Creasta Frumoasă

Notă: acest articol conține descrierea unor trasee de alpinism, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Aceste rânduri descriu o parte din gândurile şi faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezător în propriile capacităţi tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanenţă vigilent şi să acţioneze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoţională să nu aibă de suferit.

Accesul.

Pentru a ajunge la baza traseului Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ ne sunt necesare circa trei ore. Se pleacă pe traseul marcat cu triunghi roşu spre refugiul Speranţelor. Ne abatem dreapta spre scara de fier şi coborâm în fir. Pe firul principal al Călineţului avem de mers cale „de două săritori”. Cu siguranţă cei care parcurg acest traseu au străbătut în prealabil padina Călineţului aşadar sunt familiarizaţi cu zona. Amintesc doar că prima săritoare are o fereastră – bolovan imens suspendat – pe sub care trecem pentru ca apoi să urcăm săritoarea „în doi timpi şi trei mişcări” elementare, aş spune eu. Mai urcăm puţin pe fir şi al doilea obstacol format din câţiva bolovani măricei ce se aglomerează pe fir ne dă puţin de furcă. Atacăm zona imediat pe partea dreaptă a acestor bolovani, sunt doi trei paşi mai tehnici acolo, un pic pare că ne aruncă pe spate, dar prizele sunt bune, trebuie doar căutate.

Imediat sesizăm o zonă uşor mai lată şi plină de bolovani. Este gura de vărsare a firului secundar al Călineţului în firul principal. Pe stânga (toate poziţionările sunt date în sensul parcurgerii) firul secundar nu este extrem de bine evidenţiat. Direcţia este dată de o imagine compusă din mai multe repere: a) ţancul Piticului, relativ ascuţit, dotat cu un ciucurel b) creasta Coarnele Caprei, în stânga Piticului c) o mare verde formată din jnepeni şi ceva conifere.

Urcarea nu pune probleme aici. Ajungem la o săritoare care ne ajută să ne identificăm poziţia din teren. În centru tronează un bolovan mare, iar pe dreapta lui o linie oblică, ascendentă, evidenţiată de nişte grote, ce pleacă de la baza bolovanului. Pasajul se poate aborda pe faţa stângă pe mai multe linii. Pe la bolovan se urcă pe mâna dreaptă, autorul de faţă a folosit câteva mişcări de ramonaj, iar rucsacul a fost tractat apoi de sus.

Pe stânga identificăm brâul de acces ce conduce în şaua dintre Creasta Şoimilor şi Creasta Frumoasă.

Expunerea este mare, zona nu foarte umblată. Ocolim pe la bază un ţanc desprins de perete şi ne îndreptăm spre o menghină formată de un alt ţanc şi perete. Sunt alte două repere importante care ne asigură că suntem pe drumul cel bun. De aici trebuie să coborâm cu multă atenţie la baza hornului ce ne scoate în creastă.

Echipa.

Am avut ceva dileme în alcătuirea echipei. Deşi la un moment dat frigul părea că mă conduce spre o expediţie solo, am avut într-un final bucuria să primesc vestea cea bună de la Andra Bunea. Am mai ieşit de câteva ori împreună, începem să ne cunoaştem, aşadar a rămas să stabilim de comun acord cele necesare parcurgerii traseului în siguranţă.

Echipament.

Am avut în dotare coardă de 50m. Aşadar, în descriere, o lungime reprezintă 50m. Ne-am luat fiecare echipamentul individual: cască, ham, cheie de nuci, lonjă asigurare şi rapel, două carabiniere cu filet şi dispozitiv de filat/rapel. Ea a căţărat în bocanci de trei sezoane, eu la TX4. Bag de seamă că nu prea despart de ei. Andra a folosit un piolet de tură pentru acces/retragere, eu beţe telescopice. Pentru echipă am luat ciocan piolet, trei pitoane (rămase neatinse, dar mai bine să fie… prietenii ştiu de ce), zece bucle alpine (6x60, 2x120, 2x180), un set de nuci (10buc), unul de hexuri (4buc), unul de friend-uri (6buc). Am completat cu ceva metri de cordelină de sacrificiu. La rezervă un beal escaper să putem rapela la nevoie pe un fir pe toți cei 50m din dotare. A fost mai mult decât suficient.

Traseul propriu zis.

Am „dat cu banul” şi am fost fericitul câştigător al primei lungimi (atenţie, lungime=50m în această descriere). La baza hornului Andra şi-a pus zelb-ul într-un piton, eu m-am întins doi metri şi am pus prima buclă în alt piton. Am dat în sus. Am sărit un piton pe partea stângă (merge cu anou de minim 120cm), dar am asigurat la altul pe dreapta. Ceva mai sus se iese în creastă. Aici am pus un anou la un ţanc să păstrez direcţia şi i-am dat de zor până la finalul celor 50m de coardă. Terenul e uşor, expunerea însă e mare. Regrupare foarte bună la mobile, sunt două fisuri în opoziţie în care am plasat o nucă şi două friend-uri. Singurul aspect delicat este prezenţa unui bolovan – cuptor măricel cu microunde – care mișcă şi la atingerea cu mâna. Nu era momentul să fac curat, ar trebui cineva jos pe Padina lui Călineţ pentru supraveghere. Cuptorul stă pe nişte rulmenţi de mărimea unui pumn, totul e foarte instabil.

Facem schimb de echipament şi Andra pleacă în a doua lungime. Urmează creasta matematic. Asigură la două pitoane, este o fisură pe acolo, îl găseşte şi pe al treilea şi trece de acest pas. Mai pune o asigurare la un ţanc unde construieşte şi o nucă din pietricele să fixeze suplimentar anoul. Traversează uşor spre stânga în direcţia unui pâlc de jnepeni. Aici mai avem o fisură, fără asigurări fixe. Este un pas acolo, trebuie căutate prizele bine, eu am găsit ca fiind zona frumoasă. Fac o sugestie, Andra găseşte un plasament bun pentru o nucă de mărime mijlocie (albastru) şi saltă sus. Boschetăreşte jnepenii şi puţin mai sus găseşte un ţanc mare numai bun pentru regrupare. Este din nou aproape o lungime, surplus de coardă de doi trei metri. Căţărarea are paşi tare frumoşi aici, ascuţimea crestei şi peisajele din jur sunt mirifice.

Din nou cap schimbat. Urc pe creastă, cred că am pus una două asigurări mobile. După acest segment, creasta îşi domoleşte linia şi ies pe o cocoaşă cu ceva jnepeni. De aici mă îndrept spre un vâlcel care în descrierile vechi e tare friabil şi cu ceva ienuperi. L-am găsit înierbat şi puţin friabil în zona superioară. Ce-i drept pământul era bocnă de la gerul de peste noapte. Este doar o jumătate de lungime, asigur la un brad solid, decid că are mai mult sens să urcăm la liber. Aici suntem în zona de obârşie a secundarului Hornului Adânc.

Dăm talpă pe circa o lungime cu coarda pe umăr. Traseul continuă, orientaţi fiind spre stânga, cu o faţă stâncoasă. Îmi revendic jumătatea de lungime lipsă. Exact atât a şi ieşit. Am găsit trei pitoane, primul e destul de jos, s-a asigurat şi Andra. Regrupez la nişte ţănculeţe solide, pun an anou şi un hex. Încalec creasta şi încep să filez. Din faţă simt supravegherea directă a acului de la amvon. Frumuseţea locurilor este greu de descris în cuvinte.

Retragerea.

Prin marea de jnepeni către Ac, poteca nu foarte uşor vizibilă. Vâlcelul cu Smirdar, apoi cel cu Fereastră, malul Galben…

Timpi: trei ore acces, două ore traseul propriu zis, două ore jumătate retragerea (include pauza de la Amvon, hidratare, masă).

Echipa: Andra Bunea şi subsemnatul.

Data: 19 octombrie 2024.

Miercuri, 23 octombrie 2024 - 07:17 
Afisari: 287 


edy