Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Ianuarie 2023
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Santilia Mare
Muntii Leaota

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

,,Decoperiri” noi in pamantul Dobrogei de Nord. (1)


   Constat ca Dobrogea se bucura de un interes tot mai crescut in ultima vreme si mi-ar placea sa cred ca un foarte mic aport inspre acest scop mi l-am adus si eu si doar prin aceste postari de pe Carpati.org, ori de pe unele retele de socializare...

   Drept pentru care, in primavara acestui an 2021 am facut mai multe ,,expeditii” de descoperire a unor noi locuri vechi de pe pamantul Dobrogei de Nord.

 

1. Castrul roman de pe Muntele Consul

 

Pe platoul dinspre panta de nord, pentru cei care merg pe DN 22F de la Horia spre Izvoarele, ma rog sau in sens invers, daca isi arunca o privire spre Muntele Consul, observa urmele a ceea ce a fost odata o cetate.

Se poate vedea foarte clar traseul zidurilor, turnurilor, dar si zonele de unde in timp s-a scos piatra, poate chiar de locuitorii din Izvoarele.

 

Putinele informatii din literatura de specialitate vorbesc de ruinele unui castru roman (secolele 3-6 d.Hr.), care strajuia firul vaii din apropiere, foarte des frecventata in acea perioada, fiind probabil, un important nod ce reunea mai multe drumuri ce faceau legatura cu centre din interiorul provinciei, cu alte castre, vicus-uri si alte cetati de pe limes, precum Noviodunum (Isaccea) si Aegyssus (Tulcea).

Cu siguranta, pe valea din apropierea castrului militar de pe Muntele Consul, romanii amenajasera, asa cum procedau in zonele cucerite, un mare drum ce facea parte din vasta retea care impanzea provincia Scythia Minor.

 

Trecem peste apa Râului Taița în partea de nord a Muntelui Consul, pe un podeț de lemn construit mai nou, în locul în care știm că era un stâlp de beton întins de pe un mal pe altul.

Mergem cam 150-200m spre aval, chiar la contactul versantului cu lunca râului și unde versantul stâncos se sfârșește, urcăm în diagonală până la marea poiana înclinată pe marginea căreia se intuiesc zidul și valul de pământ de la castru.

După câte ne dăm seama acum, fortificația avea forma de triunghi, cu vârful înspre deal.

Cel puțin latura dinspre râu, dar și cea din stânga erau apărate natural, dincolo de poiana castrului adâncindu-se valea care separa cele doua vârfuri principale ale Consulului.

 

La întoarcere prindem o cărare orizontală,  ce pastrează altitudinea relativa a locului și care va trece putin mai încolo chiar pe deasupra Peșterii de la Moară.

 

   Din drumul national dintre Horia si Izvoarele se vede cel mai bine conturul de forma triunghiulara al fortificatiei de pe coasta Muntelui Consul.

 

/Turda1/img_1528-2.jpg

 

   Trecem apa Taitei mai nou pe un podet de lemn, pe langa panoul informativ care prezinta traseul marcat cu banda rosie de pe Muntele Consul.

 

/Turda1/img_1540-2.jpg

 

   Ajungem la partea de jos a fortificatiei dupa ce trecem pe langa gura Pesterii de la Moara.

 

/Turda1/img_1559-2.jpg

 

   Locul se afla la o inaltime relativa de circa 25-30m fata de nivelul cursului Taitei.

In departare se vad case si silozuri din localitatea Izvoarele.

 

/Turda1/img_1560-2.jpg

 

 

 

 

 

2. Castrul roman de la Izvoarele

 

Situl arheologic se află pe o terasă relativ înaltă a Râului Taița, după ce acesta a înconjurat prin nord și est Muntele Consul.

Pentru a ajunge la acest obiectiv vom trece apa Taiței pe podul metalic pe care abordăm în mod constant ascensiunea Muntelui Consul dinspre sud.

Pe malul drept al apei hățașele de oi urcă în diagonală la platforma naturală pe care se disting resturile de ziduri acoperite de pamânt și de vegetație stepică, adâncituri care au fost cândva șanțuri de apărare, dar și resturi de ceramică risipite în tot locul.

 

Informații scrise în legatură cu acest castru roman nu am găsit, dar e foarte probabil ca el să fi fost în legătură cu cel din nord-estul Muntelui Consul și împreună sa fi vegheat la buna funcționare a drumului roman ce străbatea vechea Scyția Minor de la sud la nord, chiar prin mijlocul acestei provincii a imperiului.

Se pare că în perioada romană târzie și în cea bizantină castrul de la Izvoarele nu a rămas decât o așezare rurală a imperiului.

 

Astăzi nu putem decât să luăm la cunostința de locul fostei fortificații romane și de pe platforma naturala a acesteia să facem ceva fotografii cu priveliștile din jur.

 

Și cu cât vom cunoaște mai în amănunt aceste locuri uimitoare ale Dobrogei, cu atât ele ne vor deveni mai familiare și locurile mai pline de conținut la viitoarele drumeții ale noastre în ținutul dintre Dunăre și Mare...

 

   Pentru a ajunge la platforma Castrului Izvoarele trecem din nou apa Taitei, de data asta pe un pod de beton.

 

P1576/Turda1/img_1576-2.jpg

 

   Interiorul fortificatiei este presarat cu resturi de piatra de calcar si cu cioburi de ceramica.

In spate se vede drumul judetean ce duce spre satul Iulia, dar si case din localitatea Izvoarele.

 

P1585/Turda1/img_1585-2.jpg

 

   In stanga imaginii se vede podetul langa care am lasat masina si de unde incepe drumul de pamant spre podetul de trecere.

 

P1586/Turda1/img_1586-2.jpg

 

   Spre nord se vede firul subtire al Raului Taita, dar si cladirile de la intersectia din care se desprinde drumul judetean din cel national spre orasul Tulcea.

 

P1601/Turda1/img_1601-2.jpg

 

 

 

 

 

3. ,,Turris”-ul romano-bizantin de la Mihai Bravu

 

La 1,5km vest de șoseaua Mihai Bravu-Turda se află Dealul Balar Bair, deal pe care se înalță acum trei turbine eoliene.

Intrăm cu mașina pe drumul pietruit care duce la aceste eoliene și când drumul devine mai anevoios datorita pantei si pietrelor mai mari, pornim pe jos în căutarea ,,turris”-ului romano-bizantin.

Înainte de a ajunge la dealurile parțial împădurite dinspre drepta, ne apare în față o movilă de pământ numită ,,Movila Bisericuța”.

Pe această movilă antripică a fost ridicat de romani, prin sec.3 d.Hr., un turn de observație și de apărare.

Pentru construcția fortificației (din piatră și mortar) a fost amenajată mai întâi o movilă din pământ.

 În lipsa unor cercetări, planul turnului nu poate fi reconstituit; probabil acesta este dreptunghiular.

Astfel de structuri sunt specifice perioadei romane târzii.

 Turris-ul de la Mihai Bravu trebuie legat de drumul roman care traversa provincia Scythia prin centru, pornind de la Noviodunum (Isaccea de azi) și ajungând la Constantinopolis (Istanbulul de azi), prin cetățile dobrogene Ibida, Ulmetum și Tropaeum Traiani, dar și prin cele bulgărești  Zaldapa și Markianopolis.

La circa 2,5 km SV de limita localității Mihai Bravu și la cca. 1 km V de fortificația de tip ,,turris” a fost identificat un punct de locuire cu materiale din perioada romană târzie, iar în intravilanul localității Mihai Bravu a fost identificat chiar și un tronson de drum roman.

 

Și dacă ținem seama că prin preajma localității Mihai Bravu se mai găsesc încă vreo 250 de alte situri arheologice, înseamnă că vom mai avea mult de ,,săpat” în acest pâmânt dobrogean, mereu și oriunde, surprinzator…

 

   Ruinele fostului turn de veghe se afla intr-o sa larga dintre un deal cu trei eoliene si unul pe jumatate impadurit.

Prin aceasta sa trecea drumul roman de prin centru Dobrogei spre Cetatea Noviodunum situata mult mai la nord.

 

P1718/Turda1/img_1718-2.jpg

 

   Prin spatele fortificatiei trece drumul de eoliene pe care am ajuns noi aici, iar in dreapta e un sant care sa apere lanul de grau de eventuale viituri venite de pe versant.

 

P1724/Turda1/img_1724-2.jpg

 

   Pe partea lor interioara, se vede ca zidurile au fost ridicate din piatra de calcar.

 

P1737/Turda1/img_1737-2.jpg

 

   Spre est e dealul cu eoliene pe langa care am venit, iar in spate de tot se distinge forma de ,,balena” a Dealului Deniztepe.

 

P1739/Turda1/img_1739-2.jpg

 

 

 

4. Quadriburgium-ul de la Mihai Bravu

 

La 1 km V de localitatea Mihai Bravu (fostă Kamher) și la 3 km de Turda (fostă Armutlia), în dreapta râului Taița (la cca. 800 m S de cursul actual al acestuia, în apropierea albiei majore) și a șoselei Turda – Mihai Bravu, în punctul „Tașlâc” se găsește o fortificație de tip quadriburgium.

,,Quadriburgium” e o denumire latină afortificațiilor, ori a castelelor medievale de formă pătrată, cu turnuri rotunde la cele patru colțuri. Quadriburgium-ul de la Mihai Bravu a fost menționat pentru prima dată de către K. ©corpil în 1917, acesta propunând un plan pătrat, cu turnuri rotunjite la colțuri. Conform unui plan al acestuia, quadriburgium-ul are formă dreptunghiulară, cu laturile de 40 x 34 m pe exterior, grosimea zidurilor de 3 m și turnuri în formă de evantai la colțuri.

În teren, la fața locului, e cam greu de surprins în fotografie forma cetații, dar cu o dronă, dintr-o fotografie aeriană, imaginea ar fi mult mai elocventă. Poate data viitoare...

 

Pe baza descoperirilor monetare rezultă că fortificația a fost construită în sec. 4 d. Hr. și a funcționat până în anii 375-378.

În urma săpăturilor a rezultat o cantitate redusă de ceramică (în special amfore de mână și amfore masive pentru pește, de factură pontică) sau de alte artefacte.

 În zidul de incintă au fost descoperite mai multe inscripții funerare de epocă romană timpurie, dar unele au fost luate de localnici în anii ’90.

 Alte patru, scoase din incintă și abandonate, au fost recuperate de arheologi la sfârșitul anului 2013.

Pe două dintre artefacte, adică niște frize decorate cu ramuri de viță de vie, le-am văzut și noi la o vizită anterioara la situl arheologic, dar acum nu mai erau.

 

 

  

 

Situl arheologic se află în dreapta intrării pe drumul de eoliene dinspre Dealul Balar Bair, drum pe cre noi am intrat cu mașina spre ,,turris”-ul roman.

Fortificație romană de formă patrată cu turnuri rotunde la colțuri, din sec. 4 d.Hr. avea rol de apărare a drumului antic roman ce unea cetățile Tropaeum Traiani, Ulmetum, Ibida  și Noviodunum, precum și drumul de la Babadag pe Valea Taiței, cel pe care noi mergem astăzi ca boierii, pentru că e asfaltat de curând…

 

Notă: Dealungul istoriei ei, Dobrogea nu a născut boieri.

          Poate doar noi, acuma, pe drumul asfaltat…

 

 

   Un fragment din zidul din mari blocuri ce calcar al unuia dintre cele 4 turnuri rotunde situate in colturile fortificatiei de forma patrata.

 

P1761/Turda1/img_1761-2.jpg

 

   Ruinele turnului de nord-est. In spate se vede Dealul Deniztepe.

 

P1769/Turda1/img_1769-2.jpg

 

   Turnul de nord-vest.

 

P1771/Turda1/img_1771-2.jpg

 

   Vedere a incintei dinspre turnul de nord-vest.

 

P1774/Turda1/img_1774-2.jpg

 

 

 

 

5. Fortificația romano-bizantină de la Toprachioi

 

Râul Taița se varsă în Balta Torachioi în dreptul localitații Satul Nou.

La râdul ei, Balta Toprachioi se leagă de Lacul Babadag printr-o gârlă traversată pe pod de dumul Tulcea-Constanța.

Imediat la sud de pod se face un drum betonat care duce în 300m la o fermă de oi de pe malul Băltii Toprachioi.

Chiar înainte de această fermă, pe un mal de deasupra bălții se găsesc ruinele unei fortificații romano-bizantine.

Cercetarile arheologice au stabilit că e vorba de o fortificatie de tip ,,burgus” perfect dreptunghiular cu dimensiunile de 45x20m.

În teren se vede cum laturile mari sunt orientate perpendicular pe malul bălții.

 

Săpăturile au relevat 5 niveluri de locuire, datarea acestora făcându-se în principal după tipul monedelor descoperite în fiecare strat de pământ.

Astfel, ,,burgusul” se pare ca a fost construit în vremea împăratului roman Valens, după sfârșitul campaniei sale împotriva goților (367-369).

Ultimul nivel de locuire cuprinde monede din vremea împăratului bizantin Teodosius II.

În ce privește ceramica, la fortificația de la Toprachioi s-a descoperit atât amfore de transport cât și obiecte casnice și mai ales ceramică de lux, de import.

Tot pe un fragment de ceramică s-a descoperit o scriere care certicică faptul că pe lângă această fortăreață trecea unul din drumurile romane importante din provincia Scyția Minor.

 

Genul acesta de fortificație militara de forma rectangulară se întâlneste dealungul multor drumuri importante din întreg imperiul roman de la începutul sec.4 d.Hr., asemănând-se cu fortificații similare din Franța, Germania și Câmpia Panonică.

 

Lucru care arată ca noi am fost în rând cu lumea încă de la începuturi...

 

   De data aceasta zidurile se pastreaza relativ bine, ele putand fi confundate cu temelia unei constructii mult mai noi.

 

P1788/Turda1/img_1788-2.jpg

 

   Intre zidurile de incinta si Balta Topraichioi se gasesc amenajate cateva locuri pentru pescuit.

 

P1797/Turda1/img_1797-2.jpg

 

   Zidurile de incinta vazute dinspre interiorul fostei cetati.

 

P1805/Turda1/img_1805-2.jpg

 

   O privire mai de ansamblu la interiorului incintei.

 

P1810/Turda1/img_1810-2.jpg

 

 

 

 

 

 

6. Așezarea neolitică de la ,,Cetățuia”-Babadag.

 

Așezarea neolitică ce a dat numele Culturii Babadag se află pe un promontoriu de 23 m înălțime pe malul lacului Babadag din partea de sud-est a județului Tulcea.

A fost descoperită în 1953 și cercetată în 1962-1987. Din cauza eroziunii țărmului, din așezare a mai rămas o suprafață de 1 ha cu un strat de cultură hallstattiană de maxim 1,5 m grosime.   În numeroase gropi de provizii s-a găsit o mare cantitate de de ceramică fragmentara, oase de animale (bou, porc, oaie, capră, cal, câine) si de pești, boabe de grâu și orz, carbonizate, resturi de locuințe (bucăți de lut ars cu amprente de pari si nuiele sau trestii) și puține obiecte de corn, os, piatră, fier (resturi de cuțite și două seceri) și de bronz (vârf de săgeată, fibulă, bucăți de sârmă). 

 

Epoca fierului a succedat epocii bronzului în cadrul preistoriei, acoperind aproximativ mil. I î. Hr.

 Astfel, Cultura Babadag se împarte în 3 perioade:

Babadag I-sec.11 î.Hr.

Babadag II-sec. 10-9 î.Hr.

Babadag III-sec. 8-7 î.Hr.

Cu perioada Culturii Babadag se încheie în Dobrogea epoca preistorică, urmând ca în acele vremuri să apară grupuri etnice ale geților, dar si orașe-colonii greceși de la malul Marii Negre, lucruri despre care încep să apară date istorice scrise, bineînțeles, din surse grecești si romane.

 

În arheologie aceasta perioadă istorică, a metalurgiei fierului, se mai numește ,,Hallsttad”, după o așezare preistorică din Austria, sau ,,La Tenne”, după un sit renumit din Franța.

 

Noi am lăsat masina înainte de trecerea la nivel cu calea ferată de la intrarea în orasul Babadag, cum vii dinspre Tulcea.

Am mers circa 300m pe rambleul căii ferate, spre Tulcea, dupa care am făcut dreapta, spre malul înalt al Lacului Babadag.

Pentru ca animalele din turme să nu deranjeze situl arheologic, în jurul acestuia s-a montat un gard electric, dar care nu pune probleme de acces la malul lacului.

Sondajele arheologice s-au facut pe o direcți perpendiculara pe țărmul înalt.

Ca în orice asthel de sit preistoric, imprejurimile nu mai spun acum mare lucru, în schimb, la ,,Cetățuia”-Babadag avem peisaje înconjurătoare deosebit de frumoase.

Noi am surprins pe lac un grup relativ redus de pelicani, dar și multime de alte neamuri de pasari de apă.

Deasemeni, spre NV se ghicește siluieta Dealului Deniztepe (Dealul de la Mare), numele lui amintind că în vremuri străvechi țărmurile Lacului Babadag erau chiar țărmuri de mare, iar așezarea preistorică de la ,,Cetățuia” era una de pe malul marii.

Spre est apare în plan apropiat imaginea unei peninsule cu o clădire de pensiune, iar în plan depărtat siluieta inconfundabilă a cetătii Enisala.

Cu puțină geografie învățată intuim unde Râul Taița se varsă în Balta Toprachioi și mai departe în lacul Babadag, la fel cum Râul Telița se varsă tot pe aici în Balta Zebil și tot în Lacul Babadag, urmând ca toate aceste ape ale Dobrogei de Nord să ajungă într-un final în Lacul Razelm.

 

Cu aceste imagini de vis rămâi în suflet după doar o mică încursiune în acest spațiu al Dobrogei, dar și în istoria stră-străveche a oamenilor care vor fi trăit vreodata prin Dobrogea noastră, împărțind astfel cu noi aceleași sentimente de încântare: Dobrogea, tată!...

 

   Versantul sudic pe care se afla sapaturile arheologice de la ,,Cetatuia”-Babadag.

 

P1814/Turda1/img_1814-2.jpg

 

   De la calea ferata spre Tulcea venim spre situl arheologic pe o mica coama ce ar putea fi un val de pamant.

 

P1819/Turda1/img_1819-2.jpg

 

   Arealul sitului arheologic se termina brusc spre Lacul babadag, rapa de leoss mancand necontenit din dealul cu urle de locuire.

 

P1828/Turda1/img_1828-2.jpg

 

   Sapaturi ale cercetarilor arheologice.

 

P1853/Turda1/img_1853-2.jpg

 

   Dintre sapaturi, privire spre est, cu un mic sat de vacanta pe malul Lacului Babadag si profilul departat al Cetatii Enisala pe fundal.

 

P1863/Turda1/img_1863-2.jpg

 

 

 

 

 

 

7. Cetatea romano-bizantină de la Enisala-Peștera

 

Cu nu mult timp în urmă poate că numaram pe degetele de la o mână numele cetăților dobrogene măcar al căror nume îl știam.

Ei bine, pe lângă cetățile care au un nume și de care se face vorbire încă de la istoricii antici, fie ei greci ori romani, în Dobrogea de astăzi mai găsim încă și cetăți ori castre romane ale căror nume nu s-a transmis până în zilele noastre.

O astfel de cetate e și cea din nordul localității Enisala, cetate ale cărei ruine le aflăm acum pe un promontoriu ridicat deasupra apelor si stufărișului Lacului Babadag, dar care, poate, când era ea în putere, era la un țărm de mare...

Arheologi au numit-o absolut convențional Cetatea de la Enisala-Peștera, în speranța noastră că prin zonă ar putea fi și o peșteră.

 

Așezarea fortificată din punctul ,,Peștera” nu a fost cercetată îndeajuns, așa că starea ei de prezervare e încă foarte bună.

Pe lângă materialul arheologic descoperit aici și datat ca fiind din sec. 2-4 d.Hr., se pare că în zona din interiorul zidurilor s-ar fi descoperit și un tezaur monetar, lucru care te face să pășești cum cu mai multa băgare de seamă...

 

Noi am lăsat mașina la ieșire din Enisala spre Sarichioi, la ultima stradă din localitate, spre stânga.

Deja din acest punct se vede bine promontoriul înalt pe care e situl arheologic al cetății, dar și în spate avem o frumoasă perspectivă și spre mai ,,noua” Cetate Enisala.

Trecem pe lânga două pensiuni cu vădit specific pescăresc și la intrarea pe cele 15 ha ale sitului suntem întâmpinați de un cățelandru extrem de prietenos.

Facem un tur al zidurilor de incintă și nu bucurăm mai mult de ce vedem mai spre depăratre, decât de eventualele descoperiri la nivelul pașilor noștri...

 

Nu ne rămâne decât să ne imaginăm cum arăta Dobrogea cu atât de multe cetăți și așezări civile, fie ele getice ori romane, la acel început de ev creștin...

 

   Platforma cetatii vazuta din drumul national Enisala-Sarichioi.

 

P1888/Turda1/img_1888-2.jpg

 

   Cetatea se ridica deasupra intinselor ape ale Lacului Babadag.

 

P1900/Turda1/img_1900-2.jpg

 

   Spre vest apar casele din satul Enisala si culmea impadurita a Dealurilor Babadagului.

 

1919/Turda1/img_1919-2.jpg

 

   De la ruinele fortificatiei se vede spre est profilul svelt al Cetatii Enisala si drumul spre Sarichioi.

 

P1920/Turda1/img_1920-2.jpg

 

  

 

 

 

 

 

 

8. Așezarea neolitică de la Enisala-Palanca

 

Situl arheologic de la Enisala-Palanca, cel care s-a dovedit a fi foarte relevant pentru ultima perioada a preistoriei în Dobrogea, se află cam la 500-600m de ieșirea din localitatea Enisala, pe drumul spre Sarichioi, în locul în care coborârea se termină și se ajunge cu drumul la nivelul bălților.

În preajma e și podul de trecere peste gârla care leagă Lacul Babadag de Razelm.

Situl arheologic se află pe partea dreaptă a șoselei, la baza unui perete de leoss, dar și pe poiana înclinata de deasupra acestuia.

Pentru fotograf e importantă imaginea Cetății Enisala, vazuta în acest caz inedit dinspre nord-vest.

 

Zona s-a dovedit a fi foarte bogată în vestigii arheologice ce pot fi atribuite mai multor perioade istorice: eneolitic (adică epoca bronzului, respectiv Cultura Gumelnița), epoca fierului (artefacte atribuite Culturii Babadag), civilizația getică, epoca romană si romano-bizantină și întreaga epocă medievală.

Se pare ca așezarea a cunoscut cea mai mare înflorire în perioada atribuita Culturii Babadag, respectiv sec.9-7 î.Hr.

Aceasta apreciere trebuie pusă în contextul faptului că în zonă au mai fost descoperite și alte așezari atribuite Culturii Babadag, cum ar fi cele de la ,,Bursuci” (sudul satului Sarichioi), ,,La Vărărie” (nordul satului Enisala), ,,La Parcare” (în dreapta drumului de acces la Cetatea Enisala), ,,Ad Salices” (La Sălcii, în satul Sălcioara).

 

Pentru a ne putea forma o imagine asupra modului de viață din acele epoci istorice trebuie să ținem seama de transformările majore pe care le-a suferit peisajul (relieful) zonei.

Cu 11 000-10 000 ani î. Hr.țărmul Mării Negre forma doua golfuri, respectiv Golful Tulcea și Golful Halmyris.

Curentul circular al marii a făcut ca aluviunile aduse de fluviu sa formeze un grind transversal, care va închide Golful Tulcea sub forma unei lagune.

Pâna pe la anul 3 000 î.Hr. Dunărea se va varsa în mare prin actualul Braț Sfântu Gheorghe.

Prin anii 1 500-1 000 I. Hr. începe formarea Brațului Chilia, iar prin anii 500 î.Hr. se formează și Brațul Sulina.

Grindul de la Gura Portiței va închide Golful Halmyris în jurul anului 100 d.Hr.

Deci așezările neolitice din zona Deltei și lagunei Razelm-Sinoe erau atunci situate cu toate la malul mării.

 

Este posibil ca aceste asezări neolitice sa fi existat și în sec7. î.Hr., atunci când în zona apar primii colonisti greci, care se vor stabili ceva mai la sud, la Histria și Orgame (Capul Doloșman).

Totusi grecii amintesc de existența la malul marii a unor formațiuni tribale de geți, lucru care ne situiază, cronologic, putin în afara preisoriei, cu un pas în istoria antică dobrogeană.

Cercetările arheologice au adus la lumina zilei și necropole din perioada medievală timpurie (sec.10-13 d.Hr.), cu probabilitatea ca în această zona sa fi fost doar cimitirul locuitorilor din Cetatea romano-bizantina de la Enisala-Peștera.

 

...Dar despre aceasta vom vorbi într-o poveste viitoare, spuse Șeherezada și, sfioasă, tăcu, la ivirea zorilor...

 

   Vastele sapaturi arheologice de la punctul Enisala-Palanca sant situate la poalele promontoriului stancos pe care se afla Cetatea Enisala, cetate medievala, ceva mai noua...

 

P1932/Turda1/img_1932-2.jpg

 

   Situl arheologic e delimitat in 2-3 zone de interes de catre o rapa de leoss.

 

P1943/Turda1/img_1943-2.jpg

 

   Vedere dinspre est, dincolo de zona cercetata trecand (de la stanga la dreapta) drumul Enisala-Sarichioi.

 

P1948/Turda1/img_1948-2.jpg

 

   Sapaturile sistematice din partea de sus a sitului, de deasupra rapei.

 

P1952/Turda1/img_1952-2.jpg

 

   Partea de sus a sitului.

 

P1955/Turda1/img_1956-2.jpg

 

   Vedere de pe marginea de sus a rapei, cu sapaturile de jos si drumul spre Sarichioi.

Se vede si un observator pentru pasarile de pe Lacul Babadag.

 

P1957/Turda1/img_1957-2.jpg

 

 

 

  

  

 

 

 

 

9. Cetatea getică de la Beștepe.

 

   O alta zona a Dobrogei de Nord foarte bogata in vechi cetati se afla pe malul Bratului Sfantu Gheorghe, intre Dealurile Bestepe si baltile dinspre Dunare, dar si la capatul uscatului dinspre delta, la Dunavatu de Sus.

 

Cu toate ca a fost o cetate relativ mare, adică un mic orășel getic (știm că geții sunt dacii din Dobrogea. Grecii le spuneau ,,geți”, romanii le spuneau ,,daci”.), adica o ,,davă”, locul e mai greu de desoperit în zilele noastre, el găsindu-se pe un picior estic al Dealurilor Beștepe, pe un promontoriu înalt deasupra Băltilor de la Bălteni.

Din centru localității Beștepe (în turceste ,,Cinci Dealuri”) prindrem un drum recent asfaltat dealungul văii care se îndreaptă spre baltă.

La capatul satului se termina și asfaltul si drumul devine unul de pământ.

În larga depresiune de la est de Dealurile Beștepe ne orientăm jumatate dreapta, spre o lunga râpă de leoss, la baza căreia se află și o fântăna cu cumpana.

 

De la fânăna prindem un alt drum de pământ care urcă tare spre dealuri.

Imediat ce ajungem mai la înaltime avem o buna perspectivă spre locurile în care se află ruinele a 3 vechi cetăți getice, respectiv Cetatea Beștepe în față, Cetatea de la Piatra lui Boboc mai spre stânga și Cetatea de la Piatra lui Sava, mai spre stânga și ceva mai departe.

 

Cetatea Beștepe are o suprafață de circa 23ha, acum mai ramânând vizibile în teren doar cele trei valuri de pământ de apărare.

Ea a fost cercetata pe la sfârșitul anilor 70’, imaginile cele mai elocvente fiind cele aeriene, care dau un oarecare rost urmelor actuale din teren.

Perioada de maximă înflorire a fost în sec. 5-3 î.Hr, aici descoperindu-se monede grecești și ceramică multă, speciale fiind amforele de Thassos.

Din partea de sud-est a zidurilor de incintă se vede și promontoriul pe care era odata Cetatea Salsovia de la Mahmudia, la origini fiind și ea un getică, ulterior devenind un punct important al apărării romane si bizantine de la Dunăre.

Locul are bune perspective spre băltile dinspre nord, ape pe care vedem numeroase păsări de apă, printre care mai vizibile sunt lebedele și egretele albe.

De pe platoul înclinat al cetății coborâm spre nivelul bălții si prindem un drum de pământ ce ne va conduce, spre stânga, spre Cetatea Piatra lui Boboc.

 

Daca timpul mai avea răbdare cu cele 4 cetăți getice din zona Beștepe, poate ca ele s-ar fi unit, formând astfel un mere ,,megapolis”, așa cum se vor unui în zilele noastre orașele Brăila și Galați... Gen Tokyo-Osaka...

 

   Intr-o echipa de ,,cercetatori” ceva mai numeroasa. Pornim din satul Bestepe pe un drum de pamant spre balti.

 

P2245/Turda2/img_2245-2.jpg

 

   Strabatem peisaje cu adevarat iconice pentru Dobrogea...

 

P2257/Turda2/img_2257-2.jpg

 

   Privim in spate si vedem drumul de pamant pe care am venit din satul Bestepe spre balti, dar dincolo de fantana cu cumpana noi am urcat pe un picior prelung al Dealurilor Bestepe.

 

P2268/Turda2/img_2268-2.jpg

 

   Ne apropiem de promontoriul pe care se afla ruinele stravechii cetati si intram cumva prin poarta de vest.

 

P2290/Turda2/img_2290-2.jpg

 

   Accesul spre poarta de vest se facea printr-un scurt defileu relativ adanc.

 

P2291/Turda2/img_2291-2.jpg

 

   Dealul cetatii in stanga, santul de aparare si valul de pamant dinspre sud.

 

P2294/Turda2/img_2294-2.jpg

 

   Din cetate vedem spre sud-est promontoriul pe care se afla ruinele Cetatii Salsovia (de langa Mahmudia), dincolo de un alt observator pentru pasari.

Pe fundal se distinge linia subtire a Bratului Sfantu Gheorghe, dar si oglinda apelor catorva lacuri din Delta.

 

P2307/Turda2/img_2307-2.jpg

 

   Vedere spre aceiasi directie, dar cu teleobiectivul.

Turma de oi e chiar pe Cetatea Salsovia...

 

P2314/Turda2/img_2314-2.jpg

 

   Incercam sa identificam obiective din interiorul cetatii getice.

 

P2320/Turda2/img_2320-2.jpg

 

   Din interiorul cetatii, vedere spre malul stancos pe care se afla Cetatea de la Piatra lui Boboc.

   Imediat noi vom ajunge acolo pe drumul de pamant de pe malul baltilor, dar si pe langa o minunata insula pe care se afla un singur copac, in care sta agatat un singur cuib de pasare...

 

P2330/Turda2/img_2330-2.jpg

 

 

  

 

 

 

10. Cetatea de la Piatra lui Boboc

 

Ca în cazul multor altor străvechi cetăți dobrogene, nici numele autentic al Cetății de la Piatra lui Boboc nu s-a păstrat până la noi.

Mai mult, aș zice eu, în ce cele două povestiri ale mele, ,,Piatra lui Boboc”, dar mai ales în ,,Ostrovul Diavolului”, am încercat să dau o explicație privind numele promontoriului stâncos de deasupra apelor Lacului Bălteni, numit Piatra lui Boboc.

 

(vezi: https://www.carpati.org/cultural/ostrovul_diavolului_1_/775/ și

 

          https://www.carpati.org/cultural/piatra_lui_boboc_2_/776/ )

 

La locul vechii Cetăți de la Piatra lui Boboc se ajunge plecând din centrul localității Beștepe pe un drum spre NE, care e asfaltat până la ultimele case ale satului.

În continuare un drum de pământ, bun și pentru autoturisme, ne conduce după circa 2km la dealul de piatră de deasupra Bălții Bălteni.

 

În schimb noi am ajuns la Piatra lui Boboc din partea cealaltă, dinspre baltă, și asta după ce am coborât de la Cetatea getică de la Beștepe.

Chiar dacă primăvara e cam timpurie și stufărisul nu a înverzit încă, pe ape am văzut lebede, egrete albe și alte felurite neamuri de bodârlăi.

O insulă din apropierea malului jos al bălții ne-a surprins prin imaginea iconică a unui singur trunchi de salcie îngăduit la un colț al insulei...

 

Versantul de leoss al Pietrei lui Boboc îl urcăm pe un hățaș de oi, numai că deîndată ce ajungem pe platforma înaltă a cetății deja se pornește o ploaie măruntă, exacerbată de vântul care nu ne-a dat pace întreaga zi.

Facem un tur al ,,cetății”, vedem întinderile de ape dinspre nord și est, vedem spre dreapta locurile cetăților ,, getică de la Beștepe” și ,,Salsovia”, iar spre vest locul ,,Cetății getice de la Piatra lui Sava”.

 

Cetatea getică de la Piatra lui Boboc a fost rdidicată ca o așezare apărată de două valuri de pământ, prin sec. 4-3 î.Hr., deci în perioada ,,La Tene” a Culturii fierului din Dobrogea.

Doar că după cucerirea romana din Dobrogea, la Piatra lui Boboc nu s-au mai găsit indicii care să ateste că ,,dava” getică și-a mai păstrat importnța comercială ori militară în aceasta parte a Dobrogei de Nord.

 

Ploaia, devenită orizontală din cauza vântului pătimaș, ne îndeamnă să ne grăbim spre mașina lăsată în marginea satului Beștepe.

Vedem spre nord-vest promontoriul pe care se află Cetatea getica de la Piatra lui Sava, într-un loc ce pare a fi mai aproape de un alt capat al satului Bestepe, și pe care ne propunem ,, să o călcăm” cu altă ocazie.

 

Ca reper de orientare, la întoarcere spre Beștepe trecem pe lânga o stație de epurare a apelor, apoi intrăm în sat și prindem din urma doi localnici care veneau de la stâna de capre cu doi iezișori albi abia fătăți și pe care îi luaseră acasă pentru a nu îngheța pe câmp, în ploaia asta făcută rece de vântul neostoit al Dobrogei...

 

   Promontoriul Cetatii Piatra lui Boboc vazut de pe drumul nostru de mai devreme, spre cetatea getica de la Bestepe.

 

P2280/Turda2/img_2280-2.jpg

 

   Piatra lui Boboc, bratul cenusiu Sfantu Gheorghe si padurile dinspre Delta.

 

P2286/Turda2/img_2286-2.jpg

 

   Piatra lui Boboc implantata ca o peninsula intre apele baltilor.

Ceva mai departe se distinge si platoul mai inalt pe care se afla ruinele stravechii cetati getice de la Piatra lui Sava.

 

P2332/Turda2/img_2332-2.jpg

 

   Capacul cu cuib de pe insula...

 

P2349/Turda2/img_2349-2.jpg

 

   De pe Piatra lui Boboc vedem in spate cetatea getica de la Bestepe, indeosebi valul de pamant de pe laturile din dreapta.

 

P2420/Turda2/img_2420-2.jpg

 

   Partea cetatii dinspre balta si Bratul Sfantu Gheorghe.

 

P2425/Turda2/img_2425-2.jpg

 

   Umblam prin cetate incercand sa identificam urme ale unor cladiri, resturi de ceramica etc...

 

P2435/Turda2/img_2435-2.jpg

 

   De pe cetate, vedere spre satul Betepe.

 

P2447/Turda2/img_2447-2.jpg

 

   Un dig dintre cateva foste crescatorii de peste ne-ar putea conduce la Cetatea de la Piatra lui Sava, dar asta ramane pentru alta data, acum trebuind sa ne intoarcem in bestepe pe o ploaie mocaneasca...

 

P2448/Turda2/img_2448-2.jpg

      

 

 

 

11. Cetatea Salsovia

 

Nici Cetatea Salsovia nu iese cu nimic din tiparele celorlalte cetăți străvechi ,,descoperite” de noi în zona de nord a Dobrogei: se află pe un promontoriu stâncos, ridicat cu 25-30m deasupra șesului din Lunca Dunării, iar ruinele sale sunt acoperite în mare parte de strate de pământ și iarbă.

La cetate se ajunge plecând din centrul localității Mahmudia, făcând la stânga, pe strada Salsoviei, sau pe un drum de pământ ce pleacă mai de jos, din port.

 

 

Cercetările arheologice, chiar dacă sunt doar la început, au arătat că pe acest pinten ridicat deasupra Brațului Sfântu Gheorghe a existat la începuturi o așezare eneolitică (deci din epoca bronzului), dealungul timpului suprapunând-se locuiri elenistice, romane, bizantine și chiar din evul mediu timpuriu.

Din păcate cetatea a fost răscolită în timpul primului război mondial de tranșeele bulgărești și de gropile obuzelor rusești.

Fotografiile aeriene evidențiază o incintă de formă dreptunghiulară, cu laturile de 150x120m.

O diplomă militară din vremea împăratului roman Nerva (94-97 d.Hr., cel care îl va coopta și pe Traian la conducerea imperiului roman) atestă existența Cetăți Salsovia la gura de vârsare al unui braț al Dunării.

Alte înscrisuri istorice, sau poate doar o legendă, mai spun că în Cetatea Salsovia a fost omorât împaratul Licinius din ordinul lui Constantin cel Mare.

Cetatea suferă distrugeri pricinuite de primele valuri de migratori în sec. 3, în vremea lui Valens, dar și din partea kutrigurilor, în vremea împaratului bizantin Justinianus.

Din monedele desoperite la Salsovia, din chipurile și numele împăraților de pe aceste monede, putem creea imaginea că peste aceste locuri au fost cândva stăpâni împărați ca Ioan Tzimiskes, Vasile II, Mihail IV, Roman III, Constantin VIII, Constantin IX...

Sintagma ,,Dobrogea-pământ românesc” era ceva mai subțire pe atunci...

 

În prezent e impresionantă așezarea Cetății Salsovia în apropierea altor 4-5 cetăți străvechi, cu care aceasta a fost contemporană.

Astfel, de pe Cetatea Salsovia se văd bine promontoriile de deasupra Bălții Bălteni, locuri în care au fost Cetatea getică de la Beștepe și Cetatea de la Piatra lui Boboc.

Iar de pe Cetatea getică de la Beștepe noi am văzut atât Salsovia, cât și Piatra lui Boboc, Piatra lui Sava și Cetatea din Valea Curpenișului, pe ultimele două urmând să le cercetăm  cu altă ocazie.

 

Vizita la cetate prilejuiește mai degrabă imagini cu împrejurimile bune de fotografiat și mai puțin cu amănuntele fortificației.

Am coborât la drumul de pământ ce urmează digul brațului Sfântu Gheorghe spre amonte, am mers spre port, după care am urcat printr-un defileu adâncit în malul de leoss, printr-o zonă în care a fost cândva o așezare civilă romano-bizantină.

În Mahmudia am trecut pe la biserica lipovenească, acoperită mai de curând cu tablă foarte lucioasă, în culorile auriu și albastru.

Mahmudia a fost după anii 70’ un mic orășel, după ce s-a descoperit în apropierea sa un zăcământ de calcar dolomitic, exploatat intens (o bandă rulantă de la carieră până la port trece pe sub șoseaua Mahmudia-Murighiol) pentru Combinatul siderurgic de la Galați.

 

Doar că pe ,,nava amiral a siderurgiei românești” adie o mireasmă de Titanic...

 

   Si accesul la Cetatea Salsovia se face pe un drum de pamant ce strabate si o zona de canion in leoss, venind din marginea de nord a localitatii Mahmudia.

 

P2462/Turda2/img_2462-2.jpg

 

   Dincolo de defileul in leoss zarile se deschid frumos spre promontoriul pe care se afla ruinele Ceatatii Salsovia.

 

P2470/Turda2/img_2470-2.jpg

 

   De pe platforma cetatii vedem spre nord-vest contactul dintre Dealurile Bestepe si balti.

Identificam observatorul de pasri pe care l-am vazut si de pe cetatea de la Bestepe, dar si zona inalta a castei cetati.

Mai in spate se vede si Piatra lui Boboc si ar trebui sa se zareasca si Piatra lui Sava.

   Rezulta ca zona era foarte bine locuita cu aproape 2000 de ani in urma, pe langa cele 4 cetati gasite de noi mai existand una sin in intravilanul satului Bestepe, dar pe care noi nu am dibuit-o. Inca...

 

P2492/Turda2/img_2492-2.jpg

 

   Cetatea era aninata cumva deasupra apelor Bratului Sfantu Gheorghe, sau, poate, deasupra apelor Marii Negre, cand laguna razelm-Sinoie nu se inchisese inca...

 

P2497/Turda2/img_2497-2.jpg

 

   Spre balti cetatea era aparata de un perete destul de inalt...

 

P2503/Turda2/img_2503-2.jpg

 

   Facem un tur al zidurilor de incinta...

 

P2505/Turda2/img_2505-2.jpg

 

   Peretele dinspre balti vazut de jos, de la malulDunarii.

 

P2532/Turda2/img_2532-2.jpg

 

   Revenim in actualitate si fotografiez nava de pasageri ,,Mircesti” ce merge spre satul Sfantu heorghe.

 

P2540/Turda2/img_2540-2.jpg

 

   Ne intoarcem spre Mahmudia si lasam in urma imaginea frumoasa a bratului de Dunare...

 

P2559/Turda2/img_2559-2.jpg

 

 

 

12. Cetatea Ad Stoma

 

În limba latină ,,Ad Stoma” înseamnă ,,La Gură”, în cazul nostru fiind vorba de gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Mare.

Enigmatica Cetate Ad Stoma apare în scrierile istorice foarte vechi, doar ca referință pentru a aprecia distanțele pâna la mai cunoscutele cetăți Hostria, ori Salsovia...

 

Constantin Moisil o identifică cu cetatea greco-romană Ad Stoma, menționată în Tabula Peuteringiana între Histria și Ssalsovia (la 60 mile de Histria și 24 mile de Salsovia).

 

Se apreciază că Cetatea Ad Stoma a fost construită în contextul expediției împotriva vizigoților din anul 369 a împăratului Valens (Flavius Julius Valens, împărat roman în est între 364 și 378).

 Într-o altă opinie, cetatea ar fi fost construită un pic mai târziu, de către împăratul Grațian (Flavius Gratianus Augustus, împărat în est între 378 și 379).

 

 

Aria continentală a dealurilor din nordul Dobrogei se sfârșește în dreptul localității Dunavățu de Sus.

E un deal calcaros, cu un platou somital de mare întindere.

Dincolo de acest ultim deal începe Delta. Oriunde te-ai întoarce, privirea zboară departe-departe, peste întinderile de ape si de stuf.

Doar spre sud, un drum scurt conduce la satul Dunavățu de Jos, dar nici acesta nu e cumva mai la est decât dealul nostru...

 

La Dunavățul de Sus a fost construit prin sec.2 d.Hr. o cetate romană de formă pătrată, cu turnuri rotunde la colțuri, un ,,quadriburgium” cum am văzut si la Mihai Bravu.

Dimensiunile cestei fortificații erau de aproximativ 50x50m.

Ad Stoma era probabil un punct de aprovizionare si de transbordare de pe vasele maritime pe cele fluviale și invers.

Cercetările au arătat că între cetățile Tomis (Constanța) și Noviodunum (Isaccea) existau în antichitate doua rute”

-una terestră, numita în scrierile epocii ,,Intinerarium Antonini” si

-una pe apă, numită Tabula Peutingeriana.

Iar Cetatea Ad Stoma era un punct important al rutei pe ape.

 

Astăzi, o vizită la locurile atât de populate în antichitate îți pot oferi cel mult o belvedere peste întinderea de stuf uscat a deltei de la început de primăvară...

Noi am urcat agale pe dealul ce își amqna vârful tot mai spre nord și am văzut cum lumea de piatra a Dobrogei se sfârșește aici.

La baza dealului găsim aceleași case dobrogene sărăcăcioase, adăposturi pentru oi și capre, dar si câte un exemplar de catâr, ori de căluț, mici-mici si aceștia, parcă respectând si ei regula aceea a animalelor care trăiesc pe insule cu putine resurse de hrană si, în timp devin din ce în ce mai mici...

În legătura cu asta vezi și rezervația de dinozauri pitici din Țara Hațegului, care si ea a fost o insulă, peste vreme.

 

 

Poate că într-o Dobroge din viitor gospodarul își va duce căluții la teleguță luându-i pe amândoi la sub braț...

 

   Drumul de pamant care ne conduce din satul Dunavatu de Sus spre dealul de calcar, aplatizat larg, pe care ar trebui sa se afle locul in care odata-si-oadata a fost Cetatea Ad Stoma, cea de la Gurile Dunarii...

 

P2642/Turda2/img_2642-2.jpg

 

   De pe platoul Cetatii Ad Stoma vedem Bratul Sfantu Gheorghe in drept cu Mahmudia si ceva mai in spate de disting si cele 5 dealuri de la Bestepe.

 

P2650/Turda2/img_2650-2.jpg

 

   Vedere spre sud, cu satul Dunavatu de Sus in prim-plan si Dunavatu de Jos, capatul lumii din aceasta parte a Dobrogei, mai spre orizont.

 

P2663/Turda2/img_2663-2.jpg

 

   De pe platforma cetatii coboram spre primele case din Dunavatu de Sus.

 

P2668/Turda2/img_2668-2.jpg

 

   Aceasta e imaginea pentru care strabatem Dobrogea cu atata dragoste!...




P2673/Turda2/img_2673-2.jpg

 

   Cai si catari, redusi cu totii de saracia stepei cam la aceiasi dimensiune...

 

P3680/Turda2/img_2680-2.jpg

 

 (va urma)



Sâmbătă, 4 decembrie 2021 - 11:52 
Afisari: 752 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

mihaita_39
mihaita_39
Coarda
 
1
Câtă istorie prin cel Pământ-Bun ... Felicitări pentru itinerariul mai puțin obișnuit, și mulțumiri pentru împărtășirea impresiilor pe acest site !


Duminică, 5 decembrie 2021 - 12:26  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
2
Multumesc si eu pentru aprecieri si pentru interesul acordat acestui subiect!
Pe Repertoriul Arheologic National (harta) se vede cat de concentrate sunt siturile arheologice in Dobrogea...


Luni, 6 decembrie 2021 - 12:38  

merlin
merlin

 
3
Fantastice relatari! Toata stima si mandria pentru un asemenea efort!


Vineri, 1 iulie 2022 - 10:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0688 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org