Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Postavaru
Muntii Postavaru

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Valea Malinului (Muntii Bucegi)

27 august 2016


Să mă duc pe Mălin? Să nu mă duc? Să mă duc? Să nu mă duc? Cu emoțiile aventurii în gând adorm târziu în noapte, nu înainte de a mai urmări o dată, și cu mare atenție la detalii, reluând unele secvențe cadru cu cadru, filmulețul de pe net al turei unui drumeț pe Mălin. Fixez alarma să mă trezească cu noaptea în cap, ca să îmi pregătesc rucsacul și să iau primul tren al zilei spre munte. [...] Deschid ochii, în starea aceea în care se risipește vreun vis plăcut și încerci să te agăți de ultimele lui fărâme în speranța că te vor purta la loc în atmosfera ireală dar atât de vie pentru simțurile vrăjite de magia somnului. O lumină difuză răzbate prin jaluzele. De undeva din noianul de senzații și imagini alambicate se cristalizează un gând lucid: în curând răsare soarele. Brusc, un fior rece alungă orice fărâmă de visare și mă pune în fața faptului împlinit: alarma n-a sunat, și realizez de ce - era configurată să sune doar în zilele lucrătoare. Arunc un ochi pe ceas. E aproape șase! Oboseala mă trage înapoi spre somn, dar Mălinul revine în forță în prim plan.


/bucegi16b/bucegi16d_01.jpg

Valea Mălinului. Vedere de ansamblu dinspre Gura Dihamului


Tâșnesc din pat, arunc repede cele necesare în rucsac (ce bine că am după atâtea și atâtea ture o listă foarte clară!), verific într-un minut că n-am uitat nimic și aproape că rup ușa alergând spre metrou ca să prind al doilea tren. Metroul, răuvoitor, pleacă aproape de sub nasul meu, lăsându-mă pe peron să contabilizez minutele să văd dacă îmi rămâne timp și de bilet, și de un sandviș, căci în toată graba nu am mai avut timp să înfulec mare lucru. Dar am noroc și următoarea garnitură a metroului pleacă mai repede decât mă așteptam, în cele din urmă reușind să cumpăr și sandvișul, și biletul. Oboseala o alung moțăind în vagon până la destinație. Munticelul îl urc în viteză, ca să câștig ceva din ora pierdută. Chiar dacă e încă vară și seara vine târziu, știu că mă așteaptă o tură lungă și dificilă. Ajuns în Poiana Coștilei identific imediat reperul pomenit și de Kargel, și de Cristea, de unde schimb direcția îndreptându-mă cu aceeași viteză spre necunoscut. Dar buruienile mari și dese îmi temperează avântul, iar odată intrat în pădure lipsa oricărei urme, oricât de mică, de potecă sau hățaș, mă descurajează definitiv. Dacă e ceva care mă irită la munte, atunci acel ceva e mersul prin pădure la liber, fără potecă și fără marcaj, fie el și forestier. Pădurea obturează complet orizontul, nu știi unde duce și ce surprize poate ascunde vâlcelul sau muchia pe care înaintezi. Explorez câțiva zeci de metri primprejur. Nimic. Bălării multe pe vâlcel, multe uscături pe lângă. Pare că nici ursul nu-și face drum pe aici! Revin bosumflat în poiană. Mă uit spre Coștila: încolo trebuie să fie vâlcelul meu, asta-i fără îndoială. Se vede clar adâncitura din pădure între Santinela Văii Cerbului și țancul vecin. Patrulez un pic pe traseul marcat, poate văd desprinzându-se o potecă sau un hățaș prin bălării. Nimic ...


/bucegi16b/bucegi16d_02.jpg

Documentare satelitară. Linia punctată cu galben e firul Văii Mălinului, cea roșie e Brâna Mare a Coștilei (BMC). Văile vecine: 1 - Valea Coștilei, 2 - Valea Gălbinele, 3 - Valea Verde, 4 - Valea Seacă a Coștilei, 5 - Valea Țapului, 6 - Valea Urzicii. Vâlcele de acces: a - Vâlcelul Ascuns (Teodoru), b - Vâlcelul Poieniței. Văile confluente: c - Valea Colților, d - Valea Hornului, e - Valea Scorușilor. Reperele principale ale Mălinului, din aval spre amonte, marcate cu liniuțe galbene pe fir: Hornul Pământos, confluența cu Valea Colților, hornul bâldâbâc și accesul spre Poiana Mălinului, confluența cu Valea Hornului, La Lespezi, gura Canionului Mălinului, ieșirea spre BMC. Încercuit - Colțul Mălinului.


Grupurile pe care le-am depășit pe Munticel au trecut între timp prin poiană, eu am rămas codașul. Nu mă încântă ideea unei explorări forestiere, de unul singur, care se poate solda cu mult timp pierdut sau chiar cu un eșec. Dă-l încolo de Mălin! Pornesc spre Cerbului, înjghebând din mers un plan care să-mi salveze ziua, poate un brâu în Morar. Nici nu intru bine în păduricea dintre poienile Coștilei și Cerbului că aud o conversație dinspre vâlcelul meu. Ciulesc urechile, mai prind câteva frânturi. Mălinul reînvie în gând. Părăsesc poteca marcată și pornesc într-acolo. Curând dau de o potecuță. E abia vizibilă, dar un ochi format o individualizează imediat în haosul de frunze, vreascuri, ace și pietricele ce acoperă solul unei păduri. Pornesc hotărât în sus urmând-o. Nu am mai auzit nimic o vreme, dar auzul nu m-a-nșelat. Ceva mai încolo o pereche de drumeți se odihnește pe un buștean. Ne dăm binețe, eu continui în sus, pe serpentinele potecii. Ajung și la peretele stâncos, în lungul căruia înaintează în serpentine strânse poteca. Orice îndoială s-a spulberat. E Vâlcelul Poieniței. Îmi impun un ritm constant, astfel că în mai puțin de trei sferturi de oră ajung în șa. Retrăiesc aici senzația pe care am gustat-o demult, când am ajuns prima dată în Șaua Scării de Fier sau pe brânița care coboară spre La Verdeață. Senzația pe care o simți cînd ajungi într-un loc mult dorit, dar pe care nu-l poți vedea decât de aproape, după ce treci de barierele naturale care împiedică contemplarea de la poalele muntelui. Aproape întreaga vale a Mălinului se așterne acum în fața mea:


/bucegi16b/bucegi16d_03.jpg


Și deși peste tot am citit despre ea că e punctul cheie al Mălinului, pregătit fiind chiar și să renunț dacă nu voi putea să o depășesc, tot bucuros am fost să văd săritoarea mare drept în fața mea, aproape la o aruncătură de băț:


/bucegi16b/bucegi16d_04.jpg


Săritoarea mare, Hornul Pământos și în fapt toată zona asta a Mălinului sunt privilegii accesibile doar celor ce se aventurează până aici, fiind ascunse privirilor indiscrete din vale grație cotului pe care-l face valea Mălinului spre gura ei de vărsare și muchiilor înalte care o bordează. Încântat așadar că am și eu privilegiul acesta, aproape țopăind de bucurie, alerg între cele două hornuri din șaua Poieniței ca să mă familiarizez cu ele. Îl aleg pe cel din dreapta, Hornul Mare, numit și Hornul Pământos, pentru descinderea clasică în firul Văii Mălinului. De fapt îl alesesem încă de când mă documentam pentru tură, acum trebuia doar să îmi confirm că îl pot aborda fără riscuri. Îl măsor în jos cu privirea - mi se prezintă mai prietenos decât în descrierile sau fotografiile pe care le-am găsit:


/bucegi16b/bucegi16d_05.jpg


Au ajuns în șa și cei doi drumeți pe care i-am auzit și mai apoi întâlnit la baza vâlcelului. Schimbăm câteva impresii. Ei aleg celălalt horn, Hornul Mic (care se pare că avea în vremurile interbelice și o scară improvizată), având ca țel escalada Văii Colților. Pornesc pe Hornul Mare, confortabil, cu spatele la horn dar mâinile bine proptite în perete. Ajung în firul văii în doar câteva minute, cu o umbră de mirare pentru că mă așteptam să fie un pasaj mai lung, mai dificil și implicit mai de durată. Totuși, privit de jos hornul pare mult mai fioros:


/bucegi16b/bucegi16d_06.jpg


Cu o călcătură apăsată pășesc pe primii bolovani din talvegul văii, spunându-mi aproape cu voce tare, "Iată-mă pe Mălin!". E momentul să savurez această primă reușită. Îmi găsesc un pietroi confortabil pentru a servi cu încetinitorul un sandviș (de data asta unul din cele pregătite de cu seară), analizând printre înghițituri săritorile ce mă așteaptă în amonte, în partea de vale ce îmi este vizibilă din acest loc:


/bucegi16b/bucegi16d_07.jpg


sau admirând Hornul Pământos pe care tocmai ce am coborât:


/bucegi16b/bucegi16d_08.jpg


Schimb peste bolovanii din vale cu cei doi drumeți noutăți despre starea hornurilor și urările de drum bun. Vor dispare imediat după un cot al Colților, dar le voi mai auzi o vreme ecoul dialogurilor.


/bucegi16b/bucegi16d_09.jpg

Confluența cu Valea Colților


Rămas singur cuc pe Valea Mălinului mă pregătesc să rezolv rând pe rând problemele pe care mi le va pune în drum. Sarcină mult mai grea decât cea a rezolvării unui șir de subiecte de examen sau probleme dintr-o culegere, pe care le poți aborda în orice ordine și unde poți lăsa deoparte ceea ce nu știi pe moment, pentru a reveni mai târziu cu moralul ridicat de depășirea celorlaltor subiecte sau probleme. Obstacolele unei văi de abrupt nu le poți însă aborda decât strict în ordinea în care le-a înșirat natura. Iar examenul Mălinului începe din prima cu o săritoare foarte dificilă, poate cea mai dificilă dacă nu ar fi existat șufa.


/bucegi16b/bucegi16d_10.jpg

Săritoarea Mare


Mă apropii cu emoție. Tot ce am citit despre ea sau fotografiile și filmulețele în care apare nu reușesc să trasmită ceea ce e în realitate. Nu e atât de mare pe cât lasă să se înțeleagă descrierile veteranilor, dar e mai dificilă decât pare în imagini. Degeaba îmi închipui o cale virtuală pe baza acestora, ce oricum sunt limitate la două dimensiuni, și acelea deformate de perspectiva obiectivului camerei. Am ajuns. E înaltă. Nu merge dintr-o suflare. Și lustruită bec, atât bolovanul mare al săritorii, cât și stâncile laterale pe care se sprijină. Cu chiu, cu vai, întinzând mâinile și picioarele, aproape răstignit pe stânca din dreapta și cu burta lipită de ea, găsesc câteva minuscule scobituri sau ieșituri în masa de conglomerat pe care să se poată sprijini vârfurile bocancilor sau ale degetelor. Totuși nu reușesc să sui liber până sus. Sunt câțiva metri în jos pe care m-aș juli dacă-mi alunecă degetele sau bocancul de pe vreo minipriză, asta în cel mai fericit caz. Nu risc să continui la liber, dă-l încolo de orgoliu! Prize ioc. Dar e un cablu! Electrificare parțială (sic). Cablul ăsta e un adevărat colac de salvare: suplinește lipsa prizelor și rezolvă și o eventuală descățărare dacă vreo altă săritoare mă va obliga să mă retrag. Ajuns pe creștetul lustruit al bolovanului, privesc triumfător în jos:


/bucegi16b/bucegi16d_11.jpg


Am recâștigat repede altitudinea pierdută odată cu coborârea Hornului Pământos. În amonte lucrurile par deocamdată mult mai simple. O succesiune de bolovani peste care pășesc sau mă cațăr în voie:


/bucegi16b/bucegi16d_12.jpg


Zburd ca pe Valea Albă. Hornul Pământos rămâne din ce în ce mai jos, iar din Colților nu se mai vede nimic, doar de auzit se mai aude câte un ecou al celor doi drumeți cu care împart liniștea și singurătatea acestui colț de Bucegi.


/bucegi16b/bucegi16d_13.jpg


Repriza de zburdat se termină în fața unei noi provocări, însă departe de cea a săritorii mari de jos. O cățărare simplă prin dreapta, de data aceasta cu prize mai bune și unghiuri convenabile pentru ramonaj:


/bucegi16b/bucegi16d_14.jpg

Săritoarea de dinainte de minicanion


Am mai câștigat în altitudine, dar și soarele s-a mai ridicat pe boltă, orientându-se în același timp mai pe direcția văii, pe care începe să o lumineze bine. În dreapta, unul din pereții pe care se sprijină Poiana Mălinului:


/bucegi16b/bucegi16d_15.jpg


În stânga tot perete înalt, despicat de un horn foarte, foarte urât. Mă gândesc că poate e Valea Hornului, despre care citisem că e foarte dificilă cu o ruptură de pantă ce musai trebuie ocolită, dar pe ea o voi întâlni mai sus pe Mălin. Enigma mi-o va descifra peste câteva zile Mircea Ordean într-unul din jurnalele lui de pe blog, unde pomenește de acest horn crunt, cum l-a tatonat el în partea lui superioară și i s-a părut că se duce bâldâbâc la vale, imposibil de urmat fără multe rapeluri.


/bucegi16b/bucegi16d_16.jpg

Baza hornului bâldâbâc


Peretele din dreapta se apropie din ce în ce mai mult de firul văii, care e înghesuit deja din flancul opus de peretele cel cu hornul crunt. Începe primul canion al Mălinului, mai scurt (de aceea l-am numit minicanion), dar mai înalt și mai sălbatic. Mălinul face un mic zigzag aici, cu canionul în partea mediană, ceea ce accentuează senzația de completă izolare, în orice direcție privirea oprindu-se în pereți sau versanți abrupți:


/bucegi16b/bucegi16d_17.jpg


Tot prin jurnalele lui Mircea am dat peste copia unei fotografii vechi din colecția lui Mihai Haret, nedatată, dar pe care o presupune de dinainte de 1910. Fără să bănui că voi da de ea peste câteva zile, imortalizez și eu canionul din aproape același loc:


/bucegi16b/bucegi16d_18.jpg

La peste un secol distanță


Fotografiile sunt aproape identice, dar, ca în binecunoscutele jocuri din revistele de divertisment sau pentru copii, sunt câteva diferențe la o comparație atentă. Timpul a lucrat și aici, rostogolind și repoziționând unii bolovani. Acolo unde canionul se îngustează cel mai mult s-au îngrămădit unii peste alții câțiva bolovani imenși, ca-ntr-un ambuteiaj, barând calea:


/bucegi16b/bucegi16d_19.jpg

Săritoarea în trepte


Săritoarea propriu-zisă e urâtă rău, dar se poate depăși prin stânga, pe un prag lung de piatră, lustruit bine, dar nu foarte înclinat. Stâncă uscată + aderență bună = test promovat. Din capătul de sus al pragului, o privire satisfăcută peste umăr:


/bucegi16b/bucegi16d_20.jpg


De aici, de deasupra săritorii în trepte se vede luminița de la capătul minicanionului și Colțul Mălinului veghind de sus de tot valea:


/bucegi16b/bucegi16d_21.jpg


Nu-s claustrofob, dar strânsoarea pereților apăsase cumva și psihicul meu, tensionat oricum de dificultățile mai mici sau mai mari ce se iviseră pe drum și pe care nu știam cum le voi gestiona până în ultima clipă, cea a contactului cu realitatea lor stâncoasă și rece. Peisajul de dincolo de gura de sus a canionului îmi reconfortează retina - spații largi, înverzite, luminate cu dărnicie. Abia aștept să ajung acolo, să mă detensionez.


/bucegi16b/bucegi16d_22.jpg


Dar canionul nu se lasă părăsit fără un ultim tribut de sudoare. Un ditai bolovanul stă proțăpit și aici între pereți, în chiar capătul de sus al canionului, anulând orice speranță de a trece precum gâsca prin apă:


/bucegi16b/bucegi16d_23.jpg


Prize bune la plecare, apoi ramonez între bolovan și peretele din dreapta. Dar pe la jumătate înaintarea-mi e incomodată de rucsac, atât la ramonare, cât și pentru că îmi scoate prea-n afară centrul de greutate. Descațăr un pic până-mi găsesc o poziție odihnitoare ca să-mi scot rucsacul de pe umeri și să-l împing cât mai sus, până-i găsesc un loc de unde să nu alunece. Fără grija rucsacului mă cațăr mult mai ușor, recuperându-l pe ultimii metri. Săritoarea asta fiind neasigurată m-a solicitat mai mult decât cea mare de la începutul ascensiunii. Un singur piton, ruginit dar încă trainic, stă înfipt pe stânca din dreapta. Util pe post de priză chiar la ieșirea din horn. Ei bine, am depășit-o și pe asta! Am ajuns la 'luminița' de la capăt. Canionul umbrit a rămas în spate.


/bucegi16b/bucegi16d_24.jpg


Privesc înapoi, dar nu cu mânie, ci cu mândrie:


/bucegi16b/bucegi16d_25.jpg


În stânga Mălinului se cască chiar în acest loc o altă vale, îngustă ca un horn aici:


/bucegi16b/bucegi16d_26.jpg

Valea Hornului


Cu o jumătate de oră în urmă, un alt horn, mult mai strâmt și mai abrupt, ce cade 'bâldâbâc' tot pe partea stângă, îl bânuisem a fi Valea Hornului. Dar ăsta de acum se impune în fața primului - e mai mare, cu versanți ampli, e clar o vale, și singura vale între Colți și Scoruși ar fi Valea Hornului. Horn avem aici, deci se potrivește numele. Monografia lui Cristea îmi întărește convingerea, plasând Valea Hornului la ieșirea din primul canion în amonte de săritorile lui. Tot pe stânga ocolesc și uriașul bolovan din această intersecție de văi însorită, urmând ca după numai câțiva zeci de metri, parcurși pe lângă perete, să ies definitiv din strânsoarea Mălinului într-un câmp larg, vorba vine câmp, fiind totuși în pantă și nu chiar mică.


/bucegi16b/bucegi16d_27.jpg

Mălinul de la Lespezi spre minicanion


Odată ce am ieșit în pajiștea largă și însorită de la confluența Mălinului cu Scorușii, unde pot alege un traseu aproape pe unde vreau, încordarea s-a spulberat cu totul, lăsându-mă să mă bucur din plin de peisajul încântător și liniștea în care-i cufundat.


/bucegi16b/bucegi16d_28.jpg

Perete al crestei Mălinului


Pajiștea asta e întrețesută cu multe stânci ușor înclinate, mari și netede, ca niște lespezi, peste care urc cu ușurință. Locul se numește chiar așa, La Lespezi:


/bucegi16b/bucegi16d_29.jpg


Îmi caut un tăpșan pe lângă lespezi să mă întind relaxat prin iarbă. E abia trecut de unu, practic miezul zilei astronomice, ceasurile fiind pe ora de vară. M-am mișcat bine, mă gândesc, cu toate că am pierdut primul tren, am bâjbâit intrarea în traseu și am mers singur pe o vale nouă. Greul pot spune că a trecut, cu cele două săritori mai mari din aval depășite fie cu ajutorul șufei, fie cu experiența. Răsuflu ușurat, știind că am de aici în sus și o alternativă banală, dacă nu m-oi descurca cu Mălinul, anume fețele blânde dintre Scoruși și Mălin. Așadar pot să mă odihnesc liniștit pe tăpșan, privind în voie depărtările:


/bucegi16b/bucegi16d_30.jpg


Greul a trecut, cum spuneam, dar mai am o bucată serioasă de Mălin până în Brâna Mare a Coștilei, una din preferatele mele. Și nu e chiar ușoară, însă sunt nerăbdător să o urc, să urc prin canionul spre care priveam anul trecut cu admirație de pe brână. Părăsesc tăpșanul îmbietor la somn și pornesc în direcția Colțului Mălinului. Căldură mare, înaintarea prin iarbă e greoaie. Pun bețele de trekking la lucru, dar numai pentru puțin timp, căci după câteva minute ies din zona deschisă, înierbată și ospitalieră de la confluența cu Valea Scorușilor și intru în Canionul Mălinului:


/bucegi16b/bucegi16d_31.jpg


La umbră, pe stânci înaintarea e mult mai comodă decât în soare, prin iarbă. Pentru cățărare am venit pe Mălin, cățărare să fie! O primă săritoare apare în obiectiv după un mic cot al văii:


/bucegi16b/bucegi16d_32.jpg


În vreo cinci minute ajung în fața ei. Culoarul dintre stânci îmi face cu ochiul, mă bag prin el. Cu puțină abilitate ajung sus, dar de aici trebuie să mă strecor spre stânga cu corpul puțin ieșit în afară pentru a ocoli bolovanul de sus, ușor surplombat peste cel pe care pășesc:


/bucegi16b/bucegi16d_33.jpg


Acasă voi descoperi o săgeată roșie ce indică o altă variantă, care ocolește prin stânga. Înțeleg de ce am ratat-o - este vopsită pe un bolovan mic, la picioarele săritorii, iar eu eram cu privirea pe sus, căutând soluții de trecere peste ea. Una peste alta, din fotografie nu reiese că ar fi ușoară nici varianta asta, dar cine știe? Fotografiile sunt înșelătoare de multe ori, fiind doar o proiecție în două dimensiuni, dintr-un anumit unghi, a unei realități tridimensionale. Data viitoare voi verifica și varianta sugerată de acest marcaj vechi. De pe pragul de sus al săritorii văd că am urcat destul de mult prin canion, bordat acum de pereți nu foarte înalți, dar tăiați drept:


/bucegi16b/bucegi16d_34.jpg


Canionul e presărat cu o mulțime de bolovani, mai mici sau mai mari, din loc în loc îngrămădiți în mici săritori. Una mai simplă în continuare, în spatele unui bolovan mare:


/bucegi16b/bucegi16d_35.jpg


Trec de ea, mai urc puțin și canionul se îngustează.


/bucegi16b/bucegi16d_36.jpg


Pasajul cel mai îngust este scurt dar pe la mijlocul lui mă întâmpină o altă săritoare:


/bucegi16b/bucegi16d_37.jpg


Asta nu mai e la fel de ușoară, trebuie să-mi pun puțin mintea la lucru pentru a găsi pozițiile de echilibru în înaintare. Destul de multe săritori pe Mălin, unele nu chiar banale, solicitând din plin atenția și echilibristica. Nu degeaba este cotată 1B - stoarce ceva adrenalină și unt din cel care o urcă, mai ales dacă o urcă singur. Porțiunea cea mai strâmtă se termină peste alte două-trei minute,


/bucegi16b/bucegi16d_38.jpg


și voi ieși imediat la soare:


/bucegi16b/bucegi16d_39.jpg


În peretele din dreapta e o rană deschisă la culoare, gălbuie, rezultatul prăbușirii într-una din ultimele primăveri a unei fațete de stâncă. Deasupra acesteia e probabil Colțul Mălinului. Canionul cotește ușor spre stânga și se lărgește:


/bucegi16b/bucegi16d_40.jpg


Talvegul văii nu mai e așa de curat ca până acum, cu stânci și bolovani nemișcați de multă vreme, ci o amestecătură de bolovani, grohotiș și pământ, destul de instabilă, pe care trebuie să calc cu grijă. Din când în când mă mai opresc să privesc în urmă.


/bucegi16b/bucegi16d_41.jpg


Urmează o altă cotire, tot mică și tot spre stânga.


/bucegi16b/bucegi16d_42.jpg


Pe nesimțite am trecut de Colțul Mălinului:


/bucegi16b/bucegi16d_43.jpg


Așadar sunt aproape de finalul ascensiunii pe vale. Mă uit la ceas: a trecut aproape o oră de când am intrat în Canionul Mălinului. Oho! Și nu prea am stat pe loc decât pentru câte o poză. Canionul ăsta scoate și el un pic de adrenalină și unt din mine.


/bucegi16b/bucegi16d_44.jpg


Dar efortul e răsplătit aici, aproape de finiș, cu premiul râvnit de toți cei care bat nemarcatele munților: un buchet de flori de colț. Chiar mă întrebasem cum de nu am zărit vreunele până acum. Cred că eram prea ocupat cu necunoscutele văii. Norocul mi le-a scos în drum, căci realmente sunt în drumul meu, pe lângă stâncile pe care pășesc sau de care mă țin:


/bucegi16b/bucegi16d_45.jpg


Tot mai sus, tot mai sus! Canionul se lărgește iară. Pe stânga se ivesc din nou praguri puțin înclinate pe care se poate ieși imediat din canion spre fața înierbată și blândă a Văii Mălinului.


/bucegi16b/bucegi16d_46.jpg


Iar în dreapta, chiar deasupra mea, e Dintele dintre Colți!


/bucegi16b/bucegi16d_47.jpg


Întâlnesc o primă limbă de zăpadă. Deși e sfârșitul lui august și al unei veri caniculare, au rezistat câteva petice pe Mălin. Nu pun probleme. Încă!


/bucegi16b/bucegi16d_48.jpg


Căci peste câteva minute amestecul de bolovani, grohotiș și pământ primește un ingredient surpriză: zăpada. Dau de un loc unde o limbă de zăpadă stă ascunsă sub un strat de bolovani, grohotiș și pământ, căzut peste ea în primăvara acestui an. Pășesc cu mare atenție, știind că acest amestec pervers poate ascunde capcane, rimaye mai adânci din care dacă ieși teafăr, oricum ieși murdar de pământ și noroi. Într-un loc pământul și grohotișul chiar îmi fuge de sub talpă, scurgându-se precum nisipul într-o clelpsidră. Îmi țin respirația, ca să restabilesc echilibrul precar în care mă țin prizele de mână, apoi mă trag spre stâncă în dreapta, stânca curată, pe care o urmez fidel până se termină bucata de amestec înșelător, nu foarte lungă totuși. Recunosc de la distanță prispa oblică pe care se coboară pentru a traversa Mălinul venind dinspre Scorușilor:


/bucegi16b/bucegi16d_49.jpg


Încă puțină cățărare peste bolovani, cu grija de a ocoli locurile instabile sub care se mai ascunde zăpada, și ajung în dreptul prispei:


/bucegi16b/bucegi16d_50.jpg


Voi urca spre Brâna Mare a Coștilei, dar la dreapta:


/bucegi16b/bucegi16d_51.jpg


Gata cu Mălinul! Mai departe voi juca pe teren propriu: totul e sub control, cum s-ar spune. Brâna Mare a Coștilei e câțiva zeci de metri mai sus, aici fiind binecunoscuta ei discontinuitate. Cu ajutorul lanțului, refăcut după deranjul din primăvară când o alunecare de teren a remodelat un pic locul, urc în siguranță până în poteca brânei. De pe potecă mai privesc o dată Valea Mălinului cu al ei canion:


/bucegi16b/bucegi16d_52.jpg


Și, bineînțeles, Colții Mălinului cu Dintele dintre ei:


/bucegi16b/bucegi16d_53.jpg


Urmând poteca la dreapta, ce taie un pâlc de jnepeni, trec peste linia crestei Mălinului, pe deasupra obârșiei Văii Țapului. și ajung la pintenul înierbat dintre Țap și Urzică, aflat în bătaia soarelui. Acum îmi iau o pauză lungă, de masă și de odihnă. Aproape o oră, să mă satur, dacă s-ar putea sătura vreodată un împătimit al peisajelor alpine.


/bucegi16b/bucegi16d_54.jpg

Creasta Mălinului și Postăvaru


Prin binoclu urmăresc forfota de la Omu - multă lume în fața cabanei, lume multă strânsă și pe Bucura, mai nou loc de pelerinaj al căutătorilor de energii misterioase, un șir de drumeți pe sub Cerdacul Obârșiei. Curios, gândindu-mă că e sâmbătă și vreme frumoasă pe deasupra, am căutat printre ace, poate zăresc ceva alpiniști. Și chiar am găsit!


/bucegi16b/bucegi16d_55.jpg

Pixeli pe Degetul Prelungit


Pe brâu mă mișc precum peștele prin apă. Locurile îmi sunt familiare, ultima dată le-am bătut chiar anul trecut. Urmează alt reper binecunoscut al brânei, traversarea Urzicii pe deasupra canionului ei, muuult mai urât și evident muuuuult mai dificil decât canionul meu de azi:


/bucegi16b/bucegi16d_56.jpg


Apoi trec de muchia Caprei,


/bucegi16b/bucegi16d_57.jpg


de Valea Caprei, și în cele din urmă încep coborârea printre jnepeni spre Valea Priponului. Unde pasc liniștite caprele negre. Exact! Doar caprele mai lipseau pentru o o tură perfectă.


/bucegi16b/bucegi16d_58.jpg


Și-am coborât Cerbul și Munticelului, am suit în trenul cefereului, m-am așezat în fața calculatorului și v-am tastat povestea Mălinului!


Bușteni gară - Munticel - Poiana Coștilei: 1h½

Vâlcelul Poieniței: ¾h

Valea Mălinului: 3h½

Brâna Mare a Coștilei: 1h

Valea Priponului: ½h

Valea Cerbului: 1h

Poiana Coștilei - Munticel - Bușteni gară: 1h¼



Vineri, 16 septembrie 2016 - 20:00 
Afisari: 4,769 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

lawr
lawr
Caraba
 
1
O tura perfecta si perfect povestita. Multumesc Zoli.


Luni, 19 septembrie 2016 - 10:25  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
2
Felicitări pentru traseu, Zoli! Identificarea unei zone fotografiate de înaintași a fost un condiment plăcut al jurnalului.


Luni, 19 septembrie 2016 - 17:06  

ad078
ad078
(admin)

 
3
Un jurnal fain, Zoli! Multumim!


Luni, 19 septembrie 2016 - 20:28  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
4
super tare Carpati.org


Marți, 20 septembrie 2016 - 10:55  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
La poza 1916-2016, in dreapta nu se vad oameni Carpati.org


Marți, 20 septembrie 2016 - 17:54  

leovit
leovit
Busola
 
6
Frumos,,,,aveam in proiecte si Malinnnn,dar timp...???Oricum am avut un an bun.Carpati.org


Miercuri, 21 septembrie 2016 - 20:09  

zoly
zoly
Busola
 
7
Ce de măliniști! Actuali sau viitori.
E clar că și vouă valea v-a rămas în suflet.
Mulțam de aprecieri! Carpati.org

PS. Mircea, corectă observația! Carpati.org


Miercuri, 21 septembrie 2016 - 22:26  

boreal
boreal

 
8
Felicitari pentru entuziasm! Valea Malinului este o senzatie de care nu ar trebui sa fie lipsit niciun iubitor de abrupt. Indiferent de numarul parcurgerilor, te incanta la fel de mult ca in prima zi.

Pe o vale de abrupt traseul ti-l faci singur. Lasi imaginatia sa te impinga de la spate si nu cauti sa urmezi neaparat sagetile rosii care conduc indeobste pe varianta cea mai simpla si usoara a vaii. Data viitoare sa urci prima saritoare pe latura stanga a bolovanului si sa uiti de cablu. Cu putina atentie si un oarecare exercitiu, ai sa o poti trece.


Luni, 26 septembrie 2016 - 08:21  

mad
mad
Caraba
 
9
Servus,

Am dat de jurnalul acesta documentand o tura recenta pe Malin si vreau sa te felicit pentru modul detaliat in care l-ai scris. Cel mai mult imi place colajul de fotografii comparative, bestial. Carpati.org Si schita cu toponime e foarte faina, doar ca ma intreb daca acel Valcel Ascuns mai poate fi gasit si/sau parcurs pana in vale.

In afara de asta, citind primele paragrafe simteam ceva cunoscut, dar nu eram sigura. Abia apoi am vazut ca a fost scris in 2016, precum si fotografia cu autorul. Ei bine, cei doi cu care te-ai intalnit, plecati spre Colti, sa stii ca nu stateau pe bustean la odihna si palavre. Cautasera si ei cate un tufis linistit prin padurea aia si - hop, si tu de nicaieri... N-ai vazut cum incercau sa doseasca sulurile de hartie igienica? Carpati.org

Carari cu soare,
Diana


Luni, 12 iunie 2017 - 03:26  

zoly
zoly
Busola
 
10
Hei! Ce surpriză! Cum de nu ne-am recunoscut? OK, erați cu fețele crispate și fără chef de dialog ( Carpati.org ), dar nici mai sus, la hornuri, nu ne-am recunoscut. A trecut timpul fără să ne mai vedem și ne-am uitat fețele.
Căci ne mai întâlniserăm cu 5 ani înainte, pe Valea Albă, tu urcai cu Conrad & co, eu cu Iulia. Ne-ai făcut o fotografie atunci! Carpati.org

Să ne revedem cu bine pe poteci însorite,
Zoli


Miercuri, 14 iunie 2017 - 15:06  

mad
mad
Caraba
 
11
Pai eu te-am recunoscut, adica eram aproape sigura ca esti tipul cu pustoaica de pe Alba. La mine, mai complicat cu parul scurt si verde. Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 14 iunie 2017 - 20:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0791 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org