Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Negoiul Unguresc
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii
Atentie! Nu toate descrierile cuprinse în ghid au fost actualizate. Unele dintre acestea pot contine greseli. Înainte de a efectua o drumetie în zona, va rugam sa contactati reprezentantii locali ai Serviciului Salvamont, pentru detalii.

De asemenea, daca la întoarcerea din tura puteti furniza informatii actuale despre trasee, cabane sau refugii (inclusiv fotografii cu preturi, numere de telefon etc.), va rugam sa le transmiteti prin e-mail (carpati AT carpati PUNCT org), în vederea actualizarii informatiilor din Ghid. Astfel, veti reusi sa ajutati alte persoane, iar voi, la rândul vostru, veti putea beneficia de informatiile transmise de catre alti membri.

Trasee Muntii Iezer - Papusa

Traseul din Cabana Voina spre Cabana Plaiul Foii

Marcaj: Marcaj
Durata: 13 ore.
VOINA - VÎRFUL PĂPUȘA - MUNTELE DRACSINUL - MUNTELE TAMAȘUL MARE - CABANA PLAIUL FOII
Cabana Voina - Izvorul din Plai 4 ore triunghi roșu
Izvorul din Plai - Vîrful Păpușa 1œ - 2 ore bandă roșie
Vîrful Păpușa - Muntele Dracsinului �
Valea Dracsinului 3 ore bandă albastră
Valea Dracsinului - Muntele Tamașul Mare-
Curmătura Foii-Plaiul Foii 3œ ore bandă albastră

Acesta este al doilea drum de legătură între Masivul Iezer-Păpușa și Piatra Craiului. Față de drumul prin Cojocaru-Argeșel-Voina, această variantă este mult mai interesantă, ea dîndu-ne prilejul să atingem Vîrful Păpușa, unul din cele mai importante vîrfuri din masiv.
Pe acest parcurs vom întîlni Valea Dîmboviței mult mai la nord de Cojocaru, unde apele sale trec prin chei foarte frumoase. Remarcabil este însă faptul că acest drum de legătură între Iezer-Păpușa și Piatra Craiului străbate de fapt trei masive: Iezer-Păpușa, Făgărașul și apoi Piatra Craiului. Poteca părăsește Masivul Iezer-Păpușa în Valea Dîmboviței în dreptul Muntelui Tămașul Mare (Masivul Făgăraș). De aici urcă pe Piciorul Richiții, pînă sub Vîrful Tămașul Mare, ocolind muntele pe Versantul sud-vestic, pînă în Curmătura Foii. In apropiere de Plaiul Foii poteca intră pe teritoriul Masivului Piatra Craiului.
Pentru a ajunge în Vîrful Păpușa, pornind de la Voina, avem de ales unul din următoarele drumuri: prin Plaiul lui Pătru (vezi traseul nr. 4) sau prin Valea Largă - Muntele Găinațul Mare (vezi traseul nr. 3 și varianta). Mai indicat și interesant este drumul prin Plaiul lui Pătru și creasta de nord, deși este ceva mai lung.
Pornim de la Voina (950 m altitudine pe șosea) către nord pe malul Tîrgului. Înainte de �anton" drumurile marcate se ramifică. Spre vest intră pe Valea Bătrânei marcajele cu punct și cruce albastră, iar noi ne îndreptăm către nord pe traseul nr. 4 marcat cu triunghi roșu. Timp de aproape 2 ore urcăm pe piciorul Plaiul lui Pătru prin pădure. Ieșim din pădure, trecem pe lîngă Stîna din Plai iar după un mic popas urcăm în continuare către nord pînă la Izvorul din Plai (2200 m).
Aici ne aprovizionăm cu apă, deoarece nu mai întîlnim nici un izvor cale de 6 ore pînă în Valea Dracsinului. Din punctul Izvorul din Plai părăsim marcajul cu triunghi roșu, care se îndreaptă spre Șleul Bătrînei (N-V) și ocolim Vîrful Bătrîna spre N-E. După cîteva sute de metri intrăm în traseul de creastă al masivului, marcat cu bandă roșie. Continuăm drumul către est în lungul crestei ierboase și teșite. Trecem de Vîrful Frăcea (2242 m) și după ce urcăm în Vîrful Tambura (2294 m) ne găsim deasupra Spintecăturii Păpușii. Coborîm de-a lungul muchiei ascuțite. Pînă la Vîrful Păpușa ne mai râmîne cel mult o jumătate de oră de urcuș pe panta vestică brăzdată de numeroase drumeaguri de oi.
Din Vîrful Păpușa (2391 m) putem urmări pînă aproape în Valea Dîmboviței numeroase poteci ciobănești, în acest vîrf ia sfîrșit pentru noi și marcajul cu bandă roșie. In continuare ne vom călăuzi după marcajul cu bandă albastră, pînă la Plaiul Foii.
Începem coborârea din Vîrful Păpușa către nord (vezi traseul nr. 7). Întîlnim primele marcaje (bandă albastră) pe enormele dale de stîncă printre care coborîm. Ne menținem pe versantul estic pînă în șaua care desparte Vîrful Păpușa de Vîrful Cascue.
În vale, către est, se desfășoară în fata privirilor noastre Căldarea Cascue, largă și plină de pietre și bolovani. Dincolo de Dîmbovița, Tămașul Mare acoperă o bună parte din orizont. Mai departe, către est și sud-est, se ivesc pereții calcaroși ai Pietrei Craiului. Lespezile printre oare mergem încep să se rărească. Traversăm muchia crestei pe versantul apusean și ocolim fără eforturi Vîrful Cascue.
După ce trecem de acest vîrf se adîncește către est o șa. Marcajul - bandă albastră - ne conduce prin această șa pe versantul estic. Muntele Barbului, pe care ne-am aflat pînă acum, își continuă linia crestei sale în direcția nord, răsfirîndu-se în numeroase picioare pînă la hotarul masivului.
Din șa începem coborîrea pe flancul stîng al Văii Dracsinului, pe Muntele Dracsinul. Poteca părăsește creasta Muntelui Dracsinul și coboară cîteva serpentine către firul văii, apoi se îndreaptă în lungul muntelui, imediat sub linia de creastă, către est. Ceva mai jos întîlnim o viroagă care ne însoțește puțin timp. La jumătatea lungimii acesteia întîlnim pe lîngă marcajul existent, cîteva marcaje bandă albastră răzlețe, aplicate pe lespezi, spre creasta Muntelui Dracsinul. Nu vom lua în seamă cele cîteva marcaje disparate, care ne încurcă, mai ales la urcarea spre Virful Păpușa, drumul nostru continuînd pe semnele bandă albastră.
Poteca destul de bătută ne conduce acum pe porțiuni cu lespezi. Pe măsură ce înaintăm ne abatem către stînga. Trecem de lespezi, mai parcurgem o porțiune de drum prin iarbă și poposim din nou pe Creasta Dracsinului în jurul altitudinii de 1900 m. Muchia muntelui se bifurcă: către nord pornesc Muntele Pecineagul și Plaiul Hoțului, în timp ce Muntele Dracsinului își menține direcția către est.
Noi vom urmări în continuare Muchia Dracsinului, coborînd o pantă repede. Trecem pe lîngă stînă, mergînd pe un plai ierbos, unde marcajul este foarte rar și greu de găsit. Călăuză ne rămîne numai muchia Muntelui Dracsinul. Marcajul cu bandă albastră reapare mai des înainte de a intra în pădure, în unele locuri poteca este foarte puțin vizibilă. Marcajul în schimb este suficient de bun, el readucîndu-ne de cîteva ori pe muchia muntelui. In timp ce coborîm spre Valea Dîmboviței străbatem o poiană plină cu urzici în mijlocul căreia se află o colibă. După încă un sfert de oră de coborîre sosim la locul în care poteca cotește către dreapta; părăsim muchia Muntelui Dracsinul îndreptîndu-ne spre fundul Văii Dracsinului.
Mai întîi poteca coboară pantele muntelui în direcția izvoarelor Dracsinului; după aceea traversează două șipote firave și coboară în serpentine, chiar în firul văii la barăci. Pe lîngă micul pîrîiaș al Dracsinului, așezat chiar în vale, zărim și primul indicator turistic de marcaj: o săgeată de lemn.
Însoțiți de apele zgomotoase ale pîrîului coborîm spre Valea Dîmboviței. Traversăm apa pe o punte de bușteni pe malul drept. Nu arareori valea este barată de numeroase trunchiuri corhănite, de arbori tăiați, aruncate de-a valma din pantele Muntelui Cascue. Ne facem loc cu greutate printre ele pînă la confluența cu Valea Dîmboviței. Privirile noastre se îndreaptă acum asupra acestei minunate văi. Lîngă noi, apa Dracsinului se aruncă de la 10 m înălțime, folosind patul unui scoc suspendat deasupra rîului. Pe această porțiune Valea Dîmboviței este foarte îngustă; nici o potecă, fie ea cît de mică, nu se poate strecura pe lîngă apă. Drumul care urcă de la Cojocaru pe Valea Dîmboviței în sus este nevoit să-și facă loc la zeci de metri diferență de nivel față de apă.
Sosiți la confluență vom căuta cu atenție continuarea drumului nostru. Către S-E se întinde de-a lungul văii poteca marcată în direcția cătunului Cojocaru. Pe malul stîng al Văii Dracsinului zărim o tăbliță indicatoare în locul de unde trebuie să reluăm poteca, iar pe cel drept o bancă de lemn. Mai avem de mers trei ore și jumătate pînă la Plaiul Foii pe același marcaj (bandă albastră). Intrăm pe Valea Dîmboviței către stînga (N-V). Poteca ocolește o muchie împădurită foarte înclinată și coboară direct pe malul apei într-o mică luncă. Dincolo de firul văii, malul opus se înalță prăpăstios, aruncînd umbre mohorîte în apele Dîmboviței. Vuietul rîului răsfrînt de stîncă se amplifică într-un zgomot infernal. Poteca se menține aproape de malul apei numai puțină vreme, pînă în dreptul unui bordei. Valea se îngustează din nou, fiind mărginită la răsărit de un perete stîncos. Părăsim malul apei, ocolim o cabană micuță și intrăm din nou în pădure. Traversăm o muchie scurtă, avînd impresia că ne îndreptăm înapoi spre Valea Dracsinului. După cîteva minute reluăm însă drumul către N-V, coborînd tot mai aproape de firul Dîmboviței.
Ieșim printr-o pădure; la liziera ei, lîngă rîu, valea se deschide. Ne aflăm la intrarea în Lunca Dracsinului. Pajiștea se lărgește treptat, lăsînd loc pîlcurilor întinse de copaci, care se înșiră de-a lungul pripoarelor Dracsinului, spre nord. Ne aflăm în unul din locurile cele mai pitorești de pe traseu. Pe malul stîng Dîmbovița primește un mic afluent. Poteca este brăzdată din loc în loc de mici izvoare, care se îndreaptă prin iarbă spre matca rîului.
Trecem prin dreptul Văii Stanciului, afluent care izvorăște de sub Vîrful Tămașul Mare. In luncile Dracsinului malurile Rîului Dîmbovița sînt întărite pe alocuri cu bîrne de protecție împotriva plutelor. După o jumătate de oră de mers de la Gura Văii Dracsinului în amonte ajungem în dreptul locului în care trebuie să se facă traversarea. Pe un pom aflat pe malul drept observăm o săgeată aplecată spre apă. Dincolo, pe malul stîng, zărim o casă. Foarte aproape de mal se află un arbore cu trunchiul bifurcat pe care se găsește o săgeată și marcajul cu bandă albastră.
Căutăm un loc de trecere a Dîmboviței.
Traversarea rîului în jurul orelor prînzului trebuie făcută cu mare atenție, deoarece este timpul în care apele liberate ale Lacului Bunea încep să vină la vale cu haitul de bușteni și plute, care pot pune în pericol pe cei ce traversează rîul în aceste momente. Recunoaștem acest lucru prin zgomotul deosebit de puternic pe care-1 face apa. Nivelul apei crește cu peste l m, sporindu-și vizibil și viteza. Treptat apa scade în înălțime, apoi se liniștește.
Odată trecuți pe malul celălalt continuăm drumul în sus pe malul Dîmboviței, timp de 2 minute, pînă ajungem în dreptul Văii Richiții. Pășim de acum încolo pe întinsul Masivului Făgăraș, la poalele Muntelui Tămașul Mare. Părăsim Valea Dîmboviței și urcăm muchia muntelui din stînga Văii Riohiții. După ultima parte a drumului, odihnitoare și foarte plăcută, făcută pe Valea Dîmboviței, reîncepem urcușul intrînd în pădure. Marcajul devine foarte des. Pe măsură ce cîștigăm înălțime, zgomotul apei din vale se pierde treptat: ne înconjură doar liniștea pădurii.
Înaintăm pe muchia muntelui: la aproape l oră de urcuș, traversăm o poiană, ocolim tufele de urzici și intrăm din nou în pădure. După cîteva zeci de metri ieșim în altă poiană mai mică. De aici putem arunca o privire asupra Masivului lezer-Păpușa pe care l-am părăsit. Vom continua urcușul prin pădure, apoi de-a lungul unei liziere, chiar pe muchie. Pe dreapta, orizontul se lărgește. Dincolo de Valea Stanciului se înalță o culme pe care este așezată stîna Tămașul Mare. Traversăm două izvoare ale Văii Stanciului și cotim către sud. Coborînd foarte puțin pe o potecă largă, avînd mereu în stînga Vîrful Tămașul Mare, traversăm o limbă de pădure și poposim în dreptul stînei Tămașul Mare situată ceva mai sus.
De pe acest plai priveliștea spre Vîrful Păpușa este foarte largă. Urmărim cu ușurință firul potecii de pe Muntele Dracsinului; către sud se înșiră culmile munților Cascue, Boteanu, Plaghia - peste care tronează de sus Vîrful Păpușa. Valea Dîmboviței este ascunsă de pantele abrupte ale Tămașului Mare. Urmărim cu privirea firul Văii Turcilor, care se adîncește în stînga plaiului unde ne aflăm. Punctul de confluență al acestei văi cu Dîmbovița rămîne ascuns în cutele muntelui. Piatra Craiului apare în față foarte aproape și cu detalii nenumărate: Marele Grohotiș, Ceardacul Stanciului, Padina Lăncii, Piscul cu Brazi, Funduri etc.
Pornim mai departe. Mergem urmărind marcajul care se îndreaptă pe sub Vîrful Tămașul Mare către izvorul Văii Turcilor. Intrînd din nou în pădure, trecem pe lîngă un șipot aflat chiar în cale numit �utătoarea Turcilor". Mai departe trecem peste Muchia Plaiul Turcilor. Aici trebuie să avem grijă, deoarece din poteca principală se desprinde la dreapta o ramificație care coboară în Valea Dîmboviței pe Plaiul Turcilor (traseul nr. 9 A).
Vom continua să mergem pe marcajul bandă albastră, înconjurînd pantele sudice ale Tămașului Mare, pînă ajungem în creasta principală care unește vîrful cu Umerii Pietrei Craiului, în această porțiune a potecii străbatem o pădure prin care ne strecurăm foarte greu. Este unul din cele mai frumoase drumuri de pădure și în care poteca este abia vizibilă. Începem să cotim către stînga, iar după un scurt urcuș ajungem într-o șa în mijlocul unei poieni. In stînga apare, pentru prima dată în fața privirilor, Bazinul Văii Bîrsei cu numeroase izvoare.
Chiar în dreptul acestei poieni se formează către N-E Valea Runcului. Dincoace, spre S-V izvorăște unul din numeroșii afluenți ai Tămașului Mare. De la Vîrful Tămașul Mare pornește o potecă marcată cu triunghi galben. Această potecă face legătura dintre Tămașul Mare și Plaiul Turcilor.
Din poiană ne menținem pe linia de creastă spre est, iar mai tîrziu spre S-E, trecând prin câteva mici poieni; din aleea de brazi prin care trecem răsare în față Piatra Craiului, în prim, plan cu Marele Grohotiș. După alte câteva minute ieșim pînă în Muchia Plaiului Mare. Pentru a avea o vedere mai bună asupra Pietrei Craiului putem merge în continuare pe creastă pînă la Curmătura Foii, iar de aici începem coborîșul pe Muchia Plaiului Mare. Dacă ne menținem pe prima variantă trecem prin dreptul Izvorului Boșii și ajungem, cu cîțiva metri diferență de nivel, mai jos de Curmătura Foii. Pe un brad uriaș sînt însemnate mai multe marcaje: triunghiul albastru care conduce spre Marele Grohotiș-Ceardacul Stanciului-Funduri; triunghiul roșu care coboară la Cojocaru în Valea Dîmboviței, iar de aici la Rucăr (prima parte a traseului nr. 8); bandă roșie care marchează drumul spre Vîrful Tămașul Mare, Vîrful Comisul; banda albastră, marcajul pe care am venit. In acest mare punct de răscruce al drumurilor marcate sîntem la hotarul turistic al masivelor Făgăraș și Piatra Craiului.
Coborîm pe stînga pe marea potecă de pe Plaiul Mare, călăuziți de numeroase semne (timp de cca. o oră). Pe ultima parte a drumului străbatem o pajiște încîntătoare, din care zărim Valea Șpirlei și Vîrful La Om (Piatra Craiului). Ajunși în Valea Bîrsa Tămașului continuăm drumul timp de 15 minute pînă la confluența văii cu Bîrsa Croșetului. Drumul ia sfîrșit la Plaiul Foii, importantă stațiune turistică.


Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu



Ghid montan

Trasee

Cazare

Harti

Fotografii / Poze

Stiri

Jurnale

Salvamont
 
0,0483 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org