Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2018
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Septembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Oslea
Muntii Valcan

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Varful Moldoveanu si ursul din Valea Vistei - 13-15 iulie 2018 (Muntii Fagarasului)

Mihnea, Cristi și Matei au trăit întamplarea de mai jos în 13-15 iulie 2018. Mai jos am desenat o hartă pe care am marcat puncte în care au avut loc diverse etape din poveste:

/1/harta.jpg




Noaptea de vineri (13-iul-2018) spre sâmbătă o petrecem la poalele Făgărașilor, la pensiunea Royal Garden, după un drum anevoios cu mașina, de 7 ore. Este un loc rupt din paradis:

/1/1.jpg




După câteva ceasuri, puține, de somn, începe ziua de sâmbătă (14-iul-2018):

 

06:30- Găsim micul dejun pregătit, așa cum rugasem. Ne ghiftuim, iar apoi, cu mașina, ne îndreptăm spre drumul forestier de pe Valea Viștei.

 

07:30 - punctul 1 - Ignorăm semnul "interzis" și intrăm cu mașina pe drumul forestier, hotărâți să conducem până la capătul său (punctul 3), cu gândul că acolo vom găsi o pajiște bună pentru parcat.

Înaintăm pe drumul care devine din ce în ce mai greu de parcurs de mașina noastră. La un moment dat, vedem în fața noastră pământ așternut de alunecările de teren și realizăm că nu mai putem continua cu mașina. Trebuie să facem drum întors, în căutarea unui loc de parcare, întrucât prognoza spune că urmeaza ploi, așa că alegem să fim precauți.

 

08:10 - punctul 2 - Poiana lui Mola este locul în care găsim o pajiște potrivită pentru a parca. Finalizăm echiparea. Lui Mihnea i se rupe tridentul rucsacului de la piept dar entuziasmul e prea mare ca să ne afecteze:

/1/2.jpg





Plecăm la pas, de la mașina. Avem pelerine de ploaie, spray de urși, nimic nu ne poate sta în cale. Vremea este perfectă: soare, cer senin, nori rari și vântul adie răcoros:

/1/3.jpg





09:10 - punctul 3 - Împinși de glume și povești, mergem până la capătul drumului forestier marcat pe harta aplicației. Aici găsim un indicator care ne spune că avem de parcurs 6h:30m până pe acoperișul țării, Vârful Moldoveanu.

 

 

10:55 - punctul 4 - La Refugiul Valea Viștei găsim următorul indicator: "4h:30m pana la Vârf". Avântul ne sporește când calculăm timpul de 1h:45m parcurs pe această porțiune, față de cele 2h de pe indicatoare. Rugăm doi cehi, întâlniți aici, să ne pozeze înainte de a continua mersul:

/1/4.jpg




Nu după mult timp, ieșim din pădurea deasă, lăsăm brazii în spate și dăm peste un peisaj magnific, din care face parte și o turmă de oi:

/1/5.jpg




Ne minunăm pentru câteva momente, iar apoi continuăm cu o mică abatere pe lângă traseu, pentru a nu trece prin mijlocul turmei. (Punctul 5) Stăm la o scurtă discuție cu ciobanii, care vin spre noi și liniștesc câinii alertați de prezența noastră, ne anuntă că umblă un urs prin zonă, dar noi nu ne facem griji, trecusem deja de zona împădurită, avem și spray-ul anti-urs la noi, așa că purcedem cu același entuziasm, nu înainte însă de a le oferi ciobanilor câteva dulciuri:

/1/6.jpg




De aici și până în creastă avem în față o porțiune abruptă și lungă, care ne astâmpăra avântul Drumul devine mai dificil, începem să resimțim oboseala fizic și psihic, temperatura scade pe măsură ce înaintăm, norii își măresc viteza amețitor dar noi încercăm să rămânem optimiști, ne încurajăm reciproc și ne bucurăm de pauzele de umbră, oferite de nori, de la soarele puternic:

/1/7.jpg




14:45 - punctul 6 - Ieșim în creastă, epuizați:

/1/8.jpg

/1/9.jpg







În scurt timp, norii sunt negri și nu par să mai plece. Vântul rece bate mai tare și devine clar că o să plouă, ceața își face simțită prezența. Aveam de trecut doar peste Vârful Viștea până la destinația noastră. Suntem descurajați de vreme și de figurinele minuscule ale oamenilor pe care îi zărim pe Varful Moldoveanu, dar ne luăm inima în dinți și pornim la drum cu gândul că vom reveni pentru a înnopta la Refugiul Viștea Mare. Aveam de parcurs doar vreo 40 minute până la Vârf dar, foarte rapid, ceața ne învăluie, vizibilitatea scade la câțiva metri, figurinele din depărtare dispar din câmpul nostru vizual și începe să picure. Toate astea, ne fac picioarele să o ia la goană, să nu mai simțim nici pic de oboseală, ci doar adrenalină. Acoperiți de pelerinele de ploaie trecem prin ceața, peste suișurile si coborâșurile crestei. Ploaia picurândă devine torențială, vântul devine mai intens, până aproape să ne dărâme, dar continuăm, știm că nu mai avem mult. Până în Vârf, ploaia torențială se transformă în grindină. Nu mai e cale de întoarcere, continuăm:

/1/10.jpg




16:05 - punctul 7 - ajungem la Vârful Moldoveanu. Ne permitem să savurăm clipa în liniște doar pentru câteva, foarte scurte, momente:

/1/11.jpg




Ne semnăm în caietul Vârfului și apoi știm că trebuie să pornim înapoi. Acompaniați de ploaie, vânt și frig, cu mâinile înghețate, grăbim pasul înapoi, spre refugiul apropiat de pe creastă, cu gândul la confortul izoprenelor și al sacilor de dormit. 

 

17:15 - punctul 8 - Mihnea și Matei intră în Refugiul Vistea Mare și închid ușa în spatele lor. Cristi este în urma lor cu câteva zeci de metri. Îi vede pe cei doi intrați în refugiu și și-i imaginează întinși pe paturile din interior, relaxându-se. Cristi se apropie de ușa refugiului, o deschide și, nu are loc să intre, din cauza lui Matei care s-a oprit în ușă, și blochează intrarea. Capacitatea refugiului este de 8-10 persoane, iar în interior sunt deja cam 14, și tot atâția rucsaci. Obosiți, uzi, înfrigurați și înfometați, ne așezăm pe câte un colț de băncuță. Rucsacii sunt și ei leoarcă. Genunchii și picioarele ne dor pe toți trei. Realizăm repede că nu avem cum să dormim aici. Nici cortul nu putem să îl punem, pentru că anticipăm ploi torențiale și vânturi puternice. Calculăm încă mai putem ajunge pe lumină înapoi, pentru a înnopta la Refugiul Valea Viștei. Mai întâi savurăm câte o gustare, bem ceai și ne schimbăm hainele. Ceilalți ocupanți ai spațiului ne povestesc cum, în seara precedentă, li s-a furat din rucsaci la Refugiul Zmeilor (cred că mi amintesc locul corect) și ne dăm seama ca întotdeauna se poate și mai rău. Moralul ne este la pământ, dar decidem să plecăm spre a înnpota la Refugiul Valea Viștei, înapoi pe ruta pe care am venit.


17:45 - când ploaia se domolește, purcedem. Începem coborârea de pe creastă, iar peisajul așternut în fața noastră este impresionant:

/1/13.jpg




/1/12.jpg





După coborârea versantului abrupt, înclinația scade și prindem viteză, ne apropiem de turma de oi.

 

19:45 - punctul 5 - Câinii de la stână încep să ne latre și ne speriem puțin, dar ciobanii îi domolesc rapid. Discutăm din nou cu cei doi pe care îi intâlnisem mai devreme, le povestim întâmplările noastre și apoi plecăm. Constatăm că, undeva pe drum, spray-ul pentru urși a căzut din rucsacul lui Matei. La Refugiul Viștea Mare încă îl aveam, dar undeva pe drum, se pierduse. Știm că de aici, de la turma de oi, până la Refugiul Valea Viștei mai avem doar vreo 20 de minute. Încă este lumină, mai difuză, și picură, dar suntem relaxați deoarece realizăm că vom ajunge la refugiu pe lumină. La scurt timp după plecarea de la stână, nori negri acoperă cerul, se întunecă foarte rapid deși soarele nu a apus. Începe să plouă mai tare și se lasă ceața. Ne punem frontale și pelerine de ploaie. Mihnea merge primul, iar la 20 metri în spatele său sunt Cristi și Matei.

La cam 500m de la stâna de oi, după câteva mici suișuri și coborâșuri, la urcarea unei porțiuni, Mihnea vede un urs maro-închis, cam de 200-300 kg, la 50 metri în fața noastră, pe marginea cărării pe care mergem. Instantaneu, Mihnea se întoarce alertat, și dă din mână, gesticulând către Cristi și Matei: "Înapoi! Avem urs în față!". În momentul acesta, toți trei ne rotim și mărim pasul în direcția opusă, înapoi către turma de oi. Adrenalina ne crește tuturor. Începe sa plouă mai tare, ceața este și mai deasă acum. Mergem deja de 12 ore. Toți respirăm foarte greu, aproape să cădem din picioare. Matei strigă la Cristi și Mihnea să meargă mai încet, deoarece puterile îl lasă. La fiecare pas, ne uităm înapoi, cu teama de a zări ursul suit pe urcușul din zare. Mihnea îi intreabă disperat pe ceilalți doi: "ce facem dacă vine dupa noi? hai să facem un plan". Stabilim că la nevoie să aruncăm rucsacii spre el, cu mâncarea. Știm că am pierdut spray-ul pentru urși și nu îl mai avem. Cristi își amintește că a luat 4 sandvișuri, din care a mâncat doar 3. Toate se petrec iute, iar noi suntem în pas alert de mers.  Ne îndepărtăm câteva sute de metri. Ne oprim ca să scoatem ultimul sandviș și să îl aruncăm, pentru a mai încetini fiara, în caz că vine spre noi. Cristi nu găsește sandvișul. Găsim doar niște punguțe cu fructe confiate, le ținem în mână ca să le aruncăm drept momeală animalului, daca îl mai vedem. După scurta oprire plecăm din nou în pas alert. Am fi fugit, dar nu mai aveam niciunul forță.

/1/14.jpg





Începem să ne apropiem de coliba ciobanilor, Cristi țipă 'nenea', Mihnea suflă în fluierul de urgență de la rucsac. Ambii simt că li se taie respirația și că nu îi aude nimeni. Plouă foarte tare și pare că țipetele se pierd în perdeaua de picături dese. Simțim rucsacii ca niște haltere uriașe pe umeri. Picăturile de apă sunt ca niște bolovani grei ce ne încetinesc. Ne simțim ca într-un coșmar, în care încercăm să fugim, dar nu reușim.

 

Câinii turmei încep să latre când ne aud. Mai devreme ne speriaseră, dar acum ne bucurăm să îi auzim, și ne îndreptăm spre ei ca spre supraviețuire.

 

Silueta unui cioban apare din ceața umedă și deasă. Ne apropiem de el. Îi spunem că am vazut ursul și îl rugăm să ne primească în colibă. Nu ezită și ne conduce înăuntru. Fără să întrebăm ne spune că putem înnopta aici. Ciobanul ne întreabă daca ursul pe care l-am văzut e "mare și maro închis, spre negru". Confirmăm și ne spune că știe ursul și că nu atacă oameni. Odată intrați în adăpostul lor, suntem șocați cât de mică e încăperea:

/1/15.jpg




Adăpostul are cam doi pe patru metri, un pat de o persoană, acoperit de blană de oaie și două scânduri lungi, așezate pe bușteni, pe post de masă. Toți începem să ne întrebăm cum vom încăpea cinci persoane în acest pat. Nu apucăm să rostim întrebarea pentru că ciobanul Ion, cel care ne-a întâmpinat, ia un ciomag și îl vedem că pleacă, îl intrebăm unde se duce, și ne răspunde: "după urs". Ciobanul Nicolae, din interiorul colibei,  țipă la el: "ia cânii cu tine, mă!". Ion îi răspunde: "Nu! Mă duc singur!". Cu nea Ion plecat cu bâta după urs, profităm de scurtul răgaz și schimbăm câteva vorbe cu nea Nicu. Ne spune că au 860 oi. La începutul verii aveau 864, două s-au îmbolnăvit, două au fost mâncate de urs. "Dar ursul ăsta nu atacă oameni", încearcă să ne calmeze. Nea Ion revine din urmărie, nu a văzut ursul. Ne pun să povestim tot, iar apoi le zicem despre noi. Trec 15 minute. Ciobanul Ion ne roagă să îi explicăm exact unde am văzut ursul, după care își ia din nou ciomagul și pleaca încă o dată, din nou singur, fără câini. De data aceasta ne spune că iși ia la el și "muniție". Gesticulează și ne arată că are pietre în buzunar, în cazul în care vede ursul, aruncă după el. Plouă torențial, iar ceața este mai deasă. Mai rămânem la povești cu nea Nicu și începem să ne întrebăm ce s-ar fi întamplat dacă ne întâlneam cu fiara acum, pe ceață, fără vizibilitate. Am fi putut să ne trezim la doar câțiva metri de el. Nu trec mai mult de trei minute și auzim din vale 'ursuuul măăăă!!!', este strigătul lui nea Ion. Toți câinii latră și gonesc spre el. Deși ne sperie țipătul, suntem liniștiți de siguranța colibei și de neînfricarea celor doi ciobani. Nea Ion revine la colibă și ne confirmă că a văzut și el animalul. Cei doi ne mulțumesc că i-am alertat și ne spun că îi așteaptă o noapte lungă. Ne cer telefoane, pentru a vorbi cu 'stăpânul', domnul Radu. Îi comunică să mai aducă un câine la stână, deoarece 'ursul a început să coboare și ziua, le-a ieșit în cale unor turiști'. Mai vorbim puțin și, în același timp, la radio ascultăm meciul de fotbal din supercupa Romaniei: CFR Cluj - Univ. Craiova. Ciobanii ne spun că este ultimul meci al carierei comentatorului Ilie Dobre: "cât să mai comenteze și el, să îi lase și pe alții mai tineri". Se întunecă. Noi ne imaginăm că urmează să întindem izoprenele și să dormim pe jos, iar ciobanii în pat. Aflăm însă că ei nu dorm în colibă, ci lângă turmă. Se așează afară, pe jos, aproape de drumurile pe care știu că vine ursul, pentru a sta în calea lui către mioare. 

 

Ora 22 - Cei doi ciobani își iau celofanele, și ies să se așeze în calea ursului. Ne lasă noua șuba groasă din piele și din lână de oaie, deși noi dormim înăuntru, iar ei afară. Rămânem singuri în colibă, ne schimbăm, scoatem sacii de dormit, mâncăm gustări și ne întindem toți trei înghesuiți. Ne acoperim cu blana groasă și călduroasă și încercăm să adormim:

/1/16.jpg




Suntem recunoscători pentru locul mic, dar sigur, în care ne aflăm. Urmează o noapte agitată. Plouă torențial. Gândurile ne sunt la ciobanii care stau singuri afară, acoperiți doar de celofane, în calea ursului. Câinii dorm în jurul colibei noastre. Pe parcursul nopții, suntem treziți pe rând de vântul care zguduie acoperișul colibei, de ploaia torențială, de fulgere și, cam o dată pe oră, de strigătele câte unuia din ciobani: "ursuuul măăă!", urmate de lătratul și fuga câinilor. Nu dormim niciunul mai deloc.

 

Ora 05:30 - Cum se crapă de ziuă, ciobanii vin în colibă și ne povestesc cum ursul i-a ținut ocupați toată noaptea. A încercat să vină la turmă de vreo cinci ori. Ne sunt foarte recunoscători pentru că i-am alertat. Spun că, datorită nouă, au salvat cel puțin o mioară. Ne uităm mirați unul la celălalt, fără să ne spunem nimic. Știm că ne gândim toți la același lucru: noi considerăm că ei ne-au salvat viețile. Ne oferă mămăligă, pâine, untură și lapte proaspăt muls, cald încă. Cristi bea o cană de lapte cald. Facem o poză și domnul Nicolae ne oferă adresa sa, rugându-ne să i-o trimitem prin poștă:

/1/17.jpg




Ora 06:00 - Începem pregătirea măgarilor, ciobanul Nicolae trebuie să coboare să aducă provizii. Nea Ion rămâne la stână, pentru că el nu are 'școala de măgari':

/1/18.jpg




Ora 07:20 - pornim spre mașină cu nea Nicu și cu măgarii mânați la început de Cristi, care nu are însă prea mult succes cu biciuirea, pentru că e 'prea cumsecade':

/1/19.jpg




Mihnea ne arată locul exact în care a zărit ursul. Ne apropiem, și acolo vedem excremente. Ciobanul confirmă ceea ce toți 3 ne imaginam: "este de urs":

/1/20.jpg




Ora 07:40 - punctul 4 - Ajungem la Refugiul Valea Viștei, la care voiam sa înnoptăm seara precedentă. Eram atât de aproape. 

 

Ora 10:00 - punctul 3 - Ne despărțim de ciobanul Nicolae și la 10 minute vedem o mașină de teren urcând pe lângă noi. O oprim și schimbăm câteva vorbe cu cel care realizăm că este dl. Radu, stăpânul stânei. Glumește și ne zice că îi pare bine că nu ne-a mâncat ursul. Când pleacă și se îndepărtează cu mașina de noi, ne bucurăm să vedem în portbagaj 'pachetul' pentru cei doi oieri: încă un câine alb. Ne mai gândim încă o dată la ciobanii care stau în creierii munților pentru 3 luni, dormind sub lună în fiecare seară, în calea ursului către mioare.

 

 

Ora 10:55 - punctul 2 - Am ajuns înapoi la mașină, suntem copleșiți de sentimente și dureri fizice, dar recunoscători pentru că suntem în viață și pentru tot ce avem:

/1/21.jpg




O să ne amintim mereu de aventura asta și o să povestim frumos despre ea, chiar dacă acolo sus, a fost greu de tot de dus.




Sâmbătă, 21 iulie 2018 - 21:32 
Afisari: 1,046 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

baltighost
baltighost
Coarda
 
1
Foarte fain jurnalul vostru si mai ales entuziasmul. Pacat ca nu ati prins vreme buna pe Moldoveanu, dar asta este un motiv suficient de bun ca sa reveniti.

Finalul a fost tare: voi i-ati considerat pe ciobani salvatorii vostri, ei pe voi salvatorii oilor. Depinde foarte mult de unde privesti problema.

Felicitari si continuati sa mergeti pe munte cu aceeasi placere!


Marți, 24 iulie 2018 - 10:12  

rododendron
rododendron
Caraba
 
2
Un jurnal care mi-a placut mult de tot.O tura plina emotii si aventura.Multam pentru jurnal si sa aveti parte de cat mai multe drumetii .
Singurul lucru care incepe sa ma ingrijoreze este acela ca citesc ca se fura din ce in ce mai mult in Fagaras ( din refugii).Cred ca e timpul ca jandarmii montani sa patruleze si sa legitimeze persoanele care sunt intalnite in creasta in special.Astfel s-ar putea identifica cine apare in diferite locuri in mod repetat si binenteles ar deveni suspect de furt .Daca sunt ciobani ,e si mai usor.Perchezitie la stani .Urat tare ca se intampla asa ceva.
Teoretic (depinde de meteo) ,saptamana viitoare ar trebui sa fiu pe creasta Fagarasului.


Duminică, 29 iulie 2018 - 16:45  

mhnx
mhnx

 
3
Va multumim!


Duminică, 29 iulie 2018 - 22:44  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0681 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org