Chihlimbarul de Colți

     Culoarea chihlimbarului este cunoscută de aproape toată lumea: galben ca mierea, opac sau transparent, pur sau cu inserții roșiatice până la portocaliu, conținând bule de aer, insecte sau cetină de brad.

     Chihlimbarul este de fapt o rășină fosilă divers colorată provenită din mai multe specii de pini, fosilizată în urmă cu 50-60 milioane de ani.Numele de chihlimbar sau ambră provine din cuvântul persan „kiahruba” (a atrage paie) și arabul „al anbar” (auriu).Termenul grecesc pentru chihlimbar este „elektron”, iar cuvântul electricitate își are rădăcina în descoperirea fenomenului de electricitate statică.Capacitatea de a se încărca electrostatic și de a atrage obiecte ușoare, pe lângă posibilitatea de a arde, au plasat chihlimbarul în rândul pietrelor magice în antichitate.

     Romanii credeau în însușirile terapeutice ale chihlimbarului recomandându-l ca medicament pentru boli ale stomacului și plămânilor.În China antică siropul de ambră era utilizat ca tranchilizant.În prezent, se folosesc extracte de chihlimbar în industriile farmaceutică și cosmetică.

     Pe teritoriul României, chihlimbarul, cunoscut și sub denumirea de romanit, a fost cunoscut ca piatră de leac, cult sau podoabă, fiind găsit de arheologi la Cucuteni, Petrești, și în județul Buzău la Meledic și Sărata Monteoru.

     Însă, cele mai mari cantități de chihlimbar din România s-au obținut în zona munților Buzăului, pe teritoriul comunei Colți, unde au fost semnalate cele mai multe aflorimente de chihlimbar din țară.Chihimbarul descoperit la Colți nu se poate compara cu marile rezerve existente în lume, dar prin varietatea culorilor sale și prin calitatea sa este considerat de unii geologi cel mai valoros din lume.

     Prima atestare documentară cu privire la folosirea chihlimbarului în zona Colți datează din perioada domniei lui Mihnea-Vodă (1577-1583), când în timpul unei vizite, împreună cu soția sa, oferă bisericii de la Aluniș o danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucați de chihlimbar.

     La Colți, primele exploatări prin șanțuri, puțuri și galerii rudimentare au fost făcute între anii 1828-1834 în locul numit Fața Budei.De altfel, în secolul al-XIX-lea chihlimbarul românesc a dobândit un renume internațional, fiind folosit la confecționarea țigaretelor, muștiucurilor de pipă și a narghilelelor, considerându-se că folosirea chihlimbarului împiedică transmiterea germenilor.

     În anul 1867, chihlimbarul de Colți și Cloșca cu puii de aur de la Pietroasa (descoperită tot în județul Buzău) au făcut ca România să obțină medalia de aur la „Expoziția Universală de la Paris”.

     Singurul român care a extras chihlimbar în mod oficial, cu acte în regulă, a fost inginerul Dumitru Georgescu, care a concesionat zona munților Buzăului timp de 35 de ani, din 1902 până în 1937 când a dat faliment.Se spune că nu a fost un bun negustor, căci chihlimbarul era mai scump decât aurul în acele vremuri, fiind un mare pasionat, și nu un afacerist.Se spune că, în perioada interbelică, locuitorii satului Colți puteau cumpăra o pereche de vite cu o bucată de chihlimbar.Era denumită și „piatra săracului”, deoarece atunci când localnicii rămâneau fără bani, plecau la munte să descopere chihlimbar, mai ales după ploi torențiale, când se găsea mai ușor.

     În prezent, romanitul este extras sporadic de către localnici sau este adus de apele pâraielor Colți, Sibiciu și Cireșul.Perioadele când iese la iveală chihlimbarul este primăvara, când vegetația este la început și după ploi mai intense ce provoacă surpări ale malurilor.

     În anul 1980, la Colți se inaugurează Muzeul Chihlimbarului, ce adăpostește o varietate de mostre de chihlimbar provenite din zăcămintele extrase din Munții Buzăului și un bogat material iconografic, unelte, instrumente, documente, fotografii, bijuterii din epoca modernă și contemporană, obiecte de etnografie si artă populară.

 

     Însă fala colecției (una dintre cele mai valoroase din lume), este o piatră de chihlimbar de 1,857 kg.Nicăieri nu se intâlnesc atâtea nuanțe de culori: de la negru opac la negru verde, negru galben, de la maroniu sidefat până la galben stralucitor.

     Pentru a ajunge la Colți urmați DN10 Buzău –Brașov, până în localitatea Pătârlagele, după care se parcurg pe drumul județean Valea Sibiciu-Colti 13 km. În zona Colți existã posibilitatea cazării la o pensiune turistică.

 

     Turistul ajuns la Colți, nu trebuie să rateze și vizitarea așezărilor rupestre din satul Aluniș, aflate la 6 km de centrul comunei.Biserica Aluniș săpată în piatră de doi ciobani pe la anul 1274, atestatã documentar la 1351, a fost schit de călugari până la 1871, iar de atunci este biserica satului.

Drum bun si iubiți natura!

Vineri, 11 februarie 2011 - 21:12 
Afisari: 8,644 


catalinlamun..