Din dragoste pentru munte

Cand m-am hotarat sa scriu acest articol, am pornit de la ideea in care cred si acum si anume ca cei care tin cu adevarat la munte si la valorile lui nu pot ramane indiferenti la suferintele lui.

Am urcat zilele trecute pana la Campusel, in partea superioara a Vaii Jiului, care acolo se numeste doar Scocul Jiului iar raul este mai mult un paraias. Ma leaga amintiri foarte frumoase ale unor drumetii de pe vremuri, cand am urcat vechile poteci. Valea salbatica, in care alterneaza poienile cu zonele de chei, padurile nesfarsite de brad, dantelaria ciudata a calcarelor din creasta sau muchia zimtata a Oslei m-au fermecat intotdeauna, ca pe toti cei care au trecut pe aici. Am trait in pasul, numit foarte simplu,Jiu-Cerna, sentimentul ca ma aflu la un hotar de lume: de-o parte crestele ciucevelor, de alta parte peretii Iorgovanului si ai Albelor; de o parte brazi supli, de alta parte copacei ciudati ai climei submediteraneene ce urca pana la obirsiile Cernisoarei. Un drum simplu, forestier, marcajele turistice care ne sunt atat de familiare si casuta pitoreasca de la Campusel (casa de vanatoare) erau singurele marturii ale prezentei omului. Si era atat de liniste...

Dar, cum spuneam, asta era “pe vremuri”…

Acum, o “artera moderna si trainica” – cum ar fi spus cronicarii de acum douazeci de ani, isi strecoara curbele pe Scoc, pana la Campusel. Este vorba de mediatizatul “drum al lui Basescu”, viitorul DN 66A, care va lega Valea Jiului de Cerna-Sat si mai departe, de Herculane.

Cinstit sa fiu, drumul este o lucrare foarte frumoasa, cum ar merita multe drumuri din Romania sa fie. Se vede de la o posta ca s-a investit foarte multa munca si foarte multi bani: taluzuri si rambleuri executate impecabil, poduri si podete de beton, parapeti stralucitori, semnalizare rutiera suficienta, marcaje de asemenea. Mi-au ridicat semne de intrebare cateva podete peste Jiu care duceau catre nicaieri, nefiind continuate cu vreun drum lateral, ba mai mult, pe ele era plantati braduti. Cabanierul de la Campusel m-a luminat: cica ar fi vorba de locuri de refugiu pentru animalele salbatice! De parca pana acum animalele nu au mai trecut pe aici! In fine, poate altcineva poate da o explicatie mai plauzibila.

Drumul este modernizat doar pana la Campusel iar lucrarile vor continua, se pare, in primavara anului viitor.

Nu vreau sa negociez aici avantajele sau dezavantajele patrunderii cailor moderne de civilizatie in mijlocul naturii. Avem exemplul cunoscut de toti al Transfagarasanului. Este bine sau nu ca el exista? Putem da raspunsuri peste raspunsuri.

Fara acest drum, foarte multi oameni nu s-ar fi bucurat poate niciodata de frumusetea peisajului alpin. Turistii ar fi fost mai putini, locurile de munca in zona de asemenea. Poate multi oameni au dobandit dragoste fata de munte si natura tocmai dupa ce au admirat caldarea Balii sau cascada Capra. Poate.

Dar tot fara acest drum, in caldarea Balii ar fi liniste. Fara zgomot de motoare sau de ATV-uri. Fara fum de mici. Fara pet-uri. Fara pocnete de petarde. Ar fi liniste, cu siguranta.

Revenind la Campusel. Vilutele de vacanta se intind acum pana mai sus de gura Butei. La Campul Mielului deja au aparatut tablitele cu “Teren de vanzare”. Pe zapada proaspata de nici cateva zile, am zarit pet-uri si hartii, weekendul prelungit de 1 decembrie aducand foarte multa lume in zona.

Imi dau perfect seama ca acest drum se va termina foarte repede, din moment ce are “nasi” atat de renumiti. Stiu insa ca a existat o opozitie destul de ferma din partea Administratiei Parcului National “Retezat”. S-a trecut peste. S-au obtinut toate avizele. Scurt. Drumul intra insa de la anul pe teritoriul Parcului National “Domogled – Valea Cernei”. Pe care il va strabate pe o portiune destul de lunga, chiar prin mijlocul sau, nu periferic, ca in Retezat. Viata ursului, a jderului, a viperei si a altor animale, mai mari sau mai marunte, mai vesele sau mai triste, vor fi zdravan zdruncinate de pick-hammere, buldozere, motoare, injuraturi muncitoresti, etc.

Dar santierul se va termina si linistea va cobora iarasi in Valea Cernei. Drumul va ramane insa la dispozitia turistilor, curiosi sa vada din goana masinii aceasta lume de basm. Ce va ramane in urma lor?... Ce ramane peste tot in natura pe unde omul intra cu cizmele… Am viziuni de cosmar: scocul sufocat de gunoaie. Valea Jiului de Vest, cu malurile pe care se insira toate deseurile civilizatiei (asa cum puteti vedea intre Iscroni si Bumbesti). Lunca de la Campul Mielului, plina de termopane, fundatii si ATV-uri. Vetre de foc si hartii imprastiate la Campusel si in pasul Jiu-Cerna. Izbucul Cernei, astupat de navete de bere, puse “la rece”. Lacul Valea lui Iovan, misunand de hidrobiciclete, ski-jeturi si garnisit cu pontoane, caci romanul vrea musai casa de vacanta pe malul apei. Case de vacanta si pensiuni in lunca de la Podul Gardomanului. Hoteluri la Cerna-Sat. Partie de schi si telescaun pe Oslea. Asfalt pe Lapusnicul Mare sau pe Transalpinul din Parang, candva…

M-am scuturat de acest cosmar si am inceput sa ma gandesc la ce se poate face. Daca se poate face ceva. Pentru ca problema nu o reprezinta de fapt, drumul. Ci tot ce va aduce el. Si va aduce de fapt ceea ce vedem in jurul nostru: nesimtire, lipsa de educatie si prost gust.

Retezatul si Valea Cernei nu merita asta. Se pare insa ca vrem cu tot dinadinsul sa cucerim si una din ultimele redute ale salbaticiei neintinate cum este Valea Cernisoarei, in amonte de Izbucul Cernei. Aceasta ambitie seamana asa mult cu alte ambitii pe care le credeam inmormantate de istorie cum a fost ambitia de a face un lac de acumulare in inima Retezatului, la Gura Apei, lac ce nu va fi, cred, niciodata plin; ambitia de a strabate pe asfaltul asa prozaic, inaltimile mandre ale Fagarasului sau de a dezgoli muntii, maltratand peisajul, in cautare de minereuri, ca la Costesti, Rosia Montana sau in alte locuri.

De ce drumurile mentionate de istorie nu pot ramane doar “Drumul lui Deubel” sau “Drumul Neamtului”?

Joi, 4 decembrie 2008 - 20:25 
Afisari: 2,729 


hollowman