Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Baiul Mare
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Zugspitze 2013 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Perioada de desfășurare: 4 – 12 septembrie 2013


Organizare: 

Proiect comun derulat de două organizații neguvernamentale din județul Dâmbovița; proiectul a fost încadrat în programul „TOP 28” al  Asociației de Turism Chindia din Târgoviște (atingerea celei mai înalte cote din fiecare țară a Uniunii Europene) și în programul „Edelweiss” al Asociației Ecologice Floare de Colț din Fieni.


Participare:


-          Posta Nicolae – Asociația de Turism Chindia

-          Prundaru Marius – Asociația Ecologică Floare de Colț

-          Bocanciu Ileana – Asociația Ecologică Floare de Colț


Mulțumiri pentru susținere adresăm:


-          TUI Travel Center prin EUROLINES România – sponsorizare transport pe ruta: Târgoviște – Sibiu – Nădlac – Passau – München și retur;

-          Primăriei Municipiului Târgoviște – susținere logistică;

-          Primăriei și Consiliului local al orașului Fieni – susținere financiară;

-          SC Geo-Sting SRL Târgoviște – susținere financiară;

-          SC Vădan SRL Târgoviște – susținere financiară;

-          Prietenilor care ne-au ajutat: Cătălina Posta (bețe de schi), Cristina Teodosescu (efecte personalizate), Cristi Zaharia (transport și informații în Germania), Heinz Ioan (informații în Germania), Restaurantul „La mama Crina” (pahar pentru toastul de pe vârf); Conducere gară Eupen – Belgia (păstrare gratuită a bagajelor mari); Cetățean belgian – transport gratuit Eupen – Signal de Botrange.


Desfășurare:


Miercuri 4 septembrie 2013 – Târgoviște – München


Am plecat din Târgoviște la ora 6:00, cu firma TUI Travel Center prin EUROLINES România, societate care ne-a asigurat bilete gratuite dus-întors. Am sosit la München a doua zi la ora 9:00 după o călătorie lungă, dar fără probleme.


Joi 5 septembrie 2013 – München – Höllentalanger-Hütte


La München am fost întâmpinați de prietenul nostru Cristi, care ne-a preluat din autogara ZOB (Arnulf Strasse nr.21) și ne-a dus până în stațiunea montană Garmisch-Partenkirchen (89km). După ce ne-am documentat despre zonă și am mai luat câteva alimente, ne-am cazat la campingul din Grainau (Schmolz) aflat la circa 10 minute, contra sumei de 10 de euro/noapte/persoană, pentru 2 zile. Am montat cortul și am mâncat de prânz, după care, doar cu bagajele de tură am plecat în jurul orei 16:30 din Hammersbach (758m), o localitate din apropiere,  luându-ne rămas bun de la Cristi, spre cabana Höllentalanger-Hütte.

Prima parte a traseului este prin pădure și după circa o oră de urcuș am ajuns la micuța cabană Höllental Eingangshütte (1045m) care străjuiește intrarea în defileul Höllentalklamm. Pentru a păși în defileu am trecut printr-o poartă metalică, după ce am plătit câte 4 euro de persoană.

Defileul este plin de cascade și destul de umed, dar complet amenajat, cu trepte, podețe și tuneluri, iar la început este construit un mic muzeu cu imagini și obiecte vechi. Am parcurs defileul într-o oră și 15 minute, pentru ca după alte 45 de minute de urcuș susținut să ajungem la cabana Höllentalanger-Hütte (1387m), ținta acestei zile.

Pentru că nu aveam rezervare, am obținut cu greu cazare după ora 21:00, la priciuri în pod, contra sumei de 22 euro/persoană. La ora 22:00 fix, s-a dat stingerea și sala de mese extrem de animată cu doar câteva minute înainte a devenit brusc o oază de liniște.

Pe tot parcursul zilei vremea a fost frumoasă, însorită, numai bună pentru parcurgerea traseului. Noaptea a fost liniștită și foarte înstelată, poluarea luminoasă lipsind cu desăvârșire în această zonă.


Vineri 6 septembrie 2013– Höllentalanger-Hütte – Zugspitze – Grainau


Am plecat din cabană la ora 6:30, pe întuneric, odată cu mulți alți turiști aflați în zonă, dornici ca și noi, să ajungă pe cel mai înalt vârf al Germaniei, la 2962m. Nu peste mult timp a început să se lumineze și în circa o oră am sosit la prima porțiune de via ferrata – Pasul Brett.

Ne-am echipat corespunzător, cu cască, ham și lonje prevăzute cu carabiniere și am parcurs în circa 50 de minute, fără probleme, acest prim pasaj. După încă o oră de urcuș susținut, dar care nu mai necesită nici un fel de asigurare, am ajuns la baza ghețarului, unde am făcut o pauză puțin mai lungă, având în vedere că trebuia să ne echipăm cu colțari sau pioleți.

Am intrat pe ghețar în jurul orei 10:00, în rând cu alți montaniarzi, astfel că la ieșirea de pe ghețar (care presupune o atenție sporită), se formase o coadă de circa 50 de persoane. Am întârziat aici mai bine de o oră și, chiar dacă am fi putut ocoli și intra mai repede din nou în traseul din perete, nu am făcut-o, pentru că toată lumea stătea la coadă. De la ieșirea de pe ghețar până sus pe vârf, traseul șerpuiește neîntrerupt pe peretele abrupt, echipat permanent cu cabluri sau trepte.

Urcușul pe a doua porțiune de via ferrata a durat cam 3 ore, cu scurte pauze, pentru că foarte greu găsești câte o mică platformă unde îți poți trage sufletul în poziție firească, fără să ai impresia că în orice clipă poți să zbori din perete.

Am sosit pe vârf la ora 14:45, când norii începeau să se adune, dar am avut noroc și am putut face fotografii cu steaguri și sigle, am putut să bem un strop de whiskey în paharul de la „Mama Crina” și ne-am amintit de toți cei care ne-au ajutat să ajungem până aici sau au fost cu gândul alături de noi.

Coborârea de pe vârful Zugspitze (2962m), cel mai înalt vârf al Germaniei, se poate face spre Garmisch-Partenkirchen pe două variante: direct cu telecabina până jos (la lacul Eibsee) sau cu o altă telecabină pe un tronson scurt, după care cu trenul cu cremalieră. Indiferent de varianta aleasă, prețul este același, 29 de euro de persoană. Prețul pentru o cursă dus-întors (fie telecabină direct, fie tren/telecabină) este de 50 euro de persoană.

Noi am ales varianta cu trenulețul, mai lungă și mai interesantă. Eram înapoi la Grainau la ora 16:30, iar autobuzul ne-a dus gratuit până „acasă” (pe baza cartelelor primite, odată cu cazarea în camping). Seara s-a încheiat cu o cină îmbelșugată stropită cu bere tradițională, iar după un duș fierbinte, somnul nu ne-a ocolit.


Sâmbătă 7 septembrie 2013 – Grainau – Garmisch-Partenkirchen – München – Aschaffenburg


Dimineață, după micul dejun, ne-am strâns bagajele și am plecat de la campingul din Grainau până la Garmisch-Partenkirchen cu aceleași autobuz gratuit, apoi am luat trenul până la München contra sumei de 10 euro/persoană. În gările din Germania, nu se pot lua bilete decât de la automate, tastând informațiile și achitând cu card sau cu bani lichizi. Dacă nu ai bilet, controlorul îți eliberează unul identic în tren, fără nici o problemă (cu o suprataxă de 10 %).

În jurul orei 16:30 eram din nou la München și am căutat cea mai ieftină variantă de transport pentru a ajunge în Belgia. Nu a fost ușor să o găsim, dar până la urmă am profitat de oferta de week-end și plecând la ora 19:06 am călătorit cu trei trenuri locale, pe ruta: München – Nüremberg – Würzburg – Aschaffenburg (353 km) contra sumei de 42 euro, toți trei. Dacă eram cinci, suma era aceeași...


Duminică 8 septembrie 2013 – Aschaffenburg – Liege


De la Aschaffenburg prin Frankfurt – Koblenz – Köln până la Aachen, alți 290 km, alte patru trenuri și alți 46,2 euro. Iar din Aachen la Liege, pentru 54 de km alți 38 de euro. Așadar, am străbătut 720 de km în 20 de ore cu opt trenuri, contra sumei de 42 de euro de persoană. Relativ puțin, având în vedere nivelul de trai și prețurile din Germania.

Ajunși în impresionanta gară din Liege, am mers la un punct de informare unde am aflat destule lucruri utile. Printre altele, adresa unui hotel de tineret aflat chiar în centru, prețurile pentru cazare și modalitatea de a ajunge acolo cât mai simplu. Am călătorit cu transportul în comun, un bilet având valoarea de 1,9 euro, indiferent de câte stații mergeai.

La ora 17:00 eram cazați pe strada Georges Simenon nr.2, în centrul orașului Liege, contra sumei de 20,6 euro de persoană/noapte, sumă în care era inclus și micul dejun. După un scurt program administrativ am pornit să explorăm orașul cu harta în mână. Seara s-a încheiat cu bere și cartofi prăjiți care se găsesc peste tot pe stradă, fierbinți și asortați cu sosuri picante.


Luni 9 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Vaalsberg – Liege


De la prima oră, am început căutările pentru închirierea unei mașini cu care urma să mergem până la cele mai înalte cote din Belgia, Olanda sau chiar Luxemburg. Din păcate însă, căutările noastre au fost fără rezultat, în schimb cu pierdere de vreme. Așa că abia în jurul prânzului am hotărât să folosim tot transportul în comun, variantă care s-a dovedit până la urmă foarte eficientă, confortabilă și mult mai ieftină.

Am plecat din Liege spre Eupen cu trenul (39 km) la ora 13:05, contra sumei de 6,7 euro de personă, iar din Eupen am avut imediat autobuz spre Vaals (25 km). Un bilet de autobuz, 2,9 euro. Din Vaals am urcat pe o stradă abruptă, circa 3 km până la Vaalsberg, cea mai înaltă cotă naturală a Olandei (322,5m) și în același timp punct de intersecție a granițelor celor trei țări vecine: Olanda, Belgia și Germania. Tot aici se află și turnul Baudouin în care am urcat contra 2,5 euro, pentru a putea admira de sus trei țări în același timp.Ne-am întors la Liege folosind tot varianta autobuz și tren, tocmai la timp pentru masa de seară.


Marți 10 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Signal de Botrange – Eupen – Aachen – Würzburg


După micul dejun, ne-am luat rămas bun de la primitoarele noastre gazde de la hotelul de tineret și am pornit din nou spre Eupen. Am lăsat bagajele grele în gară și am plecat din nou în căutarea autobuzului spre Signal de Botrange, cea mai înaltă cotă din Belgia.

Din păcate însă, autobuzul sosea prea târziu, așa că am recurs la o metodă străveche și foarte folosită pe meleagurile noastre. Foarte curând, am constatat că metoda funcționează și aici, iar afișul cu „BOTRANGE” a fost imediat observat de un bătrânel simpatic și erudit, care ne-a dus până la punctul căutat, ne-a povestit o mulțime de lucruri și apoi ne-a făcut și o poză de grup. I-am dăruit un fanion cu orașul Târgoviște pentru că de bani nici nu a vrut să audă.

Cea mai înaltă cotă naturală a Belgiei (694 m) se află în punctul Signal de Botrange, unde există și o stație meteorologică, un punct de informare și un restaurant. Pentru a junge la cota rotundă de 700 m, belgienii au construit o movilă de 6 metri, pe care urcă niște scări și cresc copaci. Am făcut fotografii atât la placa indicatiare cu cota 694 m, cât și sus, la capătul scării simbolice care urcă până la 700m.

Apoi am parcurs un traseu în circuit, de circa 2 ore, trecând pe la Parcul Natural Hautes Fagnes-Eifel și întorcându-ne pe lângă rezervația naturală ce conservă turbăria Hautes Fagnes.

Până la Aachen am mers cu două autobuze, recuperându-ne desigur bagajele de la Eupen. Biletul de întoarcere cu trenul, până la München, de astă dată ne-a costat dublu, adică 86,9 euro de persoană. Am plecat la 16:18 din Aachen și am călătorit cu 4 trenuri până la Würzburg.


Miercuri 11 septembrie 2013 – Würzburg – München – Budapesta


De la Würzburg, încă 2 trenuri și iată-ne din nou în München, la ora 8:00 dimineața, tocmai la timp pentru a vizita orașul. Am pus din nou mâna pe hartă și am descoperit Turnul Primăriei, piața de fructe și legume, Casa berii și multe alte obiective interesante care s-au lăsat descoperite, pe măsură ce ora de plecare spre țară se apropia.

Ne-am recuperat bagajele de la autogara ZOB (sunt cutii speciale unde, contra unei sume de 1,5 până la 5 euro, în funcție de mărime, îți poți lăsa bagajul în siguranță pentru 24 de ore) și am fost preluați de autocarul firmei EUROLINES la ora 20:00.


Joi 12 septembrie 2013 – Budapesta – Nădlac – Sibiu – Târgoviște


Călătoria de la München la Târgoviște a durat ca și la dus, 27 de ore. Nu a fost ușoară, dar nici atât de obositoare pe cât ne așteptam. Ne-am odihnit destul de bine în mașină, obișnuiți de-acum cu călătoria, dar și nerăbdători să ajungem acasă.

La final, putem spune că obiectivul principal al acestei expediții a fost atins – Vârful Zugspitze 2962m – și în plus, steagul României a fluturat și pe cele mai înalte cote ale Olandei și Belgiei!

 

Întocmit,


Posta Nicolae – Asociația de Turism Chindia

Bocanciu Ileana– Asociația Ecologică Floare de Colț


Fotografii puteți vedea la: 


http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-1-zugspitze-plecare.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-2-zugspitze-munchen-garmisch.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-3-zugspitze-2013-grainau-cabana.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-3.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-5-zugspitze-2013-ghetar-varf_15.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-6-zugspitze-2013-garmisch-liege.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-7-zugspitze-2013-vaalsberg.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-8-zugspitze-2013-signal-de-botrange.html

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/poze-9-zugspitze-2013-munchen.html



Marți, 1 octombrie 2013 - 08:56 
Afisari: 1,444 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

hana
hana
Coarda
 
1
Bravo Ile! Felicitari!
Foarte tare pentru o specie data disparuta Carpati.org
Dar cam putini, parca mai mergeau vre-o doi cu voi.
Carpati.org


Miercuri, 2 octombrie 2013 - 21:50  

florinam
florinam

 
2
E bine că nu v-ați pierdut ”antrenamentul” pentru călătoriile lungi care, la prima vedere, par obositoare.

Succes pentru cele care urmează!


Sâmbătă, 5 octombrie 2013 - 15:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0656 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org