Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Saua Bucurei
Muntii Retezat

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Valea Horvatca - Piatra Mare - Predeal (Muntii Piatra Mare)

27 aprilie 2013


De trei ani mă bântuia îndărătnica Horvatca, de când m-am înfundat în bălării căutând Poteca Morgana pe lângă firul apei sau pe coastele văii. Scotocind în toți acești ani netul în căutare de informații care să mă lămurească unde greșisem, trecând înciudat peste pozele fericiților zâmbind de lângă cabana de vânătoare, mai mult m-am confuzat, căci unii vorbeau de firul văii, alții de-un traseu pe culme, hărțile, mai noi sau mai vechi, fiind neclare în rezolvarea acestei dileme, deși pe toate apare linia punctată de potecă. Scotocind și mai bine netul, am dat peste o hartă militară austro-ungară foarte veche, din 1773 (!), unde este desenată ... o potecă de-a lungul culmii Horvatu:


/horvatca/horvatca_00.jpg

Detaliu al planșei 274 a ridicării topografice iozefine


Prezența unei poteci obscure pe o hartă destul de precisă chiar și pentru zilele noastre, deși datează din secolul al XVIII-lea, dovedesc încă o dată rigurozitatea austriacă care a marcat mentalul ardelenesc. Aproape de colțul din dreapta jos al hărții se vede granița dintre principatul Transilvaniei și Țara Românească, aceasta urcând culmea Pietricica până sub Coada Pietrei Mari, pentru a coborî apoi pe culmea vecină spre Vârful lui Andrei, formând astfel un intrând valah. Granița era trasată pe cumpăna de ape, iar vâlcelul ce taie poiana stânii Pietricica e singurul din tot masivul Piatra Mare ce debușează spre Muntenia, el aparținând bazinului hidrografic al Azugii, afluent al Prahovei.


Buuun! Deci de peste două sute de ani se tot urcă pe Valea Horvatca, iar eu să nu fi găsit decât bălării, lăstăriș, hățiș, nimic care să pară a fi bătut de piciorul omului? Îmi spuneam că odată și odată tot trebuie să revin, poate oi găsi poteca mult căutată. Norocul mi-a surâs pe neașteptate, în personalul care ne ducea, pe mine și pe Iulia, spre o nouă drumeție de primăvară. Nimerisem în vagonul Florii de Colți, și din vorbă în vorbă aflu că unii din club și prieteni ai acestora, vor urca spre Piatra Mare prin Horvatca. O rog pe doamna cu care conversam încă de la București să-i întrebe dacă ar accepta doi intruși. Aceștia au răspuns pozitiv, dialogurile s-au legat repede încă din tren, iar Iulia și-a făcut imediat noi cunoștințe. Coborâm, așadar, zece (negri mititei) în halta Timișul de Sus, sub un soare ce anunța o zi minunată de vară timpurie. Urmăm spre sud șoseaua DN1 câteva sute de metri până când o mână de bușteni ne face cu ochiul să traversăm pe ei pârâul Timișului. Puțină echilibristică pe bârnă și iată-ne în marea poiană de la gura Văii Horvatca:


/horvatca/horvatca_01.jpg


Traseul nu intră însă pe vale (cum eronat indică toate hărțile ... cu excepția celei iozefine), ci se abate imediat la stânga. Și se abate suficient de mult încât să ajungă pe stânga culmii din stânga văii. Aha! Asta-i cheia cu care se deschide Horvatca! Acum trei ani am înaintat pe drumul din vale până la capătul lui, apoi, negăsind nicio potecă, am mai ținut firul văii până la un prag stâncos înclinat și umed. În încercarea de a-l ocoli, am urcat pieptiș spre stânga până pe linia culmii, dar nici acolo n-am dat de vreo potecă, ci numai hățiș enervant de des. Înaintând anevoie pe culme încă vreo jumătate de oră, am cedat în cele din urmă și-am părăsit-o pe Horvatca pentru mai vechea prietenă Tamina. Acum văd bine că poteca, foarte clară, se ține numai pe stânga culmii, la câțiva zeci de metri sub ea.


/horvatca/horvatca_02.jpg


Traseul ăsta mă duce cu gândul la Drumul Șerpilor; pare că-i este imaginea în oglindă. Amândouă urcă din valea Timișului, amândouă ating vârful masivelor lor, gemenele Munților Bârsei, amândouă merg pe câte o culme, trec dintr-o vale într-alta și prin dreptul unui foișor de vânătoare. Simetrie perfectă pe hartă, traseul Horvatcăi e un zigzag orientat nord-est ce cotește apoi brusc spre sud-est, celălalt e tot un zigzag, cu direcția sud-vest ce cotește în final spre nord-vest. După numai o oră de când am coborât pe peronul Timișului de Sus iată-mă în fața cabanei râvnite!


/horvatca/horvatca_03.jpg


O casuță mică, cochetă, într-o poiană ca de basm. Închisă însă cu un drug zdravăn, cabana IGVPS Brașov. Aleea de până aici fiind propice dialogurilor pentru legarea noilor prietenii, popasul din poienița cabanei le pecetluiește prin schimburi de biscuiți, ciocolate și un strop de vin bun, oferit de Andrei. Nici cel de-al unsprezecelea component al echipei, o cățelușă ce ne-a urmat tocmai din poiana de jos, nu este uitat de la răsplată, Puiu improvizându-i un mic blid pentru apă dintr-o cutiuță de conservă tocmai terminată. Cutiuță ce-și va urma astfel cu mare folos drumul lung până la tomberonul gării din Predeal. Iulia îi cedează o bucățică din sandvișul ei cu șuncă, câștigându-i definitiv loialitatea.


/horvatca/horvatca_32.jpg


Să nu uit să-i prezint și pe ceilalți componenți ai unsprezecelui de start, noii noștri prieteni de munte!


/horvatca/horvatca_04.jpg

Andrei, Vali, Oana, Mihai


/horvatca/horvatca_05.jpg

Puiu, Horia, doamna Gina și Mihai


Prezentările fiind făcute, reluăm urcușul, de data asta pieptiș prin desiș. Poteca nu mai este clară precum aleea de până la cabană, chiar se cam pierde prin covorul de frunze rămas de-astă toamnă. Noroc cu Puiu și Andrei, avangarda, care pot parcurge traseul și cu ochii închiși. Făget foarte tânăr și foarte des la obârșia Horvatcăi, unde și panta se înăsprește. După aproape o oră scursă de la cabană, ieșim deasupra Horvatcăi, la peste 1400 metri, în șaua dintre Valea Pietrei Mari și Valea Dracului. Panta se domolește, poteca părăsind linia ascensională a culmii, cotind la dreapta pe o curbă aproape de nivel ce înconjoară bazinul superior al Văii Pietrei Mari, vale mai lungă dar și mai largă decât vecina ei nordică, Horvatca. Profităm, eu și Andrei, de o mică pauză și de lumina favorabilă a unei mici poieni pentru poza oficială de grup.


/horvatca/horvatca_06.jpg

Echipa completă: Andrei, Horia, Vali, Oana, Mihai, Puiu, Iulia, Gina, Mihai, Zoli


Aici se cam termină foioasele, intrăm pe teritoriul incontestabil al coniferelor. Solul nu mai este năpădit de frunzele anului trecut, în schimb petice de zăpadă își topesc ultimele zile în umbra brazilor. După un sfert de oră printre brazi și braduți, ieșim din pădure aproape de culmea principală, pe care o atingem imediat în șaua dintre văile Pietrei Mari și Pietrei Mici, având spre sud, în dreapta noastră, moțul împădurit al Culmii Carierei, trecut pe hărți cu cota 1641. În față, dincolo de amfiteatrul vast al Văii Pietrei Mici cu numeroasele ei brațe, spinarea golașă a Pietrei Mari cu colțul proeminent Coada Pietrei Mari:


/horvatca/horvatca_07.jpg


În sfârșit se vede ținta noastră, Piatra Mare:


/horvatca/horvatca_08.jpg


Dar mai avem o bună bucată de mers, căci trebuie să ocolim tot bazinul brațului vestic al Văii Pietrei Mici. Așadar, ne urnim din șa spre nord.


/horvatca/horvatca_09.jpg


Porțiunea asta de culme e o înlănțuire de poienițe, străjuite de brăduți printre care se zăresc când și când fie Brașovul în nord, fie Postăvarul în stânga, fie Bucegiul în spate.


/horvatca/horvatca_10.jpg


La două ore distanță de cabana de vânătoare poposim în fața foișorului de vânătoare. Acesta nu este încuiat precum cabana și inspectăm interiorul, mic cât să încapă un pat acoperit cu o cergă, curat și ordonat, semn că foarte rar trec oameni prin locurile astea, și nicidecum lipsiți de bună creștere.


/horvatca/horvatca_11.jpg


Ne odihnim puțin pe tăpșanul de la picioarele foișorului, trecută fiind deja ora amiezii, la mai bine de trei ceasuri de când am pornit la drum. Amânăm însă masa de prânz pentru pauza mare din vârf, ca să nu pornim la asaltul acestuia cu stomacurile împovărate. Cățelușa își primește porția de apă din conserva-blid, dându-ne din coadă de înțeles că este în culmea fericirii, lipsită fiind pe drum de alte surse de apă decât băltoacele strânse din topirea zăpezii.


/horvatca/horvatca_12.jpg


Părăsesc aici un pic traseul pentru a mă minuna, a câta oară, de saltul uriaș pe care l-a făcut tehnologia în ultimii ani și mai ales de impactul acesteia în viața noastră cea de toate zilele. Rememorând acasă traseul, privind pozele și însemnările din carnețel, potrivindu-le cu peisajul tridimesional construit de GoogleEarth pentru o și mai bună familiarizare cu locurile, am fost puțin în cumpănă în privința poziționării foișorului de vânătoare. Ascuns la umbra unui brad de privirile curioase ale sateliților, singura garanție a localizării rămânea identificarea exactă a poienii din fața lui, poiană mare cam cât un teren de fotbal. Dimensiunea poienii a fost suficientă să o regăsesc imediat pe monitor, dar tot nu eram mulțumit până nu găseam un reper clar care să elimine orice urmă de îndoială. Și am găsit două trunchiuri de brad căzute în mijlocul pozei de mai sus, aproape de lizieră. Surpriză plăcută, în exact aceeași poziție stau culcate și în poza satelitară!


O tabletă cu capturile din satelit memorate ar ușura mult o drumeție prin locurile mai puțin umblate, însoțită și de un gps pentru poziționare exactă. Însă o mare parte din farmecul unei drumeții la munte îl găsesc în explorarea necunoscutului și în bucuria descoperirii unor peisaje inedite, în sentimentul de împlinire atunci când bazându-mă doar pe propria-mi memorie, pe hartă și pe simțul orientării în teren ajung acolo unde îmi propun. Cred că nu-mi place să fiu teleghidat de un gps. Clar sunt de modă veche. Gata pauza de la birou, reiau urcușul alături de colegii mei de drumeție.


După traversarea în lung a poienii cu pricina, reintrăm în păduricea de brazi, dar numai pentru câțiva zeci de metri, dincolo de care ieșim în sfârșit la gol alpin.


/horvatca/horvatca_13.jpg


Spre nord se deschide Valea Șipoaia. La orizont, Brașovul:


/horvatca/horvatca_14.jpg


Urmăm creasta având în stânga ținutul sălbatic al Șipoaiei brăzdat de vâlcele repezi și presărat cu mici țancuri, iar pe dreapta o pantă prelungă spre liziera pădurii. Pădure care, pe măsură ce urcăm, rămâne tot mai jos.


/horvatca/horvatca_15.jpg


De la cei aproape 1800 de metri privirea poate zbura acum tocmai până pe crestele Pietrei Craiului, clar conturate dincolo de muchiile Postăvarului,


/horvatca/horvatca_16.jpg


sau până pe Ciucaș și liniile zimțate ale crestelor Bratocei și Zăganului.


/horvatca/horvatca_17.jpg


Cu ultimii stropi de energie rămași din gustările de pe traseu, sub un soare neașteptat de torid pentru o lună de mijloc de primăvară, înaintăm pe ultima sută de metri ce ne mai desparte de indicatorul somital. Oana exultă de bucurie: este pentru prima dată pe Piatra Mare. Ca și Iulia de altfel, pentru care atingerea vârfului a destrămat ca pe o vrajă oboseala ultimei ore. Lângă vârf cornișele nordice amintesc de iarna tocmai încheiată, iar seniorii drumeției trec la ținuta de plajă pentru o ședință ad-hoc de solariu pe zăpadă. Poza de pe vârf însă, în ținuta de gală.


/horvatca/horvatca_18.jpg


Numărându-ne, veți constata lipsa Iuliei, plecată spre platoul Pietrei Scrise întru recuperarea cățelușei, evadată din grup în căutarea altor posesori de sandvișuri. Sticluța cu vin, din care am sorbit doar câte un păhărel la primul popas, consfințește cu aceeași cumpătare bucuria unei ascensiuni reușite. După ascensiune și pauza mare de pe vârf urmează firesc coborârea. La început lentă, urmărind curba largă a potcoavei culmii principale, ale cărei brațe cuprind vâlcelele de obârșie ale Văii Pietrei Mici. Depășim Coada Pietrei Mari, despre care Andrei ne spune că poate revela unui explorator meticulos fosile marine interesante.


/horvatca/horvatca_19.jpg

Coada Pietrei Mari


/horvatca/horvatca_20.jpg


/horvatca/horvatca_21.jpg

Mihai îi arată lui Vali pe unde ar urma să coborâm spre Predeal [foto Andrei Anghel]


/horvatca/horvatca_22.jpg

Munții Neamțu


Înainte de stâna Pietricica poteca noastră părăsește brațul potcoavei culmii principale, cotește la stânga spre un mic colț de stâncă, pe lângă care coboară până în poiana de la baza acestuia, după care intrăm în pădure, regăsind umbra pierdută pe tăpșanul foișorului. Ajunși la răscrucea de marcaje, ținem sfat. O jumătate vrea să meargă spre Predeal pe culmea Pietricica, mai domoală, dar mai lungă. Cealaltă jumătate pe piciorul de munte dintre Timișuri direct spre tunel, pentru a prinde personalul. Eu unul prefer a doua variantă, doar pentru că prima îmi este deja cunoscută.


/horvatca/horvatca_23.jpg


Partizanii tunelului cotim la dreapta pe punct albastru, iuțind un pic ritmul pentru a fi siguri că nu scăpăm trenul regio, singurul care oprește seara acolo, altfel vom fi nevoiți să urcăm și să coborâm muntele de peste tunel pentru a ajunge în Predeal. Cum necum, prin efect tunel, ceilalți sar în tabăra noastră, refăcându-se astfel coerența fascicolului munțoman.


/horvatca/horvatca_24.jpg


Cu rucsăcelele ușurate după festinul de pe vârf, suntem mânați la vale de panta iute a acestui picior de munte. La început prin pădure, apoi printr-o rariște martoră a unor mari vijelii ce-au răvășit muntele, coborâm în ritm accelerat precum trenul lăsat în voia lui pe Valea Prahovei. O fotografie de grup pune frână acceleratului, îndesându-ne unii într-alții precum vagoanele acelui tren oprit brusc la semnal.


/horvatca/horvatca_25.jpg


Suntem pe muchia orarului CFR, dar ne asumăm toate riscurile unei reveniri pe traseu în caz că ratăm întâlnirea de la ora 5, și părăsim poteca marcată grăbindu-ne printr-o vâlcea în dreapta spre halta de lângă tunel. Doar Puiu, singur, renunță la ideea personalului, în favoarea unei beri în Predeal. Pentru hidratare. Cu toată graba noastră, Iulia are ochi pentru ciudățeniile pădurii din jur:


/horvatca/horvatca_26.jpg


În ritm alert, dar totuși fără să ne iasă sufletul, un singur ceas ne-a fost îndeajuns pentru a coborî tocmai din culmea Pietricica până la apa Timișului Sec. Încă 10 minute de mers întins pe drumul forestier și ajungem la căsuța pustie a haltei retrogradate la categoria "punct oprire".


/horvatca/horvatca_27.jpg


/horvatca/horvatca_29.jpg


/horvatca/horvatca_30.jpg

Trenul ăsta-i trenul nostru bun / N-avem nașule bilet ți-o spun. [foto Andrei Anghel, versuri Iris]


Ne despărțim de ghidul nostru de astăzi, botezată de Iulia, firesc, "Fetița", și urcăm în personal, botezat de birocrații ceferiști, straniu, "Regio". Apă nu prea mai are nimeni și nici chef de patru ore de trambalare cu personalul, vom adăpa deci la Predeal. Unde acceleratul vine peste numai 20 de minute. Chiar înainte de a i se auzi fluierul, pe peron apare ... Puiu! Care a străbătut în ritmul lui de maratonist distanța pe care noi am trecut-o cu trenul. În stațiile din drumul de întoarcere se reface o mare parte a grupului de dimineață, reîntâlnind-o chiar și pe doamna care ne-a ținut atunci companie. Impresiile curg din toate părțile, timpul trece pe nesimțite până la destinație, se încheie astfel o zi minunată la munte în compania unor oameni de munte minunați.


/horvatca/horvatca_31.jpg

PM - vârful Piatra Mare, CPM - Coada Pietrei Mari, hT - halta Tunel


Traseu:

Timișul de Sus - cabana de vânătoare: 1+1/4h

cabana de vânătoare - foișor: 2h

foișor - Piatra Mare: 3/4h

Piatra Mare - ramificație PA: 1h

ramificație PA - halta Tunel: 1+1/4h



Sâmbătă, 15 iunie 2013 - 17:53 
Afisari: 3,321 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
1
Carpati.org sunt binevenite lamuririle astea.

Am cautat si noi Horvatca, in tomana insa am incercat s-o dibuim in coborare. De la foisorul de vanatoare, am ratacit nitel pe culme dar pana la urma, am renuntat. Jos am ajuns dupa ceva balaureala pe tot felul de potecute, la varsarea vaii Dracului si cu toate ca n-am gasit poteca "oficiala" am avut o dup-amiaza foarte frumoasa.


Duminică, 16 iunie 2013 - 16:46  

mvc
mvc
Caraba
 
2
Stimate Zoly,

Traseul pe Horvatca in Piatra Mare este cunoscut si frecventat de multa vreme de catre veteranii si cunoscatorii de la Floare de Colt Bucuresti. Si eu, daca m-as fi nimerit prin tren, ti-as fi putut da detalii despre acest traseu (pe care l-am parcurs cu ceva ani in urma). Pana la urma am remarcat ca ai fost ghidat de prieteni si cunostinte vechi: Andrei si Mihai, precum si colegii lor.

La inceputul articolului tau nu am inteles ce-ai vrut sa zici cu "rigurozitatea austriacă care a marcat mentalul ardelenesc" ? De ce crezi ca in Bucuresti nu ar fi oameni rigurosi ?! Fiindca, pana la urma, ai fost ghidat pe traseul pe care ti-l doreai, de oameni din Bucuresti. Tot in context, pot sa afirm cu tarie ca acest traseu este cunoscut foarte bine (cu rigurozitate) de oameni cu origini oltenesti, muntenesti si moldovenesti. Ca si multe alte trasee turistice, nemarcate sau de alpinism.
Ideea e sa nu ne mandrim prea mult in detrimentul altor oameni ce-si au originile in diverse locuri din Romania.

Pe cale de consecinta, cand ai nelamuriri despre trasee, mai ales situate in raza de acces a bucurestenilor (desi aceasta raza s-ar putea sa fie destul de mare, dupa caz), cauta / intreaba si vei gasi raspunsuri adecvate.

Totodata aduc un salut prietenilor si colegilor mei, precum si tuturor participantilor la tura !

Mihai Cernat


Luni, 17 iunie 2013 - 13:57  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
3
Mihai, ideea e sa nu ne inflamam degeaba. Textul nu incalca mandria nimanui si nici nu pune pe nimeni deasupra altcuiva. Eu zic sa il citesti cu mai multa atentie si sa iti ceri scuze.


Marți, 18 iunie 2013 - 10:39  

abavas
abavas

 
4
Frumos jurnal...multumim pentru informatii, zoly.


Marți, 18 iunie 2013 - 14:12  

miha74
miha74

 
5
Frumos scris, documentat si util. Multumim Zoly Carpati.org !


Marți, 18 iunie 2013 - 20:48  

zoly
zoly
Busola
 
6
Multumiri tuturora, cu speranta ca v-am starnit curiozitatea daca inca nu ati ajuns in acele locuri sau amintiri frumoase celor care le-au strabatut deja.

Mihai (mvc), observatia mea referitoare la rigurozitatea austriaca este o sincera si dezinteresata admiratie fata de munca uriasa a unor geografi, cartografi si desenatori de acum aproape 250 de ani, o premiera in centrul si estul Europei la acea data. 25 de ani de munca colectiva, avand drept rezultat circa 4000 de planse foarte detaliate si cea mai precisa harta din lume la vremea respectiva, in ciuda faptului ca nu s-au facut masuratori geodezice sau topografice (triangulatiile s-au ridicat abia peste o jumatate de secol). Mi-ar parea rau sa crezi ca am intentionat sa spun sau sa insinuez altceva.


Vineri, 21 iunie 2013 - 02:19  

xoreax
xoreax
Coarda
 
7
Salut,

Astazi am fost si noi pe acolo si am reusit sa ajungem pe varf, nu dupa ceva peripetiiCarpati.org

Am urmat un pic drumul forestier ce pleaca din DN1 si exact in locul indicat de poza #2, am inceput sa urcam spre stanga, destul de abrupt, pana am reusit sa prindem potecuta ce se ascundea nebanuita.
Am tinut poteca exact asa cum ai descris-o, cam la 10 metri sub culme, pe stanga (nord).
Cu vreo jumatate de ora inainte sa ajungem la cantonul de vanatoare, am descoperit o bifurcatie care a fost explorata de cineva din grupul nostru. Noi am continuat ca inainte, ajungand la un moment dat chiar si in culme (am zarit marcajul) si apoi coborind. Ei au urmat poteca ce mergea pe curba de nivel, pe partea dreapta a culmii si au reusit sa ajunga in cele din urma la canton. Iata, deci, o varianta alternativa - voi ati trecut si de cealalta parte a culmii in tura voastra?

De la canton, am continuat tot inainte si am constatat cum poteca, intr-adevar, nu mai era asa clara ca inainte. Am tinut culmea aproape matematic insa la un moment dat am ajuns la o bifurcatie unde aveam de ales intre inainte si la dreapta. Am ales varianta la dreapta insa la scurt timp ne-am dat seama ca nu prea duce nicaieri, asa ca am inceput sa urcam abrupt pana am ajuns din nou in culme. De aici, dupa un pic de balaureala, am reusit sa dibuim iarasi poteca, ajunsa in culme probabil de prin alta parte.

Dupa un timp, am iesit intr-o sa, probabil saua dintre Valea Dracului si Valea Pietrei Mare, asa cum ai descris in jurnal. Din pacate, am uitat cu totul si cu totul de ea in continuare asa ca.. a urmat momentul ratacirii Carpati.org

Continuand, am iesit intr-o poiana cu ceva pietre pe care am mancat si am presupus ca de fapt asta e saua dintre V. Dracului si V. Pietrei Mare. Astfel incat am decis, conform hartii si jurnalului, sa continuam inainte.
De fapt, nu a remarcat nimeni ca eram in punctul in care trebuia sa ocolim bazinul vestic al Pietrei Mici. Confuzia a fost alimentata si de ceata - probabil ca din acest punct ne-am fi dat seama unde suntem daca ar fi fost vreme buna.
Am continuat asadar inainte, crezand ca suntem in saua mentionata, asteptand sa iesim in poiana cu foisorul de vanatoare.
Am zarit o poteca in dreapta si imediat ne-a dus cu gandul la ceea ce spuneai - "cotind la dreapta pe o curbă aproape de nivel ce înconjoară bazinul superior al Văii Pietrei Mari".
Am urmat aceasta poteca pana cand am pierdut-o, apoi am incercat pe culme insa la un moment dat.. culmea a inceput sa coboare. Ne-am intors, am incercat sa mai tinem poteca de jos.. insa si aceasta a inceput sa coboare. Tot pe aici am intalnit urme extrem de proaspete ale lui Mos MartinCarpati.org

Evident, a trebuit sa ne intoarcem pana in saua din care luasem decizia gresita sa mergem inainte si sa reanalizam situatia. Eu cel putin tot eram convins ca de fapt noi suntem mai in spate si trebuie sa mergem inainte insa, pe neasteptate, cineva din grup a descoperit o potecuta ce se strecura printr-un culoar de brazi, plin cu brusture. E destul de bine ascunsa potecuta asta astfel incat nu m-a mirat faptul ca nimeni n-a observat-o atunci cand am facut popas acolo.
Mai mult de curiozitate dar si un pic in disperare de cauza, am urmat potecuta destul de bine conturata si in circa 15-20 minute ne-a pus Dumnezeu mana in cap: in stanga, foisorul de vanatoare!

De aici a fost simplu: am facut dreapta si am tinut poteca pana pe varf, chiar daca a fost ceata.

Intr-adevar, minunat acest traseu pe care il voi mai parcurge cu siguranta. Culoarul acela printre brazi - absolut magic! Acum am mers un pic stresat prin el, nestiind exact pe unde e traseul, dar data viitoare ma voi relaxa la maxim pe acoloCarpati.org

In incheiere as dori sa-ti multumesc pentru acest jurnal care ne-a ajutat destul de mult sa nimerim potecuta de pe asa zisa "vale Horvatca" - in realitate culmea Ciorga. Desi initial am crezut ca jurnalul tau nu e 100% complet, acasa mi-am dat seama ca de fapt jurnalul este bine realizat dar neatentia, ceata si o prea mare relaxare in saua din care trebuia facut stanga ne-au facut sa ratam poteca corecta. Dar, totul e bine cand se termina cu bineCarpati.org

Carari cu soare!


Duminică, 1 iunie 2014 - 22:06  

zoly
zoly
Busola
 
8
Mihai, într-adevar ceața v-a jucat feste.
Tot din pozele voastre reiese că după bălăureală ați revenit în șaua mare ce desparte Valea Piatra Mare de Valea Piatra Mică, dar de-acolo, în loc să urmați linia culmii spre nord (ceea ce presupunea scurte treceri prin brăduți dintr-o poieniță într-alta), ați mers prin dreapta, la cca 50 de metri sub linia culmii și paralel cu ea, urmând culoarul lat al unui vâlcel sec al Pietrei Mici. Asta și explică de ce ați ajuns la observator urcând ușor dinspre sud, în timp ce traseul clasic ajunge la el dinspre vest pe o potecă orizontală.

Eu am revenit pe Horvatca cu o lună în urmă, tot într-o duminică, și ne-am întâlnit cu același domn la căsuța de vânătoare, tot cu camera pornită în încercarea de a prinde vreun urs în vizor. Am stat mult la taclale cu domnia-sa. Ne-a povestit (și ne-a arătat) ce stricăciuni au produs urșii căsuței, în căutare de hrană sau chiar de ... furnici, istoria întreagă a căsuței, litigiile dintre ei și actualul/viitorul proprietar, variante de traseu, locuri mai puțin știute etc. Câinele lui, de rasă, parca un Schweizer, simpatic foc, veșnic gata să o rupă la fugă după vreun căprior.

Un traseu de suflet; neapărat să-l refaci pe vreme bună!


Comentariu modificat de autor!

Marți, 3 iunie 2014 - 01:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0772 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org