Cheile Rasnoavei: alpinism, via ferrata, bungee jumping

   Chiar dacă Postavarul nu e un masiv de mare întindere şi în plus e înconjurat pe trei părţi de asezări omeneşti, el rămâne un munte sălbatic şi provocator.

   Un alt aspaect care face din Postăvaru un masiv atipic e faptul ca, spre deosebire de majoritatea munţilor, versantul său sudic e mai prăpastios decât picioarele lungi şi împadurite dinspre nord.

   Muchia Cheii, lipsită de un traseu de creastă, lasă spre sud numeroşi pereţi de calcar, dintre care cei din Cheile Râşnoavei depăşesc 300m de verticală.

   Numai buni pentru căteva dintre sporturile extreme.

 

   ALPINISM.

   În peretele vertical din versantul drept al Cheilor Râşnoavei au fost realizate dealungul timpului câteva trasee de alpinism:

   1. Creasta Generalului    grad 3B   8 lungimi de coardă.

   2. Cezar Manea               grad4B    5 lungimi de coardă

   3. Moldoveanu                grad5A 

   4. Sulfinele                      grad5B 

   5. Surplombele de Aur    grad6A

 

   Dintre acestea, Creasta Generalului şi Surplombele de Aur, trasee vechi de când lumea, au devenit clasice în primul rând pentru frumuseţea lor, apoi de aprecierea şi frecvenţa cu care sunt parcurse de căţărători.

 

   Într-o dimineaţă însorită de toamnă însoţim pe Andreea şi Mihai în Cheile Râşnoavei.

   Trecem peste pârâul Cheii şi poposim la baza traseului Creasta Generalului pentru echipare.

 

 

   Pentru prima lungime intră în perete cap de coardă Andreea.

   Capul de coardă se caţără liber până la primul piton. Pentru asigurare prinde în urechea pitonului o legătura de doă carabiniere, apoi vine cu coarda şi o introduce în cea de-a doua carabinieră a legaturii.

 

 

   În acest timp secundul filează coarda trecută prin dispozitivul de semi-blocaj fixat de hamul său, dând coardă liberă în funcţie de înaintarea capului de coardă şi este atent pentru blocarea acesteia în cazul în care ar cădea cel aflat deasupra.

 

 

   Capul de coardă ,,însăilând” linia traseului.

   Se vede clar cum dispozitivele formate din două carabiniere evită frecarea corzii de perete şi asigura buna circulaţie a ei.

 

 

   Când capul de coardă a ajuns într-un loc mai comod, se asigură prin legarea sa de unul din pitoanele din perete.

   Se spune că a parcurs o lungime de coardă şi s-a autoasigurat în regrupare.

   Apoi trage la el restul de coardă şi trece la asigurarea secundului.

   Cu coarda uşor-întinsă secundul parcurge şi el traseul urmând să culeagă ,,zelburile”de asigurare din perete.

 

 

   Mihai trecând cu uşurinţă pasajele din prima lungime de coardă, dar parcă nu cu aceeaşi eleganţă cu care ne-a încântat Andreea.

 

 

   Pentru a doua lungime de coardă se vede cum Mihai este cel care pleacă primul.

   Acest sistem cu ,,cap schimbat” are avantajul ca nu mai necesită trecerea materialelor de asigurare de la secund (care le-a cules din lungimea anterioară) la capul de coardă.

   Se vede cum Andreea, autoasigurată, trece în postura de secund şi asigură la rândul ei pe cel care urcă primul cea de-a doua lungime.

 

 

   Se spune că alpinismul e un sport fară spectatori, dar in Cheile Râşnoavei se întâmplă frecvent ca cei coborâţi din maşini să urmărească spectacolul desfăşurat pe verticala muntelui într-o oarecare linişte.

 

 

   La o vedere mai cuprinzătoare se observă clar spinarea greoaie a Crestei Generalului.

 

 

   În mare mişcările se repetă: Mihai a ajuns în regrupare şi trece la asigurarea Andreei.

   În amanunt mişcările sigure şi parcă fară nici un efort ale fiecaruia aduc încântare chiar şi pentru privitorul de la baza peretelui.

 

 

  O privire mai amplă a peretelui din Cheile Râşnoavei.

   În partea din stânga se văd cei doi prieteni urcând pe verticala celei de-a doua lungimi de coardă.

   Traseul Creasta Generalului urmează muchia din ce în ce mai îngustă până în vârful muntelui, aici în partea cea mai de sus a fotografiei.

 

 

   Traseul Creasta Generalului la final.

   Mihai şi Andreea ajung in punctul cel mai de sus al peretelui.

 

 

 

   În paralel cu Creasta Generalului, puţin mai în dreapta, o altă echipa urcă în traseul Cezar Manea.

   În fotografie abia se observă capul de coardă în trteimea superioară a primei lungimi de coardă. ( În stânga.)

 

 

   Secundul pe fisura înclinată din prima lungime a traseului Cezar Manea. Acest traseu îşi are punctul de plecare mult mai sus decât Creasta Generalului, care porneşte chiar din firul văii.

 

 

   Secundul trecând cap schimbat în a doua lungime a traseului.

 

 

 

   Urmează o coborâre a echipelor prin ,,boschetering” cu materialele în spate pe o faţă nordică ceva mai primitoare, pe lângă Colţul Măgăreţii şi revenirea în firul de jos al văii.

   Primii ajung la baza traseului şi la senvişurile din maşină cei coborâţi din traseul Cezar Manea.

 

 

   Mihai povesteşte cât le-a fost de sete in cele 8 lungimi de coardă ale Crestei Generalului... Pe vale e umbră şi răcoare, dar ei au urcat în perete tot timpul cu soarele in cap.

 

 

   Cele două echipe pe care le-am urmărit astăzi în trasee din Cheile Râşnoavei: Alex Băran, Gabi Colea, Andreea şi Mihai Cernat.

 

 

   Şi cei din spatele obiectivului strecuraţi printre ei, adică Adriana şi cu mine.

 

 

 

 

   2. VIA FERRATA.

   Conceptul de ,,via ferrata” este relativ vechi în cadrul activităţilor de urcare în zonele mai dificile ale munţilor.

   În primul război mondial o parte a liniei frontului se stabilizase pe crestele Munţilor Dolomiţi dintre Italia şi Austria.

   Pentru a uşura mişcările trupelor în acest teren accidentat, italienii au fixat în pereţii de stâncă buloane, scoabe şi cabluri.

 

   În prezent acest tip de traseu de căţărătură este folosit ca ,,spaţiu de joc” al unuia dintre sporturile extreme actuale.

   Un astfel de traseu ,,via ferrata” se află şi în Peretele Surplombelor de Aur din Cheile Râşnoavei.

   Plăcuţa fixată la intrarea în traseu oferă câteva informaţii tehnice asupra acestuia.

 

 

   O vedere spre zona cea mai îngustă a Cheilor Râşnoavei luată chiar de la baza traseului ,,via ferrata”.

 

 

   Înşiruirea de ,,cuie” prinse în perete, care folosesc efectiv pentru căţărare, este dublată de un cablu de oţel fixat şi el din loc în loc în perete.

   Acesta foloseşte la prinderea cordelinei de autoasigurare prin intermediul a doua carabiniere şi un dispozitiv şoc-absorbant.

 

 

   Patru sportivi în prima parte a traseului ,,via ferrata”.

 

 

   După o porţiune înclinată spre dreapta şi cu o pantă nu tocmai mare, traseul se continuă pe o zonă verticală, unde ,,cuiele” realizează o adevărată scară.

 

 

   După segmentul perfect vertical urmează o traversare spre stânga, mişcare ce prilejuieşte un adevărat balet aerian.

 

 

   Un detaliu din perete, la traversarea spre stânga.

 

 

   După traversare urmează o nouă scară verticală de buloane. Acest pasaj ia sfârşit în Creasta Generalului, în fotografia noastră chiar în dreptul firului aerian cel mai din stânga.

 

 

 

 

   3. BUNGEE JUMPING.

   Săritura cu coarda elastică este un alt sport extrem ce se poate practica în zona Cheilor Răşnoavei.

   Instalaţia a fost realizată cu ceva timp in urmă şi este exploatata în prezent de către o firmă particulară.

 

   Dispozitivul este format din două cabluri fixe, întinse perfect la mare înălţime (155m), între cei doi versanţi ai Cheilor Râşnoavei.

   Un troliu mecanic aflat pe versantul din stânga ridică la înălţimea de salt o nacelă în care se află sportivul.

   Coarda elastică are 40m lungime. La greutăţi de peste 70kg ale săritorilor se utilizează şi o a doua coardă elastică.

   Pe o platformă aflată la o înălţime de circa 10m  faţă de firul văii, pe versantul stâng, chiar pe verticala instalaţiei, o domnişoară-instructor aşează corzile elastice.

 

 

   Două dintre capetele corzilor elastice se prind cu carabiniere cu siguranţă de chinga ce trece prin centrul nacelei, care şi ea se leagă de cablul metalic de susţinere.

 

 

   Înainte de a urca în nacelă, chiar pe platforma de pregătire, săritorul ia la cunoştinţă despre condiţiile în care se va efectua saltul şi despre responsabilităţile celor două parţi.

   Dacă are vârsta de peste 18 ani semnează pe loc acest act de luare la cunoştinţă.

   Pentru minori este necesar acordul părinţilor.

 

 

   După ce plăteşte şi serviciile prestate de firmă, săritorului îi sunt fixate de glezne ,,jambierele” de care vor fi legate cele două corzi elastice.

   Glumele şi atmosfera degajată încearcă să mai alunge din emoţii...

 

 

   După ce urcă în nacelă, pentru siguranţă pe timpul urcări, săritorul e legat cu un ham şi o chingă de structura nacelei.

   Aceasta siguranţă va fi decuplată de către instructor acolo sus, chiar înaintea saltului.

 

 

   Sunt prinse corzile elastice de ,,jambiere”.

 

 

   Gata de drum.

   Urcarea pâna la punctul de salt se face extrem de lent, cale de 139m, în mai bine de jumătate de ceas.

   Elongaţia (întinderea corzilor) poate fi până la 300 la sută din cei 40m iniţiali ai corzii.

   Aceasta induce o acceleraţie gravitaţionala de peste 2G.

 

 

   Instructorul de salt insoţeşte sportivul pâna sus, poziţionându-se în afara nacelei, evident legat de aceasta cu o autoasigurare.

   Se ia legătura prin staţie cu cei doi tehnicieni de la troliu şi urcarea începe.

 

 

   Pe la jumătatea drumului.

 

 

   Nacela ajunsă la punctul de start.

 

 

   Momentul saltului.

 

 

   Detaliu din momentul startului.

   Se sare cu capul în jos, încercând să se ţina corpul tensionat, cu toţi muşchii încordaţi, pentru a face faţă cât mai bine şocului.

 

 

   Din momentul lansării pâna la întinderea corzii elastice se consuma cam 4,5 secunde.

 

 

   Momentul elongaţiei maxime.

 

 

   Revenirea după întinderea maxima a corzilor.

   Se executa 3-4 astfel de balansări pe verticală.

 

 

   După liniştirea corzilor săritorul încearcă să se ridice cu ajutorul muşchilor abdominali şi să se prinda cu o carabinieră de o chingă mai de sus, asta pentru a nu rămâne cu capul in jos pe timpul coborârii la platforma de jos.

   Curajosul împărtăşeşte impresiile din văzduh şi asigură ca totul e ok pe fata din grup ce urmează ,,la aparat”.

 

 

 

 

 

Distracţie plăcută în Cheile Râşnoavei!

 

 

  

 

  

  

  

Sâmbătă, 22 octombrie 2011 - 17:34 
Afisari: 7,380 


gigicepoiu