Clubul Alpin Roman - 75 ani de la infiintare

­Cum ieri s-au implinit 75 de ani de la infiintarea Clubului Alpin Roman, m-am gandit sa va prezint in putine cuvinte cateva din activitatile C.A.R.

 

Clubul Alpin Roman a luat fiinta in Bucuresti, la 18 martie 1934, din initiativa unui grup ce se intitula “Gruparea alpina". Sufletul si initiatorul C.A.R. a fost tinarul avocat Nicolae Nae Dimitriu, care scria, la 21 martie 1932, prietenului sau Radu Titeica urmatoarele: "Ideea înjghebarii unei grupari de buni tovarasi de drum... n-am abandonat-o... si as avea o nespus de mare bucurie sa stiu ca viitoarele drumuri le vom face sub egida Alpin-Clubului, a carui realizare n-o vad decît atunci cînd vom fi regrupati..." Doi ani mai tîrziu, dorinta lui a devenit o realitate.

Gruparea Alpina a fost înfiintata în 1931 în cadrul Turing-Clubului României. Gruparea s-a desprins de T.C.R. în aprilie 1933 si a activat timp de un an în Asociatia Drumetilor din România (A.D.M.I.R.), pe care, în final, a parasit-o.

În statutul votat la adunarea generala de constituire la punctul 2, este comunicat programul Clubului: efectuarea unui cît mai mare numar de ascensiuni noi, punînd astfel în valoare tinuturile necunoscute ale muntilor nostri; propagarea alpinismului în marea masa a turistilor prin organizarea anuala a unui ciclu de excursii de dificultati gradate în tinuturile putin cunoscute ale muntilor nostri; editarea unei reviste, avînd caracterul unei calauze si de sinteza a activitatii clubului si a societatilor similare; editarea de anuare, prospecte si brosuri cu caracter propagandistic; organizarea unui ciclu de conferinte însotite de proiectiuni si filme; marcarea itinerarelor grele dupa un plan bine stabilit si cu deosebire a celor din masivele Bucegi si Piatra Craiului, în acord cu asociatiile similare; dotarea punctelor grele cu cabluri, scari etc.; constructii si refugii.

Comitetul ales la prima adunare generala a fost format din: presedinte — Gheorghe Frim; secretar general — Ion Udriste-Olt; cenzori — Alexandru Steopoe si Petre Balaceanu. Au fost declarati membri de onoare: inginer Niculae Caranfil, George Cesianu, doctor Gheorghe Dumitrescu si doctor Alceu Urechia.

La noul club si la statutul sau au aderat urmatorii: Gill Antonescu, Petre Balaceanu, Mircea Badea, Alexandru Beldie, Traian Belitoreanu, Nicolae Comanescu, Nicolae Dimitriu, Gheorghe Frim, Petre Juster, Alexandru Meidlinger, Gheorghe Murgeanu, Vasile Nicolau, Emil Simionescu, Radu Sturdza, Ion Sincan, Alexandru Steopoe, Alexandru Tipei, Dumitru Teodoru, Ion Udriste-Olt, Stefan Vasiliu si George Velescu.

Membrii „Grupării Alpine" au înfăptuit, încă în cadrul T.C.R. şi al A.D.M.I.R., o serie de trasee noi, de vară ca şi de iarnă. După constituirea C.A.R., activitatea de cercetare a crescut, punîndu-se în valoare noi ţinuturi, noi trasee.

Astfel, in vara anului 1933 s-au realizat în Bucegi următoarele ascensiuni noi:

-Valea Poenei din Moraru (Alexandru Steopoe);

-Valea Hornului din Mălin (Alexandru Beldie, Alexandru Tipei);

-Ţancul Uriaşului din Valea Seacă a Caraimanului (Nicolae Dimitriu, Ion Şincan);

-Hornul Ascuns din Colţul Mălinului (Nicolae Dimitriu, Petre Bălăceanu, Alexandru Steopoe,Lupescu);

-Hornul Central — „Comănescu" din Colţul Mălinului (Nicolae Comănescu, Ion Şincan);

-Vîrful Picătura din Caraiman (Nicolae Comănescu, Ion Şincan, Bubi Schefler);

Colţul Strungii Gălbenelelor — faţa dinspre Valea Hornului (Alexandru Beldie, Ion Manoff);

Alte trasee noi efectuate în 1935 au fost:

-4 august: traversarea crestei Picătura din Valea Seacă a Caraimanului în Valea Albă (Nicolae Dimitriu, Ion Şinean, Constantin Ţico);

-6 august: parcurgerea crestei Picătura (Nicolae Dimitriu, Petre Bălăceanu, Leova Stolear);

-11 august: creasta Văii Albe cu plecarea de ,,La Verdeaţă" prin Brîul aerian (NicolaeComănesou,Leova Stolear);

-1 septembrie: peretele nordic al Acului Mare din Moraru (Nicolae Dimitriu şi alţii);

-8 octombrie: Colţul Gălbenelelor — faţa nordică (Alexandru Beldie, Leova Stolear);

-13 octombrie: fisura din Umărul Gălbenelelor (Niculae Baticu, Ion Trandafir, Dan Popescu şi Sorin Tulea);

-20 octombrie — traseul Furcile din peretele nordic ai Gălbenelelor (Niculae Baticu Ion Trandafir şi Dan Popescu)

În anul 1936 s-au făcut mai puţine premiere, s-au încercat unele trasee, ca şi-n 1937, dar au rămas în faza de încercări, din cauza pregătirii incomplete a echipelor.

-15 martie: Hornul Ascuns din Colţul Mălinului (Niculae Baticu şi Ion Şincan —prima ascensiune de iarnă, pe stîncă);

-31 mai: creasta Coştila—Gălbenelelor (Niculae Baticu, Dan Popescu, Toma Boerescu, Constantin Conteş şi alţii; s-a mers cap schimbat — prin rotaţie);

-2 august: peretele nordic al Acului de Sus din Moraru (Nae Dimitriu, fraţii Rodica şi Dan Popescu şi G. Paraschivescu)

La 23 august 1938 echipa Edy Aerkeder, Toma Boerescu şi Ion Şincan a încercat, fără succes,ascensiunea traseului Fisurile centrale din peretele Văii Albe; această echipă, întărită şi cu Nae Dimitriu, a mai făcut două tentative de escaladare a traseului amintit care s-au soldat însă fără rezultat.

Alte trasee:

-3 octombrie 1937 — fisura Ţapului din Valea Ţapului (Niculae Baticu şi Ion Şincan, avînd ca participanţi pe Dan Chiriceanu şi Horia Stamatopol);

-21 august 1938: echipa Toma Boerescu, Constantin Conteş, Sorin Tulea, Edy Aerkeder, Dorin Grigorescu şi Niculae Loga a reuşit să urce Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor; drumul pînă la surplombă fusese străbătut în 2—3 rînduri de Nae Dimitriu în 1936—1937 cu diferiţi însoţitori;

-27 august 1938: traseul Hornul Mare al Ţapului din Valea Ţapului-Bucegi (Constantin Conteş, Toma Boerescu. Sorin Tulea, Mircea Casasovici, Dorin Grigorescu, Alexandru Bărboi, Gysy Bayca);

-23 iulie 1939: hornul din peretele dinspre sud al văii Coştila (Niculae Baticu, Gheorghe Creangă, Giulio Goretti, Madeleine Knapp, Dan Popescu);

-11 august 1939: peretele Marelui Grohotiş din Piatra Craiului (Dan Popescu, Francisc Severin);

-12 august 1939: muchia Padina Lăncii din peretele Grindului, Piatra Craiului (Niculae Baticu, Madeleine Knapp, Gheorghe Creangă);

-13 august 1939: peretele Mare din Padina Lăncii (aceeaşi echipă);

-23 august 1939: Fisura Scoruşilor din Umărul Gălbenelelor (Niculae Baticu, Madeleine Knapp, Toma Boerescu);

-30 august 1939: peretele N-E al Acului Roşu din Moraru (Dan Popescu, Gheorghe Creangă);

-11 august 1940: Umărul Gălbenelelor, traseul Coman (Ion Coman, Oskar Schobesch);

-6-7 octombrie 1940: traseul Fisurile Centrale din peretele Văii Albe (Ion Coman, Oskar Schobesch, cu un bivuac în perete);

-12 septembrie 1942: traseul Coman din peretele Gălbenelelor (la est de Furci), echipa (Ion Coman, Mircea Ismail);

-24 septembrie 1944: muchea lui Ivan din Piatra Craiului (Ion şi Dorel Coman);

-15 iulie 1945: peretele de la Ceardac (Ion Coman, M. Ispas);

-20 iulie 1946: „traseul Trei Surplombe din peretele Gălbenelelor (Niculae Baticu, Sorin Tulea, Gicu Nicolescu, Emilian Cristea), ajungîndu-se astfel la gradul V de dificultate, cu un punct de gradul VI, la pintenul de sub prima surplombă, pinten care nu mai există astăzi;

 

Tn traseul celor 3 surplombe,1946

 

-21 iulie 1946: echipa Ion Coman, Constantin Conteş, Dorin Grigorescu a depăşit cel mai greu punct din Creasta Văii Albe (Creasta Policandrului);

-22 iulie 1946: Creasta Văii Albe (a Policandrului), parcursă în întregime (Niculae Baticu, Dan Popescu);

-4 august: Fisura Pintenului din peretele Văii Albe (Niculae Baticu, Emilian Cristea);

-tot în 1946: Creasta S-E a Caraimanului (Gheorghe Roşculcţ, Sergiu Cunescu) şi traseul Oblic din Turnul Mălăeşti (Ion Coman, Petre Strat);

-8 septembrie 1947 — Degetul lui Călineţ, Piatra Craiului (Ion Coman ş.a.);

-11 septembrie 1947 — firul secundar al Hornului Adînc şi Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ (Ion Coman, Odoria Hluhaniuc, Ion Mirean).

În afara acestor trasee noi, membrii Clubului Alpin Român au urcat iarna, tot ca trasee noi, văile clinului prahovean al Bucegilor, Albişoarele Văii Albe, creasta munţilor Făgăraşului de la Bîlea la Sîmbăta, între 7 şi 13 martie 1947 (Oscar Schobesch, Dan Popescu şi Emilian Cristea) şi altele.

In cadrul ADMIR-ului, Gruparea Alpina a tiparit revista trimestriala Buletinul Alpin, in paginile careia au aparut o serie de articole cu descrieri de trasee, insotite de schite, si a organizat un ciclu de excursii colective gradate, la care au participat un numar mare de iubitori ai muntelui.

Dupa un an de convietuire rodnica cu asociatia-gazda ADMIR, Gruparea alpina s-a retras si la 18 martie 1934 a pus temelia Clubului Alpin Roman, preluind si revista Buletinul Alpin.

In 1934-1948, C.A.R., in conformitate cu statutul sau, a continuat excursiile colective gradate cu persoane din afara clubului, pentru a face cunoscut amatorilor abruptul prahovean al Bucegilor, altele in alti masivi ai tarii sau peste hotare, a marcat drumuri pentru inlesnirea accesului in munti, a construit Refugiul Costila, in 1938, si Caminul Alpin, in 1939, pentru odihna alpinistilor la un pret accesibil.

N. Baticu şi C. Conteş au mers în august 1937 în Italia unde au învăţat tehnica modernă de căţărare, iar în august 1938 (N. Baticu şi D. Popescu) au fost în Austria, unde au făcut o scoală de instructori de alpinism-căţărătură. După însuşirea cunoştinţelor necesare, s-a organizat o şcoală de tehnică alpină la refugiul Coştila în Bucegi, în 1938, iar în anul următor — 1939 — şcoala a avut două serii: prima în Piatra Craiului, la Capul Tămaşului, iar a doua în Bucegi, tot la refugiul Coştila.

Ascensiune colectiva in Piatra Craiului,1937

Clubul Alpin Român a continuat încă patru ani editarea Buletinului alpin, începută sub egida A.D.M.I.R., după care titulatura acestei reviste s-a schimbat în Buletinul Clubului Alpin Român.

Ideea acestei publicaţii periodice a aparţinut tot lui Nae Dimitriu, care în ianuarie 1932 scria: „...aşi îndrăzni sa mă gîndesc şi la o publicaţie lunară turistică". Fire deschisă, iubitor de natură şi de oameni, Nae Dimitriu dorea să comunice şi în scris semenilor săi impresiile şi cunoştinţele sale. De altfel, el era de multă vreme colaborator la Gazeta sporturilor şi publicase şi în Buletinul Oficiului Naţional de Educaţie Fizică, semnînd cînd cu pseudonimul „Nicodim", cînd cu cel de „Dinicu", ambele derivînd din Nicu Dimitriu.

Clubul Alpin Român a tipărit cîţiva ani în şir programele ascensiunilor colective-gradate, pe care le-a organizat, cum şi prospecte privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de alpinism din 1938 şi 1939. În colaborare cu secţia cinematografică a O.N.T. de atunci, respectiv cu regizorul Paul Călinescu, Clubul Alpin Român a realizat un film propagandistic în creasta Pietrei Craiului. Filmarea a avut loc cu prilejul unei excursii colective de iarnă condusă de Barbu Nestorescu şi Dan Popescu.

Activitatea Clubului Alpin Roman a fost intrerupta de autoritatile comuniste, care la 11 iunie 1948 au dizolvat asociatiile de turism-alpinism, al caror patrimoniu a fost trecut Oficiului National de Turism.

Trebuie precizat ca Romania a fost singura tara din blocul sovietic care a dizolvat gruparile de turism-alpinism.

Din initiative lui Niculae Baticu, C.A.R. a renascut in anul 1990.

Surse folosite:

Amintirile unui alpinist- Niculae Baticu

Pe culmile Carpatilor- Niculae Baticu, Radu Titeica

http://www.clubulalpinroman.org/index.php?cat=20&id=204&type=art­

­

Joi, 19 martie 2009 - 14:48 
Afisari: 4,249 


ad078
(admin)