Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Tutuiatu
Muntii Cheile Dobrogei

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Sarbatoarea Fecioarelor (Muntii Bucegi)

Sau cum am bălăurit-o pe creasta Balaurului



Data: 20-21 septembrie 2008.


Participare: Nicu Posta, Bogdan Toma, Darius Vasile Șerbănescu, Mihai Cernat, Cătălina Posta, Roxana Stăncescu.



Tot plănuiam o tură pentru „Sărbătoarea Fecioarelor” și încă nu eram hotărâți ce vom face. E bine totuși că până la urmă am plecat de acasă. Mașina de Brașov ne lasă pe toți șapte (Mihai, venit din București, s-a urcat din Sinaia) în Bușteni pe la ora 9:00. Un taximetrist grăbit și legănat ne duce rapid până la Gura Dihamului, de unde pornim la drum, fix la 9:30.


Vremea este umedă și destul de rece pentru această perioadă, dar măcar ne așteptam. Urcăm din greu până la cantonul silvic pe poteca nemarcată, dar bine conturată, ajungând aici pe la 10:45. E primul popas mai lung și încep să curgă glumele și bancurile, printre înghițituri de măr cu biscuite sau miere cu lămâie. Dar frigul pișcă și nu putem sta prea mult.


Eu propusesem pentru această tură să urcăm pe Valea Morarului, dar Mihai ne întreabă de ce nu vrem pe Creasta Balaurului. Îi spun ca doar eu am mai făcut acest traseu prin 1992, în rest nimeni nu îl cunoaște. E drept că atunci mi-a făcut o impresie extraordinară, traseul e superb iar vremea și compania au fost de asemenea minunate. Așa că, mai de voie, mai de nevoie, iată-ne pornind spre creastă.



Părăsim în scurt timp Valea Morarului, dar după numai 10 minute regret în sinea mea alegerea făcută. Dar Mihai ne conduce ca un adevărat comandant de oști și parcă nu-mi vine să-i stric bucuria. Dar dușmanii noștri sunt perfizi! Toată vegetația verii, aflată acum în maximă plinătate și splendoare, este acoperită cu un strat drăgălaș de zăpadă proaspătă, lipicioasă și înșelătoare. Oricât încercăm să ne ferim de ea, nu reușim cu nici un chip. Umezeala este omniprezentă. De sus îi dă cu măzăriche, de jos vine țepoșica, păiușul și alte bălării, pe la mijloc ne plesnesc zmeurii plini de fructe (Mihai strigă săracul într-una în față, de frica ursului, că numai caca verde găsim în drum…), apoi încep jnepenii, unduioși, alunecoși, flexibili și plini de promoroacă, iar pe sub hainele noastre se lăfăie inevitabil transpirația. Așa că, urcam stoici, cu hazul de necaz în echilibru instabil.


Îl întreb din când în când pe Mihai dacă e sigur că ăsta-i traseul, cu speranța ascunsă că va zice: hai să ne întoarcem, s-o luăm pe vale… Ți-ai găsit! Merge ca alimentat cu Duracel, găsește poteca, apoi ne chema victorios și nerăbdător. Ajuns pe Țimbal, ne certă demonstrativ și furios că nu-i acordăm încrederea și respectul cuvenit unui comandant de oști atât de încercat în grele lupte cum este el… Atunci hazul nostru nu mai are limite și fiind loc de popas, e clar că începem cu bancurile și nici prin cap nu ne trece să ne grăbim. Dar frigul ne cuprinde iute și dârdâind mărunt pornim din nou la drum, așteptând să dăm de poteca mult promisă. Strângând din dinți îi promitem lui Mihai că-l vom urma fără ezitare în crunta bătălie, până la capătul puterilor.



Urcăm într-una de vreo patru ore și nici grai nu mai am. Am plecat de acasă cu un început de răceală, după o noapte în care abia am reușit să ațipesc un pic spre dimineață. Acum deja mă ustură tot gâtul și nu am putut să mănânc decât o ciocolată, la Bușteni. Sunt tare obosită, mi-e foame, sete, somn și mai ales frig, pentru că picioarele, ude demult, mi-au înghețat de nu le mai simt. Și totuși, nu știu ce mi se întâmplă, aș putea spune că nu prea îmi pasă de toate astea. O liniște interioară nefirească mă face să mă întreb ce-o fi cu mine și dacă nu cumva faptul că acum două zile am împlinit 40 de ani o fi de vină…


La următorul popas, sub stâncă, unde se schimbă unghiul potecii, chiar pe muchie, pe care-l cer imperativ, scot termosul cu cafea fierbinte. Dau pe gât pe nerăsuflate un pahar plin, apoi fac oficiul și pe la ceilalți. Dar nu pot să mănânc din păcate, de frig și pentru că tot vorbesc la telefon. Nu știu cum se face dar sună într-una ca la gară… Printre altele, aflu că la Padina nu prea sunt locuri la cazare. O veste care ne pune pe gânduri, dar care nu ne face să dăm înapoi de la luptă… Așa că pornim mai departe după neînfricatul nostru comandant. Pe măsură ce câștigăm altitudine, se face tot mai frig, iar panta devine mai abruptă. Bătălia cu jnepenii e crâncenă. Doar Mihai și Cătălina poartă mănuși, noi restul păstrăm muniția în rucsac să fi uscată pentru când ajungem la cabană! Din când în când îmi bag degetele în gură să mi le dezmorțesc, dar din păcate nu pot face același lucru și cu picioarele.



La ora 14:15 primesc din nou telefon din Padina. Cu toată insistența, mai mult de șapte locuri nu se găsesc, iar posibilitatea să stăm câte doi în pat e exclusă, noi urma să fim cu toții 13.


În acest timp, Mihai caută de zor poteca, însă fără șanse de reușită.


Uitându-mă înapoi, fac o evaluare sumară a situației: e trecut de miezul zilei, suntem la cel mult 1900 de metri, de vreo jumătate de oră e clar că o bălăurim aiurea pe poteci de capre, în jur e ceață, șansele să ajungem la Omu sunt minime iar resursele noastre aproape la fel. Bogdan nu a mai ieșit de mult la munte și chiar dacă merge destul de timorat și nesigur, nu ar abandona bătălia cu nici un chip; Darius are o încredere atât de necondiționată în fecioarele prezente, încât nici nu i-ar trece prin cap să comenteze ceva; Roxana nu cârtește dar știu că are picioarele bocnă; Cătălina poartă mănușile lui Darius, iar bocancii foarte buni o protejează încă destul de bine. Nicu e cuminte și liniștit, de fapt el a vrut să urce pe Valea Mălăiești și a venit pe aici doar de hatârul meu… În fine, eu sunt cea mai prăpădită și mai obidită pentru că trebuia să-mi iau bocancii de iarnă și sa-mi susțin propunerea inițială. Pe pietre am fi urcat cu totul altfel și probabil am fi răzbit… Așa însă, ne înțelegem din priviri iar Nicu trage concluzia. La 14:30, cu părere de rău dar fără drept de appel, sunăm trâmbița retragerii, cu sau fără voia comandantului, momentan în impas.



Dar bătălia nu s-a încheiat. Retragerea e la fel de solicitantă și bobinez în sus și în jos pentru a-i accelera un pic pe Cătălina și Bogdan. Pe la 16:30 sosim cu efectivul complet în poteca triunghi roșu. Și pentru că cel mai aproape e cabana Diham, iar aici toți ostașii, învinși sau învingători, sunt tratați ca la mama (Oara) acasă, hotărâm să ne adăpostim. Un telefon de confirmare, după care pornim în ritm alert. Într-o jumătate de oră suntem la Pichetul Roșu, iar într-o oră la cabană.


Sus la drum ne așteaptă Marius. Andra îmi sare în brațe, Mihnea mă strigă jumătate ieșit pe geamul mașinii, mama mă privește ca de obicei cu îngrijorare, Violeta îl îmbrățișează lung pe Nicu. În cabană e cald și bine. Aruncăm rapid de pe noi hainele ude, vișinata apare imediat, atmosfera se încălzește. Îmi vine să torc ca o pisică răsfățată, cu picioarele goale, în sfârșit dezghețate, mulțumită că sunt atâția oameni dragi pe lângă mine, bucuroasă că în sală mai sunt și alții pe care nu i-am văzut demult, liniștită să o văd pe Tanti Oara la datorie și candela aprinsă ca întotdeauna în ultimii ani.


Seara mâncăm pește prăjit, bem bere și vedem filmele minunate făcute de Mihai în aventurile lui prin Peru. Dimineață tăiem tortul apoi urmează încordarea și tristețea întoarcerii… Da, toate sunt la locul lor, așa cum trebuie să fie, acum când am 40 de ani.


Ileana Bocanciu – septembrie 2008




Miercuri, 1 octombrie 2008 - 12:50 
Afisari: 1,345 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

felicia
felicia
Coarda
 
1
La multi ani si felicitari pentru jurnal!
De balaurit... cam toti balaurim prin ceata, asa ca... e bine cand se termina totul cu bine Carpati.org


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 13:08  

mike
mike
Rucsac
 
2
Multi ani inainte,frumosi si petrecuti pe munte.


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 19:48  

alexus
alexus
Busola
 
3
Frumoasa povestioara. De ce nu pui niciodata poze ?
La multi ani!


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 20:15  

mvc
mvc
Caraba
 
4
Salut !

Intrucat s-au facut referiri directe (cu o tenta clar ironica !) la persoana mea, am datoria sa fac cateva precizari :

- Alegerea traseului pe Creasta Balaurului s-a facut DE COMUN ACORD ; am discutat atat la baza traseului, cat si in prealabil la telefon.

- in zona SUNT ursi si chiar e o problema pt cine-i surprins ; a se vedea desele incidente produse in Bucegi.

- Pe Timbal tu, Ileana, M-AI PROVOCAT la discutie ! Si nu era vorba de cearta .

- Eu purtam manusi (si aveam si lanterna) pt ca la vremea anuntata era evident c-o sa fie nevoie de manusi. Totodata am oferit o pereche de manusi Roxanei, dar aceasta , ca o leoaica, a refuzat oferta mea .

- Este tendentios spus ca nu gasisem poteca ! Asadar , la momentul cand ati luat decizia sa va intoarceti, noi ne aflam DEJA pe Creasta Balaurului (cam pe la al doilea tanc -pt cunoscatori-).

- Cat despre filmele mele din expeditia mea in Peru, reiterez ca difuzarea in public sau copierea acestora FARA ACORDUL MEU constituie infractiune ! Poate ca suna cam dur, dar cam asa e ...
(Ileana , ai inteles EXACT ce vreau sa zic !)

Amintesc conditiile meteo de la momentul turei : ceata deasa, lapovita apoi ninsoare, zapada depusa semnificativ in special pe Creasta.
Multi ar fi stat sa bea vin fiert (la baza partiei eventual !).

Jurnalul ar fi trebuit sa fie obiectiv, nu sa cada asupra mea vina neparcurgerii acelui traseu la acea data.

Mahnit,
Mihai Cernat


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 21:15  

mvc
mvc
Caraba
 
5
Corect ar fi fost sa se aduca in discutie LIPSA de experienta in domeniul traseelor pe munte (si cand zic "trasee" nu ma refer la a merge la Padina pe drumul de pe Valea Ialomitei !) a majoritatii celor din grup, se stiu ei care !

In conditiile acelea destul de nefavorabile era o problema gasirea exacta a traseului, mai ales ca accesul a devenit tot mai balarios. A sari cu gura pe mine, care ma straduiam (si reuseam) sa gasesc ruta optima constituia cel putin o impolitete, daca nu inconstienta . (dar asta tot de la lipsa de experienta se trage !).

Cum ar fi ca in timp ce la tabla profesorul se straduieste sa expuna o demonstratie dificila (ca mai exista si de-astea, stiti bine cei care ati pus mana pe carte !), unii elevi din clasa (care habar n-au de acea teorema !) sa se apuce sa-l comenteze ... ??

Singura mea vina pe care mi-o recunosc este ca am incercat sa predau "derivatele" unora care de-abia trecusera de "tabla inmultirii".
(Ileana, tu cu gura ta ai zis, te citez: " Mihai, ne-ai SUPRAevaluat...)

Da, asa e !


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 21:27  

mvc
mvc
Caraba
 
6
Imaginea si numele meu au fost evident defaimate si patate cu acest jurnal.

Cine ma cunoaste si a mers cu mine in trasee (exista oameni care pot confirma) STIE ca eu nu las pe nimeni in urma si ca am intotdeauna grija de toti cei din grup, astfel incat sa ajungem cu bine la destinatie.

Conditiile mai delicate fac parte din mersul pe munte. Aici intervine tenacitatea, dar si evaluarea precisa a situtiei. Pana la urma si intoarcerea din traseu este o decizie.
Traseul putea fi continuat, cum de altfel eu o faceam cand voi, FARA sa ma anuntati, ati luat-o inapoi.
Insa trebuiau sa existe oamenii pregatiti...

Intristat, dar obiectiv,
Mihai Cernat


Miercuri, 1 octombrie 2008 - 21:45  

stefalexe
stefalexe
Busola
 
7
Pentru Mihai: Părerea mea personală, este un text echilibrat care nu te pune într-o lumină proastă. Decât dacă te deranjează titulatura de conducător de oști, aprig și neînfricat ! Carpati.org

Pentru Ileana : La mulți ani ! Spor la acțiunile Asociației de Turism Chindia ! Carpati.org


Joi, 2 octombrie 2008 - 00:01  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
8
la multi ani!bine ca sa incheiat cu bine!! Carpati.org) drept dovada tortul a avut ultimul cuvant!!


Joi, 2 octombrie 2008 - 01:06  

gabicolea
gabicolea
Caraba
 
9
@mvc: chiar era nevoie de atatea comentarii si lamuriri??? in public ???
RT-ul este chiar simpatic si nu am sesizat vre-o urma de repros la adresa ta ... :-( ... dar daca te-ai simtit ...o fi fost ceva...
zile senine


Joi, 2 octombrie 2008 - 09:06  

andy79
andy79
Busola
 
10
@Mihai: Sunt in asetimentul lui stefalexe si a lui Gabi. Nici eu nu am simtit nici o urma de repros la adresa dumneavoastra, ba din contra. Mai mult eu zic ca din relatare reiese clar pregatirea mai slaba a participantilor la tura si experienta dumneavoastra superioara.

Ironia din text este clar la adresa autorului ("În fine, eu sunt cea mai prăpădită și mai obidită pentru că trebuia să-mi iau bocancii de iarnă") si fac textul chiar placut de citit si suplineste oarecum lipsa pozelor.

@Ileana: la multi ani si felicitari pentru ca totusi nu ati abandonat decat la limita puterilor. Totusi din jurnal ( nu cunosc situatia reala) si avand in vedere experienta conducatorului de tura cred ca folosind 120% din resurse s-ar fi putut termina tura cu succes (sau ma rog poate a fost mai bine asa)


Joi, 2 octombrie 2008 - 10:59  

ileanachindia
ileanachindi..
Caraba
 
11
Mihai, ce te-a apucat tată? Pentru mine a fost o tură super! Tu chiar nu știi de glumă? Sau nu ai auzit de zicala "Cin' se scuză se acuză..."

Nici nu mi-a trecut prin cap că te vei simți lezat de această povestire... Decât să te superi, prefer să șterg imediat jurnalul. Ți-am zis încă de atunci, nimănui nu i-a trecut prin minte să te învinuiască pe tine de ceva. Doamne ferește, la condițiile care au fost... de ce să te simți tu vinovat pentru că am venit eu cu bocanci Insulated, care s-au udat imediat, de am înghețat tun.

Cât despre lanterne și mănuși te asigur că aveam, chiar dacă am lăsat impresia că nu, pentru a spori farmecul turei, ce naiba nu ne-am născut nici noi ieri, Nicu are mănușile și vara la el (chiar câte două perechi și pentru cei uituci) cât despre mine, nici în Antarctica nu purtam mănuși de se minunau rușii (mi-au dat ei, crezând ca și tine că nu am și le purtam de dragul lor, așa că la următoarea tură, tot de drag, o să-ți port și ție mănușile, numai să-ți treacă supărarea...)

Cât despre filme, aici chiar m-ai lovit! E munca ta și ți-a promis că nu voi da filmele, dar dacă promisiunea mea nu îți este suficientă, te asigur că poți sta liniștit, le-am șters imediat din baza mea de date.

A, și o mică rectificare: ai spus "când voi, FĂRĂ să mă anunțați, ați luat-o înapoi". Amintește-ți te rog, în timp ce tu căutai cea mai bună variantă pentru înaintare, noi am hotărât să ne întoarcem și ți-am cmunicat acest lucru. Cum am fi putut să ne întoarcem FĂRĂ să te anunțăm? Doar eram la câțiva zeci de metri unii de alții. Tu ai fi ieșit cu siguranță sus, poate și noi, dar ce rost avea toată chinuiala când la Padina nu erau locuri?

Ce naiba măi Mihai, atâta supărare pentru un fleac! Da-mi un semn și șterg imediat jurnalul (prin însăși denumirea sa, un jurnal nu are cum să fie obiectiv, nu?)

Iți reamintesc că pe 13 decembrie aniversăm 25 de ani de activitate (apropo de experiență!) și nu acceptăm nici o scuză să nu vii, dar să știi că se lasă cu cef greu și cu dans până dimineață...

Apropo, ce sunt alea derivate? (e singura mea remarcă ironică din acest comentariu, vezi, până la urmă tot nu m-am putut abține...) Pe curând, Ileana


Vineri, 3 octombrie 2008 - 20:29  

creativ
creativ

 
12
Salutare la toata lumea,

Am citit si eu jurnalul pentru ca eram interesat, adica doresc in urmatoarea perioada (2-4 saptamani) sa merg (si pe) la Balaur.
Am impresia ca s-a pornit de la baza traseului cu ceva neantelegeri si Mihai ar fi dorit sa faca traseul cu Creasta Balaurului pana la capat.
Asa ca, sper sa ne auzim in urmatoarea perioada (am sa va anunt daca sunteti interesati !!!), poate chiar toti din acest grup, pentru o tura care ar suna cam asa:
1) Busteni - Babele - Cabana Omu
2) Cab. Omu - Culmea la Balaur - Valea Morarului - Braul Mare al Morarului - Valea Cerbului - Cabana Diham - Busteni
Bineinteles ca mai pot interveni sugestii in stabilirea traseului final (desi eu zic este destul de bine dozat).
Eu l-am mai facut, acum cativa ani in urma (asta ca sa va dau incerdere !!!). recent, anul trecut, am fost numai pe Braul Morarului.

Sa auzim numai de bine,
Petre
P.S. La Multi Ani ! si o viata buna pentru Ileana. Poate ne intalnim in tura prognozata, mai ales ca tot vreau sa va cunosc (pe cei de la Chindia) inainte de "marea aniversare", eu fiind tot din Dambovita.


Luni, 6 octombrie 2008 - 17:03  

ileanachindia
ileanachindi..
Caraba
 
13
Salve Petre
Nu a fost nici o neîntelegere. Eu am propus Valea Morarului, Mihai Creasta Balaurului. În final toți am fost de acord să mergem pe propunerea lui Mihai urmând Creasta Balaurului. Bineînțeles că am fi vrut cu toții să facem traseul până la capăt, dar vremea rea, lipsa echipamentului și faptul ca la Padina nu erau locuri ne-au făcut să ne retragem. Cam asta e tot. Comentariile lui Mihai (din al cărui cerc de prieteni nu mai am onoarea să fac parte) mi se par complet aiurea, dar asta e altă treabă...
Dacă te intersează să facem o tură împreună, cu cea mai mare plăcere, în limita timpului disponibil desigur, dar aniversarea e certă, așa că poate ne vedem atunci. Oricum rămânem deschiși la orice propunere. Mulțumesc petru urări și toate cele bune!
Ileana


Luni, 6 octombrie 2008 - 17:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0850 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org