Tura de balaureala prin padurile din jurul Iasiului

Orașul Iași este așezat, la fel ca și Roma antică, pe 7 dealuri, motiv pentru care i se mai spune și "Orasul celor șapte coline".

În trecutul îndepărtat, aceste dealuri erau împădurite, dar au fost defrișate treptat pentru a face loc extinderii orașului. Astfel, spre exemplu, dealul Copoului și-a pierdut pădurea treptat încă de acum vreo două secole - când se ridica clădirea actuală a Universității "Alexandru Ioan Cuza", înființate la 1860, deja existau clădiri pe dealul Copoului. Astăzi pădurea de pe acest deal mai supraviețuiește sub forma a două parcuri foarte îndrăgite de ieșeni - parcul Copoului și parcul Expoziției - , sub forma colecțiilor de arbori și arbuști ai Grădinii Botanice, precum și printr-un rest de pădure la ieșirea din oraș - pădurea de la Breazu.

Alte dealuri au avut o soartă similară. De exemplu, cele dinspre cartierul Tătărași mai păstrează o pădure destul de mică în zona aeroportului și a lacurilor adiacente, numită pădurea Ciric, și căreia în acești ani primarul nostru "mult iubit" i-a rărit și mai mult suprafața, în numele progresului. Ce progres o fi acela în care zonele verzi sunt micșorate și înlocuite cu ciment și asfalt, eu nu pot să înțeleg...

În schimb, dealurile din partea de sud a Iașiului au avut o soartă mai bună, în sensul că pădurea a rezistat pe suprafețe mult mai întinse, până înspre județul Vaslui, și fiind atât de întinsă nu are un singur nume, ci mai multe, după zona la care ne referim: pădurea de la Bârnova - în zona gării/satului Bârnova; pădurea Bucium - în zona platoului Repedea; pădurea Poieni - în preajma satului Poieni, etc.

În această pădure întinsă există și câteva trasee marcate, ceea ce permite iubitorilor de natură din Iași să facă drumeții mai lungi (chiar și de 30-35 Km), dar nu neapărat în linie dreaptă, ci mai degrabă diverse bucle deschise ce au ca puncte de plecare/sosire: gara sau satul Bârnova, platoul Repedea pe care se află releul TV, satul Dobrovăț, popasul Stâna Poieni ș.a.

 

                    *   *   *

 

Duminică, 8 ianuarie 2012, s-a executat, în pas de defilare în formație de 8, o tură de bălăureală prin pădurile ieșene, pe traseul gara Bârnova - marginea satului Dobrovăț - releul de la Repedea.

Din Iași am plecat cu personalul ..., pardon, trenul Regio :) de la ora 7:30, ce ne-a lăsat la 8 fix pe peronul gării Bârnova. De aici am intrat pe traseul TR care urcă întâi prin pădure până la șoseaua nemodernizată ce trece pe lângă cabana firmei Antibiotice, pe lângă care am trecut și noi la ora la care spre răsărit soarele se ridica ușor deasupra pădurii.

În scurt timp am părăsit drumul și am intrat iarăși în pădure, urmând șerpuirile potecii TR, ce merge spre sud oarecum paralel cu șoseaua, până în dreptul satului Poiana cu Cetate.

Vremea era frumoasă, iar covorul de frunze uscate era acoperit de un strat firav de omăt. În prima parte a zilei pământul a rămas înghețat, astfel că plimbarea era o plăcere. Mai târziu însă, sub razele soarelui, omătul și pământul s-au transformat în noroi, astfel că spre finalul zilei vom reuși să ne murdărim serios, după cum veți vedea mai jos.

Am întâlnit în plimbarea noastră și tufe de măceș, iar fructele erau zemoase, numai bune de mâncat, astfel încât unii dintre noi au profitat pentru a-și lua porția de vitamina C.

Aproape de ora 10 am ajuns la o margine de pădure, lângă câmpul de la sud-estul satului Poiana cu Cetate, ocazie pentru a face o scurtă pauză.

După acel scurt răgaz, am intrat din nou în pădure pe traseul TR ce continuă spre sud paralel cu liziera pădurii până în dreptul cantonului silvic Protopopești.

Am uitat să specific faptul că am fost 8+1 = 9 participanți la această tură, al 9-lea fiind și cel mai de seamă, un montaniard care a urcat neînfricat pe cele mai înalte creste din Carpați. Iat-o deci pe Roxy, mascota trupei:

Cunoașteti vorba aceea din popor, despre lupul pus paznic la oi? O exemplificare a ei am întâlnit-o și noi în apropierea  cantonului silvic amintit mai sus - o zonă de pădure puțin cam prea defrișată. :(

 Iată și un copac în care pupăza lui Creangă ar fi găsit vreo câteva locuri de ascunziș. :)

În dreptul acelui canton silvic poteca TR face la stânga și apoi coboară lin prin pădure și se tot duce spre răsărit, printr-o zonă cu pădure tânără și deasă.

Trecem de o intersecție de drumuri forestiere și continuăm tot spre est încă o bucată de drum, înainte ca poteca TR s-o cotească din nou spre sud.

Mai facem câte o poză, ...

... mai admirăm câte un lac glaciar :) , ...

... și astfel ajungem la o cotitură a potecii spre sud, ce ocolește astfel pe curbă de nivel un deal împădurit.

De aici traseul marcat TR o ține tot spre sud, cu mici șerpuiri, coborând lin până la marginea satului Dobrovăț.

Spre est avem perspectivă asupra unei văi și a dealului următor.

Iar dacă privim spre vest, observăm că cineva a uitat felinarul aprins în miezul zilei, ...

... apoi ne dăm seama că făptașul era chiar soarele, ce ne zâmbea printre copaci. :)

Când ajungem în dreptul unei colibe a unchiului Tom, ...

... mai facem o scurtă pauză de realimentare, ...

... și continuăm să înaintăm spre sud, până ajungem la o apă curgătoare.

Traversăm marea, ...

... nu fără a uita să-l imortalizăm pe peliculă foto pe celebrul monstru Moby Dick :) , ...

... și ieșim în câmp, la marginea satului Dobrovăț.

Aici ne așezăm pe iarbă la umbra stejarului secular și scoatem merindele din traistă, adâncindu-ne într-un festin culinar demn de mesele împărătești.

Cea mai încântată de această pauză a fost mascota trupei care, deși călătorise de ceva timp în port-bebe, ...

... nu avusese parte însă de un somn liniștit din cauza hurducăielilor datorate drumului foarte prost pe care am mers până aici - nu (mai) avea nici măcar un petic de asfalt, domnule!!! (Ar muri de invidie primarul nostru dacă ar ști, de mult timp se tot chinuie sărmanul de el să aducă străzile orașului la acest stadiu.)  :)

După acest picnic de jumatate de oră, chiar la miezul zilei pornim înapoi spre Iași pe un traseu mai lung, urmând marcajul CR ce ne va scoate pe platoul de la Repedea abia la apusul soarelui.

Mai întâi traversăm drumul de țară lângă care ne oprisem pentru picnic și apoi o miriște, spre est, intrând din nou în pădure, care ne-a întâmpinat la această oră cu un covor tomnatic de frunze așternute pe jos, fără nuanțe de alb - cel puțin în zonele expuse razelor soarelui (vom întâlni mai încolo și zone mai umbrite, în care stratul fin de nea nu apucase să se topească).

Mergem prin pădure paralel cu liziera ei, iar la un moment dat observăm în depărtare, spre mijlocul satului, turnul îmbrăcat în schele și acoperișul bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ...

... apoi traversăm șoseaua, destul de recent asfaltată, ce leagă Dobrovățul de capitala județului, ...

... și intrăm în traseul propriu-zis marcat cu CR spre platoul Repedea.

Și mergem pe acest traseu, ce coboară lin spre răsărit, pe lângă o pepinieră de brazi, ce au crescut mari și înalți, de nu mai trece pic de lumină printre ei, până ce ajungem la un adăpost de vânătoare, aflat în paragină, motiv să facem o scurtă pauză și câteva poze.

Apoi ne reluăm înaintarea și în scurt timp ajungem la o apă curgătoare, ...

... ce șerpuiește pe fundul unei râpe, adânci și foarte late. Iar apa-i rece și cristalină, exclus s-o traversăm direct, că ne-afundăm pân-la urechi. :)

Vai, ce ne facem frățioare, cum trecem noi apa asta mare? :(

În timp ce ne văitam astfel, inginerii noștri au trecut la acțiune și, într-un timp record, doar cât ai bate din palme (de vreo două ori), au și ridicat (sau, mai bine zis, "aruncat") un nou pod peste apă.

O astfel de măreață ctitorie inginerească se cuvenea onorată ca atare, prin urmare noi, restul beneficiarilor imediați ai noii construcții, ne-am grăbit s-o fotografiem din toate unghiurile, pentru a putea lăsa mărturie posterității despre talentul și hărnicia inginerilor noștri. :)

După traversarea apei urmează imediat traversarea unui drum forestier, un alt prilej să facem poze, ... :)

... după care traseul marcat CR o cotește la dreapta, schimbându-ne direcția de mers spre nord, astfel că de acum vom călători cu soarele la ceafă.

Și mergem astfel pe potecă neîntrerupt spre nord, și tot mergem, și tot mergem, zi de vară până-n seară, ca voinicul din poveste, că-nainte mult mai este, ...

... și ajungem, după o oră, la o răspântie, de unde pornește spre est marcajul BA spre stâna Poieni, ...

... dar noi continuăm neabătuți pe poteca CR, până ce aceasta ajunge într-un drum forestier.

Puțin dezorientați, scoatem repede harta pentru a regăsi direcția de urmat, ...

... și decidem să ținem direcția spre nord pe acest drum auto forestier (D.A.F.), pe care "mergea" cu noi și marcajul CR.

Și mergem noi, și mergem, și ne crăpăm tălpile pe acest forestier, cale de vreo 3 km, până ce vedem în dreapta noastră, în pădure, un enigmatic și tăcut Stonehenge local. :)

Rugul aștepta în centru să fie aprins, mesele și scaunele așteptau tăcute venirea adepților zeiței Diana, pentru ritualul de la miezul nopții de aducere de ofrande zeilor (și, mai ales, unuia în particular - zeului Bacchus), iar țepușele - uneltele de jertfire - își așteptau nemișcate, pe o masă într-un colț, victimele.

Se pare că străvechiul obicei al chiolhanurilor vânătorești, de pe vremea Răposatului, cu care erau deprinși mai-marii zilei, a supraviețuit nealterat până-n zilele noastre. :(

Ne continuăm drumul și ajungem imediat la șoseaua Dobrovăț - Iași, în dreptul unei gospodării izolate (posibil să fie un canton silvic, dată fiind apropierea de locația pregătită pentru ospățul vânătoresc).

După vreo două curbe ajungem într-un punct care oferă o frumoasă perspectivă, privind în zare, printre copaci, asupra releului TV de pe platoul Repedea și asupra orașului Iași.

Putem astfel distinge, în poza de mai jos făcută cu zoom, mai multe repere de seamă ale orașului, cum ar fi Palatul Culturii, clădirile Universității UAIC și a Bibliotecii BCU, hotelul Unirea, turlele Mitropoliei, palatul Regimentului din dealul Copoului sau instalația de nocturnă a stadionului.

Mai continuăm puțin pe șosea, apoi o părăsim, împreună cu marcajul CR, și intrăm pe un drum forestier plin de noroaie, încât ne facem de comandă fără voia noastră.

Drumul coboară lin și decidem să-l părăsim, și o dată cu el și marcajul CR, apucând-o pe nemarcate pe o aproximativ curbă de nivel. De fapt, poteca urmată nu era chiar total nemarcată, ci avea din loc în loc câte un marcaj nestandard - marcajul "bandă-de-plastic-de-culoare-albastră-cu-inscrisuri-albe" - ce fusese "uitat" probabil de organizatorii vreuneia dintre competițiile cicliste ce au avut loc anul trecut prin pădurile de la Bucium. :(

Am continuat astfel să înaintăm spre nord prin pădure și, la un moment dat, am reintrat pe poteca marcată cu CR și BR, urmărind-o spre nord, spre platoul de la Repedea, în timp ce soarele cobora tot mai jos și arunca o lumină roșiatică asupra pădurii.

Chiar pe când soarele se pregătea de culcare, noi ieșeam din pădure la marginea platoului pe care se află releul TV, ...

... și ne opream pentru a face câteva poze cu priveliștea spre asfințit.

Am avut astfel ocazia să deslușim în depărtare, la linia orizontului, silueta inconfundabilă a masivului Ceahlău (după cum se poate observa și în poza de mai jos, făcută la zoom maxim), ceea ce ne-a provocat un dor de ducă spre munte, amintindu-ne prilejurile cu care îi călcasem culmile în anul ce tocmai a trecut.

După ce ne săturăm de făcut poze, ne luăm la revedere de la priveliștea însângerată a apusului de soare și ne grăbim să ajungem în stația de maxi-taxi de la intrarea în satul Păun, unde prindem la timp cursa de ora 17 cu care coborâm în oraș și încheiem astfel o zi minunată petrecută în natură, pe potecile pădurii, de la răsărit și până la apusul soarelui.

 

 

P.S.

Din cauza redimensionarii la 200 KB, calitatea imaginilor a scazut mult. Dacă doriți să lecturați acest raport de tură cu imaginile la calitatea originală, puteți intra pe blogul meu personal și să-l citiți aici: http://hoinarprincarpati.wordpress.com/2012/01/10/tura-de-balaureala-prin-padurile-din-jurul-iasiului-ii/ . Tot acolo veți găsi, la finalul RT-ului, și adresa unui album cu mult mai multe fotografii din această tură.

Duminică, 5 februarie 2012 - 21:53 
Afisari: 457 


vtcris