Când Ceahlăul de îmbie să revii la matca sorgintei

După marea aventură geologică, răbdând zile în şir cu ceaţă dar şi zâmbind la mângâierea caldă a razelor de soare, îmbrăcată în haină de primăvară dar şi învăluită în tăcere şi mister, Piatra cu Cerdac îşi aşteaptă clipa în care va fi din nou fotografiată. Rânduită între Piatra Ciobanului şi Vf. Toaca, a rămas mereu eclipsată de frumuseţea celor doi vecini şi de magnetismul cu care aceştia îşi atrăgeau turiştii. Cu împăcare, ne-ar spune astăzi că "vina" aparţine celor două crestături adânci care-o despart de vecini sau că este mult prea periculoasă coborârea pe râpă şi prin prăpăstioasele jgheaburi până să ajungi să o fotografiezi. Îi cunoaştem vag denumirea, după cum am întâlnit-o pe schiţe vechi, iar azi nici nu mai ştim de ce se numeşte aşa sau ce-o fi vrând să reprezinte acel "cerdac". Despre fotografia document putem spune că este printre singurele imagini numai cu peisaje şi fără personaje făcute la acea vreme - singura pe care o am şi eu - ea fiind realizată în jurul datei de 8 august 1931, cel mai probabil cu ocazia Hramului muntelui - sărbătorit în fiecare an pe 6 august - la care a participat şi autorul ei.