Cheile Rasnoavei: alpinism, via ferrata, bungee jumping
Chiar dacă Postavarul nu e un masiv de mare
întindere și în plus e înconjurat pe trei părți de asezări omenești, el rămâne
un munte sălbatic și provocator.
Un alt aspaect care face din Postăvaru un
masiv atipic e faptul ca, spre deosebire de majoritatea munților, versantul său
sudic e mai prăpastios decât picioarele lungi și împadurite dinspre nord.
Muchia Cheii, lipsită de un traseu de
creastă, lasă spre sud numeroși pereți de calcar, dintre care cei din Cheile
Râșnoavei depășesc 300m de verticală.
Numai buni pentru căteva dintre sporturile
extreme.
ALPINISM.
În peretele vertical din versantul drept al
Cheilor Râșnoavei au fost realizate dealungul timpului câteva trasee de alpinism:
1. Creasta Generalului grad 3B
8 lungimi de coardă.
2. Cezar Manea grad4B 5 lungimi de coardă
3. Moldoveanu grad5A
4. Sulfinele grad5B
5. Surplombele de Aur grad6A
Dintre acestea, Creasta Generalului și
Surplombele de Aur, trasee vechi de când lumea, au devenit clasice în primul
rând pentru frumusețea lor, apoi de aprecierea și frecvența cu care sunt
parcurse de cățărători.
Într-o dimineață însorită de toamnă însoțim
pe Andreea și Mihai în Cheile Râșnoavei.
Trecem peste pârâul Cheii și poposim la baza
traseului Creasta Generalului pentru echipare.
Pentru prima lungime intră în perete cap de
coardă Andreea.
Capul de coardă se cațără liber până la primul
piton. Pentru asigurare prinde în urechea pitonului o legătura de doă
carabiniere, apoi vine cu coarda și o introduce în cea de-a doua carabinieră a
legaturii.
În acest timp secundul filează coarda
trecută prin dispozitivul de semi-blocaj fixat de hamul său, dând coardă liberă
în funcție de înaintarea capului de coardă și este atent pentru blocarea
acesteia în cazul în care ar cădea cel aflat deasupra.
Capul de coardă ,,însăilând” linia
traseului.
Se vede clar cum dispozitivele formate din
două carabiniere evită frecarea corzii de perete și asigura buna circulație a
ei.
Când capul de coardă a ajuns într-un loc mai
comod, se asigură prin legarea sa de unul din pitoanele din perete.
Se spune că a parcurs o lungime de coardă și
s-a autoasigurat în regrupare.
Apoi trage la el restul de coardă și trece
la asigurarea secundului.
Cu coarda ușor-întinsă secundul parcurge și
el traseul urmând să culeagă ,,zelburile”de asigurare din perete.
Mihai trecând cu ușurință pasajele din prima
lungime de coardă, dar parcă nu cu aceeași eleganță cu care ne-a încântat
Andreea.
Pentru a doua lungime de coardă se vede cum
Mihai este cel care pleacă primul.
Acest sistem cu ,,cap schimbat” are
avantajul ca nu mai necesită trecerea materialelor de asigurare de la secund
(care le-a cules din lungimea anterioară) la capul de coardă.
Se vede cum Andreea, autoasigurată, trece în
postura de secund și asigură la rândul ei pe cel care urcă primul cea de-a doua
lungime.
Se spune că alpinismul e un sport fară
spectatori, dar in Cheile Râșnoavei se întâmplă frecvent ca cei coborâți din
mașini să urmărească spectacolul desfășurat pe verticala muntelui într-o
oarecare liniște.
La o vedere mai cuprinzătoare se observă
clar spinarea greoaie a Crestei Generalului.
În mare mișcările se repetă: Mihai a ajuns
în regrupare și trece la asigurarea Andreei.
În amanunt mișcările sigure și parcă fară
nici un efort ale fiecaruia aduc încântare chiar și pentru privitorul de la
baza peretelui.
O privire mai amplă a peretelui din Cheile
Râșnoavei.
În partea din stânga se văd cei doi prieteni
urcând pe verticala celei de-a doua lungimi de coardă.
Traseul Creasta Generalului urmează muchia din
ce în ce mai îngustă până în vârful muntelui, aici în partea cea mai de sus a
fotografiei.
Traseul Creasta Generalului la final.
Mihai și Andreea ajung in punctul cel mai de
sus al peretelui.
În paralel cu Creasta Generalului, puțin mai
în dreapta, o altă echipa urcă în traseul Cezar Manea.
În fotografie abia se observă capul de
coardă în trteimea superioară a primei lungimi de coardă. ( În stânga.)
Secundul pe fisura înclinată din prima
lungime a traseului Cezar Manea. Acest traseu își are punctul de plecare mult
mai sus decât Creasta Generalului, care pornește chiar din firul văii.
Secundul trecând cap schimbat în a doua
lungime a traseului.
Urmează o coborâre a echipelor prin
,,boschetering” cu materialele în spate pe o față nordică ceva mai primitoare,
pe lângă Colțul Măgăreții și revenirea în firul de jos al văii.
Primii ajung la baza traseului și la
senvișurile din mașină cei coborâți din traseul Cezar Manea.
Mihai povestește cât le-a fost de sete in
cele 8 lungimi de coardă ale Crestei Generalului... Pe vale e umbră și răcoare,
dar ei au urcat în perete tot timpul cu soarele in cap.
Cele două echipe pe care le-am urmărit
astăzi în trasee din Cheile Râșnoavei: Alex Băran, Gabi Colea, Andreea și Mihai
Cernat.
Și cei din spatele obiectivului strecurați
printre ei, adică Adriana și cu mine.
2. VIA FERRATA.
Conceptul de ,,via ferrata” este relativ
vechi în cadrul activităților de urcare în zonele mai dificile ale munților.
În primul război mondial o parte a liniei
frontului se stabilizase pe crestele Munților Dolomiți dintre Italia și
Austria.
Pentru a ușura mișcările trupelor în acest
teren accidentat, italienii au fixat în pereții de stâncă buloane, scoabe și
cabluri.
În prezent acest tip de traseu de cățărătură
este folosit ca ,,spațiu de joc” al unuia dintre sporturile extreme actuale.
Un astfel de traseu ,,via ferrata” se află
și în Peretele Surplombelor de Aur din Cheile Râșnoavei.
Plăcuța fixată la intrarea în traseu oferă
câteva informații tehnice asupra acestuia.
O vedere spre zona cea mai îngustă a Cheilor
Râșnoavei luată chiar de la baza traseului ,,via ferrata”.
Înșiruirea de ,,cuie” prinse în perete, care
folosesc efectiv pentru cățărare, este dublată de un cablu de oțel fixat și el
din loc în loc în perete.
Acesta folosește la prinderea cordelinei de
autoasigurare prin intermediul a doua carabiniere și un dispozitiv șoc-absorbant.
Patru sportivi în prima parte a traseului
,,via ferrata”.
După o porțiune înclinată spre dreapta și cu
o pantă nu tocmai mare, traseul se continuă pe o zonă verticală, unde ,,cuiele”
realizează o adevărată scară.
După segmentul perfect vertical urmează o
traversare spre stânga, mișcare ce prilejuiește un adevărat balet aerian.
Un detaliu din perete, la traversarea spre
stânga.
După traversare urmează o nouă scară
verticală de buloane. Acest pasaj ia sfârșit în Creasta Generalului, în
fotografia noastră chiar în dreptul firului aerian cel mai din stânga.
3. BUNGEE JUMPING.
Săritura cu coarda elastică este un alt
sport extrem ce se poate practica în zona Cheilor Rășnoavei.
Instalația a fost realizată cu ceva timp in
urmă și este exploatata în prezent de către o firmă particulară.
Dispozitivul este format din două cabluri
fixe, întinse perfect la mare înălțime (155m), între cei doi versanți ai
Cheilor Râșnoavei.
Un troliu mecanic aflat pe versantul din
stânga ridică la înălțimea de salt o nacelă în care se află sportivul.
Coarda elastică are 40m lungime. La greutăți
de peste 70kg ale săritorilor se utilizează și o a doua coardă elastică.
Pe o platformă aflată la o înălțime de circa
10m față de firul văii, pe versantul
stâng, chiar pe verticala instalației, o domnișoară-instructor așează corzile
elastice.
Două dintre capetele corzilor elastice se
prind cu carabiniere cu siguranță de chinga ce trece prin centrul nacelei, care
și ea se leagă de cablul metalic de susținere.
Înainte de a urca în nacelă, chiar pe
platforma de pregătire, săritorul ia la cunoștință despre condițiile în care se
va efectua saltul și despre responsabilitățile celor două parți.
Dacă are vârsta de peste 18 ani semnează pe
loc acest act de luare la cunoștință.
Pentru minori este necesar acordul
părinților.
După ce plătește și serviciile prestate de
firmă, săritorului îi sunt fixate de glezne ,,jambierele” de care vor fi legate
cele două corzi elastice.
Glumele și atmosfera degajată încearcă să
mai alunge din emoții...
După ce urcă în nacelă, pentru siguranță pe
timpul urcări, săritorul e legat cu un ham și o chingă de structura nacelei.
Aceasta siguranță va fi decuplată de către
instructor acolo sus, chiar înaintea saltului.
Sunt prinse corzile elastice de ,,jambiere”.
Gata de drum.
Urcarea pâna la punctul de salt se face
extrem de lent, cale de 139m, în mai bine de jumătate de ceas.
Elongația (întinderea corzilor) poate fi
până la 300 la sută din cei 40m inițiali ai corzii.
Aceasta induce o accelerație gravitaționala
de peste 2G.
Instructorul de salt insoțește sportivul
pâna sus, poziționându-se în afara nacelei, evident legat de aceasta cu o
autoasigurare.
Se ia legătura prin stație cu cei doi
tehnicieni de la troliu și urcarea începe.
Pe la jumătatea drumului.
Nacela ajunsă la punctul de start.
Momentul saltului.
Detaliu din momentul startului.
Se sare cu capul în jos, încercând să se
țina corpul tensionat, cu toți mușchii încordați, pentru a face față cât mai
bine șocului.
Din momentul lansării pâna la întinderea
corzii elastice se consuma cam 4,5 secunde.
Momentul elongației maxime.
Revenirea după întinderea maxima a corzilor.
Se executa 3-4 astfel de balansări pe
verticală.
După liniștirea corzilor săritorul încearcă
să se ridice cu ajutorul mușchilor abdominali și să se prinda cu o carabinieră
de o chingă mai de sus, asta pentru a nu rămâne cu capul in jos pe timpul
coborârii la platforma de jos.
Curajosul împărtășește impresiile din văzduh
și asigură ca totul e ok pe fata din grup ce urmează ,,la aparat”.
Distracție plăcută în
Cheile Râșnoavei!
Sâmbătă, 22 octombrie 2011 - 17:34
Afisari: 7,380
gigicepoiu
Duminică, 23 octombrie 2011 - 15:34