Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Ursu
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

V8 in Ciucas... (17/18.sept.2011) (Muntii Ciucas)


,,Ma uit in zare, caut neincetat, iubitul Ciucaș…” insa nu il vad de-aici…

Deja m-a cuprins dorul, chiar daca sambata si duminica (17-18.sept.) am fost acolo…

O amica (ritaz) dornica sa urce pe cat mai multi munti din tara noastra m-a rugat sa-i fiu ghid in Ciucas… am acceptat bucuroasa, doar era vorba de munte… in plus, in Ciucaș ma simt ca acasa!

I-am propus traseele, a fost de acord… urma sa ajungem in prima zi pe Zăganu iar in cea de-a doua pe Varful Ciucaș… si sa dormim la cort…

Nu prea aveam chef de tura de doua persoane, asa ca am mai intrebat doi oameni indragostiti de munte, Ana (hana) si Gabi, daca vor sa ne insoteasca… bineinteles ca au raspuns pozitiv!

Asadar, am pus la punct un weekend in Ciucaș alaturi de trei targovisteni… nici ca se putea mai bine!

 

(… intre timp mi s-a propus o colaborare foarte interesanta… dar am fost nevoita sa aman, pentru ca eram deja “arvunita” pentru Ciucaș)

 

Sambata au plecat din Târgoviște la 6.30 si au ajuns la mine (in Coțofenești) pana in ora 8… m-au luat prin surprindere… nu-i asteptam chiar atat de devreme… ma gandeam ca s-or rataci putin…

…din acest “remote village” cum ii spune Rita ne-am vazut de drum pana la Muntele Roșu… serpentinele au fost mai greu de urcat pentru masina joasa care ducea in spate patru oameni si patru rucsaci… insa am ajuns cu bine sus, la 1260 m altitudine.

Colegii de tura nu mancasera de dimineata, asa ca au luat micul dejun la Cabana Silva… cu ocazia asta am cunoscut doi montaniarzi trecuti de 70 ani tare scumpi… batranica mi-a daruit cateva branduse culese de ea…

 

Pe traseu am plecat la 10.30… nu era graba oricum… pentru prima zi am ales Zăganul tocmai pentru ca e mai usor si e potrivit pentru antrenament… nu imi faceam griji in privinta colegilor de tura, pentru ca toti sunt muntomani incercati, dar daca tot s-a intamplat sa organizez eu iesirea, am vrut sa fie totul ca la carte…

 

Am inceput drumul din spatele Statiei Seismice,  pe triunghi rosu… am urcat versantul abrupt de la obarsia Paraului Roșu si, ajunsi  sus, ne-am bucurat putin de peisajele din jur… muntii mei (Grohotiș) de vizavi imi faceau cu ochiul… insa nu le-am putut raspunde, pentru ca aveam treaba…

Pe culmile Muntelui Roșu, afinele si merisoarele au fost motivul mai multor pauze neprevazute… mai tarziu, deschiderea Vaii Gropșoare (Tâmpa) mi-a taiat ca de fiecare data rasuflarea… cat de bine pune in evidenta culmea omonima!!!...

Din punctul La Răscruce incepe sa fie frig iar Ciucașul isi incepe jocul de-a v-ati ascunselea…

Ma cuprinde o stare ciudata: pe de o parte ma bucur, pentru ca nu am prins niciodata o astfel de vreme in Ciucaș si imi place… e ca atunci cand ajungi sa cunosti un om mai bine, cand ai ocazia sa ii studiezi comportamentul in diferite situatii… pe de alta parte ma intristez pentru Rita… daca am fi avut vizibilitate, ar fi avut atat de multe de admirat!...

Ajunsi aproape de Varful Gropșoare (1883 m), zarim patru siluete… doi oameni si doi caini… Ana incepe sa imi povesteasca cum, in Cheile Tișiței, cu o saptamana in urma, cu ocazia intalnirii carpati.org, a vazut un cuplu de nemti cu doi caini… si imi explica cum cainele de talie mare ducea in spate doua poveri in care se afla chiar hrana lui… am spus: uau! N-am mai vazut aa ceva… si ce credeti? Cand ajungem pe varf, Ana constata ca oamenii aceia erau chiar cuplul de care tocmai ne povestise…

…dupa ce colega de tura a schimbat cateva vorbe cu cei doi nemti, ne-am continuat drumul intr-o continua veselie… numai Anei i se putea intampla asa ceva!!!

 

…toata Culmea Gropșoare am parcurs-o pe ceata… am avut parte doar de cateva “ferestre curate”… si, cum in jur nu se vedea mare lucru, ne-am indreptat atentia asupra branduselor, asupra rocilor… cu aceasta ocazie i-am explicat Ritei de ce imi plac atat de mult conglomeratele, chiar daca nu sunt tocmai potrivite pentru catarare… pentru ca ele cuprind galeti de toate felurile, de marimi diferite… galeti de roci cristaline, sedimentare sau vulcanice, unite intr-un ciment mai mult sau mai putin dur… nu te poti plictisi privindu-le!… te simti ca in fata unei vitrine dintr-un muzeu de geologie… asa sunt si unii oameni… putin din toate… nu ii poti incadra nicaieri…

   Ajunsi in dreptul Zăganului, dupa ce ne-am invartit putin in cautarea unui loc ferit de vant in care sa ne asezam sa mancam, ne-am hotarat sa ne intoarcem… am mancat undeva in apropierea sectorului “La Lanțuri”… oamenii au venit pregatiti cu de toate… a fost un adevarat ospat! eu am ramas fidela tot biscuitilor, dulciurilor si fructelor…

… acesta a fost “V”-ul din Ciucaș…

 

Ne-am intors devreme la Muntele Roșu, am mancat ceva gustos la Cabana Silva dupa care ne-am instalat corturile… pe poiana din fata Statiei seismice…

…s-a lasat intunericul destul de repede, asa ca am fost nevoiti sa mergem cu frontalele sa luam apa de la izvorul Paraului Roșu… ideea de a canta ceva nu a fost tocmai bine primita… am cantat doar eu si Ana… apoi fiecare s-a retras la cortul lui… eu am mai ramas putin afara… era o atmosfera asa placuta!... liniste, aer curat, cer senin… un singur lucru lipsea…

 

Am dormit neintoarsa in noaptea aceea, desi se pare ca un caine ne-a latrat in cap tot timpul…  asta e din cauza ca jobul actual ma oboseste de doua ori mai mult decat daca as face in fiecare zi un traseu de 10-12 ore pe munte…

 

… duminica constatam ca o sa avem parte de o vreme minunata! pasarile zburau sus de tot iar norii pareau prietenosi (poate doar ca sa ii facem celebri pe CloudAppreciationSociety, cine stie!? :d)… asa ca dupa micul dejun am pornit spre Valea Berii (din cuvantul slav “ber” = “a duce”, “a purta”… nu va ganditi la alcool! nu e recomandat pe munte!) pe banda galbena… urma sa facem un “8”: Statia Seismica - Muntele Roșu – Valea Berii – Cabana Ciucaș (M.Chirușca) – Țiglăile Mari – Babele la Sfat - Varful Ciucaș – Turnul Goliat – Șaua - Valea Țiglăilor – Țiglăile Mari – Cabana Ciucaș (M. Chirușca) – Șaua Chirușca – La Răscruce – Muntele Roșu – Statia Seismica…

… traseul pana la actuala Cabana “Varful” Ciucaș (desi mai e mult de aici pana pe varf si nu mi se pare indreptatita denumirea…) e destul de plictisitor… iar masinile care circula mereu ii distrug de tot farmecul… o sa ajunga boulevard la un moment dat… singurul lucru interesant din sectorul acesta este Fantana Nicolae Ioan (sau “Trei Izvoare” – 1350 m altitudine), izvorul permanent al Teleajenului… acesta marcheaza limita conglomeratelor fata de rocile impermeabile de dedesubt, unde apele meteorice nu se mai pot infiltra si sunt obligate sa iasa la suprafata sub forma de izvoare… de la acest izvor in sus nu mai exista alta sursa de apa, cu exceptia uneia “antropice”: Cabana Varful Ciucaș – 1595 m altitudine…

… cabana… ce pot sa spun!? nu e pe placul meu… singurul lucru frumos de aici e fundalul! as fi construit eu aici o cabana… nu voi mai insista asupra acestui subiect, pentru ca nu are rost… nu o sa innoptez aici decat daca nu voi avea de ales…

 

Din fericire, in curand intram in imparatia Țiglăilor!!! da, Țiglăi, nu Tigăi!!!

De ce? Iata:

,,Cu siguranta ca nume atat de cunoscute precum Tigăile Mari, Tigăile Mici, figurate ca atare pe hartile topografice actuale, ascund in ele o eroare veche. Numele desemneaza un munte stancos si proeminent, cu bolovanisuri uriase, adica o forma de relief care in multe parti din tara este denumita “gugă”, “chiceră”, “cioacă”, “tîlvă”,  “țiflă”, “țiglaie”, etc. Profesorul Iorgu Iordan aminteste intr-una din lucrarile sale ca un articol dintr-o revista de prin anul 1935 mentiona in Ciucas Muntele Tigălia, nume care pare sa faca trecerea intre o denumire autentica, Țiglaia (la singular), si cea consemnata azi pe harti (…) In forma de plural denumirea corecta ar fi Țiglăile si nu Tigăile” (Maria Rodica Niculescu – Masivul Ciucaș, Ghid Turistic, Colectia Muntii Nostri, Ed.Sport-Turism, Bucuresti, 1986, p. 37)

 

… sa revenim la oile noastre… de la poalele Țiglăilor Mari o luam la dreapta pe banda rosie, ocolim “buchetul” minunat de stanci golase, dupa care intram pe fagasul unei vai stancoase de la obarsia Vaii Piscu cu Apă (afluent al Buzăului)… gasim Babele tot la Sfat, Ciuperca solitara in acelasi loc… ajungem intr-o sa de unde putem admira (din spate) Căpățâna de Zahăr… dupa putin timp atingem Varful Ciucaș (1954 m)… pentru mine e a 3-a intalnire cu varful… cea mai “salbatica”… vantul foarte puternic ma sperie… ma face sa ma tin departe de pantele accentuate dinspre Intorsura Buzăului, Dălghiu si Mâna Dracului…

… pierdem ceva timp in preajma varfului, deoarece versantul nordic este deosebit… in plus, privelistea ne vrajeste… inspre vest, Tesla se vede atat de bine!...

 

Intoarcerea se face in graba… pe multe portiuni alergam chiar…

Coboram spre Saua Țiglăilor, ne oprim putin sa admiram Turnul Goliat, apoi ne pregatim sa traversam Valea Țiglailor... de pe versantul drept al vaii admiram in toata splendoarea sa Căpățâna de Zahăr, denumita atat de frumos de catre un montaniard prahovean Micul Matterhorn de Ciucaș…

 

De la Cabana Ciucaș ne indreptam cu pasi repezi spre Șaua Chirușca si, dupa o pauza scurta de masa intram in padure, avand in dreapta Valea Berii (obarsia)... nu mai urcam pana in punctul La Răscruce, ci alegem sa traversam vaile seci de la obarsia Paraului Berii, ai caror versanti erau plini de afini ce inca mai aveau rod... cu aceasta ocazie Ana si Rita isi umplu sacii de gunoaie (acesta nu e traseu circulat de turisti, ci de culegatorii de afine...); nu recomand aceasta varianta decat daca exista vizibilitate... in lispa ei, orice traseu nemarcat poate constitui un pericol...

In curand suntem la Muntele Roșu…

Punct si de la capat!... As vrea eu!!!

 

In Coțofenești am ajuns pe intuneric... s-a facut o pauza de placinta si de rasfatat motani (5 la numar, dar au fost alintati pe rand de colegele mele de tura)... apoi, cu parere de rau, a trebuit sa ne despartim... mai aveau de mers destul pana in Târgoviște...

 

In incheiere, trebuie sa spun ca m-au umplut de bucurie si de mandrie vorbele Ritei, exprimate ca o concluzie, in dulcele grai romanesc: “Ce tara frumoasa!”

Oare trebuie sa ne reaminteasca strainii? Sau, daca vedem si noi frumusetea din jurul nostru, de ce nu facem tot posibilul sa o pastram sau sa o punem in valoare? De ce sunt inca atatea gunoaie in munti?

Nu apreciem deloc ceea ce avem! sau, daca apreciem, suntem egoisti… sa apreciem doar noi, ca generatile care vin nu mai conteaza… “ce e aia dezvoltare durabila?!... exista lucruri mai importante pe lumea asta!”…

Pamantul, in schimb, ne da mereu o lectie de viata: desi il calcam in picioare zi de zi si ii aruncam numai gunoaie, el ne rasplateste cu bunatate, verdeata, flori, roade…

Insa eu nu stiu cat o sa mai reziste, cat o sa ne mai suporte! asa ca aveti grija ce aruncati si cum va comportati!



Elena Vrabioiu





Duminică, 2 octombrie 2011 - 22:04 
Afisari: 1,972 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

gica
gica

 
1
Felicitari fetelor pentru tura si acest frumos jurnal. La cat mai multe si carari insorite.


Luni, 3 octombrie 2011 - 00:20  

grohotis
grohotis

 
2
Multumim pentru urari!
Asa sa fie! si poate, candva, va vom cere sfaturi in legatura cu Mont Blanc! Carpati.org


Luni, 3 octombrie 2011 - 00:33  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
3
Foarte frumoasa tura!~


Luni, 3 octombrie 2011 - 00:40  

grohotis
grohotis

 
4
Multumim! intr-adevar, a fost frumos!
Din pacate, nu am mai avut timp sa adaug si fotografii... ar fi trebuit sa le redimensionez inainte... dar cred ca le-ati vazut deja pe fb...


Luni, 3 octombrie 2011 - 00:49  

hana
hana
Coarda
 
5
Bine documentat jurnalul, Elena!
Dar parca ar merge si doua trei poze cu peisaje doar. Asa, pentru culoare.
Carpati.org


Luni, 3 octombrie 2011 - 13:50  

cretzu
cretzu

 
6
Frumos, felicitari pentru tura, si la cat mai multe!


Luni, 3 octombrie 2011 - 19:46  

grohotis
grohotis

 
7
@cretzu... Multumesc de apreciere!

@hana... am apucat sa ma laud in fata voastra ca voi posta un jurnal despre tura aceasta minunata... daca nu ma laudam, nu mai scriam nimic.... nu stau tocmai bine cu inspiratia... din cauza asta a si intarziat sa apara... si din cauza asta nu are nici culoare...
... jurnalul nu e neaparat documentat... cunosc sectorul acesta cat de cat si se intampla sa fiu si geograf... cred ca a fost a 8-a sau a 9-a tura in Ciucas... nu mai stiu sigur...
Important e ca mi-a facut placere sa urc cu voi acolo! sunteti niste oameni minunati! stiti sa ii binedispuneti pe cei din jur! in plus, mi-ati dat o lectie cand ati inceput sa adunati gunoaiele de pe poteci... in ultimul timp am cam renuntat la obiceiul asta... am zis ca e in zadar... poate ca nu e asa... poate ca trebuie sa ma insistam!
Sper sa ne revedem curand!


Luni, 3 octombrie 2011 - 20:16  

cretzu
cretzu

 
8
Eu cand am scris frumos, ma refeream si la jurnal, asa ca nu-ti subestima inspiratia, personal mi-a facut deosebita placere sa-l citesc, poate si pentru ca locurile pe care le-ati vizitat, i-mi sunt si mie dragi, si oarecum familiare. Deci nu te da batuta, nimic nu-i in zadar atata timp cat pui si ceva suflet in ceea ce faci.


Luni, 3 octombrie 2011 - 22:05  

grohotis
grohotis

 
9
Multumesc Ciprian!
Muntele asta e irezistibil! e greu sa te tii departe de el!
Ture faine! in Ciucas sau in orice alt munte...


Luni, 3 octombrie 2011 - 22:16  

mflorin
mflorin
Caraba
 
10
Stiu cum e cu inspiratia: ca niciodata nu vine la comanda Carpati.org
Frumos jurnal, e bine ca n-ai mai amanat, si te-ai hotarat sa-l postezi.


Luni, 3 octombrie 2011 - 22:20  

grohotis
grohotis

 
11
@mflorin... Multumesc! aveam un deadline... azi! Carpati.org


Luni, 3 octombrie 2011 - 22:40  

hana
hana
Coarda
 
12
Pai ma gandesc ca am si eu un jurnal in Ciucas, dar detaliile nu sunt asa clare si precise ca in al tau, se vede ca e scris de un profesionist! Carpati.org
Iar culoarea era pentru cei care nu au rabdare sa citeasca si vor sa vada cum e Ciucasul toamna.
(recunosc ca in privinta asta si eu gresesc fata de multe jurnale de pe site)

Sper sa ne vedem curand... mi-a placut deschiderea si disponibilitatea ta de a sta atat de vorba cu cineva de-abia cunoscut. Carpati.org Multumesc pentru tot!


Marți, 4 octombrie 2011 - 13:27  

grohotis
grohotis

 
13
@hana... eu sunt de parere ca in viata aparentele inseala de cele mai multe ori... in cazul de fata poti intalni jurnale cu fotografii, dar cu text neclar, incoerent, sau invers... din fericire exista si cazuri cand textul si materialul fotografic se imbina intr-un mod placut, se completeaza... eu nu am inca experienta necesara in ceea ce priveste jurnalele... si uneori ma gandesc... la ce sa mai scriu!?
... insa stiu sigur ca prefer situatiile cand aparentele sunt respingatoare si interiorul - neasteptat de frumos...

Legat de cea de-a doua problema... cand eram mica, nu vorbeam mai deloc... iar acum recuperez timpul pierdut in tacere! Carpati.org bineinteles, sunt deschisa si vorbesc mult numai daca am cu cine... cand se gasesc subiecte... nu am nimic de ascuns... in plus, sub masca unui necunoscut se poate ascunde un viitor prieten de nadejde... nu poti sa stii daca nu il bagi in seama, daca nu vorbesti cu el!


Marți, 4 octombrie 2011 - 23:18  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0770 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org