Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Arjana
Muntii Cernei-Mehedinti

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Tura Extrema in Bucegi RT 4-5 noiembrie 2006 Busteni - Valea Seaca Dintre Clai (1B) - Braul lui Raducu (1A) - Jepii Mari - Busteni (Muntii Bucegi)

Tura Extrema in Bucegi RT 4-5 noiembrie 2006 Busteni - Valea Seaca Dintre Clai (1B) - Braul lui Raducu (1A) - Jepii Mari - Busteni


Echipa : Andrei, Radu (Griz), Octavian (Octavian67), Eu (lilian_marius)


Multi dintre cei care vor citi acest jurnal , vor ajunge la sfarsitul lecturii sa aiba o impresie foarte proasta si critica asupra mea si asupra colegilor mei de tura; jurnalul de mai jos descrie o tura extrema atat ca durata, conditii atmosferice cat si ca dificultate si expunere a traseului si de accea nu trebuie sa constituie un exemplu demn de urmat de iubitorii muntelui ; NU RECOMAND nimanui sa faca o tura de genul asta in conditiile in care am realizat-o noi;


Multi vor spune ca suntem nebuni ca ne-am bagat la o astfel de tura, multi ne vor critica dar cred ca si multi vor intelege ca iubind muntele, trebuie sa accepti pericolul si ideea ca riscul face parte din regulile jocului, trebuind astfel sa ti-l asumi si ca neexpunandu-te la riscuri nu vei progresa niciodata ci vei ramane pe veci doar un turist ce cutreiera potecile marcate ;


Dar sa o lasam cu ideile filosfice si sa purcedem la descrierea aventurii noastre :


Am plecat sambata dimineata in jurul orei 6 din Bucuresti cu masina - proprietate personala a lui Octavian, cu gandul sa facem Valea Seaca dintre Clai (grad alpin 1B) apoi sa ne continuam drumul pe Braul lui Raducu (grad alpin 1A) pana in Jepii Mari de unde urma sa iesim in platou si de acolo sa ne indreptam spre cabana Caraiman unde urma sa ne odihnim si a doua zi sa coboram in Busteni pe Valea Alba ; dar cum veti vedea mai jos socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ;


Am plecat la munte stiind ca vremea e capricioasa si ca in ultimele 2 zile ninsese si ne gandeam ca s-ar putea sa avem ceva probleme pe parcursul traseului dar am zis " hai s-o facem si pe asta " ; dupa un drum de aproximativ 3 ore am ajuns in Busteni unde incepuse sa ninga cu fulgi mici si desi si era zapada depusa, aproximativ 10-15 centimetri in oras; am parcat masina in dreptul hotelului Silava, si am pornit-o la drum pe traseul marcat cu triunghi albastru - Drumul Urlatorilor (Jepii Mari)



In zare se intrevede Valea Seaca dintre Clai



Ne echipam de plecare



Si am plecat ... (era ora 9 si un sfert)


Inainte de intrarea in traseul Jepii Mari ne intalnim cu un caine care a tinut mortis sa ne urmeze (atat cat a a putut)...



Cu cainele inspre Jepii Mari


Am intrat in traseul Jepii Mari, ne-am scos betele si am inceput sa inaintam prin zapada destul de mare si afanata care tocmai se depusese cu ocazia ninsorii din zilele anterioare - evident urmati de caine



In jurul nostru totul era acoperit de un covor alb de nea


Dupa aproximativ 20 minute am ajuns la " La Gratar" unde am luat o mica pauza pregatindu-ne sa intram in vale (al carei fir se afla in apropiere)



La "La Gratar"


Dupa scurta pauza de la " La Gratar" ne-am continuat drumul pe traseul marcat cu triunghi albastru si in 5 minute am ajuns la intersectia cu firul Vaii Seci dintre Clai (Valea Seaca a Jepilor) - locul este marcat de cativa copaci prabusiti orizontal peste firul vaii - un peisaj nu tocmai ospitalier te intampina de la inceput - copaci rupti, balarii si bolovani ; era ora 9 si 20 de minute



La intrarea in Valea Seaca dintre Clai (9:20)


Dupa ce ne-am strans betele, am inceput sa inaintam pe firul vaii prin zapada si printre bolovani, valea intampinandu-ne inca de la inceput cu un relief accidentat si neprimitor



Primele stanci din firul vaii (9 : 45)



Studiind descrierea traseului preluata din cartea lui Emilian Cristea cu zambetul pe buze - inca


Dupa cativa bolovani si trepte mai mici pe care le-am trecut fara probleme a aparut in fata noastra prima mare saritoare a vaii inalta de 25 de metri (cel putin asa zice Cristea - noi nu am stat sa o masuram) pe care am decis sa o abordam prin dreapta printr-un horn pamantos



In fundal prima mare saritoare a vaii


La baza acestei saritori a trebuit din pacate sa ne despartim de cainele care ne insotise pana aici, acestuia fiindu-i imposibil sa escaladeze hornul din dreapta saritorii - desi a incercat saracu



Andrei uitandu-se inspre hornul pe care trebuia sa evitam noi saritoarea (in partea dreapta a imaginii)


Primul pe horn s-a bagat Radu dar dupa cativa metri s-a dezechilibrat si a alunecat vreo 3 metri spre baza hornului alegandu-se din fericire doar cu sperietura mare; ajuns in capatul de sus al hornului a asigurat coarda pe dupa un copac si astfel noi am putut sa urcam mai usor hornul si am ajuns deasupra marii saritori care privita de sus parea si mai mare ; ne-am continuat drumul prin firul vaii ocolind micile obstacole ce apareau in calea noastra, glumind si fiind inca optimisti ;



Octavian in plina actiune in partea superioara a hornului (10:17)


A urmat o saritoare pe care am abordat-o prin stanga, Radu ducandu-se primul si de asta data dupa care a coborat coarda si dupa ce s-a asigurat ne-a ajutat sa trecem peste saritoare printr-o fisura din stanga la baza careia se afla si un trunchi de copac care servea pe post de scarita ;



In fata se vede saritoarea abordata prin stanga



Abordand saritoarea prin fisura asigurat de Radu (10:55)


A urmat o saritoare pe care am abordat-o pe treptele stancoase din dreapta



Urmatoarea saritoare abordata pe treptele din dreapta ei (11 : 05)



Privind inapoi pe firul vaii dupa trecerea saritorii



Deasupra saritorii la o pauza de tigara


Am continuat sa mergem prin zapada si printre rafale de vant care spulberau zapada chiar din fata noastra ; in curand am ajuns la o noua saritoare pe care am abordat-o prin stanga (si aceasta avea un bustean la baza care inlesnea inaintarea si catararea)



Saritoarea ce a urmat si care a fost abordata prin fisura din stanga



Uitandu-ma la posibilitatile de abordare a saritorii (11 : 30)



Firul vaii in continuarea traseului nostru


Dupa aceast saritoare vremea s-a cam stricat, vantul a inceput sa viscoleasca zapada si sa ne ingreuneze inaintarea ; a urmat o serie de trepte inghetate si cam inclinate, la trecerea carora am avut un pic de problerme si am pierdut ceva timp



Pioletul lui Andrei a fost scos din rucsac pentru a-i inlesni inaintarea pe treptele de gheata (12:38)


Andrei s-a dus primul pe treptele inghetate dupa care a asigurat coarda si am trecut si noi ; in continuare am ajuns la un horn inghetat care se aborda prin dreapta dar datorita stancii inghetate ; nu prea am avut succes in abordare ; eu si Andrei ne-am bagat pe pantele ierboase din stanga, cam inclinate si expuse dar care ni s-au parut mai usor de abordat ; Octavian si Radu s-au dus direct pe horn ;



Impreuna cu Andrei abordand pantele din stanga vaii (1:31)


Pe aceste pante s-a petrecut un alt moment mai delicat, Andrei care se afla in fata mea cu vreo 4 metri a alunecat la un moment dat si l-am vazut efectiv cum trece prin dreapta mea ; am avut reactie, am infipt pioletul in zapada si am resit sa-i prind mana si sa i-o agat de piolet ; am urlat la ceilalti doi sa vina cu coarda deoarece nu puteam sa-l tin prea mult fiind si pe o panta foarte inclinata ; pana la urma s-a rezolvat problema si Andrei s-a ales cu o sperietura zdravana ca si mine de altfel ;



In departare se vede Busteniul



Firul accidentat al vaii strajuit de pantele acoperite de copaci


Continund traseul am ajuns la o saritoare care se putea evita prin stanga printr-un horn foarte ingust in care trebuia sa faci ramonaj ca sa ajungi sus ; am lasat rucsacii jos si ne-am bagat in horn ; mie mi s-a parut destul de usor avand si un fizic mai zvelt si strecurandu-ma cu usurinta in hornul foarte ingust



Andrei in horn evitand saritoarea (2 : 20)


De la aceasta saritoare a inceput partea dificila a vaii in care am ajuns la o prima saritoare imensa cu fereastra care se trecea intrand pe sub aceasta si apoi orientati inapoi se urca pe un trunchi de copac care era lipit de stanca si dupa o portiune de aproximativ un metru (care mie mi s-a parut extrem de dificila deoarece trebuia sa faci o intoarcere la 180 de grade cu picioarele pe acel trunchi alunecos de copac) in care trebuia sa te tragi in maini ieseai deaspra ei ; in fine am trecut si aceasta saritoare si cu ajutorul corzii si ajungand deasupra ei am observat ca imediat a mai aparut una cu acelasi profil in care se intra si se iesea printr-o fereastra deasupra ei de data aceasta fereastra era orientata in fata ; la aceasta saritoare am avut un moment de panica cand incercand sa ma ridic in maini si aflandu-ma pe trunchiul de copac mi-a scapat piciorul in gol si o fractiune de secunda am crezut ca voi cadea vreo cativa metri



Iesirea din saritoarea cu fereastra



Deasupra celei de-a doua saritori (3: 11)



Una din desele rafale de viscol ce ne-au insotit de-a lungul vaii



Firul vaii in continuare (in partea drepta sus se vede Claita)



Octavian marcat de efort si de frig


A urmat o saritoare - si aceasta cu fereastra, numai ca iesirea din ea era in lateral in partea dreapta dupa care se continua pe cateva trepte spalate pana deasupra acesteia ; din fericire odata ajunsi sub saritoare am observat un piton la iesirea din aceasta, am facut o piramida pentru Radu care s-a dus la liber si a trecut coarda prin piton dupa care am trecut si noi



Radu escaladeaza saritoarea prin fereastra (sus se vede si pitonul de siguranta)



Radu a ajuns deasupra saritorii si coboara coarda (4:15)


Dupa ce am trecut si de aceasta saritoare am ajuns in cea mai grea portiune a traseului (unde ma pierdut in jur de 1h si jumatate - 2 h ) si unde ne-a prins inserararea ; un mic horn fara prize de vreo 2-3 metri plin de gheata si pe care efectiv nu te puteai catara ne-a blocat inaintarea (in conditii de vara ar fi fost altceva) ; singura varianta era sa urcam pe o treapta la cam 2 metri deasupra in stanga (treapta foarte expusa si inclinata ) si de acolo inca o treapta pentru a ajunge la o portiune mai plata de unde se putea face asigurare si se putea lasa coarda jos pentru a urca si ceilalti ; au incercat pe rand si Radu si Octavian si Andrei sa se catere pana la treapta intermediara dar datorita lipsei prizelor si stancii partial inghetate nu au reusit - se vedea la orizont o noapte in aceasta vale pe sub vreo saritoare ; am hotarat sa incerc si eu sa ma catar la nivelul treptei aceleia, mi-am dat jos manusile pt mai multa aderenta si dupa cateva clipe de chin am, reusit sa ajung pe treapta inclinata si inghetata; am urlat la colegii mei ca nu pot ramane acolo prea mult asa ca Radu si-a facut curaj si a ajuns si el langa mine dupa care, ajutat de mine care ii asiguram pe rand picioarele s-a catarat o treapta mai sus de unde se putea face asigurare in coarda ; baietii de jos au aruncat coarda ; Radu a reusit sa ma traga langa el dupa care el a urcat si mai sus asigurat in coarda ; ajuns sus am inceput sa tragem rucsacii in 2 etape - prima pana la mine dupa care pana la Radu ; dupa ce am terminat cu rucsacii ; asigurat de Radu am urcat legat in coarda pan la nivelul lui de unde i-am asigurat si pe Andrei si pe Octavian si au urcat si ei ; intre timp s-a intunecat, se facuse din ce in ce mai frig si noi mai aveam de urcat pana in Saua dintre Clai ;


Ne-am pornit frontalele si am continuat sa inaintam prin zapada care devenea din ce in ce mai mare, am intrat intr-un horn inclinat si plin cu zapada unde am inaintat doar prin asigurare in piolet, mie imi inghetasera mainile, manusile mele erau bocna si datorita ghetii se rupsesera in multe locuri, am continuat sa inaintam pe pantele inclinate vazand tot mai aproape capatul vaii ; portiunile finale au fost un chin pentru mine atat psihic cat si fizic tot timpul avand impresia ca o sa alunec si o sa cad cateva zeci de metri in jos in firul vaii ;


Intr-un final am ajuns in Saua dintre Clai - epuizati in jurul orei 9 seara ; aici am luat o pauza de masa, Radu mi-a imprumutat o pereche de manusi de Polartec deoarece ale mele erau de neutilizat, am mancat, am avut inca puterea sa facem glume dupa 12 ore de mers prin aceasta vale dificila - pot spune ; apa nu prea am baut deoarece era inghetata bocna in sticle - am inghitit doar cristale de gheata - bune si alea in lipsa de altceva ;


Odata ajunsi in Saua dintre Clai, pe cer s-a ridicat o ditamai luna plina si astfel am putut vedea niste peisaje care-ti faceau sa ti se zburleasca pielea pe tine ; Imensul Perete cu Flori s-a ivit in spatele nostru, si in stanga noastra Muchia Claitei se ridica impunatoare si semeata ;



Andrei pe ultimele pante ale vaii



Radu si cu mine in Saua dintre Clai



Octavian in Saua dintre Clai infruntand ninsoarea si frigul



Acolo jos era Busteniul


Dupa pauza am hotarat sa o luam pe Braul lui Raducu care se afla la 20 de metri de noi, inspre Jepii Mari - era ora 9.30 ; am inceput traversarea pe brau prin zapada afanata si pante inghetate in unele locuri ; Radu mi-a imprumutat pioletul lui deoarece eu eram foarte panicat de parcurgerea si expunerea acestui brau si am vrut sa ma asigur in piolet ;


Coborarea in firul primei vai am facut-o asigurand coarda pe dupa un copac dupa care Radu si Octavian au luat-o mai in fata miscandu-se mai bine pe pseudopoteca acoperita de zapada, Andrei a ramas cu mine mai in spate sa-mi dea o mana de ajutor la pasajele mai dificile ; am traversat pe rand cele 3 fire ale Comorilor (Claii, de Mijloc si Branei) ne-am oprit la fiecare punct de belvedere sa ne mai tragem sufletul insa nu intarziam prea mult deoarece datorita temperaturii scazute (in jur de -15 grade) inghetam foarte repede si trebuia sa ne miscam ; coborarea in firul vaii Urlatoarea a fost cea mai dificila (cel putin pentru mine) am coborat si am traversat pantele mai mult in genunchi si asigurat in piolet ; ultima panta inspre Jepii Mari am traversat-o cu nerabdarea unui copil care isi asteapta desertul si cand am vazut triunghiul albastru marcat pe copac am stiut ca am scapat - eram in Jepii Mari - calvarul se incheiase ; era ora 1.30 noaptea (am facut pe Braul lui Raducu 4 ore - normal se facea 1.5 ore)


Odata ajunsi pe Jepii Mari coborarea nu ne-a mai pus nici o problema (era ditamai poteca ) desi acoperita de zapada ; dupa aproximativ 3 ore am ajuns la capatul traseului Jepii Mari si cu asta aventura noastra se incheiase - era ora 4.30 duminica dimineata ; petrecusem aproape 20 de ore pe munte, in frig, in viscol prin zapada - dar am reusit sa dovedim muntele si pana la urma cu toate supararile, disperarile, probleme si dificultatile intalnite a fost o tura reusita dar dusa la extrem din toate punctele de vedere;



La capat de drum dupa 20 de ore



Impreuna cu Andrei si Radu la iesire din traseu (3 oameni fericiti)



Obositi dar invingatori


In drum spre Silva am intalnit niste tineri care se chinuiau sa impinga o masina pe soseaua plina de gheata si i-am ajutat sa impinga masina ; am ajuns la Hotel Silva unde aveam masina parcata, ne-am schimbat unii dintre noi, am luat o gura de suc dintr-o sticla ramasa in masina care era si ea partial inghetata dupa care in drum spre Sinaia am gasit un restaurant non-stop unde am servit o ciorba, o omleta si un ceai cald, ne-am incalzit dupa care am pornit spre Bucuresti ; am dormit pana in apropiere de Bucuresti si in jurul orei 10 am ajuns cu bine in Capitala, ne-am despartit de Octavian care trebuia sa conduca pana la Calarasi, ne-am luat ramas bun si ne-am dus pe la casele noastre


Cam asta a fost aventura noastra - cea mai grea tura la care am luat parte, tura care din fericire s-a terminat cu bine datorita tariei de caracter a celor care au participat (in special colegii mei care m-au ajutat in momentele mai grele); oricum ce am facut noi NU ESTE un exemplu demn de urmat si jurnalul acesta a fost pus tocmai pt a trage un semnal de alarma si nu pentru a incuraja iesirile de genul acesta;


Le multumesc colegilor mei pentru efort, pentru ajutor in momentele grele si pentru clipele pe care le-am impartit de-a lungul celor aproape 20 de ore de mers in continuu prin rape, frig, zapada, noapte ; sper sa ne revedem cu bine in ture cat mai curand !!!


VA MULTUMESC !!!



Marți, 7 noiembrie 2006 - 10:12 
Afisari: 1,979 


Postari similare:





Comentariile membrilor (27)

mike
mike
Rucsac
 
1
Ce sa zic Marius...Acasa cand a venit Radu l-am mustrat si inca nu mi-a povestit totul, din jurnalul tau, completat si de poze, am aflat lucruri noi...
Sa stii insa ca pe langa voi, au mai fost altii care se perpeleau in Bucuresti, dovada telefonul lui Andrei care a sunat insistent in ultima parte a vaii...
Cand am vorbit cu Radu si mi-a spus ca abia ati iesit de pe Vale am facut o socotela sumara ca mai aveti minin 2 h pe brau si 2 pe jepi...Ati facut mult mai mult insa pe brau....cam 5 h, noroc totusi ca ati mai facut braul si tu si octavian si radu de curand si ca ati decis, sa iesiti spre jepii mari, varianta ceva mai scurta.
Duminica, seara, cand Andrei a intrat pe mess, a avut un statuss message f sugestiv: Horror, prmit ca nu mai fac! Oare? eu sincer cred ca veti recidiva si inca destul de curand...Totusi daca mai mergi cu vitejii astia, si consideri ca sunt prea aventurosi...mai tempereaza-i!


Marți, 7 noiembrie 2006 - 10:59  

mike
mike
Rucsac
 
2
2. Eu nu o sa am o atitudine nici macar proasta si nici critica despre nici unul dintre voi, pentru ca pe 3 dintre voi ii cunosc f bine si stiu cam cele poate pielea. Totusi traiesc cu speranta ca din aceasta tura ati tras niste invataturi, pretioase....Am incercat sa ii explic lui Radu unde a gresit el (cel putin pe unde m-am priceput) chiar daca el spune ca nu a gresit nicaieri (decat ca ati plecat dimineata in traseu) si ca s-a simtit tot timpul in siguranta...cu unica exceptie, saritoarea la care ati pierdut 2 ore unde la traversarea pe peretele acela cam fara prize a avut un morcov imens cu frunze si cu iepuri cu tot!


Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:06  

andrei
andrei
Busola
 
3
Da. Cred ca nimic nu se potriveste mai bine aici decat: Totul e bine cand se termina cu bine.

Si eu trebuie sa recunosc ca a fost cea mai dura si mai extrema tura in care am participat in ultimii 4 ani, de cand am inceput sa bat mai serios cararile muntilor.

Cred ca, in mare parte, terminarea ei cu bine s-a datorat faptului ca am reusit sa nu dam atentie frigului si viscolului, sa ne asiguram unii pe altii in portiunile expuse (care nu au fost deloc putine), dar mai ales sustinerii reciproce si ajutorarii intre membrii echipei.

Am tras doua sperieturi grozave, o data cand am alunecat pe saritoarea pe care m-a prins Marius, si o data, in ultima portiune a vaii seci, unde panta avea o inclinatie cam de 45 de grade, fiind acoperita de zapada pulver peste smocuri de iarba. La asta din urma, Octavian a coborat cu pioletul la mine, iar urcusul a fost mai aproape de o tura de dry tooling...

Personal, Braul lu Raducu mi-a placut foarte mult, in ciuda expunerii, insa am mers destul de lejer si fara frica, avand pioletul in mana. Coborarea pe Jepii Mari - parca niciodata nu a fost asa frumoasa (deh, eram "scapati"...).

Pe Brau si pe Jepi, am avut parte de o luna plina si un cer senin, mergand destul de mult fara frontale.

In final, felicitari Marius pt RT-ul foarte exact si felicitari pentru deprinderea folosirii pioletului Carpati.org

Sa ne vedem cu bine in tura urmatoare, prieteni!


Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:07  

andrei
andrei
Busola
 
4
Pai greseala imensa a fost a tuturora, pt ca nu ne-am gandit de la inceput: "Ba, daca e inghetzat cum urcam?". Timpul a fost asa de lung, pt ca am stat sa facem asigurari peste tot, in unele locuri chiar mai mult decat era necesar. Dar mai bine mai sigur...

Multe saritori s-ar fi urcat lejer la aderenta, insa stanca era acoperita de o crusta de gheatza care a facut imposibila urcarea...

Ramonajul si urcushul pompieresc pe coarda au fost la ordinea zilei (si a noptii). Dupa ce am ajuns acasa, m-am gandit ca ne-ar fi fost de folos daca foloseam mai des scaritzele pe coarda cum am facut la ultima saritoare cu fereastra, cand a trecut Radu coarda prin piton.

Si da, Mike, probabil o sa recidivam, ca parca nu stam bine acasa fara morcov, insa cu siguranta ne vom gandi de doua ori inainte de a alege traseul Carpati.org

PS: in ultima portiune a vaii, si mai ales dupa lasarea noptii, morcovul avea dimensiuni de baobab.


Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:14  

catalins
catalins

 
5
se pare ca de data asta "Seaca" a cam fost cu gheata si zapada.. ingrediente premergatoare iernii de sta sa vina,anotimp cel putin deocamdata cam nepotrivit pt astfel de ture,cum de altfel s-a vazut si prin alte recente jurnale..
deci sa vina iarna "adevarata" odata Carpati.org


Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:22  

mike
mike
Rucsac
 
6
A si daca voi ati avut chef de glume la iesirea din vale, eu nu! Cand am vb cu Andrei si l-am intrebat unde sunteti si el mi-a zis glumet ca la o tigara, pe munte, mi s-a parut cea mai proasta gluma, sa zica Andrei ce voce suparata/enervata/sictirita/mustratoare aveam...Iar cand l-am mai auzit si pe Radu ca abia iesiti in Braul lui Raducu si am constatat ca ati acut 12 h pe vale, nu v-am vazut cu ochi buni. Bine insa ca voi ati mai avut putere de glume!



Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:24  

andrei
andrei
Busola
 
7
Mike, de cand te stiu eu, nu te-am auzit cu asa o voce... d-asta am incercat sa fac glume... Si, acolo in saua dintre Clai, la cum arata situatia, macar sa nu ne pice moralul, ca atunci chiar era nasol.

N-a fost dracul chiar asa de negru, am fost foarte relaxati Carpati.org (stiu ca tu acasa, probabil nu)


Marți, 7 noiembrie 2006 - 11:43  

vintila
vintila

 
8
Salut isprava voastra, sper sa nu mai aveti parte de asa ceva, ma bucur ca am avut treaba si nu am putut merge cu voi Carpati.org.
Eroul meu este Octavian, dupa 20 de ore de traseu mai conduci 4 pana in Bucuresti si inca vreo 3 pana la Calarasi.......... cand ma fac mare vreau sa ma fac OCTAVIAN.

Hai Numai bine si sa ne vedem sanatosi


Marți, 7 noiembrie 2006 - 13:05  

griz
griz

 
9
Si tine cont ca a fost prima tura in conditii de iarna pentru Octavian , am avut adevarate emotii cand ne-am despartit de el in Bucuresti , bine ca a ajuns cu bine in Calarasi...

Oricum , felicitari pentru un super RT , citindu-l mi-am reamintit momente mai mult sau mai putin interesante, unele dintre ele mai estompandu-se intre timp.

Si sunt de acord cu Andrei , Braul lui Raducu arata SUPERB noaptea pe luna plina dupa zapada proaspat cazuta , nu stiu cand o sa ne mai fie dat sa vedem asa ceva. Si in acelasi timp cand a incetat viscolul pe vale si cand a aparut busteniul luminat undeva la 800 de metri sub noi , in timp ce noi inaintam la frontale si se auzeau in acelasi timp sunetul pioletilor infigandu-se in pamant sau ricosand in stanca iar a fost o priveliste care arata genial... , lucruri care nu se uita.

Se spune ca limita montaniardului e atunci cand incepe frica , si pot spune ca da , mi-a fost frica atunci cand am trecut saritoarea la care am zabovit in total 2 ore, dar pe de alta parte perspectiva unei nopti petrecute sub o stanca la -15 grade si a interminabilelor asigurari pe care ar fi trebuit sa le facem la coborare nu era deloc imbucuratoare. In rest cred ca am inaintat destul de in siguranta , si am avut mare noroc ca nu am gasit zapada inghetata cand am iesit in Braul lui Raducu , sunt FOARTE MULTE pasaje expuse pana la intrarea in jepii mari.

Oricum semnalul e clar , pana cand se aseaza zapada s-a inchis sezonul la vaile alpine.


Marți, 7 noiembrie 2006 - 14:34  

corinache
corinache

 
10
.........ca altfel nu stiam cum sa incep...dar ne intalnim noi, si cam stiu eu cine a fost capu`...cu ceva timp in urma in crai a fost numai "mic copil"..
Acum o inteleg pe Mike cand mi-a spus ca sa nu merg cu voi daca vreti sa mergeti sambatata prin munti...oricum, daca veneam cu voi sambata nu ajungeam pana pe acolo...ma intorceam din timp.
E bine ca ati revenit toti sanatosi inapoi acasa...sper ca ati invatat cele de cuviinta...si mare atentie la
"recidive" pentru ca sansele ca sa se termine tot atat de bine sunt mai mici....si stiti voi vorba aia...
"da` pana cand...caci o data si o data..."...


Marți, 7 noiembrie 2006 - 15:07  

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
11
am doar cateva lucruri sa spun referitor la asta...
imi pare chiar rau ca eu nu am parte de asa ceva, deoarece stau in oradea... departe... si tare as vrea sa imi salte ardenalina ceva mai sus decat pentru....cateva dealuri de aici...
iar ceea ce tine de isprava voastra.....eu va admir ca ati avut puterea sa mai glumiti....si cum zicea andrei....ridica moralu ! ceea ce e esential....
pot doar sa va urez numai bine in continuare !

ah...inca ceva... " trebuie sa accepti pericolul si ideea ca riscul face parte din regulile


Marți, 7 noiembrie 2006 - 15:18  

andrei
andrei
Busola
 
12
Parerea mea, stric personala, este ca nimeni n-ar trebui sa-si doreasca asa ceva... Noi nu am facut tura asta pentru adrenalina, sau pt ca aveam o pofta nebuna de pericol si risc.

Noi suntem si un pic norocoshi, ca am terminat tura fara nici macar o problema, se puteau intampla atatea...

Repet, nu am cautat adrenalina, teribilism sau alte d-astea, noi ne-asteptam ca valea sa nu ne fie atat de potrivnica; o data ce trecusem de primele saritori, nu mai era nici cale de intoarcere...

In concluzie, aseara au fost momente in care ne doream sa fim pe niste dealuri ca cele din Oradea.


Marți, 7 noiembrie 2006 - 16:30  

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
13
bine bine....dealuri intre ghilimele,ca totusi or fi si ei munti chiar daca nu is creste si vai alpine...
si....un pic de adrenalina cauta orice cine se baga in asa ceva Carpati.org
stiu ca nu ati cautat asta, voi doar ati vrut sa iubiti muntele.....inteleg Carpati.org
"un pic norocosi" ? din moment ce zici ca nu era cale de intoarcere....crede'ma ca acolo sus cineva va iubeste mult !
poate nu a fost chiar o tura superba sau frumoasa, dar din pct de vedere al sentimentelor, intamplarilor si concluzilor trase....a fost o tura bogata Carpati.org
numai bine !


Marți, 7 noiembrie 2006 - 18:15  

pinguinul
pinguinul

 
14
Interesant, iata ca nu trebuie sa mergi in Himalaya pt. a gasi aventura, se poate si pe aici, si e mai ieftin.
Felicitari pt. curaj, sper sa am si eu ocazia de a face o tura ca asta.


Marți, 7 noiembrie 2006 - 18:45  

ovidiu
ovidiu
Busola
 
15
Mic sfat(fara suparare):

NU va incumetati pe vai acum IARNA fara echipamentul necesar : coltari, piolet, COARDA, un piton, manusi, APA, haine groase.

Evident, fiecare face ce VREA ..
Ture faine!


Marți, 7 noiembrie 2006 - 19:04  

joan
joan

 
16
am pierdut distractia

data viitoare nu o mai ratez !


Marți, 7 noiembrie 2006 - 20:11  

lilian_marius
lilian_mariu..
Caraba
 
17
pt Ovidiu : Pioleti , COARDA , manusi , apa , haine groase am avut , de coltari nu erau conditii , singura chestie care ne-a lipsit intradevar au fost poate niste pitoane si un ciocan care nu cred ca ar fi scazut durata turei prea mult ; oricum sunt curios cati dintre cei care merg pe vai alpine cara pitoanele si ciocanul dupa ei

Numai bine !!!


Marți, 7 noiembrie 2006 - 21:57  

ovidiu
ovidiu
Busola
 
18
"Mic sfat(fara suparare)" - Carpati.org

Un piton iti poate salva viata in cazul unei retrageri, deci eu zic ca merita sa il cari Carpati.org

Repet.. era un sfat.
Poti sa incerci sa te iei dupa el .. sau poti sa NU .. e alegerea fiecaruia.

Carari cu soare!


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 09:45  

griz
griz

 
19
Nu-ti fa griji , orice sfat e binevenit , dar trebuie sa recunosti ca din lista enumerata de tine numai pitoane si ciocan de batut pitoane ne-a lipsit ( asta nu ca am fi avut constintele tehnice despre felul in care se bate/recupereaza un piton ).

De acea pot spune ca din punct de vedere al echipamentului nu am simtit lipsa vreunei piese ( eventual a unui termos pentru pentru a nu bea inghetata de lamaie - de altfel foarte buna - in loc de apa ). Gresela pe care am facut-o noi a fost ca ne-am bagat pe o vale alpina cu un numar destul de mare de saritori intr-o perioada in care acestea nu se fac , revin la ideea ca pana cand se aseaza zapada in opinia mea sezonul la vai alpine s-a inchis. Oricum tinand cont ca nici unul dintre noi nu mai mersese in perioada asta si in conditiile astea meteo pe o vale alpina cred ca lectia a fost invatata.

Iar pentru cei care spun ca isi doresc sa fi fost acolo prima introducerea din RT lui marius cred ca e mai mult decat inspirata.


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 10:23  

emils
emils

 
20
Salutari , trebuia sa postez si eu un comentariu pentru ca tura voastra nu m-a lasat deloc rece ... dar "experienta " mea nu-mi permite nici sa critic si nici sa elogiez tura voastra ..
Totusi cred ca forta mentala de care ati dat dovada a indulcit mult imaginea destul de terifianta a vaii inghetate , a noptii friguroase sau a braului expus .
Sa ne vedem cu bine


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 10:33  

octavian67
octavian67
Caraba
 
21
Marius, super meserias jurnalul.

Pentru mine a fost o tura super misto, pe bune.
Mi-a placut... la extrem Carpati.org

N-am facut tura ptr. adrenalina si, sincer sa fiu, nici n-as putea zice c-a clocotit adrenalina in mine.

Oricum, e bine ca tura s-a incheiat cu bine si asta se datoreaza, in buna parte, coeziunii echipei.

Au fost si momente de care acum ne aducem aminte zambind, cum ar fi comenzile pt. coarda (sufa, cum i-am zis eu la un moment dat Carpati.org:
- trageeee baaa!
- tensioneaza
- nu-i da drumu' (de ce oare apare si "comanda" asta?)
Si, dintre comenzile "comandantului" de sufa:
- ba, io-i dau drumu'
- ba, io nu mai pot sa te tin
- te scap... Carpati.org

Misto nu? Cu alte cuvinte, oaresice adrenalina...

Cu alte cuvinte... distractie pe cinste (Joan: mare pacat ca-i ratat-o).

Vreau sa va multumesc aici si pentru aprecierile, poate nu neaparat meritate, facute la adresa mea.

Toate cele bune, si sa ne vedem cat mai curand in alte ture pe vai si pe brane.

Hai pa!



Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 11:01  

gchris
gchris

 
22
Pe vai nu se cara de obicei pitoane sau ciocan, dar este bine sa ai la tine niste anouri si 1-2 carabiniere automate sau cu surub. Unii mai intelepti merg si cu vreo 2 friend-uri de marime medie. Coltarii, deja e bine sa-i ai la tine, este de ajuns un strat de 1 mm de geata pe saritoti si le face de netrecut sau te scoate pe fete ceea ce te face sa pierzi timpul aiurea. Mai bine scrasnetul coltarilor pe stanca decat o balaureala aiurea pe fete. Oricum, v-ati miscat foarte greu pentru un asemenea traseu fie el si in conditile astea si asta datorita faptului ca nu ati abordat valea intr-un mod tehnic elegant, e, dar merge si asa. Duce-ti-va peste 2 luni, faceti-o la pioleti si coltari, o sa fie o placere si o sa iesiti in brau in 2 ore, a, ca dupa aceea s-ar putea se va prinda avalansa pe brau, asta nu se pune ca face parte din regulile jocului.


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 12:19  

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
23
Fain, palpitant si mai ales ... totul e bine cand se termina cu bine. Tura asta imi aduce aminte de o tura in Ceahlau acum vreo 6-7 ani cand in loc sa facem dreapta spre Poiana Maicilor am mers inainte-stanga undeva unde ajungeam exact sub Ursarie. Un traseu de 3-4 ore l-am facut in 10 ore innotand prin zapada de 1 metru. A trebuit si noi sa ne intoarcem caci am cam gresit traseul nemarcat la un moment dat. Dar a ramas in mintea mea la capitolul "asa nu prea"(ca sa nu zic asa nu). In rest toate cele bune si carari cu soare.


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 12:51  

spaz_brasov
spaz_brasov

 
24
intradevar o tura faina...eu am fost si am facut seaca dintre clai si hornul cu flori pe data de 28 octombrie 2006. Cunosc bine valea(am fost de 3 ori pe ea) dar doar vara, deci nu stiu cat timp dureaza incursiunea in conditii de iarna,dar totusi mi se pare ca ati facut cam mult, dar e bine ca ati reusit sa ajungeti cu bine. Ar fi fost foarte bine sa aveti o pereche de coltari, dar e ok ca v-ati descurcat si asa. Bravo si Carari cu soare ! Alex


Miercuri, 8 noiembrie 2006 - 21:16  

lenti
lenti

 
25
Nice!
A-ti avut mare noroc... dar am sa-mi permit si eu cateva rautati... baieti... aceasta nu sete o tura de intiere, in primul rand un cunoscator ar stii ca in aceasta perioada a anului vaile alpine sunt facute la mixt... nu se pune problema nici ca pe zapada si nici ca pe stanca... acel mixt accesibil oamenilor care pe langa experienta cunosterii locurilor (vezi prima iesire de iarna a unuia dintre participanti si documentarea la fata locului) mai au si echipament si ma stiu sa faca si o "micuta" catarare in coltari si pioleti pe stanca... dealtfel, seaca dintre clai este o vale alpine scurta si de scoala care se c-am face doar vara... ca deh... iarna, orice montaniard stie ca "te c-am risti" sa intri pe brane... recunosc , am facut-o de nenumarate ori si iarna dar am avut si ceva morcovi... bine ca s-a terminat asa ca nu mai departe de anul trecut salvamontul s-a mai dus de au mai scos pe altii de pe acea vale... felicitari, si este bine ca a-ti postat asemenea tura ca poate m-ai invata cineva... oricum, este al naibi de bine sa ai puterea de a renunta? luati-o ca pe un sfat... prietenii mei stiu de ce...

Lenti


Joi, 9 noiembrie 2006 - 10:53  

eupaul
eupaul
Caraba
 
26
Nu pot sa ma abtin!

Totu-i bine... pana cand se termina o data prost!
Si stiti cu totii ca nu exista foarte prost sau mai putin prost.

Dar, fiecare, deh, cum isi asterne!
Va urez BAFTA si intelepciune!


Sâmbătă, 18 noiembrie 2006 - 15:24  

turambar
turambar

 
27
Felicitari pentru ca a) atzi scapat cu bine si b) (in stransa legatura cu a) ) ca v-ati tzinut cumpatul, ca atzi avut putere atat fizica si mentala si ca nu v-atzi pierdut (capul, cumpatul, poteca).

In rest, ciocane in cap. Atzi fost norocoshi. Iar cat despre comentariile vag / explicit entuziaste si dornice de aventura ale multora de aici, care ii simtzi ca ar fi vrut shi ei sa fi fost acolo, sa impartasheasca din eroism si temeritate, de asemenea ciocane in cap. Muntele omoara. Cel mai mare semn de intzelepciune pe munte este sa shtii cand sa te intorci.

Inca o data, felicitari. Inca o data, ciocane in cap. Nu facetzi ca ei, sau sunt shanse mari sa va pasca urshii si caprele negre Carpati.org

PS: shi noi vroiam sa ne ducem tot cam pe un traseu de-asta saptamana asta shi, vazand vremea, am stat pe curul nostru. Lashitate? Hmmmm....


Luni, 10 septembrie 2007 - 18:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1019 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org