Ghid fulger de utilizare a radiotelefoanelor, pe munte şi nu numai.

    Salutare!

    Ca o completare a articolului scris de Marius (YO8RKU sau Senty pe carpati.org) cu privire la utilitatea echipamentului de radiocomunicaţii analogice, portabile,

numite popular ”Staţii radio”, în următoarele rânduri o să vă descriu succint cele câteva elemente de bază ale staţiilor radio portabile.

    Ţineţi cont că imaginile au doar caracter sugestiv, exemplificativ, chiar dacă majoritatea producătorilor de echipamente radio urmează

aproximativ acelaşi calapod în proiectarea aparatelor. 

    Staţiile radio se pot împărţii în trei categorii mari şi late:

- Fixe: Adică de birou sau de dimensiuni considerabile ce nu pot fi deplasate sau nu pot fi utilizate în timpul deplasării.

- Mobile: O staţie ”mobilă” este percepută, în general, ca un echipament montat pe un autovehicul terestru. 

- Portabile: Şi astea ne interesează pe noi.

Staţiile portabile sau ”de mână” ori ”de buzunar” sunt echipamente de radiocomunicaţii ce pot fi operate în mişcare fără a fi într-un

autovehicul.

   

     De-a lungul anilor, începând undeva prin anii 1960, miniaturizarea componentelor electronice a permis dezvoltarea unor

radioemiţătoare/receptoare de dimensiuni ce permiteau transportarea şi operarea de către o singură persoană. De-a latul anilor... n-am nici o

idee. 

     Staţia de mai jos, ce funcţionează în banda CB (Citizen Band), fabricată la sfârşitul anilor 1980, oferă o imagine generală cu privire la

aranjarea şi dispunerea butoanelor şi comutatoarelor ce controlează funcţionarea ei.

                                     

    Noţiunea de ”Afişaj” introdusă de mine este pentru multimetrul analogic ce putea indica nivelul bateriei, intensitatea semnalului la

emisie şi la recepţie.

    Dedesubt, imaginile a două  staţii mult mai moderne ce funcționează în banda PMR (Private Mobile Radio) Fabricate după anul 2000.

Dacă tehnologia a evoluat, componentele electronice au fost miniaturizate, locul şi funcţia generală a butoanelor şi comutatoarelor

a rămas aproximativ la fel.

                   

                   

    Nici echipamentele mai complexe, destinate utilizării de către radioamatori sau alte servicii ce necesită asigurarea comunicaţiilor

independent de eventuale reţele şi servicii oferite de companii particulare, cum ar fi telefonia mobilă digitală, nu au suferit decât îmbunătățiri

ale performanţelor, stabilităţii şi au fost miniaturizate.

                        

    În mare, aţi observat că principalele butoane ale staţiilor portabile sunt plasate şi denumite în acelaşi fel. 

La fel şi componentele principale, ca microfonul şi difuzorul. 

Principalele butoane şi funcţii sunt:

  - VOL sau Volum. De regulă, acest buton este rotativ, are scopul ajustării nivelului sunetului la recepţie şi, cel mai adesea, funcţionează ca

întrerupător (de unde este oprită sau pornită staţia). Dacă nu, staţia este dotată cu un buton separat, notat ”ON/OFF” .

    Acest buton se roteşte în sensul acelor de ceasornic pentru a porni staţia şi a ajusta volumul. La capătul din stânga, a cursei butonului,

staţia este oprită sau volumul este la minimum. În capătul din dreapta, volumul sunetului la recepţie este la nivelul maxim. 

    Ajustaţi volumul la un nivel ce permite o inteligibilitate oprimă a corespondenţilor fără a vă periclita auzul.

 - SQL sau Squelch. Acest buton permite reglajul funcţiei de silenţiozitate a staţiei.

Orice fel de radioreceptor analogic suferă de efectul numit ”zgomot de fond”. Zgomot rezultat din componentele electronice din interior dar şi

zgomot radio generat de fenomene naturale şi artificiale. Squelch-ul permite recepţia continuă cu suprimarea zgomotului de fond câtă vreme

staţia nu recepţionează un semnal util propriu-zis. Altfel, fără squelch, staţia ar fi o sursă constantă de gălăgie şi durata de operare ar scădea

drastic.

    Ajustaţi acest buton, rotind-ul în sensul acelor de ceasornic, până la dispariţia zgomotului de fond sau în sens invers, până la apariţia

zgomotului de fond urmată de o uşoară revenire la dreapta.

    Ideea e ca acest reglaj să se situeze la marginea unde zgomotul dispare dar permite, în continuare, recepţionarea corespondenţilor.

Squelch-ul poate fi reglat prea tare şi asta poate cauza ignorarea, de către staţie, a semnalelor corespondenţilor.

  - DIAL sau CH+/-

    În cazul în care staţia poate opera pe mai multe canale sau frecvenţe, aceasta este dotată şi cu un buton selector de canale sau de

frecvenţă. În cazul staţiilor PMR, cel mai adesea, sunt butoane ce permit schimbarea incrementală a canalelor (CH+/CH-)

    Desigur, este posibil ca staţia să fie dotată cu un selector rotativ ce poate fi etichetat cu ”DIAL” 

Rotirea în sensul acelor de ceasornic va cauza schimbarea canalelor sau a frecvenţei în sens crescător.  (1, 2, 3...)

Rotirea în sens invers va cauza schimbarea în sens descrescător. (...3, 2, 1)

    De la acest buton sau aceste butoane selectaţi canalul sau frecvenţa pe care aveţi drept să operaţi şi pe care l-aţi convenit cu ceilalţi

corespondenţi.

  - PTT

   ”Push To Talk” sau ”Apasă şi Vorbeşte” ar fi cel mai important şi adesea cel mai tocit buton de pe staţie. Etichetarea „PTT” este făcută,

cel mai adesea, chiar pe acest buton, în relief. Dar, cum aţi văzut în imaginile de mai sus, nu totdeauna. 

Este localizat, de regulă, în partea laterală stângă a staţiei, fiind intenţionat acţionării cu degetul arătător al mâinii drepte sau degetul mare al

mâinii stângi.

    Pentru că, spre deosebire de telefoanele mobile sau fixe, staţiile radio analogice comunică doar simplex sau semi-duplex, acest buton

permite trecerea de pe recepţie pe emisie. Apăsând acest buton, staţia trece din modul de recepţie în modul de emisie sau transmisie.

   Asiguraţi-vă că, în momentul respectiv, corespondentul a terminat de comunicat sau canalul nu este ocupat de alţi operatori.

Apăsaţi butonul PTT şi vorbiţi clar, cu un volum moderat, la o distanţă de circa douăzeci de centimetri de microfonul staţiei.

Cel mai adesea, microfonul este etichetat cu „MIC”. Dacă vorbiţi prea aproape de microfon, corespondentul va recepţiona un sunet foarte

distorsionat, greu sau imposibil de înţeles, datorită zgomotului produs de aerul expirat în timpul vorbirii. Chiar dacă aţi comunica în şoaptă,

este de preferat să ţineţi staţia la circa zece centimetri de gură şi un pic într-o parte.

   Sunetele sau zgomotele foarte intense pot „îneca” microfonul, de asemenea. Este de preferat să vă depărtaţi de sursele de zgomot extrem

înaintea începerii transmisiei.

   Cât timp ţineţi butonul PTT apăsat nu veţi putea recepţiona nici un corespondent. Nu uitaţi să eliberaţi butonul PTT la finalul transmisiei.

Este foarte practic să folosiţi cuvântul „Terminat” sau „Over” la finalul transmisiunii pentru o notificare şi mai clară a corespondentului că aţi

încheiat transmisia şi în momentul următor treceţi pe recepţie. 

   Evitaţi să transmiteţi cu staţia expusă vântului puternic şi chiar moderat. Încercaţi să protejaţi staţia de vând pentru că microfonul este uşor

de înecat cu zgomotul cauzat de vânt. 

   Unele staţii au posibilitatea de a fi comandate chiar de vocea utilizatorului. Această funcţie este numită „VOX” şi se bazează pe ideea că

dacă vorbiţi, staţia trece automat pe emisie.

    VOX-ul permite utilizarea staţiei fără ca aceasta să fie ţinută în mână sau PTT-ul să fie apăsat. Are sens şi utilitate în cazul utilizării unui

sistem „Headset” ”Hands Free” sau „Mâini Libere” (O cască plasată pe/în ureche şi un microfon plasat în apropierea gurii utilizatorului) 

    Evident, chiar dacă unele staţii permit, este absurdă utilizarea VOX-ului fără casca şi microfonul headset-ului.

Asta în mod obişnuit dar în situaţii de urgenţă, când utilizatorul nu are posibilitatea de a manipula staţia sau are mâinile ocupate, poate fi

extrem de util. 

    Trebuie ţinut cont şi de limitările VOX-ului. Acesta nu recunoaşte comenzi vocale. Orice zgomot ce depăşeşte un anume nivel va cauza

staţia să treacă pe emisie. De asemenea, există o mică întârziere între producerea zgomotului sau începerea vorbirii şi trecerea efectivă pe

emisie. Această întârziere se poate adăuga unei alte întârzieri cauzate de squelch-ul staţiei corespondentului.  Oricum, de la o fracţiune de

secundă până la o secundă, e bine de luat în considerare că această întârziere poate apărea. 

   În rest, în utilizarea staţiilor de radiocomunicaţii analogice, mai sunt bune de luat în considerare:

   - Nu uitaţi că puteţi fi recepţionat şi de alţi oameni, aflaţi la distanţe foarte mari, ce nu se află în grupul vostru.

   - Comunicaţiile cu astfel de echipamente nu pot fi considerate confidenţiale.

   - La fel, puteţi recepţiona staţii aflate la mare distanţă ce nu au vreo legătură cu grupul vostru. 

   - În situaţiile în care un canal este prea aglomerat conveniţi cu grupul un alt canal. În rândul radioamatorilor, primul venit este primul servit.

Dreptul sau întâietatea pe acea frecvenţă aparţine celor sosiţi primii, până la eliberarea canalului. Excepţie face, evident, o situaţie de

urgenţă, de forţă majoră. Situaţie în care cei ce nu sunt implicaţi în comunicaţiile de urgenţă trebuie să elibereze frecvenţa (Adică să se

abţină de a transmite pe acea frecvenţă) 

    Chiar dacă e ocupat în momentul respectiv, un scurt şi concis ”Schimbă pe 3!” comunicat colegilor urmat de schimbarea canalului, nu

deranjează prea mult şi readuce grupul în legătură.

   - Buna cuviinţă nu trebuie să lipsească în radiocomunicaţii, la fel cum nu trebuie să lipsească în comunicarea faţă-în-faţă.

Agresând verbal terţi sau corespondenţi ori bruind transmisiunea altora nu cauzează decât o descărcare mai rapidă a acumulatoarelor staţiei.

   - Ţineţi cont că spectrul undelor radio este vulnerabil la interferenţe. Interferenţele pot fi de origine naturală sau artificială, uneori putând

îngreuna sau face imposibilă comunicarea. Alegerea unei alte frecvenţe, alt canal, chiar altă bandă de frecvenţe este soluţia optimă de

evitare a interferenţelor naturale sau artificiale neintenţionate.

   Mai toate serviciile şi benzile alocate radiocomunicaţiilor au alocate, prin tratate internaţionale sau decizii locale, canale de urgenţă sau canale cu prioritate. 

Utilizarea acestor canale pentru comunicaţiile uzuale este de descurajat, cel puţin, dacă nu există sancţiuni prevăzute de lege. 

   - În banda CB, canalul 9 este alocat apelurilor de urgenţă.

   - În banda PMR nu există un canal de urgenţă.

   - În cazul staţiilor radio ce pot opera în anumite benzi, cu modificarea frecvenţei de operare, nu doar selectarea de canale fixe, şi ce sunt

capabile să transmită şi să recepţioneze în afara benzilor pentru care sunt licenţiaţi utilizatorii lor, este bine să fie evitată transmisia, chiar şi în

situaţii de urgenţă, pe frecvenţele alocate serviciilor naţionale de urgenţă. 

   

     Chiar dacă o staţie poate transmite pe frecvenţa de 160Mhz alocată, în România, serviciului Salvamont, este preferabilă contactarea

serviciilor de urgenţă pe căile clasice, adică cu ajutorul telefoniei mobile. Adesea, staţiile capabile să opereze într-un spectru larg de

frecvente nu excelează în coerenţa calităţii transmisiei şi recepţiei pe întreg spectrul disponibil.

Este posibil ca cei de la salvamont să nu recepţioneze în condiţii foarte bune semnalul transmis şi viceversa.

Asta datorită faptului că o staţie ce operează în mod curent în banda radioamatorilor (144-146Mhz) se află la limitele tehnice în zona

frecvenţei Salvamontului, fiind cu circa 20Mhz mai sus.

    Deci, contactarea directă a Salvamontului pe frecvenţa alocată lor este de dorit doar ca ultimă resursă de comunicare, în situaţii cu

gravitate extremă.

    În cazul extrem în care ar fi necesară contactarea Salvamont pe frecvenţa lor, este de dorit ca apelarea să înceapă cu ”Salvamont” urmară de localitatea/judeţul în care vă aflaţi. De exemplu, începeţi prin stabilirea primului contact comunicând:

”Salvamont Sibiu! Salvamont Sibiu! Apel de urgenţă! Apel de urgenţă! Apel de Urgenţă!  Terminat!”

Apoi eliberaţi PTT-ul, eventual deschideţi squelch-ul şi ascultaţi cu atenţie aşteptând confirmarea recepţionării din partea Salvamont şi

chestionarea cu privire la situaţie. Nu uitaţi să pronunţaţi „Terminat” de fiecare dată înainte să încheiaţi transmisiunea.

   Folosiţi propoziţii scurte, concise şi cât mai clar exprimate.

   Când condiţiile de recepţie sunt nefavorabile pentru una sau ambele părţi, repetaţi de trei (3) ori propoziţia sau porţiunea din propoziţie ce a

fost raportată ca neînţeleasă sau nerecepţionată. Nu exageraţi cu repetarea. Repetaţi de alte trei ori la următoarea transmisiune. 

    Nu mai insist dar localizarea geografică şi situaţia sunt cele mai importante aspecte de comunicat. După care, evitaţi să mai ocupaţi

frecvenţa. Asta ne însemnând să schimbaţi frecvenţa sau să închideţi staţia. Rămâneţi pe recepţie pentru eventualitatea în care veţi fi apelaţi

de Salvamont pentru detalii suplimentare.

   O ultimă atenţionare fac cu privire la limitările fizice ale staţiilor radio portabile - terenul. 

Undele radio, în funcţie de frecvenţă, pot penetra pereţi, clădiri, chiar munţi sau se pot propaga doar dacă între corespondenţi nu se află

nimic altceva afară de aer. 

   Staţiile PMR utilizează o bandă de frecvenţe destul de ridicate (446Mhz). Iar cu cât frecvenţa radio este mai mare cu atât sunt mai

vulnerabile la obstacolele fizice. În esenţă, obiectele masive absorb, reflectă şi refractă undele radio. Chiar şi aerul o face.

  

   Orientativ, comunicarea poate fi efectuată în bune condiţii, pe distanţe mari, doar dacă între corespondenţi nu se află nici un obstacol

masiv cum ar fi un munte, o creastă sau clădiri mari.

   Staţiile CB beneficiază de o penetrare mult mai bună dar sunt expuse interferenţelor cu alte staţii de la foarte mare distanţă.

   Încercaţi să utilizaţi staţiile în zone deschise, fără obstacole masive între corespondenţi. La pierderea legăturii orientaţi-vă spre teren mai

înalt sau  mai deschis. 

   Evitaţi strivirea, lovirea, şi imersiunea în apă sau alte lichide a staţiilor radio. Orice staţie radio funcţionează cu baterii electrice sau

acumulatoare. Elemente ce pot cauza explozia sau incendierea staţiei dacă sunt deteriorate mecanic.

   Chiar dacă, în situaţii de urgenţă, acumulatorul staţiei poate fi folosit la aprinderea unui foc sau semnalizarea cu fum, nu încercaţi aşa ceva

decât după ce aţi învăţat mult mai multe aspecte de la un om cu experienţă consistentă în domeniul supravieţuirii şi al electronicii.

   Apoi, un acumulator scurtcircuitat poate cauza răni foarte serioase şi chiar moartea. Sunt obiecte ce trebuie mânuite cu grijă.

   La final vă urez să n-aveţi nevoie niciodată de apeluri de urgenţă, să vă bucuraţi de munţi şi natură în linişte şi cu respect pentru natură şi

oameni, după acea vorbă veche ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”

S-aveţi ture faine!

Alex, YO6IAL

Vineri, 14 martie 2014 - 16:33 
Afisari: 17,018 


yo6ial