Cautare:
De actualitate

Carpati.org pe Facebook


Doneaza

Calendar

August 2014
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Septembrie 2014
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Hasmasul Mare
Muntii Hasmas

Voluntar in Carpati

Noua aparitie editoriala


Khan Tengri cu bicicleta

Homepage

Lista de discutii

 

Un ceai la Malaiesti (Muntii Bucegi)


Un ceai la Mălăiești


Acest jurnal curpinde descrierea unui traseu interzis iarna, accesibil turiștilor experimentați și alpiniștilor. Este obligatoriu ca o persoană din grup sa cunoască bine traseul și tehnicile de asigurare. Echipamentul obligatoriu trebuie sa cuprindă colțari, coardă, piolet. Cititorii care vor să folosească informațiile de mai jos, o vor face în totalitate pe propria raspundere.


Și dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti… Sau când ți se pune pata pe mers la munte, fie viscol sau ninsoare, zăpezile de altădată pot fi și de mulți metri că nu mai poți fi oprit.Trebuia să fie făcută și tura aceasta, pentru că trebuia să fie musai băut un ceai la Mălăiești.


Oamenii pașnici si normali de la oraș bântuie pe Facebook, adaugând în fiecare zi prieteni de care habar nu au auzit, ori socializează face to face în the club, ascultă zgomote (care muzică?), privesc avizi non-stop la televizor cum încet, dar sigur ne tâmpesc mogulii prin intermediul unei simple cutii vorbitoare și trăiesc palpitant o existență plenară de alergat de colo, colo în virtutea inertiei.


Alții, care se cred (asa zic ei!) mai isteți iau mașina proprietate–mama/tata și bagă viteză la greu pe drumurile ,,țărișoarei’’ asteia hămălite și călărite de vreo 2000 de ani sau evadează din ,,infernul cotidian’’ pe maidanele din preajma marilor/micilor orașe la tradiționalul, neaoșul grătar: fum, mult fum, manele, multe manele, mizerie, multa mizerie după, că așa-i la noi. Distractie, fum, băutură, cool!


Dar, dragă cititorule, mai există o categorie ,,slabă la sfat, mare la stat’’, de oameni ,,nelalocul’’ lor, (zic ei și alții!) cărora simpla enumerare a cuvântului banal ,,munte’’ în vreo colocatie, conversatie, dizertatie, divagatie, peroratie (găsiți voi rima mai departe că eu am obosit!) le produce furnicături pe șira spinării, tensiunea le crește ca prin farmec cu câteva puncte (așa le-o zice?) și brusc, ca într-un S.F. prost regizat, ar vrea să fie teleportați ba pe-o creastă de Crai, ba să ia masa la Suru, o gură de apă de munte de Retezat sau …un ceai la Mălăiești. Din această categorie pe cale de dispariție(?) facem parte și noi, protagoniștii poveștii/turei de azi.


Prognoza vremii pentru acest week-end de aprilie nu e deloc îmbucurătoare, judecați și voi… iată care era prognoza pentru perioada aleasă de noi pentru a pleca în tura din Bucegi.

ACHTUNG, ACHTUNG! Specialiștii de la Administrația Națională de Meteorlogie (A.N.M.) au anunțat că, de la ora 1800 și până mâine, la ora 1500, va fi instituit un cod galben de vânt și precipitații mixte. Temperaturile vor fi mai scăzute decât normalul acestei perioade și vor cădea precipitații sub forma de lapoviță și ninsoare în Transilvania, Moldova și la munte. Vântul va sufla cu viteze de peste 60 de kilometri pe oră, mai ales în estul țării, și de peste 90 de kilometri pe oră la munte.


Ruta aleasă: cabana Gura Dihamului, cabana Poiana Izvoarelor- Poiana Pichetul Roșu-Poiana Bucșoiului-Prepeleac-Șaua Mălăiești-cabana Mălăiești apoi retur prin valea Glăjăriei-cabana Diham-cabana Gura Diham. Totul într-o zi. Ce vedeți rău in asta?


Plecăm de la cabana Gura Dihamului la ora 8 a.m. pe o vreme mohorâtă ce îndeamnă la numărat bani, cine-i are, pe prima porțiune care e destul de neplăcută, mult noroi și dupa vreo 15 minute dăm de prima intersecție –dreapta către cabana Diham, iar stânga către cabana Poiana Izvoarelor. Continuăm spre Poiana Izvoarelor unde ajungem după ce înotăm o oră și jumătate, mai prin noroi, mai prin zăpadă. Cerul e destul de îmbufnat și după pauza de rigoare de la cabana Poiana Izvoarelor, are loc și pierderea inocenței.


/bucegi/r001-002.jpg


O ploaie bacoviană ne ia în primire imediat ce părăsim curtea cabanei, peste gard datorită abundenței zăpezii, și ne însoțește binevoitoare până spre poiana Pichetului Roșu, unde se transform într-o torențială de vară ce ne ridică semne de întrebare, continuăm sau ne retragem spre Diham? Adăpostiți sub un brad schimbăm primele țoale și hotărâm să mergem până în poiana Bucșoiului indiferent de vreme. Astfel încât poza de la Pichetul Roșu are de suferit în claritate. Ne continuăm în tăcere marșul către Mălăiești prin zăpada care e din ce în ce mai amenințătoare, ploile de vineri și cea de astăzi au afânat zăpada precum un șvaițer.


Tot ce (nu)ne-am dorit chiar ni se întâmplă-zăpadă peste tot în bocancii de firmă, în parazăpezi, în pantaloni (ce e drept nu de firmă!). Orice pas se transformă într-o luptă surdă cu zăpada-urme mai vechi ne indicau că alti temerari! trecuseră pe acolo, le mulțumim pentru urme.


/bucegi/r001-003.jpg

Vreme îmbietoare spre Pichetul Roșu

Uneori gravitația ne-o ia înainte și ne afundăm cu totul în zăpadă până la brâu, ieșind precum cei de la S.M.U.R.D. când scot răniții la descarcerări cu chiu cu vai din fiecare mini-crevasă în care ne alunecau picioarele. Vremea însă pare să țină cu noi, s-a făcut senin de-acum, altfel cred că am fi făcut cale întoarsă sau am fi chemat Crucea Rosie cu supradoze de aspirină și paracetamol. Alteori urmele înaintasilor noștri ne susțin greutatea–tind să nu mai inspir când dau de o urmă mai fragilă, ca să nu mai cântărească și aerul vreun gram! și totuși la 3-4 pași orice impingere a piciorului din spate pentru de a păși spre inainte se solda cu o afundare pâna la șold.


Eu, mai zburdalnică și zglobie, partenerul meu mai greu și încet dar sigur spre aceeași țintă, deh! kilogramele în plus și rucsacul voluminos datorită echipamentului. Traversarea Văii Bucșoiului nu ridică probleme de asigurare, urmele ce continuau pe vale ne duc în visare, când îi va veni rândul?, dar Bucșoaia (vedere mirifică spre Diham, Postăvarul și Piatra Mare, toate scăldate de un soare primăvăratic) și Valea Rea-știau ei de ce i-au zis așa- ridică problem tehnice, riscul de a o lua la sănătoasa cu tot cu zăpadă e mare, dar ne menținem fără evenimente majore și trecem și încet, încet ajungem și la Prepeleac, unde facem o pauză de un sendviș și hidratare. Din nou tehnica mi-o ia înainte și aparatul foto îmi cade din mână, așa că pe ultima parte nu prea am parte de poze. Privirea scapă hăt departe și nu știam ce să admir mai repede, stăncile Bucșoiului, Țigăneștiul, acalmia Zărnestiului sau plaiurile domaole ale Baiului. Las sufletul să se umple de bucurie!.


/bucegi/r001-009.jpg

Baiului

/bucegi/r001-006.jpg


Partenerul gândește cu voce tare: de acum cărarea fiind la altitudine și cu expunere nordică sper ca zăpada să fie mai înghețată și în maxim 30 minute să ajungem în șaua Mălăiești, aș! n-avem baftă, pentru a ne menține cât de cât la suprafață călcăm pe lăstarii de arini într-o echilibristică demnă de Nadia… dar suspinele cuprind asistența ratăm prea des bârna (cracă) și extragerea din jungla lăstărișiurilor este anevoioasă, decidem să mergem pe cărare, care cărare? și călcând ca pe ouă, că tot vine Paștele, ajungem la Vâlcelul Îndrăcit cu oarecare emoții. Aici zăpda acoperea totul: lanțurile și podețul, îl abordez mai jos de podețul imaginar îl depășesc cu bine, dar la următoarea scăriță zăpada cedează și picioarele îmi sunt prinse între trepte, na! am comis-o, cum mai ies, am găsit soluția, chem S.M.U.R.D.-ul (partenerul) cu inima cât un purice… știu ce săpuneală o să încasez, nu vă spun, sunt egoistă, o țin pentru mine.


Vâlcelul final ce duce în șa are zăpada semiîntărită și pot face trepte ușor cu vârful bocancului, se abordează pe lângă peretele de stâncă, apoi diagonal printre arini, ajunsă sus trântesc rucsacul mă așez pe el și rămân mută de uimire, totul este mirific. Ajunge și partenerul și facem ședință tehnică pentru abordarea vâlcelor spre cabană. Primul hop, la ieșirea din șa, lângă jandarmul din dreapta vâlcelului ce scapă către poteca din vale, o frumoasă cornișă ne barează calea și iau primele lecții de spargere în siguranță a unei cornișe.


/bucegi/r001-010.jpg

Ținta noastră Cabana Mălăiești

O dăm la vale, dar zăpada este și mai mare, iar înaintarea este o permanent luptă cu menținere la suprafață, la 2-3 pași un picior scapă până la șold… am învățat o nouă tehnică de extragere, mă las pe burtă sau spate în funcție de situație, bat urmă cu genunchii sau brațele, revin la poziția inițială și pot călca pe zăpada cât de cât bătătorită și uite așa ajung la primul văcel ce îmi dă fiori pe sira spinării, avalanșă proaspăt plecată, pe unde să trec în siguranță, mă concentrez, iar gândul că acasă mă așteaptă 2 bucati copii mă impulsionează, trec repede panta, zăpada este tasată și asigur în afara culoarului.


/bucegi/r001-008.jpg

Avalanșă 1

/bucegi/r001-012.jpg

Avalanșa 2

În acest mod depășesc toate vălcelele pe care, spre surprinderea mea, zăpada era plecată, credeam că fiind orientate spre Nord zăpada este stabilă, dar probabil ploaia din ultima vreme a făcut zăpada instabilă. Am ceva probleme la un vâlcel cu ruptură de pantă, există o cruce a unui turist în apropiere, un gând negru mă înfioară : o punem de-un cimitir, trec cu morcovii după mine târâș, am ieșit la liman cu bine și curând ajungem la cabană, unde urmează dezechiparea hainelor ude, reechiparea cu cele uscate, un ceai fierbinte și îmbrățișarea sobei, ce dragă îmi este!, în așteptarea unei supe mult dorite.


Chiar înainte să intrăm în cabană, partenerul meu nu o ia pe pîrtie ci face o ultima incursiune prin nămeți și vrând-nevrând piciorul stâng i se afundă ca într-o cocă în omăt… sudalme și vorbe de duh… de nereprodus. La cabană am socializat cu doi temerari care bătuseră și ei urme cu o seară înainte și care ne felicită pentru timpul reușit de la cabana Gura Diham până la Mălăiești 6 ore! Dar ce 6 ore! Ei facuseră cu o zi înainte de la Poiana Izvoarelor 7 ore!!!


Dupa rehidratare, reacumulare de energii pozitive, de dăm duși pe partea ușoară a turei catre Valea Glăjăriei. Și mergem… și mergem de ne ies ochii din cap ca la broscoi până ajungem la Glăjărie. Spre dreapta sus, arunc un ochi către vâlcelele străbătute mai devreme cu adrenalina la os și abia acum întrezăresc eu pericolul care ne-a urmărit pe sus. Dar vorba aceea, morții cu morții, vii cu vii…


Ajungem la pârâu și începe de acolo Drumul Gologotei Dihamului-o oră de urcat  până la cabana Diham. Aici luăm o scurtă pauză și pornim către punctul de plecare Cabana Gura Diham, unde ajungem dupa 12 ore de tură. A fost extrem de solicitantă tura , dar și frumoasă, palpitantă și greu de descrie în câteva cuvinte. Ne-am încărcat bateriile și abia așteptăm cuminți o altă tură.



Vineri, 13 aprilie 2012 - 11:27 
Afisari: 1,704 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

bolonitata
bolonitata
Caraba
 
1
Frumoasa relatere Carpati.org.
Data o fost 7 Aprilie ? Daca da am fost si eu prin zona, poze:
https://picasaweb.google.com/108338196465919810963/PadinaCruciiSo
lo

Szabi


Vineri, 13 aprilie 2012 - 15:15  

ivraluca
ivraluca

 
2
Da,a fost 7 aprilie...


Vineri, 13 aprilie 2012 - 16:46  

leovit
leovit
Busola
 
3
Frumoos...ref la vreme..mai bine sa ti para rau ca ai plecat de acasa decit ca nai plecat Carpati.org


Sâmbătă, 14 aprilie 2012 - 17:34  

dinac
dinac
Coarda
 
4
Raluca: daca as fi unul din cei trei jurati(Mihai Petre), n-as da nota de trecere acestui jurnal. De ce:
-dezacorduri(disensiuni);
-relatare, gen" fum, mult fum, manele, multe manele, mizerie, multa mizerie", prin care iti"intaresti" fiecare cuvant mentionat anterior, si crede-ma, "zgarie in urechi";
-paragrafe greu de citit si de inteles(3,4,5 si 6);
-lipsa, ori adaugare de litere, la multe cuvinte. Si ma opresc aiciCarpati.org.
Dar, cum nu sunt cel de mai sus(M.P.), apreciez si eu efortul depus de voi, pentru reusita acestui"ceai la Malaiesti"Carpati.org!


Marți, 17 aprilie 2012 - 18:23  

ivraluca
ivraluca

 
5
Trebuia sa existe si un ochi critic!Multumesc!

Sunt abia la inceput pe acest drum!Practice makes perfect!( vorba aceea)


Marți, 17 aprilie 2012 - 21:43  

grizzly_bear
grizzly_bear..
Caraba
 
6
Felicitari pentru tura, redactarea jurnalului a fost insotita de emotiile retraite din acea tura, dovada fiind observatiile lui "dinac" si replica autorului jurnalului.


Miercuri, 18 aprilie 2012 - 00:12  

dinac
dinac
Coarda
 
7
E cea mai buna dovada ca am citit jurnalul cu atentie, si nu printre"randuri".


Miercuri, 18 aprilie 2012 - 11:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0871 secunde

The lyrics that count | ro | fr | es | it | de | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2014) www.carpati.org