Drumuri uitate (1)-Tabla Buţii

   Până la anul 1789 pe Valea Prahovei, mai sus de Posada ,nu trecea decât o biată potecă de cai ,nici măcar un drum de căruţă.

   Trecerea peste munţi se făcea pe vechiul drum roman pe la Vârful  lui Crai, numit şi Drumul Mare de pe Plai.

   Drumul intra în munte dinspre Transilvania pe cursul superior al Buzăului, pe la Vama Buzăului şi Pârâul Fetei (Izvorul Buzăului), urca în Pasul Tabla Buţii, continua spre sud pe Culmea Munţilor Tătaru, pe sub Vârful lui Crai şi cobora la Ceraşu, pe Valea Drajnei, pentru a ajunge la Vălenii de Munte şi în cele din urmă la Ploieşti.

   Pentru a ne face o idee despre importanţa istorică a acestei rute vom puncta câteva evenimente la care aceste locuri au fost martore, apoi vom încerca să schiţăm un traseu turistic în zonă.

 _ Primii care au intuit importanţa acestei căi de transport au fost romanii.

   După pacea din 102, ei au construit, în bunul lor obicei, un drum pavat cu piatră de râu, o adevarată ,,via strata", care făcea legătura noilor provincii cucerite în Banat şi Ardeal cu mai vechea provicie Moesia Inferior (Dobrogea).

   Pentru apărare ei au construit castrele de la Drajna, Mălăieşti şi Cetăţuia.

  _În anul 1241, în timpul marii invazii tătare, o ceată sub conducerea hanului Bugec se răzleţeste de grosul năvălitorilor şi trce în Transilvania pe la Vârful lui Crai.

   De la ei au rămas denumirile Munţii Tătaru, Pasul Tătarului etc.

  _Pentru a împlinii visul de unire al românilor, în octombrie 1599, Mihai Viteazul trece Carpaţii pe Drumul Mare de pe Plai printr-un marş fulgerător de numai o zi şi o noapte, pentru a surprinde duşmanul complet nepregatit.

   De la acele evenimente au ramas denumirile: ,,Stânca lui Mihai" (pe DN1A între Cheia şi Valea Berii) şi ,,Masa lui Mihai Viteazul" de lângă Tabla Buţii.

  Dealtfel, denumirea de ,,Tabla Buţii" provine de la catastiful cu evidenţa butoaielor cu vin şi untdelemn care urcau în pasul amintit trase de mai multe perechi de boi.

    Comerţul era făcut de secole de negustorii din oraşul-stat Braşov cu reprezentanţii Înaltei Porţi din Muntenia şi Moldova.

  _În august 1602, Radu Şerban, urmaşul la tron al lui Mihai Viteazul, trece din Ardeal în fruntea unei oştiri pentru a-şi recâstiga tronul uzurpat de Simeon Movila.

   Simeon era sprijinit de tătari.

   La Ogretin, o locaţie pe traseul nostru, a avut loc cunoscutul episod al luptei lui Stroe Buzescu cu Mârza, cumnatul hanului tătar Gazi Ghirai, în faţa oştirilor.

   Poetul prezintă întreaga luptă şi stabileşte si sfarşitul favorabil valahilor, iar cronicarul jubilează: ,, si nu fu pre voia câinilor de tătari..."

  _După 1789, când drumul Văii Prahovei e modernizat de austrieci, Drumul Mare de pe Plai cunoaşte un vizibil declin.

  _Aceste meleaguri vor intra din nou pe scena istoriei în timpul primului razboi mondial.

   După cum ştim, Romania intra în război alături de Puterile Antantei şi în 1916 trece Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei.

   După o ofensivă puternică armata română e nevoită să se retragă pe linia munţilor.

   În bătălia pentru trecatori din noiembrie 1916 în zona Tabla Buţii au avut loc lupte violente, această zonă a frontului fiind un adevărat ,,Termopile românesc".

   În cimitirul eroilor din apropiere, pe o piatră funerară roasa de vremi stă scris: ,,...Au cazut la Muntele Tătaru, Plaiul Cetaţuia şi Valea Stânii 5 ofiţeri şi ... ostaşi apărând sfânta noastră glie, care se odihnesc sub cele lespezi de piatră de sub colină, la un loc cu inamicul răpus, concretizând chiar în mormânt generozitatea blândului nostru popor."

  _În zilele noastre, din toate acestea nu a rămas decât un drum pastoral şi oportunitatea unei ture de neuitat prin locuri mai puţin umblate.

    Dacă vrem să inteprindem o tura pe urmele acestui drum e bine să luăm ca punct de plecare Cabana de Vânătoare de la Valea Stânii.

   De la cabană ne înscriem pe drumul forestier (fosta linie de decovil) şi mergem spre nord aproape o oră, până în Pasul Boncuţa (1078m). 

   Pe linia de creastă a Carpaţilor urcăm spre Muntele Tătaru pe un drum înierbat, la limita pădurii cu o plantaţie, deci cu permanente perspective spre Munţii Ciucaş si Valea Buzăului.

   Ieşim la golul alpin in Pasul Tabla Buţii (1289m). De aici poteca marcata cu BR continuă pe culmea Munţilor Tătaru spre Poarta Vânturilor din Munţii Siriu .

   Noi prindem poteca largă, pe curba de nivel, ce însoţeşte Culmea Mănăilei spre sud până dincolo de Vârful lui Crai (1473m).

   După cca. 20 min. de la intersecţie suntem în dreptul Cimitirului Eroilor .

   Pentru a ajunge la el coborâm 50-60m din poteca.

   Edificiul a fost renovat acum 10-12 ani şi e bine de ştiut că în fiecare an, pe 6 august, urcă aici pelerini din satele din jur: Slon, Ceraşu, Mâneciu, Vama Buzăului şi împreună cu preoţi săvârşesc slujbe de veşnică aducere aminte.

   Noi continuăm tura, adevarată plimbare pe plaiul domol, dar cu frumoase perspective în toate direcţiile.

   După 2 ore de la Cimitir ocolim prin dreapta Muntele lui Crai şi coborâm în diagonală pe faţa sa sudică, punctată de caţiva molizi.

   De aici peisajul se schimbă: în faţă se văd apele lacului de acumulare de la Mâneciu si Valea Teleajenului până dincolo de Vălenii de Munte.

   În dreapta ne însoţeşte de un timp imaginea unui munte pleşuv, mai izolat de ceilalţi.

   Seamană cu oricare din Clăbucetele Predealului, să zicem, şi se cheamă Clăbucetul Mâneciului.

   Pe stânga vaii prindem Culmea Chiciureni, mai întâi cu drum uşor de caruţă, apoi şi de maşină, care, în alte 3-4 ore, ne scoate chiar pe coronamentul Barajului de care am amintit.

   De aici într-o jumătate de oră suntem în gara Mâneciu de unde coboară spre Ploieşti doar trei trenuri pe zi, dar microbuzele pleacă spre Ploieşti sau Bucureşti din ora în oră.

    Drum bun !

Sâmbătă, 23 februarie 2008 - 18:27 
Afisari: 25,558 


gigicepoiu