Buzău

Prima consemnare a acestei denumiri datează din secolul al IV-lea e.n., într-o scrisoare grecească destinată să informeze biserica din Capadocia (Asia Mică) despre înecarea predicatorului creștin Sava „Gotul” în apele râului Buzău, de către oamenii lui Atarid, la 12 aprilie 372.
Istoricul Vasile Pîrvan consideră termenul o persistență a formei tracice, identificând ca temă onomasticul trac „BUZES”, la care se adaugă sufixul -eu.Acest sufix ar fi vechiul aios-eus (greco-latin), întâlnit și astăzi în formații culte care atunci nu putea să dea decât „eu” - Buzeu-Buzău.
Frecvent însă, în însemnările din antichitate acest râu apare sub numele de MOUSAIOS.
Grigore Posea susține originea slavă a acestei denumiri din cuvântul „boza” = tulbure, fapt susținut de apele încărcate cu aluviuni ale râului Buzău (datorită traversării unei zone alcătuită din roci friabile).
Iorgu Iordan susține că numele vine de la planta urât mirositoare „boz”, râul traversând probabil o zonă cu aceste plante.

Regiune: Buzau
Sursa: Analele Dobrogei (1923); Istoria limbii romane (1969)
Autor: Vasile Pirvan; Grigore Posea; Iorgu Iordan