Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Spectacol in Bucegi - V Gaura - Omu - Padina - Coltii Tapului - Batrana - Simon (Muntii Bucegi)

În Bucegi, pe marcate, mai merg doar din Bran. De pe V Prahovei voi evita să urc multă vreme.

De ani de zile vreau să fac acest traseu și numai nu reușesc.

Îl contactez pe Bogdan, sfătuitorul acestei zone a Bucegiului, îi spun planul meu cu orele estimate și îmi dă undă verde. Mai spectacol decât traseul ales nu există. Super!!!

A venit momentul urcării pe V Gaura. Am ales să urcăm din Șimon căci este mai scurt teoretic. De fapt ajungi mai repede la golul alpin decât din Bran.


Ne-am strâns 4 temerari: Bucur cu Mihaela din Sibiu și eu cu Laurențiu din București.

Prognozele arătau cam urât joi. Multă apă.

Vineri cantitățile de apă au scăzut dramatic. Bancuri de ceață pe alocuri, momente de senin și ceva fulgi de nea.

Era a doua oară când mă pun la acest drum și era să dau înapoi din cauza zăpezii.

Dar de data asta am răzbit, cantitate de apă mare nu va fi, foarte frig nu e, maxim -5 grade iar duminică se anunța senin toată ziua.

Nu am vrut să renunț nici o clipă la tură că nu aveam motive.


Drept urmare sâmbătă dimineață mă văd cu Laurențiu si pornim la drum. Plouă... torențial... După Ploiești se mai oprește dar tot plouă. Știam că nu va dura mult asta și va fi bine.

De la Câmpina încep să se vadă munții. Bun așa.

Tot povestind, am trecut de intersecția spre Pârâul Rece și mi-am dat seama abia în Timiș... cu toate că am oprit la Petrom în Predeal. Dusă eram de dimineață. Laurențiu nu știu ce a avut :)

Ne întoarcem pe calea bună și de la Râșnov se înseninează. Chiar apare soarele. Bucegiul se vedea în toată splendoarea lui.


Ne întâlnim și cu Bucurii, parcăm mașinile înainte de indicatorul cu accesul interzis și ne pregătim de plecare.

Abia așteptam momentul ăsta.

Mergem preț de vreo 15 min pe drum și întâlnim indicatorul TG care ne duce la Cascada Moara Dracului.

Pe copaci sunt afișe cu Atenție Urși. Ne lasă rece treaba asta oricum. Urși sunt peste tot.

Trecem de piatra funerară unde a căzut elicopterul și ne angajăm pe firul apei la deal. Cum a plouat zilele trecute este din belșug.

Intrăm în pădure. Urcuș susținut. Liniște de mormânt. Se aud gâfâielile doar și troncănitul bețelor. Huuu, poc poc.

După prima rundă de urcare susținută ieșim într-o poiană. Numai bine ca să pape Bucurii și să profităm de răgaz.

Apoi intrăm iar în pădure și dăm de primele raze de soare care străbăteau copacii și luminau poteca miraculos.

Bucur spune că e prima dată când vede asta. Acest moment îmi aduce aminte de Ceahlău, de urcarea de la Izvorul Muntelui spre Poiana Maicilor... același fenomen.


Mai urcăm o bucată serioasă și ieșim înntr-o poiană mare de unde se cască pereții văii Gaura. Aici ne intersectăm cu CR și cu TA pe care urma să coborâm mâine.

Ne minunăm, pozăm și pornim mai departe spre Cascadă. Lăsăm rucsacii în drum, căci erau cam grei și mergem să vedem cascada.

Curge ceva apă. Nu alimentăm căci am luat apă de acasă.

În plus nu e foarte cald și nu tre să bem multă apă.

Ne pozăm aici și pornim mai departe.

Spectacolul acum începe. Nu știam unde să mă uit. În fața noastră, dreapta, stânga numai stânci semețe, grandioase de te făceau să te simți ca un purice în mijlocul lor.


Eu am făcut o gafă mare. Nu am încărcat bateria aparatului foto. Avea două liniuțe și credeam că îmi ajunge. Din păcate nu a fost așa. Fiind frig, s-a descărcat repede și din acest moment adios poze.

M-am resemnat... mi-a părut rău că nu pot face poze. Dar am zis că am timp mai mult să admir, să străbat crestele cu ochiul liber, fără obiectiv. Și de aia a ieșit un jurnal fără poze.


Când fiecare se oprea pentru pozat, eu eram cu ochii pe sus să mai descopăr alte minunății ascunse printre stânci.

Poteca devine mai stâncoasă tot în urcuș susținut. Vorba aia, avem de urcat până la 2500 m altitudine de la 750 m.

Dăm de zona cu lanțuri. Sunt dizlocate câteva piroane din stâncă. Primul pas mi s-a părut mai dificil cu rucsacul greu în spate, apoi e lejer.


Începe parcă un pic de ploaie măruntă.

Sună telefonul. Nu răspund. Insistă. Mai sună odată. Mă gândesc că poate se întâmplă ceva acasă. Deschid rucsacul... și surpriză, mă sună soră-mea.

Ea mă sună când e ceva foarte important.

Ce îmi spune? Mă salută de la Aiguille du Midi, Mont Blanc.

Uau... mă bucur mult pentru ea și parcă revăd și eu în minte zona căci poze am văzut destule pe net. Îmi spune că e fain tare. Ea a văzut multe prin Elveția, dar zice că e mai fain decât la Zermatt Matterhorn.

 

Închid telefonul, trecem un vâlcel unde curge apă și începe să ningă. Crestele oricum erau brăzdate cu pudră albă. Le-am văzut de jos.

Mă echipez pentru udeală.


Începe cu fulgi mari, apoi dă în măzăriche și se pune vântul în mișcare mai serios.

Cât am stat să ne echipăm, s-a așternut un strat subțire de zăpadă umedă. Nu trec 15 minute și deja poteca se pierde sub stratul de zăpadă.

Din fericire vizibilitate este.


Îi ponim pe Cristi și echipa care sunt în Retezat. Oare ce fac ei? La ei tot așa o fi?

Urc ghidându-mă de stâlpii de marcaj. Nu mai găsesc poteca decât pe alocuri.

Nu mă îngrijorez atâta vreme cât se vede stâlpul următor.

Ieșim în ultima căldare, înainte de  urcușul final până în creastă.

Aici mă cam simt sleită de puteri. Aș vrea să mănânc dar e prea frig și bate vântul tare. Înghețăm dacă stăm mult pe loc. Numărăm stâlpii până în creastă. Sunt vreo 5 parcă.


De aici încep o agonie cu mine însămi. Nu mai  e mult până în creastă apoi e curbă de nivel până la Omu, plus minus.

Ne oprim la fiecare stâlp. Zăpada e mai mare, ajunge până la glezne și parcă îmi este greu să fac urme și să aștern drum în sus. Mihaela la un moment dat o ia înainte și nu face decât să mă bucure asta. Parcă e mai ușor să merg după urmele ei.

Bate vântul tare și eu îmi continui agonia mea de foame. Mă roade și stomacul. Am mâncat doar 4 felii de pâine cu cașcaval și  șuncă de dimineață. În rest nimic, nici măcar dulce.

Stâlpii trec din ce în ce mai greu și într-un final glorios ajungem în creastă.


Întâlnim indicatorul care coboară la Mălăiești prin Hornul Mare.

Aici avem vânt din față. Îmi aduc aminte de o tură cu Liviu tot la sfârșit de septembrie, când ne-a prins și mai mare viscol... și agonizam toți pe această potecă spre Omu.

Vizibilitatea e redusă cam la 100 m și nu știu cât mai avem. Teoretic știu dar practic mă enervează că nu văd.

Îmi imaginez Bucșoiul, cu Turnurile Țigănești, cu V Mălăiești ce frumos s-ar vedea de aici.

Mai trec ceva stâlpi și eu sunt mai epuizată ca niciodată. Mă pun jos. Bucur se îndură să scoată o pungă de fructe uscate. Mană cerească a fost. Cred că și ceilalți erau obosiți.

Mâncăm toți dar și înghețăm la mâini rău. Nu pot să desfac rucascul să iau mănușile, e prea frig și sunt înghețată. Mergem cu bețele agățate de noi ca să ținem palmele mai la adăpost.

Mai avem puțin... vreo 300 m și ajungem la cabană.


Înghețați bocnă la mâini. 15 minute am stat așa fără să pot face ceva cu ele.

Era 16,30 ceasul.

Bucur comandă ceai la cabană.

Madama zice că tre să plătească. Bucur zice că nu putem să umblăm în rucsaci că suntem înghețați. Madama zice că tre să plătească.

Mihaela își revenise mai repede și a putut scoate banii.

A fost un ceai de tot .... Avea nu știu ce esență în el că îmi venea să vomit după ce l-am băut.

A fost bun că m-a încălzit la mâini.


Deocamdată nu puteam să gândesc ce facem mai departe. Am ignorat anunțul din cabană că nu se mâncă din traistă.

Nu aș mânca din traistă dacă mi-ar da mâncare ca lumea. Decât cabanos prăjit și pure instant, prefer să mânc ce am la mine. E prima dată când fac sanvișuri. Mânc unul în silă și beau multă apă.

Acum pot gândi ce facem.


Ies afară. Ceață și ninge. Poteca spre Bătrâna nu am parcurs-o niciodată. Mi-e teamă să merg spre ea că dacă nu nimeresc pe ceață, nu știam cum e marcată.

Apoi eu cu Bucurii eram uzi la picioare. Ne era un pic groază de frigul de la noapte, căci saci de dormit de iarnă nu avem, nu țin la temperaturi cu minus. Laurențiu era mai echipat.

Duminică aveam drum lung de făcut înapoi, trebuia să ne odihnim bine.


Ce facem?

La Omu nu dorm nici moartă. Mulți întreabă de cazare și madama are locuri.

Merg cu Bucur să întreb la Stația Meteo de vreme și strecor o întrebare de cazare. Nu cazează turiști. Probabil că dacă cunoști oamenii de acolo, se rezolvă. Noi cum nu știm pe nimeni, căutăm altă soluție.


Singura soluție rezonabilă și confortabilă e să mergem spre Babe și să dormim la Ref Salvamont. Drumul îl știu bine și pe ceață, știu că e marcat bine cu stâlpi. Și la o adică suntem pe bulevard.

Echipa agrează ideea. Sun la Claudiu să văd dacă e de serviciu. Avem noroc. Are cameră liberă. Prețul cam piperat, dar sunt condiții de pensiune în cucuieți.


Întreb echipa, sunt deacord să mergem acolo. Anunț că venim.

Mai stăm, mai strângem, Bucur cu Laurențiu se răzgândesc și spun să mergem la Refugiu la Bătrâna.

Mihaela a mai făcut frigul la Țigănești, nu erau cu minus temperaturile... nu agreea ideea. Eu simt că nu e ok să mergem într-acolo. Intuiția nu mă duce acolo.

Mă gândeam și pentru a doua zi. De la Babe te dai jos repede de pe munte, dar de la Bătrâna e altă poveste. Dacă se înrăutățește vremea e mai grav.

Merg pe intuiție și nu mă las înduplecată de băieți.


Pornim spre Babe. Era 17 și ceva. Într-o oră jumate tre să ajungem la refugiu.

Facem o poză de grup și ponim.

Nici nu ajungem la Cerdac că se deschide cerul spre V Prahovei. Se întrevăd frumos Colții Morarului, apoi toată V Cerbului.

Ninsoarea încetează. Zăpadă este, dar e umedă și nu e înghețată. E bună de mers.

Trecem de Cerdac și căscăm ochii și spre V Ialomiței. Norii sunt spre Bătrâna. Noi aici avem vizibiliatate maximă. Mă gândesc că am luat decizia corectă.

Crucea Caraimanului nu am văzut-o. În schimb releul se vede.


Pe la 18,30 ajungem la refugiu. Ne întâmpină Claudiu și intrăm la căldură. Paradis frate.

Ne dezechipăm, punem țoalele și papucii la uscat.

Luăm camera în primire și coborâm la masă.

Bucur ne ospătează cu vișinata pentru gagici, nu e tare deloc dar e aromată foc. Mâncăm și la somn nenică. La 21 eram în vise.

Dar ce vise... că au început stațiile să urle că unii se rătăciseră pe la Piatra Arsă. Și au urlat așa până la 1 noaptea de i-au găsit salvamontiștii.

Apoi am început să aud vântul turbat de afară. Scârțâia refugiul din toate încheieturile. Mă trezea din somn. Și așa am dormit până dimineață. Pe la 6 m-am trezit de-a binelea... dar nu am mișcat... speram să se oprească vântul. Îmi era frică să mă uit afară.


Laurențiu pe la 7 dă ochii pe geam. Mamă ce-i afară! Viscol, nu se vede mai nimic.

Stau liniștită încă, nu avem unde să ne grăbim. Meteo anunță că va fi azi mai senin decât sâmbătă. Precipitații zero.

Pe la 8,30 ies din pat. Tot se auzea vântul turbat. Ceață cât cuprinde.

Coborâm la masă. Mă doare stomacul și îmi dau seama că mă stresează situația. Încotro o luăm?

Vremea nu se anunță catastrofală. Vântul alungă norii, deci ceață deasă nu vom avea permanent.

Iau în calcul varianta coborârii spre Bușteni. Importantă este siguranța... pe jos poți merge și pe lună să recuperezi mașina.

Sper la ridicarea ceții.

Terminăm de mâncat și încă nu sunt hotărâtă.


Claudiu îmi spune să nu coborâm pe V Jepilor că s-ar putea să fie gheață.

Mergem spre Piatra Arsă și apoi Jepii Mari?

Așa facem.

Ne echipăm.

O să coborâm la Babe și vedem cum se prezintă cerul.

Când să ies pe ușă sună telefonul. Dna Cora mă întreabă...  ce faceți sunteți pe la Colții Țapului?

De unde? E viscol!

Ne luăm la revedere și ieșim în vijelie.


Din fericire cerul se înseninează. Vântul bate în rafale, turbat rău. Mai rău decât ieri. Uneori chiar ne împinge câțiva pași.


Ce facem? Mergem spre Padina? Cum e senin, e păcat să nu mergem. Vântul s-o mai domoli el.

Prindem CA spre Padina, drum pe care astă iarnă am vrut să-l parcurgem dar ne-am oprit la stâncării.

Acum puteau vedea și Bucurii de ce ne-am oprit și pe unde ne-am oprit. E bine să mergi vara cu ochi de iarnă pe munte. Te ajută uneori!


Într-o oră și ceva suntem la stația de la telecabină Padina. Facem pauză de dezbrăcat că suntem mai la dos de vânt.

Totul în jurul nostru e senin ca în palmă. Și Babele s-au luminat. Se potrivește prognoza. Bun așa.

Coborâm pe la Peșteră să scurtăm drumul și prindem poteca care urcă în Șaua Strunga. De acolo mai vedem ce facem.

Vedem ciobani pe la cocioabe... oi nu mai erau pe aici.

Soarele ne încălzește frumos, dar e frig.


Pe la 12,30 suntem la Refugiu din șa. A fost susținut urcușul și greuț.

Aici ne latră 3 câini. Era un cioban dar oile nu știu unde erau.

Intrăm în refugiu. Era curățel, cu priciuri de lemn. Nu mai fusesem pe aici până acum.


Luăm prânzul timp în care gândesc ce facem. Ori coborâm în Moeciu, ori pe BR până la Bătrâna, ori spre stânga Colților.

Vremea e bună. Vântul s-a mai domolit. Vizibilitate maximă. Timp avem.

Hai pe BR dacă tot suntem aici.

La 13 și ceva pornim. Urcăm serios ceva vreme. Apoi urmează o curbă de nivel frumoasă. Poți să te uiți în toate părțile că nu ai grija picioarelor.


Vedem Craiul în stânga, vedem V Doamnele cu stânele în dreapta. Se vede Coștila, se văd Babele, Cerdacul și traseul urmat ieri. Trasăm un U întors pe hartă până când îl inchidem la Cascadă.

În stânga noastră avem Colții Țapului. Mă gândesc că tre să vin pe aici să îi văd mai de aproape.


Se aud câinii de la stână, poteca coboară mult, noi ținem cărarea caprelor negre și mergem pe curbă de nivel până la o vale de jnepeni unde consider că trebe să coborâm pe marcaj.


Am văzut pe hartă că înainte de Șaua Bătrâna se urcă ceva dar în așa hal nu m-am așteptat. Vreo 5-6 stâlpi cu genunchii la piept. Ne-a omorât urcarea asta. Vezi urcarea de la distanță și parcă tot speri ca se cască poteca înainte de deal. Dar nu a fost așa.


La Refugiu facem o pauză. Pun niște plasturi la picioare că m-au ros bocancii. Mâncăm ceva și o dăm la vale pe TR. Știam că va fi o coborâre abruptă.


Facem zigzacuri printre stânci. Avem Craiul in frente. Superb. Mă mai opresc să văd orgile de stânci din spatele nostru. O minunăție de traseu. Îți rupi picioarele la coborâre, este și un pic de grohotiș dar merită tot efortul.

Înainte de a ne înscrie în tunelul de jnepeni, ne oprim pentru o pauză de admirat. Fantastic.


Trecem de pădurea de jnepeni și ieșim într-o poiană unde întâlnim indicatorul TA spre poiana din V Gaura. În stânga se merge în Poiana Guțanu.

Tre să trecem pe lângă stână. Erau vaci aici, oi nu. Câinii ne latră. Încercăm să stăm mai departe de ei, dar la un moment dat se reped spre noi. Atunci a fost pe fază ciobanul și a dat din bici de câteva ori și s-au oprit. Mi-a stat inima oricum. Erau mari și mulți, vreo 4-5 dulăi.


Am trecut de asta și poteca urcă ușor pe un drum forestier care se transformă în potecă. Pe aici umblă vacile și tot pământul este scormonit, mlăștinos și alunecos. Ne luptăm o  perioadă cu noroaiele. Din când în când mai ieșim în câte o poieniță și revedem pereții V Gaura.

La 17 și jumătate parcă suntem în poiana cu Moara Dracului.


Facem pauză de tolăneală, căci e soare și nu bate vântul aici.

De aici cunoșteam drumul, căci am urcat ieri pe el.

Am închis cercul aici.

Mă mai uit odată la pereții falnici și intrăm în pădure.


Aici ne mai rupem picioarele pentru ultima oară pe ziua de azi până la drumul forestier.

Atât de mult am urcat? Așa de abrupt?

Genunchiul a început să țipe, l-am sclântit la badminton.


Dăm de forestier unde am văzut o mașină care a trecut de barieră. Apoi de o pereche care erau cu un spray mare în mână pentru urși. Ne-au întrebat dacă i-am văzut. Cică ar fi o ursoaică cu pui.

Ne vedem de drum și la 19,15 suntem la mașini.

Aici ne așteaptă plăcinta cu mere făcută de mama.


Ne luăm la revedere cu mulțumirile de rigoare și plecăm fiecare de unde am venit.


Tot drumul am bârfit cu Laurențiu și au trecut repede orele până la București.

La 22,30 visam stâncile și frumusețile văzute se decantau în suflet până data viitoare, care sper să mai fie pe aici.

Acum după ce am terminat de scris îmi dau seama câtă bogăție spirituală am putut să adun din această plimbare.


Mulțumesc prietenilor pentru încrederea acordată si sper că nu au rămas dezamăgiți de ce au văzut în această lungă drumeție. Febra musculară trece, dar ce e strâns în suflet nu mai trece.


Ne vedem la deal!




Marți, 17 septembrie 2013 - 11:24 
Afisari: 2,806 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Felicitari!Am dat prin jurnal sa vad data, ca pare facuta iarna, tura astaCarpati.org.Dar nici toate verile nu-s la fel!Carpati.org
Inima buna si ture la max!


Marți, 17 septembrie 2013 - 13:21  

felicia
felicia
Coarda
 
2
Tura e facuta in 14-15 sept 2013 Carpati.org
Multumesc si tie la fel!


Marți, 17 septembrie 2013 - 19:15  

zentai
zentai
Coarda
 
3
PS-foarte nostima poza ta de avatar...pare o chiteala de cum sa fie bine ca sa nu fie rau.
Mare mester montaniard e acoloCarpati.org.


Marți, 17 septembrie 2013 - 19:22  

obyy
obyy

 
4
Hmm... si zici ca v-ati gandit si la noi?, pai si noi la voi, sughitam reciproc.
Cu noi vremea nu a fost atat de hard, mai putin pe la L. Bucura. Daca stau bine si ma gandesc voi erati in plin cod galben.


Marți, 17 septembrie 2013 - 20:22  

felicia
felicia
Coarda
 
5
Multumim... nu au fost cantitati mari de apa sambata, spre norocul nostru.
Daca vedeati tot nu mai mergeati a doua oara Carpati.org


Marți, 17 septembrie 2013 - 20:30  

dinac
dinac
Coarda
 
6
Frumos! Am savurat cu zambete, ispravile voastre...Carpati.org


Miercuri, 18 septembrie 2013 - 16:08  

mirciuca47
mirciuca47

 
7
frumoasa valea Gaura am fost si eu de mai multe ori in abruptul Branean al Bucegilor


Miercuri, 18 septembrie 2013 - 17:53  

mirciuca47
mirciuca47

 
8
si foarte frumos si jurnalul


Miercuri, 18 septembrie 2013 - 18:22  

felicia
felicia
Coarda
 
9
Da, Bucegiul e incredibil din Bran... mai ales ca ai sanse sa nu vezi pui de om Carpati.org
Multumesc de citire si comment!


Joi, 19 septembrie 2013 - 08:12  

torpidus
torpidus
Caraba
 
10
Felicitari pentru tura si pentru curajul de a infrunta o vreme asa de rea!
sa auzim de bine!


Joi, 19 septembrie 2013 - 23:21  

felicia
felicia
Coarda
 
11
Adriane multumim, pe data viitoare Carpati.org


Vineri, 20 septembrie 2013 - 08:15  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0749 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org