Fragmente
Ceata se ridica din padure ca dintr-un mare incendiu.

Fiecare brad parea ca arde intr-o flacara rece, cu zgomot metalic.

Muntele se zbuciuma sa iasa din nori.

Dimineata, portile pareau ca se deschid si, prin panza destramata a norilor, ca prin zeci de ferestre miscatoare, imagini dintr-o alta lume, din alt anotimp, se fugareau prin fum.

Spre seara insa, ca si cum muntele, obosit de tot acest zbucium s-ar fi predat iernii biruitoare, ceata cadea din nou, norii se adunau grei, padurea fumega stinsa...
Serile aveau o aroma de rasina, de coaja de copac, de frunze tinere.
Brazii deveneau sub luna albastri, stravezii.
Culorile tari ale zilei - petele mari de violet, de alb, de rosu se stingeau dupa o ultima aprindere intensa, in momentul apusului.

E posibil oare, dupa ce au fost in munti, ca oamenii sa mai creada in lucrurile pe care le-au lasat jos, de care s-au despartit, pe care au vrut sa le uite?

Accidentul (fragment) - Mihail Sebastian
(poze din Mtii. Bucegi, Ceahlau, Iezer)
Sâmbătă, 8 noiembrie 2008 - 12:34
Afisari: 12,519
simplyalina
Sâmbătă, 6 octombrie 2007 - 15:45