Hornul cu Florile

Prima întrevedere cu acest pasaj am avut-o într-un septembrie cu o vreme plăcută. Marea dilemă de atunci a fost alunecarea de teren aflată sub intersecţia celor două ramuri din porţiunea superioară a hornului. Hornul cu Florile se naşte la capătul unei brâne înguste ce se naşte dintr-o mică muchie. La baza acestei muchii avem în câmpul vizual bazinul Văii Seci dintre Clăi, pe partea stângă cum privim spre horn, respectiv Vâlcelul Clăii Mici (sau al Clăiţei) pe partea dreaptă. După câţiva paşi pe muchie, prindem o cărare suficient de bine evidenţiată pe care o asociem unui brâu presărat ici acolo cu arbori şi pasaje expuse. Pe măsură ce urcăm, peretele scapă tot mai adânc sub noi. O zonă expusă este asigurată cu un cablu metalic. Puţin mai sus, un alt pasaj delicat este însoţit de o fisură primitoare pe peretele drept unde găsim două pitoane bătrâneşti. Ultimul loc unde expunerea ne face impresie este chiar înainte de intrarea în hornul propriu-zis. Intraţi în horn, talvegul acestuia adună ceva grohotiş, dar urcă lin, fără obstacole tehnice semnificative. Sus ieşim pe firul stâng într-o şa comodă. Urcăm dreapta, trecem un vârf presărat de jnepeni şi ne îndreptăm spre un brâu larg aflat sub platou.

Hornul vara

Iarna lucrurile stau puţin diferit. Calitatea şi cantitatea zăpezii sunt doi factori principali care ne vor dicta deciziile. Cu toate acestea, în afara traseului propriu-zis rămâne în dezbatere linia de retragere. Zona către care ne îndreptăm este formată din pâlniile corespondente firelor Comorilor şi Urlătorii Mici. Sunt suprafeţe mari, deschise, expuse acţiunii razelor solare. O linie pe care am parcurs-o urmăreşte îndeaproape o culme matematică, ocolind atât cât să nu ne luptăm cu pâlcurile de jnepeni. Traversăm spre stânga spre brâurile superioare din zona muntelui Jepii Mici. Dacă condiţiile din teren permit, putem urma aceste brâuri, altfel suntem nevoiţi să urcăm câteva culmi domoale.

Hornul iarna

Retragere posibilă

Duminică, 4 februarie 2024 - 12:24 
Afisari: 870 


edy