Valea Cerbului - vf Omu in octombrie

Ziua 1(sambata 6oct.2007) : Busteni – Munticelu – poiana Costilei – valea Cerbului – cab. Omu

Echipa(de la stanga la dreapta) : Cris , Alex(eu) , Cata (cele 3 gratii feminine) si un ghid experimentat (tata)

Am pornit din Bucuresti de vineri seara , putini indoielnici din cauza prognozei meteo ce anunta nu tocmai o vreme buna pt drumetii (ploi pretutindeni). Vineri seara am innoptat la Predeal , iar sambata dimineata la ora 7 am pornit spre Busteni pe o vreme mohorata.

O data ajunsi in Busteni , am intrat pe traseu la ora 9 ,  pe drumul Munticelu  pana in poiana Costilei ; nu stiam sigur dc putem ajunge pana la Omu , din cauza vremii cetoase si cu burnita. Pana in poiana Costilei ne-a cam plouat , dar noi ne-am continuat drumul voiosi si plini de sperante ca poate poate se indreapta vremea.

Poiana Costilei

Ploaia s-a oprit spre marea noastra bucurie , iar cand am intrat pe valea Cerbului s-a ridicat si ceata. Timp de 4 ore am urcat , cand pe vreme senina , cand prin ceata . Drumul ne-a oferit imagini de vis , cu vai spre care cobora ceata . 

Pe ultima ¾ din drum (in stg se ridicau impunatori peretii de stanca ai Mecetului Turcesc) am zarit capre negre , apoi am urcat  pe o poteca ingusta ce serpuieste prin vale.

Poza de grup , fara ghidul nostru(el ne facea poza)

Tatal meu(ghidul) admirand valea Cerbului

Releul de pe Costila vazut dinspre valea Cerbului

Am fost tare fericite cand dupa 4ore de urcat am zarit , prin ceata evident , statia meteo si cabana Omu.(cca ora 17)

Dupa o supa calda facuta la primus si o cina la lumina frontalelor si a lumanarii , ne-am cazat la priciuri , la etaj. A fost destul de aglomerat , dar s-au gasit si pt noi 4 locuri. Pe tatal meu l-am exasperat , caci noi fetele aveam chef de vorba si pana pe la ora 1noaptea am tot trancanit. Mai auzeam sforaituri de la camarazii de camera , mai un strigat (cosmarul unuia care probabil visase saracul ca plonjase in vreo rapa) , mai venea vreun ratacit de pe traseu… in camera a fost cald si bine…

Cina la lumina frontalei si a lumanarii

Ziua 2(duminica 7oct) : cab. Omu – valea Morarului – poiana Costilei – Munticelu – Busteni – Bucuresti

Ora de trezire s-a dat la 5.30 ,cand a sunat ceasul…. Cu chiu cu vai am reusit sa ne dam jos din pat pe la 5.45 .

Afara…o ceata de nu vedeai la 2pasi ; asa ca am asteptat pana pe la 8 sa se mai ridice ceata , apoi am pornit la drum . Din cele 2variante de coborare discutate aseara( ori mers pe platou pana la Caraiman , apoi coborare pe Valea Alba si mers pana la refugiul Costila pt un pic de antrenament in cocot caci aveam echipamentul la noi ; ori coborat pana in poiana Costilei pe v. Morarului) , am ales-o pe cea din urma.

Numai noi si caprele negre puteau fi vazute pe valea Morarului , traseu bineinteles nemarcat ; ne-am lasat pe mana “ghidului”. Nu am regretat ca am ales aceasta varianta , caci ne-a oferit peisaje spectaculoase si un pic de adrenalina cand a trebuit sa facem rapel pt a putea trece de unele saritori de aprox30m.

Si am ajuns la prima saritoare , de 30m...

pe care am coborat-o toate 3 in rapel ; eu mai experimentasem asa ceva,dar pt fete era pt prima data . La cea de-a 2a saritoare  fetele au coborat in tehnica "salam":))

Trebuia sa fim atente si la poteca, caci in unele portiuni era destul de ingusta , iar cateodata cu pamant umed, alunecos. Plus ceata care se lasa din ce in ce mai mult.Erau portiuni in care nu vedeai la cativa pasi , cand intram intr-o zona clara , cand ceata ne invaluia.

Valea Morarului intr-o zona de lumina

Am ajuns in poiana Costilei in jurul orei 14.30 unde am poposit timp de juma de ora , pauza de mers si de masa ;noi fetele eram cam obosite si ne-a picat f bine acest popas. Dupa o supica calda si restul de sandwichuri ramase pe care le-am infulecat rapid ,  am pornit din nou la drum.

Stiam ca dupa 1h.30 ajungeam in Busteni , nu ne mai grabea nimeni, caci trenul de 16.30 oricum era pierdut , urmatorul fiind in jurul orei 18.

Am ajuns in ritm lejer la troita , unde am facut un popas mai mare. Ne-am schimbat caci eram murdare ca niste porcusori (am mai si alunecat , frecat,coborat pe fund unii bolovani) ; ne-am intalnit cu alti 3 baieti care fusesera in Valea Alba si s-au intalnit cu mos Martin , iar din cauza vremii nefavorabile s-au intors mai repede. Am stat putin de vorba cu ei , apoi ei au coborat ,si noi am mai ramas putin. Deja ne facusem planul cand ajungem in Busteni , sa ne oprim la apa , o bere etc si sa ne intoarcem in Bucuresti cu trenul de 18 , dar surpriza… baietii fiind din Bucuresti , ne-am intors cu ei cu masina , impartiti pe 2tabere . Fetele au plecat cu o masina , iar eu cu tatal meu cu ceilalti 2. Fericire mare pe noi… mai greu a fost cand am ajuns in Bucuresti si a trebuit sa ne ridicam de pe scaun(febra musculara mare)

Astept cu nerabdare urmatoarea tura ,cine stie de ce surprize voi mai avea parte

Joi, 11 octombrie 2007 - 22:18 
Afisari: 704 


sandra