Despre cum sa facem panorame

De multe ori am vrea sa surprindem tot ceea ce vedem, dar obiectivul aparatului foto e prea ingust, "nu incape" tot ce vedem in cadru. Aici devine utila panorama obtinuta prin "lipirea" mai multor fotografii.

Enuntul pare simplu: facem mai multe fotografii, apoi le "lipim" utilizand un software adecvat. Si entuziastul fotograf se apuca de facut fotografiile cu aparatul pe auto in cele mai des intalnite cazuri. Ajuns in fata calculatorului incepe sa-si inrosesca pielea cefei, frecand-o tot mai mult. Se instaleaza un mandru Photoshop si incepe batalia cu materia prima: parca sunt putin deformate si nu se prea suprapun bine; parca nici culorile nu sunt la fel; da’…. de ce nu sunt la fel de luminoase? Si dupa munci seculare, parca mai seamana a panorama, dar totusi vezi unde-i lipitura, da’ parca nu mai seamana cu realitatea…

In primul rand nu va mai chinuiti cu soafte de genul Photoshop pentru asa ceva. Pur si simplu e prea multa manualitate. Softul pe care-l folosesc si pe care-l recomand tuturor este Autopano Pro si-l gasiti oficial aici: www.autopano.net . Neoficial, se descurca fiecare.

De ce softul asta? Deoarece este extrem de intuitiv de folosit; deoarece corecteaza automat un zilion de parametrii printre care cele mai importante: balansul de alb (WB), distorsiunile optice ale obiectivului, luminozitatea; deoarece aranjeaza automat fotografiile astfel incat sa formeze o imagine unitara si care are sens; deoarece stie lipi si panorame din doua dimensiuni (nu doar dintr-o succesiune de fotografii care se succed de la stanga la dreapta, ci si de sus in jos sau pe mai multe astfel de randuri).

Tot ceea ce trebuie facut pentru ca sa fie mai usor, este sa creem un director (folder) nou in care sa punem fotografiile care alcatuiesc panorama si cu un singur click cu butonul drept al mouse-ului peste directorul cu pricina sa alegem din meniul contextual optiunea "Detect panoramas in…" si suntem pe pilot automat de aici. E atat de simplu!

N-am sa continui cu modul de utilizare al acestui soft, suportul on-line este destul de amplu. Incepe aici: www.autopano.net/wiki-en/action/view/My_first_panorama

Am sa incerc sa explic pe scurt care sunt cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o serie de fotografii ca sa poata fi montate intr-o panorama cat mai usor (am vazut deja cat de multe face softul pentru noi) si cu rezultate cat mai bune (sa nu va treaca cumva prin cap ca softul n-are limitele lui).

1. TREPIEDUL.

Dupa cum bine spune si Andrei in articolul "10 Trucuri pentru o fotografie mai buna", pe care-l recomand cu caldura, "CEL MAI SHARP OBIECTIV ESTE TREPIEDUL".

Pe langa cele spuse de Andrei, in cazul panoramei trepiedul te mai ajuta si sa tii linia orizontului dreapta, ceea ce va duce la o pierdere mai mica din marginile panoramei.

2. BALANSUL DE ALB (WB).

Pentru a nu avea tonuri de culori diferite (zone cu diferite tente de culoare in cadrul panoramei: bucati albastrii, apoi verzulii si iar albastrii) este necesar ca balansul de alb sa fie acelasi la toata seria de fotografii.

Daca aveti optiunea, setati manual balansul de alb cu ajutorul cartonului 18% gri (vezi articolul "Setarea balansului de alb" (clic pentru detalii) sau al expodiscului.

Daca nu, setati balansul de alb pe o valoare care descrie cel mai bine situatia in care veti trage seria de fotografii (daylight, cloudy, etc.).

Daca nu si nu, lasati-l pe automat ca va ajuta softul destul de tare la capitolul asta.

3. DIAFRAGMA (A)

Andrei acopera foarte bine acest capitol in articolul sugerat mai sus pe care sper ca l-ati citit deja. Daca nu, vezi linkul de mai sus.

Acum, fata de ce a spus Andrei as mai adauga ca fiecare obiectiv are o plaja de diafragme unde are claritatea maxima. Va recomand cea mai mica diafragma din aceasta plaja (obiectivul meu de ex. are aceasta plaja cuprinsa intre 7.1 si 13, deci folosesc 11 sau 13 de obicei). Mai multe pe aceasta tema cu alta ocazie.

4. TIMPUL DE EXPUNERE (S)

Dupa cum spuneam mai sus, fotografiile trebuie sa nu aiba variatii prea mari de luminozitate pentru a putea fi montate frumos. Acesta este un capitol putin mai dificil. Va trebui sa invatati sa masurati lumina.

Puneti aparatul in prioritate de diafragama (A) si setati diafragma cu care urmeaza sa faceti panorama.

Baleiati zonele care vor alcatui panorama simuland ca face fotografiile si notati (faceti un exercitiu de memorie) cel mai mic si cel mai mare timp de expunere pe care-l sugereaza aparatul (majoritatea aparatelor fac acest lucru). La unele aparate s-ar putea sa fie nevoie sa apasati la jumatatea cursei butonul de declansare pentru a obtine masura.

Treceti aparatul in modul manual si setati diafragma cu care ati efectuat masura.

Acum aveti doua optiuni:

- ori setati ca timp de expunere cel mai mic timp de expunere obtinut pentru a nu avea nici o zona arsa (lumina excesiva);

- ori setati ca timp de expunere o valoare in intervalul obtinut, cat mai apropiata de mijlocul intervalului.

Eventual faceti cateva fotografii in zonele in care aveti dubii si reajustati timpul de expunere in functie de rezultat.

5. FOCALIZAREA.

Aparatul trebuie reglat pe focalizarea manuala, astfel incat sa nu regleze in mod automat focalizarea la fiecare declansare. De ce? Pai daca vrem sa facem o panorama cu un mandru munte, in trei din patru poze o sa faca focalizarea la infinit, departe in zare, unde-i creasta. Dar in a patra poza s-ar putea sa faca focalizarea pe cioara care tocmai zbura la 10 metri in fata noastra prin cadru. Care de altfel ar fi fost un element interesant in cadru.

Cel mai simplu: faceti o focalizare automata apasand la jumatatea cursei butonul de declansare, apoi comutati obiectivul pe manual la DSLR, sau setati aparatul pe "manual focus" la compacte.

6. SUPRAPUNEREA.

Pentru ca softul de "lipit" sa functioneze bine, este absolut necesar ca doua fotografii alaturate sa se suprapuna in proportie de 20-30%.

Pentru a realiza acest lucru va sfatuiesc sa activati functia de "grid" a aparatului. Majoritatea aparatelor dispun de aceasta functie pentru a facilita incadrarea utilizand regula treimilor. Astfel fiecare linie reprezinta demarcarea a 33,333….% din imagine.

Vom folosi pentru exemplificare situatia in care efectuam o serie fotografii de la stanga la dreapta:

a) cadrati extrema stanga a panoramei si efectuati fotografia;

b) fara sa miscati aparatul, uitati-va in punctul in care se intersecteaza linia verticala din drepta cu cea orizontala de jos a gridului si identificati un element pe care sa-l folositi ca reper (o stanca, o tufa, etc.);

c) fara sa scapati reperul din vedere, rotiti aparatul catre dreapta, pana cand reperul ajunge aproape in marginea stanga a imaginii, fara sa iasa din cadru;

d) acum puteti efectua cea de-a doua fotografie, avand o suprapunere de aprox. 30%;

e) repetati pasii b-d pana cand ajungeti in extrema dreapta a panoramei propuse.

GATA!

Se pot efectua oricate astfel de baleieri suprapunandu-le pe verticala dupa aceeasi regula. Astfel se pot obtine fotografii de inalta rezolutie cu un unghi echivalent de 180 de grade si peste, unghiuri acoperite de obiective extrem de scumpe (pesonal am "lipit" pana la 56 de fotografii fara nici o alta problema decat dimensiune fisierului obtinut – peste 600MB – si timpul aferent de prelucrare).

Nu uitati sa reveniti la setarile cu care faceti fotografiile in mod uzual, mai ales sa nu uitati obiectivul pe focalizare manuala. Sa nu ziceti ca nu v-am spus ;)

P.S. Ca sa-mi identific mai usor panoramele, dupa ce am trecut pe focus manual, indrept aparatul in jos si fac o poza cu solul. Apoi fac fotografiile care vor alcatui panorama si la urma iar o poza cu solul inainte de a reveni la focalizarea automata. Astfel, cand vizualizez fotografiile, le "aleg" mult mai usor fiind incadrate de doua pete de culoare. .

Miercuri, 17 iunie 2009 - 20:21 
Afisari: 5,121 


sascha76