Cheile Corcoaiei

Undeva, între munţii Godeanu şi munţii Mehedinţi, curge râul CERNA, deschizându-şi o vale adâncă, lungă de peste 80 km., de-a lungul căreia se întâlnesc numeroase sectoare de chei şi defilee. Cerna fiind râul cu panta cea mai înclinată dintre toate râurile bănăţene.

La circa 43 km. amonte de vestitele, încă din antichitate, Băile HERCULANE, înainte de a intra în micuţa localitate Cerna-sat, apele Cernei dăltuiesc unul dintre cele mai impresionante locuri de pe întregul curs al său ... Cheile CORCOAIEI.

Vuietul asurzitor al râului strecurat printre pereţii de calcar modelaţi in forme bizare care au favorizat crearea legendei asupra formării acestor chei, se estompează în perioadele cu ape scazute, perioade când cheile pot fi străbătute.

Legenda spune:
"...De-a surda i-o fost însă jivinei şiretenia căci Iovan ţinea pasul mereu în urma ei. Şi cum o simţit hiara că voinicul împuţinează calea, o luat-o vârtej la goană, mai departe... Prin dreptul Oslei Române - acolo unde Naiba cobora din munte - s-o strâns zmeul între ciucevele Cernei, la Corcoaia, de nu mai putea ieşi la liman, nici înainte şi nici îndărăt, că tare mai erau strâmţi munţii pe aici.
Iar novăceanul şi-o proptit aşa de avan armăsarul în copite, că - şi amu, în zilele nostre - i se văd potcoavele, ca zugrăvite şi cioplite în piatră, sus pe steiuri. Şi de acolo, bine cumpănit pe cal, o şuierat Iovan cumplit din palos şi o purces de istov să tot reteze din capetele balaurului. Când o ramas balaurul numai cu un cap, încrâncenată de nesuferita durere, o răcnit năpraznic, ş-o zmucit cu mare mânie din strânsoarea muntelui şi o fugit de ăuia valea. Dar urma trupului i-o rămas tipar între steiuri, că şi acum se vede cât de mare era şarpele...
Şi o fugit şarpele să scape de urgie, ascunzându-se la Mehadia în scorburi de munte. Şi de acolo - din sângele lui scârnav, care bolboroseşte în toate gâtlejurile retezate de paloşul novăceanului - se face o baltă puturoasă în mâzga căreia creşte musca columbacă, de strică vitele oamenilor mai rău decât balaurul. Mai apoi o încercat el, voinicul, să afle iarăşi urma hiarei, dar de-a surda i-o fost truda."
*Fragmente preluate din: Emilian Iliescu - Peste Retezat, la Herculane (1957)

Comparativ cu alte chei săpate în calcare, cheile Corcoaiei nu prezintă o masivitate şi lungime deosebite, având numai 200 m. lungime, iar pereţii verticali atingând abia 100 m., dar aspectul şi geneza lor sunt ieşite din comun.

Cheile Corcoaiei sunt dăltuite într-un mic masiv de calcare urgoniene amplasate ca o lama îngustă chiar în albia râului. Aspectul caracteristic acestor chei este profilul transversal în care se observă mai multe niveluri de marmite etajate, în alternanţă cu porţiuni de perete vertical. Cel mai impresionant este nivelul situat la aproximativ 10 metri deasupra talvegului, unde pereţii despărţitori ai marmitelor au fost străpunşi, rezultând un fel de tunel adâncit lateral în pereţii cheilor. Foarte bine conturat fiind pe versantul drept al văii, aici amenajându-se şi poteca, “asigurată” cu o balustradă metalică.

Pe lângă marmitele şi tunelurile amintite în acest sector de chei găsim şi alte formaţiuni carstice, cum ar fi: lapiezuri, excavaţii şi mici grote.

În acest moment cheile se află pe suprafaţa administrată de Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei.

Sâmbătă, 6 februarie 2010 - 22:28 
Afisari: 3,574 


hera.vasile