Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2021
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Vitos
Muntii Hasmas

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

De ce mergem la munte?

Întâi de toate,  sub nici o forma, nu ma adresez în nume personal vreunuia din cititori. ;)


De ce mergem la munte, pe munte, prin pădure, pe poteci sau pe alături? Poate ca nu caut acele multe răspunsuri la aceasta întrebare. Mai degrabă caut sa înțeleg diferența dintre "muntele ca scop" și "muntele ca mijloc".


Poate v-ați mai întrebat, câți dintre noi, cei ce bat poteci de munte, în fărâma de timp liber, primita cu mila angajatorilor sau a familiei, "De ce mergem la munte?"


Constat ca este multa lume pe munte, când îmi găsesc și eu răgazul de îmi satisface aceasta meteahnă. Multa lume și felurit colorata... De la atv-iști,motocicliști, "pantofari" la "oameni de munte". Nu pot sa spun ca unii sau alții nu ar avea drept sa colinde muntele. Indiferent de părerea personala sau părerea mai colectiva despre vreuna din categorii. Dar... de la plăcerea de a savura aerul curat, proaspăt și rece, înmiresmat de frunzele de fag și acele de molid căzute pe pământ după ce a trecut ploaia, ori bucuria unui răsărit de soare privit de pe o creasta ascuțită de munte pâna la plăcerea de "a te da mare" sau a demonstra vreunui grup sau amicilor "ce om de munte ești"  "ce tonus și cată voința zace în tine" pare-mi a fi o distanta cam mare.


La aceasta categorie, de plimbăreți, voi a ma referi. La cei ce știu, măcar pentru ca li s-a spus, cât de fragila e natura și cât de ușor e sa îți pierzi sănătatea sau viata, în inima muntelui, dar, știind acestea, insista în a face "ture" doar de dragul unei mode, pe care am remarcat-o foarte recent.


Sa mergi la munte este "COOL" (trad. "cool" adj. rece).


Nu oricine ajunge în vârf și vârful trebuie cucerit. Ajungem în vârf și ne facem poze, sa le demonstram amicilor cât de cool suntem. Nu contează că, pe drum spre vârf, am lăsat în urma din gunoaie, din chistoacele de țigara sau din cutiile de bere. Nu contează că, odată ajunși la vreo cabană, unii au avut ca primă grijă sa vorbească cu zăpada (ori iarba, după anotimp) după cele câteva pahare, de licoare în plus. (Asta tot îmi aduce aminte de o povața învățata demult, în copilărie: "Pe munte, un om beat este un om mort.") Nu-mi venea sa-mi cred ochilor...


Înțeleg că nu e nici un rău în dorința de a face asta, chiar și pentru a impresiona amicii, dar acești oameni, uita adesea ca sunt pe munte.


Acum câțiva ani, în Bucegi, doi tineri, dinte care unul cu o mană în ghips, ambii îmbrăcați sumar și fără prea mult respect fată de munte au fost adunați cu degerături serioase de salvamontiști. De cazul asta mi-aduc aminte acum, dar au fost atâtea, cred ca n-am fire pe cap să le număr... și vor mai fi cu siguranța...


Făcând abstracție de cei ce urcă cu mașina pe munte, de cei ce se dau jos la margine de sosea sa-si savureze micii și berea în albiile paraielor și de cei ce caută, în mod exclusiv acel hormon generat de creier, în scopul supraviețuirii, numit  adrenalina, încerc sa atrag atenția către cei de la mijloc. Cei ce nu-s nici chiar pantofari dar nici nu vor a respecta muntele măcar într-atât  cât merită. Cei ce par sau pretind că apreciază muntele pentru ceea ce este dar încă urca pe el pentru a avea ce povesti în oraș, la cafenea, amicilor ce poate (doar uneori) nu au de-aface cu aceasta practică.


Știu că's destul de afurisit când vine vorba de natură și de pădure ori de munte, și adesea înțep ori împung cu vorba sau cu fapta, pe cei ce-i văd că spun că iubesc natura, dar o iubesc numai dacă-i blândă cu ei sau de-i cald în cabana. Asta pentru că lipsește grija pentru natură. Lipsește aprecierea aceea necesară pentru a proteja ceva extrem de fragil și extrem de frumos. Indiferenta, uneori mascată, este la fel de dăunătoare precum poluarea fizică sau defrișarea unui munte întreg.


Muntele este un scop sau un mijloc? Eu înțeleg prin munte, un petec pirpiriu de natură încă nedevastată în totalitate de om și umanitate. Un loc mic, scurt și îngust, în care abea mai supraviețuiesc câteva căprioare, vreo câțiva șoareci de pădure și o mâna de bufnițe.(ok, exagerez cu asta, dar numai un pic.)


Dacă, acum multă vreme, pădurile și viața se întindea peste toate luncile și toate depresiunile, de la un lanț muntos la altul, acum, atât a mai rămas. Un petec de pădure, câțiva jnepeni și o mână de animale, privite cu deosebită admirație în poze și la televizor, dar îndepărtate fără mila când ajung prea aproape de noi. Știm, acum, în al douăzeci-și-unu-lea secol, de la scrierea istoriei, că depindem întru totul de natură și de integritatea ei. Că suntem la fel de dependenți de bunăstarea Mamei-Pământ și al Tatălui-Cer ca acum zece mii de ani. Cu toată tehnologia și toate accesoriile de care dispunem pentru a ne face viața mai ușoară, suntem la fel de mici și la fel de ușor de scuturat de pe coama muntelui, cum sunt furnicile pe cocoașa unui elefant.


Cu toată încrederea în sine, și toată dorința de a impresiona, suntem "oameni". Oameni, cum suntem, de ne spunem unul altuia, că judecăm, că suntem inteligenți și că suntem raționali. Cum putem susține o astfel de afirmație când, voit sau din indiferența, ne tăiem creanga de sub picioare...


De la indiferența sau bravada unor oameni ce urcă pe munte, până la tăiatul crengii de sub picioare.


Probabil că vă întrebați cum am ajuns aici. Simplu. Toate au o legătură. Fiecare acțiune are o reacțiune și iată legătura intre cele două, sumarizat la sânge (și metaforizată, că nu pot altfel) :


Un om pleacă la munte, pentru că așa a văzut că fac și alții.


Facem abstracție de ce se întâmplă pe drum și cum decurge.


Nu dorește sa piardă din confort și alege sa meargă la o cabana.


Comanda o ciorbă sau pizza sau orice... vorba vine. Se îndestulează și mai schimbă o vorbă cu amicii.


Vine seara și turistul nostru se îndreaptă către camera rezervată.


Ceva nu-i în ordine. Temperatura nu-i tocmai aceea așteptată, așternutul nu-i imaculat.


Nu-i nici urmă de chiuvetă ori lavoar.  Unde-i toaleta???


Poate se ceartă sau poate nu, cu cabanierul, dar sigur se va plânge.


Se întoarce acasă, într-un final, cu dezamăgirile câștigate.


Între timp, și în alte cabane și munți, altcineva are o experiența similară.


Bob cu bob se adună. Turiștii doresc condiții la cabană.


Exista o cerere, imediat se găsește și o ofertă. Astfel încât :


Se pregătesc banii de investiție, se pregătește drujba, se pornește buldozerul, se unge gâtul lucrătorilor de pe șantier și... în scurt timp, din cabană se face hotel. Din potecă se face șosea, din pădure se face teren intravilan. Din munte se face stațiune. Din stațiune devine cartier și mai apoi ori devine un oraș sau este alipit la orașul cel mai apropiat. (Dau de exemplu Poiana Brașov)


Cum a ajuns Poiana, de la o pajiște superbă presărată cu molizi seculari, la poalele Postăvarului să devină un banal cartier de blocuri și de fițe?


De la acei turiști care merg la munte pentru orice altceva afară de munte.


Pentru că nu oricine urcă pe munte, pentru că nu oricine e dispus la efortul fizic și pentru că nu oricine poate să se bucure de acele răsărituri, cei ce nu doresc sau nu au nici cea mai vagă intenție de a depune vreun fel de efort pentru a ajunge acolo, prind dorința să o facă. Pentru că e cool.


Dar aici este problema. Cool sau nu, indiferenta distruge.


Și pentru că, pentru unii, nu contează mijloacele, doar scopul. Dar prețul este prea mare pentru ca sa fie scuzabil.


 Hai sa încercam sa ne trezim. Să încercam să readucem "mersul pe munte" de dragul muntelui, de dragul vieții și la urma urmei de dragul nostru. Să reînvățam ce înseamna un răsărit de soare, privit de pe stânca aceea udă și alunecoasă, înfofoliți încă în hainele groase și dârdâind un pic de la vântul subțire, fără sa trebuiască sa ne strecurăm privirea printre blocuri sau utilajele de construcție. Să reînvățam ce înseamnă cântecul vântului, nestingherit de vuietul mașinilor.


Numai noi, cei ce am apucat sa aruncăm o privire în inima naturii, de acolo și nu de la tv, avem puterea de a o proteja. Putem să o protejam, întâi prin a-i învața pe alții, prin a le da un exemplu prin propriile acțiuni sau povețe. Apoi prin a cere mai puțin de la natură și prin a cere mai puțin de la munte. Oricum ne oferă atâtea lucruri minunate și de neînlocuit...


Toată lumea accelerează, vrea totul mai repede și din ce în ce mai repede. Și mai ușor, mai lejer... Mama natură nu o să poată ține pasul cu noi și când va cădea ultimul copac, va pieri și ultimul om și ultima vietate de pământul acesta...


Cărări cu soare și sănătate. Dar, poate, mai întâi de toate, un strop de responsabilitate și un pic mai multă dragoste de natura!


Salutări !





Luni, 20 aprilie 2009 - 00:19 
Afisari: 3,186 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

odin
odin
Rucsac
 
1
Iar ai fost plecat? Iar ai vazut ceva care te-a suparat? Carpati.org
Un singur lucru spun acum referitor la articol: daca te uiti in top foto, lunar sau carpati, ca csa vezi aceste lucruri, nu trebuie decat sa te trezesti mai devremeCarpati.org


Vineri, 17 aprilie 2009 - 23:46  

mikyrina
mikyrina

 
2
sincer nu pteam sa o zic asa e bine ca tine....si eu am un dinte impotriva lipsei de respect asupra naturii...daca mai multe persoane ca tine ar reusi sa ajunga la inimile si urechile multora poate(zic poate) ca ar fi o diferenta...dar stiind ca o padure nu poate fi fara uscaturi(foarte multe in cazul nostru) tind sa ma gandesc ca muntele a devenit un al 2 lea bamboo(sper ca nu e prblema ca am zis asta) adica asa e la moda toata lumea cool se duce deci tre' sa ma duc si eu....pacat....


Duminică, 19 aprilie 2009 - 18:52  

odin
odin
Rucsac
 
3
Ce spuneam eu pe privatCarpati.org


Luni, 20 aprilie 2009 - 00:23  

mikyrina
mikyrina

 
4
ce ce?...spuneti-mi si mie Carpati.org...Carpati.org


Luni, 20 aprilie 2009 - 10:15  

psychop
psychop

 
5
adevaruri bine stiute de multi dintre noi, dureri ce iau amploare pe somaticul si psihicul celor ce au respect si iubire fata de munte. poate multi simtim impulsul de a schimba ceva in ceea ce inseamna respectul fata de natura in general (si munte in special) . eu am tras si o concluzie : unii oameni totusi se simt intimidati cand vad ca li sunt stranse gunoaiele de sub nas de catre necunoscatori. Bolborosesc acolo niste efecte de lauda sau de critica, dar poate pe un procent de 15 % din cei cu care iei contact in astfel de situatii ai surprinderea ca se pot schimba. eu una, cand mai ajung cu ochiul si cu mana pe vreo zona in care mizeria e vizibila partial sau total ma aplec sa umplu macar o pungulita ce poate fi dusa la cel mai apropiat "spatiu de depozitare". dar nu peste tot este posibil si nu toti avem "harnicia" de a le strange altora "rusinea" de pe jos. suntem intr-o lume in schimbare, trebuie sa avem capacitatea de "lideri" pe diverse teritorii, mai ales pe cele pe care le iubim si le respectam asa cum trebuie. educatia se mai invata si la batranete! multi spun ca e in zadar, dar poate nu, pt ca acei 15% din multimea de supravieturitori au capacitatea de schimbare. ramane sa ne gasim propriile capacitati de incercare de schimbare, atat cat se poate...
ceau!


Luni, 20 aprilie 2009 - 15:02  

odin
odin
Rucsac
 
6
Tin sa te contrazic, psychop. Asa se nasc unii, nu se pot schimba. Poti indrepta analfabetismul, reaua credinta, prostia, insa nesimtirea, lenea si sclifoseala nu le poti schimba in om. E nesimtirea pe unii cat China de mare...nu si-ar lua gunoiul aruncat pentru ca sunt "domni". Nu-i de nasul lor. Femei de serviciu exista ca sa mentina blocul curat nu sa stranga dupa nesimtiti care arunca tocmai pt ca este cineva care strange dupa ei. Ca vorba aia, au platit.
De ce n-ar plati si amenzi? Uite, de ex in Polonia, daca umbli beat pe strada, sau macar cherchelit, aduci prejudicii imaginii publice. Te "invita" politia la sediu, este anuntata familia unde esti, te spala, calca hainele, te tunde, manichiura, pedichiura, barbierit, aranjat ... ginerica nu alta. Toate numai servicii de lux, apoi platesti, mama, da' ce platesti...te saturi si iti plangi de mila. Alta data cu siguranta nu mai umbli cherchelit.

Astia de ce nu ar putea fi "aranjati", echipati ultimul racnet, facut cursuri de ecologie, protectia mediului, apoi "practica", toate din venitul lui? Asa nu ar mai avea sambete si duminici la dispozitie sa se duca la murdarit. Cu siguranta apoi se va feri ca de foc sa mai faca la fel ca inainte, pentru ca a "invatat multe" la acele cursuriCarpati.org
Urca astia pe poteci, si dupa ce se satura de mancat si de baut pe drum (nu am nimic impotriva mancatului si bautului pe drum) arunca totul pe jos. Daca ar fi cineva sa-i inhate putin de guler, sa le dea o chitanta de platit, o suma mare bineinteles, nu ar mai face asa. In felul acesta, prin vest, specia asta de hominid e pe cale de disparitie.

Si culmea, urca tocmai din placere, pentru a vedea frumuseti. Macar de-ai zice ca nu stiu ca nu-i frumos sa arunci pe jos, dar ei stiu asta. Si mai stiu un lucru: orice ar face, nu vor pati nimic. Stiu ca sunt unii care vin sa stranga, ii admira, dar nu vor face ca ei, se feresc de plagiatCarpati.org
Admira caracterul dar nu urmeaza si in fapta (vezi "Egmont" de Goethe)

Apoi sclifoseala intra in actiune. De ce ar cara conserva goala inapoi? Cand ma uit la ei cum o deschid si cum o ating, imi vine sa le-o pun in cap. Le e lehamite din cauza sclifoselii sa o atinga pt ca e unsuroasa. Da' cum ar vrea sa fie? Si o arunca pe jos in scarba. La fel si pungile cu fast-food. Si nu numai ca le arunca, dar le si lasa acolo.
Apoi intra in cabana si conditiile nu sunt asa cum se asteapta ei. Nu are cabana termopan, perdeluta cu dantela si wc de plus...desi nu le place, ei continua sa vina acolo, de ce, eu nu pot intelege. Pai cabanierul trebuie sa repare acoperisul spart de grindina, sa schimbe un geam, sa repare ceva...si asta costa. Din ce bani? Vii 2 zile, bei un ceai si vrei sa fie lux...ce sa spui de cabanele unde aprovizionarea se face cu rucsacul si magarul? O sa se spuna ca omul sfinteste locul, da, asa este. Dar de ce sa sfinteasca locul numai cabanierul si nu si turistul? Sa nu scrijeleasca paturile, sa aiba grija de cearsafuri si paturi sa nu fie murdarite cand se suie cu bocancii in pat...atunci nu se vor mai plange ca nu-s conditii. Si daca totusi nu-i place, de ce nu-si ia sac de dormit sa doarma in el? Ii e lene sa il care...aha!
Oricum ai face, cu unii nu o scoti la capat. Nu le place si gata.
Da-le o amenda grasa si o sa vezi ca le va placeCarpati.org


Luni, 20 aprilie 2009 - 19:27  

psychop
psychop

 
7
sunt de acord cu tine pt ca ceea ce vezi tu vad si eu, insa conceptiile sunt putin diferite pt ca am alte perspective in ceea ce priveste schimbarea unor oameni. repet, nu am vb de oamenii nesimtiti in general, ci de unii in care nu a intrat nesimtirea pana in mesagerii ce iau parte la transmiterea neuronala, despre acei oameni care inca mai exista un bob de respect pt sine, daca nu pt ce e in jur (mai intai respectul de sine , apoi usor poate fi si modelat sau obligat respectul pt ce e in jur- trebuie sa ai gura mare pt astfel de oameni). sunt oameni care isi vad aproapele aruncand, murdarind, mirosind si face si el asa, dar nu totdeauna. poate in alta circumstanta personalitatea lui e alta. incerc sa vb total obiectiv. eu zic ca noi tot criticam acesti oameni, ne enervam mult datorita lor, dar ma intreb cati indraznim sa le facem acea educatie de care multi duc lipsa. ma gandesc asa, totusi, cat obraz sa ai in fata unui "mitittel de om"- noi cei care ne revoltam!, sa nu iei seama la ceea ce spune, la ceea ce incearca sa alarmeze. sunt unii care poate de rusinea varstei sau rusinea lui ca cetatean al Romaniei, in care se vrea ceva mai bun iau seama si macar pana data viitoare nu va mai face asa ( vb de realizari de mica amploare, sunt bune si astea) iti zic eu ca daca incerci sa vb cu unii cu care poate ai sentimentul ca te pot asculta si ii iei la sentiment cu tot felul de subtilitati sau realitati vazute poate si de el, dar neconstientizate, undeva se va salva unul, doi dintre mii de turisti ce devasteaza Gazda (Natura), in care isi exercita complexele de inferioritate sau de superioritate. Stiu care e excelenta metoda cu amenzile in afara (nu numai in Polonia), ma gandesc ca totusi o forma de genul asta se va instituii si la noi in curand (sunt sigura ca se are in vedere)..insa, cum toti stim..mentalitatea romanului cand e inradacinata, greu o dezradacinezi.
cat de jalnic am ajuns..Natura, Mediul, Muntele, cat de imperioase sunt cand stai sa reflectezi, nu pot face fata naturii distrugatoare a omului. hai sa demolam imperiul nesimtirii! doar ca idee..


Luni, 20 aprilie 2009 - 20:03  

odin
odin
Rucsac
 
8
Am o prietena de familie care a studiat psihologia, stiu cum ganditi. E bine, e frumos...dar numai pentru cei care doresc sa fie deschisi. Si intotdeauna e mai bine sa umbli cu frumosul, cu vorba buna. Numai ca la noi nu se prinde. Cum spuneai, lipsa celor 7 ani de acasa. Anii astia nu pot fi acoperiti de o vorba buna decat pt unii. Pe unii ii misca un fapt (strangerea gunoiului) si cu siguranta vor avea in vedere acest lucru. Altii, si la ei ma refer, de o nesimtire crasa (vezi stirile de azi) nu ii poti convinge cu o vorba.
Un efect sigur este un anunt "Zambiti! Sunteti filmati!", apoi amenda...

S-ar putea sa urmeze surprize (placute) in vara astaCarpati.org


Luni, 20 aprilie 2009 - 21:06  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
9
Cei surzi nu vad. O fi remarca asta cam ambigua dar...
Acum vreo doua luni, cand am atras atentia unui om, sa nu arunce chistocul de tigara, ci sa il puna in pachet, cum fac si eu, mi-a spus, cu cea mai adanca convingere, ca filtrul este biodegradabil. Chiar daca eu stiu ca poliesterul, din care e fabricat, este lafel de biodegradabil precum sticla, chiar daca am incercat sa-i explic acest lucru.... sfrrrr... a zburat filtrul, in zapada, 2-3m mai incolo. Poate a facut-o inadins. Este posibil.
Si totusi, e un om care, din cate stiu, a mai fost pe munte.
Adica sunt oameni ce nu pot fi convinsi sa respecte natura pentru ca nu vad nimic in ea sa fie de vreo valoiare imediata pentru ei. Dar sunt si oameni care, inca, nu au urechile intratat de surde.
As vrea eu sa obtin o reactie in lant. De la om la om sa plece vorba si fapta, dar intodeauna lantul se va intrerupe. Dar, pana se intrerupe, din o suta sau o mie, unul sa inteleaga si tot e bine. Acela sau aceea va da exemplul mai departe chiar de nu va arata cu degetul.
Dar nu numai de gunoaie vorbesc. Incerc sa aduc aminte de respect.
Acest respect nu se rezuma doar la evitarea poluarii fizice, ci si la poluarea mai putin materiala. La poluarea indirecta, prin asteptari si cereri nejustificate.
Oamenii din ziua de azi, vad totul in jur ca pe o imensa piata, exploatabila prin orice mijloace pentru bani.
Orice piata se bazeaza pe raportul dintre cerere si oferta.
Cerand confort sporit, pe munte, inseamna ca esti dispus sa platesti mai multi bani pentru asta, astfel, cu siguranta, cineva se va asigura ca acele cerinte sunt satisfacute.
Costul acestei cereri este cu mult peste suma de bani platita pentru conditiile de 3 stele, la cabana, implicand modificarea mediului pentru a servi omoului in mod cat mai porfitabil.
Multi din cei ce merg la munte, nu l-au vazut decat din poteca marcata, si asta doar daca au ridicat privirea, o clipa, din poteca, catre munte.
E greu sa vezi padurea de copaci, si muntele de bolovani. Nu spun sa se avante nimeni in afara potecii! Nu!!!
Zic doar, ca in drumul spre varf, ori cabana, ori... oriunde, pe traseu, luati-va cateva clipe de popas, din cand in cand. Nu doar pentru a bea o gua de apa sau pentru a scoate aparatul de fotografiat si a face o poza sau doua.
O clipa, doua, pentu a privi in jur, in tacere, ascultan muzica muntelui, adulmecand miresmele sale si privindui maretia mai indeaproape, cu mai multa antentie.
Este pacat sa ii dai bice, la deal, fara un ragaz, de cateva momente, in care sa te bucuri de munte.
Pentru unii, muntele este doar un test de anduranta. Daca te opresti, in poteca, o clipa, si dai de inteles celorlalti ce faci si de ce te-ai oprit, cativai vor intelege. Si astfel avem toti de castigat. Si oamenii si muntele.
Asta pentru ca nimeni nu poate iubi ceva ce nu intelege in profunzime.


Marți, 21 aprilie 2009 - 11:29  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
10
Poate aceasta personalizare a muntelui (exagerata, de multe ori, dupa parerea mea), transformarea sa, in perceptia noastra, dintr-o forma de relief in altceva (tel, refugiu, vis, etc), nu este perceputa de toata lumea, de catre cei "neinitiati", sa zicem.
Problema se abordeaza, cred, intr-o maniera gresita. Nu vad de ce ar trebui ca "pantofarul" sa respecte MUNTELE mai mult decat dealul, campia, orasul, strada, parcul sau chiar propria ograda. Nesimtirea este o stare generala, nu se activeaza periodic, doar ca noi o observam in locurile care ne trezesc interesul. Faptul ca unii ce iubesc muntele vad marlani ce-si bat joc de frumusetile sale este un caz izolat. Suntem inconjurati permanent de aceasta specie. As indrazni sa afirm chiar ca in mediul urban densitatea lor e mult mai mare. Incercarea de a ii educa sa respecte muntele (nu vad cum altfel decat prin amenzi si advertising), si nu natura si viata in sine, limiteaza sansele de a reduce numarul lor. Toata operatiunea tebuie sa porneasca de la origini, adica din sanul familiei, si sa continuie in toate mediile in care ajunge individul.

Noi stim ca acel chistoc nu este biodegradabil datorita faptului ca ne-am ridicat aceasta problema cand ne-am trezit cu el in mana, avand un oarecare interes pentru conservarea mediului inconjuratur. Un fumator iubitor de munte (si, din pacate suntem inca multi de astia), cara tot timpul cu el un recipient in care pune mucurile de tigara. Solutia cu acelasi pachet de tigari nu mi se pare cea mai buna, deoarece vom avea numai tigari cu aroma minunata de chistoc. Am putea deschide un topic la "echipament" Carpati.org
Se presupune ca acetatul de celuloza, filtrul adica, se descompune, in functie de conditii, in 2-10 ani...Un experiment personal imi demonstra ca dupa 3 ani, filtrul dintr-un ghiveci era intact, hartia doar un pic putrezita. Probabil muntii nostri nu sunt plini de chistoace datorita faptului ca zeci de ani s-au fumat tigari fara filtru sau cu filtru de hartie.

In ultima vreme am obervat ca mai toata lumea foloseste servetele umede si parfumate, ideale pentru excursii. Nu le putem pune tot timpul in buzunar dupa folosire, nu? Cati dintre noi isi pun insa problema daca acel servetel este realizat din hartie sau alt material? Facand o mica cercetare internautica, am descoperit ca majoritatea sunt realizate din celuloza. Hartie la unii, acetat de celuloza la altii. Adica acelasi material care ramane mult timp marcandu-ne trecerea.

Si, daca tot m-am trezit vorbind pe aici, am observat dintotdeauna, prin refugii, lasate de turisti binevoitori, diverse lucruri. Cati dinte noi ajung in situatia disperata de a manca o ceapa gasita, un mar pe jumatate stricat lasat langa lumanare, o paine uscata? Dar cati dintre noi, intrand in refugiu sunt izbiti de mirosul de alimente alterate si de urina de soareci, atrasi de aroma celor 2 triunghiuri de branza topita? A, si sa nu uitam de PET-ul cu un continut dubios, care dispare de pe prici doar daca se trezeste cate unul sa-l puna in sacul de gunoi.

Las pe altii sa traga concluzii.


Marți, 21 aprilie 2009 - 14:30  

midan
midan
Rucsac
 
11
Are dreptate Florin, ce intalnim pe munte e un caz particular la ceea ce se intampla orinde in tara asta.
Vedeti ce specimene scoate sistemul de educatie, pe mine ma apuca groaza.
In "civilizatie" v-ati obisnuit cu ei de vi se par normali, pe mine ma deranjeaza mizeria de pe trotuar la fel de mult ca si cea de pe poteca.
O sa fim o tara plina de oameni bolnavi si needucati si inculti. Ca popor nu mai am curaj sa zic ca suntem.


Vineri, 24 aprilie 2009 - 13:16  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
12
Intradevar, contrastul este mai mare, pe munte, cand sunt implicate acele specimene, dar sa nu uitam ca muntii sunt cam singurele zone intens inpadurite in mod natural.
Priviti imagini din satelit, de deasupra romaniei. Priviti din tren sau din masina, cand traversati depresiunile Transilvaniei, Olteniei ori Moldovei si veti remarca faptul ca arborii exista doar in zonele inclinate, pe dealuri, munti, culmi si lipsesc aproape in totalitate in zonele plate. (construibile, cultivabile, exploatabile)
In prezent, romania este acoperita cam o treime de zona muntoasa, dar care, la randul ei, doar in poroportie de 80% acoperita cu padure, din care padure, doar o alta mia mica parte este dezvoltata natural.
Padurile plantate artificial nu pot sustine, in intregime, ecosistemele precedente, ba chiar lasand loc unor modificari grave si ireversibile in ecosistemele inconjuratoare.

Iar noi, oamenii, avem nevoie de ecosisteme intacte, naturale. Numai protejand si lasand ecosistemele naturale existente sa se extinda in mod natural, putem beneficia de intreaga complexitate si toate beneficiile aduse de ea, noua.

De mii de ani, oamenii isi modifica mediul inconjurator pentru asi satisface nevoile de comoditate, si pana in prezent, in aceasta era intratat de avansata tehnologic si stiintific, nu au demonstrat decat ca "Pe unde trece omul, nici iarba nu mai creste"
Orice fel de alterare are implicatii, cel mai adesea ignorate grosolan, cu mult mai vaste decat cele imediat vizibile.

Nu doar mizeria reprezentata prin bidoane, anvelope, ramasite de ambalaje (pe care le tot remarc in excre... scuze, dieta ursilor, asta in paranteza) ci si mizeria "umana"!
Pentru mine, asfaltul insasi, este o mizerie, asta ca remarca la adresa mizeriei din oras.

Asteptarile si cerintele nejustificate din partea unor oameni, catre alti oameni, care se conformeaza si se dau peste cap pentru banii in plus oferiti de turistul care considera injositor sau incomod sa nu doarma in conditii "normale" ,"decente" la cabana, sa nu manace ciorba de potroace, calda, pregatita ca la restaurantul din colt...

Lucrurile care, unora, ni se par normale, decente, civilizate si le cerem pe munte, cam ultima oaza de biodiversitate si viata nedevastata in totalitate, creeaza premisele si cauzeaza, in fine, foarte mult rau ecositemului natural.

In veci nu o sa putem inlocui ecosistemul natural cu vre-un ecositem controlat, artificial, asa cum se incearca in mod curent.
Sunt foarte multe aspecte aici. dar fiecare trebuie rezolvat individual, pas cu pas.
Porcaria este ca oamenii fac orice, pentru a inversa sau a aplana raul facut naturii, numai ce trebuie nu. Adica sa lase natura sa-si vindece ranile, in mod natural, fara interventii. Dar na... continuam sa taiem in ranile respective, acoperindu-ne ochii sa nu mai stim ca sunt acolo, in loc sa facem tot ce putem sa incetam chinul si sa oblojim rana nu ochii nostrii.

In alte cuvinte, as zice, chiar daca lupt(am) si strig(am) pentru binele naturii si al animalelor si al biosferei, in final tot pentru noi o fac(em)! Pentru propria noastra existenta!
Si nu doar pentru confortul nostru vizual, auditiv si olfactiv, cand mergem la plimbare pe munte!!!


Vineri, 24 aprilie 2009 - 14:32  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1088 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org