti, a intreprins o excursie de 25 de zile, cu corturile, de-a lungul Carpatilor Meridionali.

  La 31 ianuarie 1932 Nicu Comanescu a reusit cea mai frumoasa performanta, premiera de iarna a Vaii Seci a Caraimanului, avand ca insotitori pe Aurel teodorescu, Sepe Zavazal si Ivana Popescu.

  Incepand cataratura, a urcat in premiera muchia nordica din Turnul Seciului la 25 septembrie 1932 si Spalatura Vaii Seci a Caraimanului la 4 octombrie a aceluias an.

  La 11 august 1935, impreuna cu Leova Stolear, au parcurs creasta Vaii Albe, plecand din punctul ,,La Verdeata" si urcand pe pantele cu iarba, apoi pe hornuri si Braul Aerian.

  La 15 martie 1936, Nicu Comanescu a incetat din viata, victima a unei avalanse pe Valea Costilei.

  CARL LEHMANN. S-a nascut la Bran in 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, padurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile in Bucegi cuplecarea din Bran.

  A mers pe munte inca de copil, de pe la 1900 si cunoaste perfect muntii Bucegi, Piatra Craiului si Fagaras. Dintre numeroase ture de vara si de iarna amintim pe cea facuta la 6 ianuarie 1936, cand a parcurs Creasta Pietrei Craiului insotit de Ion Udriste-Olt.In iarna urmatoare a incercat cu Otto Wilck sa parcurga creasta masivului Fagaras, plecand de la Sambata, dar ajunsi pe Catavei i-a blocat o ninsoare continua si dupa trei nopti petrecute in cort au renuntat la ascensiune.

  In perioada 8-13 martie 1937, Carl Lehmann a facut o scoala de schi, la Sambata, ca instructor.

  Din 1936 a fost angajat la O.N.T. Brasov, ca ghid. In aceasta calitate a condus pe munti mai ales straini.

  Deasemeni a lucrat la realizari de drumuri montane, printre care si legatura dintre Prepeleag si Cabana Malaiesti. A participat la constructia cabanelor Grind, Bunloc, Curmatura, Poiana Teslei si a refugiilor Grind, Pestera de Gheata si 7 Scari.

  Ajuns la varsta de 90 de ani, Carl Lehmann era consultat de fiecare data cand se punea problema construirii vreunei cabane, ori marcarii unui traseu nou.

  In una din cartile sale, doctorul Alexandru Rudeanu l-a caracterizat astfel: ,,Pentru versantul nordic al Fagarasului trebuie sa vorbim in primul rand cu Carl Lehmann. El nu ete o calauza obisnuita, ci si un excelent camarad de munte. Cunoaste regiune foarte bine, stie nomenclatura exacta si este un gentleman perfect..."

  ION COMAN. Nascut la 6 decembrie 1920 in orasul Braila, a locuit in Bucuresti in perioada 1927-1945, dupa aceea s-a stabilit definitiv in Brasov.

  La 16 ani a urcat pe muntele Postavaru, iar la 19 ani, avand ca ,,indrumator" Buletinul Clubului Alpin Roman, a facut primul rapel pe zidul casei. Folosind doar un capat de sfoara si doua carlige, a urcat singur Tancul Uriasului din Valea Seaca a Caraimanului, Varful si Creasta Picatura,Coltul Galbenelelor si altele.

  In 1939 a urmat scoala de tehnica moderna de cataratura la refugiul Costila, organizata de Clubul Alpin Roman.

  Din 1940 si pana la retragerea sa din activitatea sportiva, Ionel Coman a realizat peste 30 de premiera alpine, atat in Costila, ,,leaganul cataraturii romanesti", cat si in Valea Malaiesti, peretii din Gutanu, padina lui Calinet si Turnul Goilat din Ciucas.

  A organizat o scoala de alpinism la Cabana Ascunsa din Crai, a fost arbitru si organizator la numeroase alpiniade si alte concursuri montane.

  A scris carti prin intermediul carora si-a exprimat dragostea pentru munte, invitand, totodata, si pe cititori sa-i urmeze exemplu: ,,Am indragit muntii"-1963, ,,Alpinism, odinioara si azi"-1974, ,,Spre inaltimile inzapezite ale Orientului"-1975, ,,Aventura H-75"-1977.

  Dintre ascensiunile peste hotare ale lui Ion Coman mentionam: Varful Lenin (7134m) din Pamir, Varful Erciyes (3910m) din centrul Anatoliei. In 1972, impreuna cu Anton Demeter, au realizat un mare circuit auto, cu doua masini Dacia 1100, in Turcia si Iran, trecand peste Muntii Alborz, pana la Marea Caspica. In Iran au urcat Varful Demavand (5671m).

  In anul 1975 a organizat o alta expeditie brasoveana pana in nordul Afganistanului, unde au escaladat Koh-e Bandaka (6843m).

  WALTER KARGEL. S-a nascut in Bucuresti la 27 iunie 1923. A mers pe munte prima oara cu tatal sau, membru al Turing-Clubului Romaniei, urcand pe drumul Schieu pana in platou, apoi la Omu si Valea Cerbului. In 1936 a urcat Valea Alba, in 1938 a facut creasta Fagarasului, iar in 1940 a urcat pe Penteleu. Astfel la 17 ani avea o destul de bogata experienta montana.

  Pe la aceeas varsta a coborat cu schiurile pe Valea Cerbului, a condus un grup de studenti pe creasta Morarului, a urcat singur Valea Seaca a Caraimanului si a schiat la Balea.

  In 1950 Walter Kargel a urmat o scoala de tehnica alpina la refugiul Costila, sub indrumarea lui Mircea Gheorghiu.

  Prima tura condusa in cap de coarda a fost Varful Picatura, in 1950. Au urmat trasee de rasunet: Trei Surplombe, Furcile, Lespezile, Muchia Branelor, Fisura Albastra, Fisura Mult Dorita etc.

 Din 1951 a inceput sa efectueze si premiere: Degetul lui Calinet, Fisura Verde din peretele Vaii Albe, Fisura Galbena din Valea Seaca a Caraimanului, Marele tavan din peretele Galbinelelor, Traseul Aniversarii din Postavaru.

  Ascensiuni de iarna: Traversarea peretelui Vaii Costila, Braul mare al Costilei, Creasta Pietrii Craiului, Creasta Fagarasului etc.

  Dintre cartile cu tematica alpin amintim: ,,Trasee alpine in Carpati", ,,Alpinism", ,,Drumuri spre culmi".

  Walter Kargel a avut o sustinuta activitate alpina si peste hotare, fiind profesor de alpinism la diferite scoli germane, iar cartile si articolele sale au fost publicate si in limba germana.

  ALEXANDRU FLORICIOIU. S-a nascut in Cluj-Napoca in ziua de 28 aprilie 1932. Cand avea trei ani , familia s-a mutat la Brasov, asa ca aproape toata copilaria si-a petrecut-o pe Tampa sau pe Cristian.

  Inainte de 1950 l-a cunoscut pe Carl Lehman, in tovarasia caruia a facut mai multe excursii.

  A inceput sa se catare prin 1948 in Piatra Mare si Piatra Craiului. S-a legitimat la sectia de alpinism Brasov a clubului Vointa, apoi, in 1958 a trecut la clubul Dinamo Brasov.

  Din 1960, Alexandru Floricioiu a urmat cursurile Institutului de educatie fizica, devenind profesor de sport. La terminarea studiilor superioare a ocupat functia de antrenor al sectiei de alpinism a clubului Dinamo Brasov.

  Avand un stil propriu de cataratura, curat, cu pitoane putine, a reusit in cap de coarda sau secund numeroase premiere de trasee alpine.

  Piatra Mare: Traseul Central din Piatra Scrisa-grad V B.

  Bucegi: Fisura Albastra-grad VI B;  Fisura Mare-grad V B;

  Piatra Craiului: Lespezile Lirei-grad V B;  Fisura de Cristal.

  Cheile Bicazului: Fisura Artei-grad VI B; 

  Ascensiuni de iarna: martie 1955-Carpatii Meridionali;  martie 1957- Creasta Piticului si Creasta Cornul Caprei; aprilie 1959- Creasta Arpaselului

  In anul 1972 a urcat Varful Comunismului (7495m) din Pamir.

  Alexandru Floricioiu este autorul unui ghid al masivelor Postavaru si Piatra Mare.

  In anul 1969, impreuna cu Aurel Irimia, a primit titlul de maestru emerit al sportului la alpinism.

  AUREL IRIMIA. S-a nascut in Azuga (1929), intr-o familie de oameni nevoiasi. De mic copil a invatat sa schieze, sa indrageasca si sa iubesca muntele.

  Dupa absolvirea scolii s-a angajat tehnician la Societatea de Telefoane. In anul 1950 sindicatul din care facea parte l-a trimis la scoala de alpinism de la Cabana Curmatura. In cadrul acestei scoli, dar mai ales in cea de la Balea, din anul urmator, Aurel Irimia s-a remarcat prin curajul si talentul de catarator.

  In 1951, in timp ce isi satisfacea stagiul militar, a fost legitimat la sectia de alpinism a Casei Centrale a Armatei. Ulterior a activat ca ofiter, dar inca din timpul cat era soldat, Emilian Cristea, care era antrenorul sectiei, l-a luat in Fisura Albastra.

  In timp a participat sau a condus mai multe ascensiuni in premiera: martie 1952-parcurgerea crestei Muntilor Fagaras, traseul Soldat Eftimie Croitoru-grad V B, Fisura Suspendata din Peretele Policandrului-grad V A, varianta Fisurii Albastre-grad VI A, traseul Lespezilor din peretele Vaii Albe-grad V A, traseul Armata din Cheile Bicazului-grad VI B si multe alte trasee de grade superioare.

  Si-a aflat sfarsitul in ziua de 14 martie 1970 in mijlocul nametilor, la Cabana Pietrele din Retezat.

  FRANCISC WILD. S-a nascut in Arad la 2 aprilie 1939. A inceput sa mearga pe munte in 1950 la indemnul profesorilor din liceu. Totodata a inceput practicarea concursurilor de orientare.

  Urmand scoala tehnica sanitara din Cluj-Napoca, in anul 1960 s-a inscris la sectia de aplinism a asociatiei Metalul din oras.

  Dupa absolvirea scolii, intorcandu-se acasa a organizat o sectie de alpinism la asociatia Sanatatea-Arad.

  Pentru perfectionare sa, Francisc Wild a perticipat la doua scoli de ghizi in Tatra Inalta. Aici a avut ocazia sa se catare cu alpinisti slovaci, cu renume international, membri a i expeditiei pe Nanga Parbat.

  In 1969 a fost angajat antrenor de alpinism la clubul Politehnica Timisoara, dar in anul urmator a suferit un grav accident in traseul Comorilor din Cheile Nerei.

  Dintre premierele alpine la care a luat parte amintim: Fisura Bobot din Valea Cernei- grad V B, Surplomba Neagra din Vadul Crisului-grad V A, traseul direct din Turnul Begului, Cheile Nerei-grad V A, martie 1973, creasta Muntilor Fagaras ,,solo" etc.

  A publicat ,,Manual de tehnica alpina" si ,,Lacul Ghilcos si Cheile Bicazului.

  EMIL COLIBAN. S-a nascut la Cetatea Alba la 13 ianuarie 1943. Parintii lui s-au stabilit in Bucuresti in anul 1949.

  A inceput sa mearga pe munte cu prietenii si pana in 1961 urcase in Bucegi si Piatra Craiului cam tot ce se putea face fara coarda.

  In 1962 intra in sistemul competitional, legitimandu-se la clubul I.T.B., unde l-a avut ca antrenor pe Mircea Gheorghiu.

  Incepand cu anul 1963 Emil Coliban a efectuat o serie de premiere de vara sau de iarna, in cap de coarda sau secund, dar ceea cel scoate in evidenta sunt traseele de mare dificultate escaladate in Alpi.

  Cateve premiere in tara: traseele Scara de Fier si Muchia Suspendata din Padina lui Calinet. Traeul Finala'64 din Cheile Bicazului, traseele Fisura Alba, traseul Central si Fisura Uitata din Peretele Vaii Albe. Traseul Bebe din Costila.

  Premiere de iarna: Balcoanele din peretele Costilei, Speranta, Eftimie Croitoru si Andrei Ghitescu din peretele Vaii Albe.

  Dupa cum am mai spus Emil Coliban a ecaladat mai multe trasee cu grade superioare de dificultate din Alpi, Bulgaria, Caucazul de Nord si Alaska.

  DAN VASILESCU. S-a nascut in Bucuresti la 10 august 1944. Pe la 10 ani a mers in Ceahlau cu verii sai, care erau geologi. La 19 ani a inceput cataratura cu fratele sau, Doru Vasilescu, in cadrul clubului Titanii-23 August.

  In 1967, fiind student, s-a transferat la clubul sportiv universitar. A desfasurat o intensa activitate sportiva in cadrul competitional si in afara lui, devenind un foarte bun catarator.

  In 1969 este numit membru in Comisia centrala de alpinism, devine antrenor si primeste titlul de maestru al sportulu la alpinism in 1976.

  Dan Vasilescu a realizat numeroase premiere, din care amintim: traseele Hermann Buhl, Tavanele de Argint si Surplomba cu Pendul in Bucegi; traseele Frontal, Brandusa de Toamna si 23 August in Buila-Vanturarita;  traseele Fecioara, Ruxandra si Centenarul Independentei in Cheile Bicazului;  traseele Pestera Ursului, Pintenul Oltetului, A 25-a Aniversare, Olimpiada 80 si Surplomba Randunelelor in Cheile Oltetului.

  In strainatate a efectuat ascensiuni in Alpi, in muntii Rila si in Tatra poloneza.

  De la inceput am stiut ca voi incheia Articolul printr-o mare nedreptate fata de cei ce nu se vor regasi printre aceste randuri: Radu Porumbaru, doctorul Vasile Steopoe, Robert Gutt, Alexandru Galasescu, Nicolae Dimitriu, Neculae Baticu, Emilian Cristea, Paun Busuioc, Emil Fomino, Paul Fozocos, Valentin Garner, Ladislau Karacsony, Victor Maciuca, Andrei Ghitescu, Tudor Hurbean, Nicolae Jitaru, Dumitru Chivu, Adrian Tanase, Mircea Opris, Nicoale Nagy, Mihai Pupeza si multi, multi altii...

  Poate ma voi intoarce sa continui... Oricum nu am prea multe optiuni pentru acest Februarie-nebun. E o vreme afara... de-ti vine sa-ti bati calul cu lopata!

  Acelora care nu au cai, va spun, ca Stefan cel Mare

   Pe curand!

 

Bibliografie: Niculae Baticu, Radu Titeica-Pe crestele Carpatilor

Marţi, 9 februarie 2010 - 16:08 
Afisari: 6,320 


gigicepoiu