Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful lui Stan
Muntii Cernei-Mehedinti

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

RT - 26.04-4.05.2008 - Apuseni (Bihor - zona Padiș, Trascău - Cheile Aiudului) (Muntii Bihor - Vladeasa)

Preiau ștafeta de la Mike și continui RT-ul anterior, prezentând și partea a doua a incursiunii noastre în Apuseni.



Cei care au răspuns prezent: Mike (mike), Radu (griz), Oana, Emil (emils), Em' (xemax), Viorica si Octavian (octavian67), Vulturache (Marti) (radmar) și subsemnatul (andrei).

Joi dimineață, ni s-au alăturat Dana, Vali (valentin_c) si Muha (frg).

După ce sâmbătă am făcut o plimbare pe cinste prin cheile Râmețului iar duminică, luni și dimineața zilei de marți au fost dedicate escaladei/alpinismului în zona cheilor Aiudului, am plecat marți pe la prânz spre zona Padiș, strabatând pitoreasca vale a Arieșului.

Spre Padiș se ajunge din localitatea Pietroasa, parcurgând un drum forestier de 22 km, drum destul de bun și în curs de modernizare. Ca opțiuni de campare, ar fi poiana Padiș și poiana Glăvoi. Noi am optat spre a doua, aceasta fiind mai aproape de principalele obiective pe care voiam sa le vedem.

Ajungem seara aproape de lăsarea întunericului în poiana Glăvoi, unde după ce instalăm corturile, pregătim un foc de tabără din lemne ude și ne bucurăm de o altă masă cu arome italienești.

Carpati.org

Miercuri (30.04) dimineața ne trezim de voie, pe la 9, pentru ca la 10 să fim deja plecați. Ne-am propus, pentru astăzi, să vizităm Cetățile Rădesei / Cheile Someșului Cald, adică: Poiana Glăvoi - cab. Padiș - Poiana Vărășoaia - Cetățile Rădesei și retur. O hartă mare:

Carpati.org
(V-am spus că vine o hartă mare)

Carpati.org
(Gata de plecare.)

Carpati.org

Carpati.org

Traseul începe pe marcaj PG/PA (punct galben, punct albastru) cu un urcuș susținut, vreme de 20-25 de minute, după care ieșim într-un mic platou, care, spre marea noastră surpriză și bucurie, era invadat de brândușe.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org
(Nu mișca! Mâinile sus! :D)

Ne dezlipim cu greu și continuăm spre Padiș, depășind mai întâi pe dreapta Vf. Biserica Moțului, iar apoi pe stânga Ponorul Padiș:

Carpati.org
(Ponorul Padiș.)

Ajungem la Padiș după 1h 30min, dar cu o pauză consistentă de fotografiat brândușe. Padișul ni se prezintă destul de dezolant... vechea cabană își pleacă încet capul în fața viluțelor, căsuțelor și a unei construcții impunătoare în curs de construire. Totul arată ca un mare șantier, totul este plin de noroi. Ne felicităm că am ales să campăm la Glăvoi.

Carpati.org

Carpati.org
(O imagine a Padișului pe care am găsit-o cam dezolantă.)

Carpati.org
(Trasee în zonă.)

Nu zăbovim mai mult de 5 minute, căci mai avem în față drum destul. Dacă până aici drumul a fost frumos, de aici noroaiele și zăpada încep să-și facă simțită prezența. De aici continuăm pe marcaj BR/BA (banda rosie, banda albastra), mare parte prin pădure.

Carpati.org

Mai traversăm un râu...

Carpati.org

Apoi ieșim iar într-o poiană pentru a ajunge, la o oră de la plecarea de la Padiș, la cabana Vărășoaia, situată strategic, în poiana omonimă.

Carpati.org
(cabana Vărășoaia.)

De la cabană continuăm pe BR/BA de-a lungul unui drum forestier pentru înca 20-30 de minute, apoi întâlnim un indicator ce ne îndrumă, pe PR (punct rosu), spre cetățile Rădesei, obiectivul nostru. Înviorați de apropierea obiectivului, pornim voinicește și dupa încă 20-30 de minute de mers print pădure și printr-o zăpadă cum nu credeam să fie...

Carpati.org
(Si aici încă era mică zăpada

Carpati.org
(La coadă la coborâre.)

Carpati.org

Ajungem la intrarea în Cetățile Rădesei:

Carpati.org

<"Peștera Cetatea Rădesei începe cu un portal înalt de peste 15 metri, în formă de ciupercă, în care intră pârâul Rădeasa. Peștera este un tunel lung de 212 metri, cu săli de mari dimensiuni și hornuri ce răzbat în tavanul peșterii până la suprafață. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri (avene) lasă să pătrundă în peșteră raze de lumină, creând un decor de teatru. În aval tunelul se continuă cu un canion lung de 50 de metri și foarte îngust, cu pereții spălați de modestul pârâu care coboară în trepte printre bârnele și pietrișul adus aici de apele mari.

Din aval se poate reveni zona portalului pe deasupra peșterii vizitând ferestrele (avenele).

După ieșirea din peșteră și canionul Rădesei, se pătrunde în Poiana Rădesei, un excelent loc de popas. Aici pârâul Rădeasa se unește cu pârâul Feredeului și dau naștere Someșului Cald. Înainte de îngemănare, Feredeul creeazâ o cascadă spectaculoasă de circa trei metri înălțime." (C. POP - Padiș, monografie)

Din nefericire pentru cauza noastră, două porțiuni de gheață țin morțiș să ne încurce planurile (P-aici nu se trece!) neexistând chip să reușim să trecem de ele și să intrăm în peșteră. Dezamăgiți, mai continuăm 100 de metri pe partea stângă, pe deasupra peșterii, vedem câteva "ferestre" spre adâncuri, după care facem cale întoarsă.

Carpati.org

Carpati.org

Trebuie menționat că pe întoarcere, marea majoritate a bocancilor noștri a cedat în fața apelor și a zăpezilor prin care au fost băgați.

După ce trecem de Padiș, spre Glăvoi, Radu îi cooptează pe Oana, Emil, Marti și Em să meargă să vadă "izbucu" (ceea ce avea să devină un laitmotiv al restului turei) - sunt doar 15 minute în plus :D. Iar cum a fost "izbucu" cred că nimeni nu poate explica mai bine decât Emil (poate pune un comentariu :D).

Carpati.org

Noi, ceilalți, care am mers pe drumul scurt, evitând la mustață ploaia ce avea să vină, avem idee ce s-a întâmplat doar din poze:

Carpati.org
(Privirea "I Kill You!!")

Deși anumite lucruri nu sunt foarte clare, cert e că au ajuns la ABC așa:

Carpati.org

Seara s-a consumat sub semnul averselor scurte dar dese, ceea ce ne-a ținut în corturi și ne-a trimis relativ devreme la culcare.

Joi (01.05) mă trezesc cu un cap intrus pe ușa cortului. Până să pun instinctual mâna pe toporișcă, mă dezmeticesc și îl recunosc pe Vali care ajunsese și el în zonă, după o noapte întreagă de condus, alături de Dana și Muha.

Ieșim din corturi, mâncăm, și cum vremea nu se anunța nici bună nici rea, ne hotarâm să plecăm spre Cetățile Ponorului - "fără îndoială cel mai grandios fenomen carstic al României, cunoscut și apreciat în întreaga lume".

Radu face cum face și strânge iar echipă de commando, pentru a le arăta și celor nou-veniți "izbucu". Plecăm așadar pe două fronturi: The Blue Team: Dana, Vali, Vio, Octavian, Mike și cu mine și The Izbucu Team: Radu, Muha, Oana, Em, Marti și Emil. Până la sfârșitul turei, The Blue Team și-a schimbat indicativul în The Wet Team cu puternice tendințe de The Fleașcă Team. Dar să vedem cum s-a întâmplat...

Carpati.org

Carpati.org

Plecăm așadar pe punct albastru spre Cabana Ponor, unde înțelesesem noi că trebuie să ne regrupăm cu The Izbucu Team. Ajunși la cabană, oamenii de bine de acolo ne ispitesc înăuntru, și cum era și păcat și prea devreme să nu intrăm, mai zăbovim circa 45 de minute. Când ne dăm seama ca nu o să mai vină nici un Izbucu Team, ne facem și noi plecați.

Ne întoarcem vreme de 5 minute pe forestierul pe care am ajuns la cabană, până găsim indicatorul de Cetățile Ponorului, unde ne angajăm la o coborâre accentuată, mai întâi prin pădure iar apoi pe zăpadă mare și udă, stânci alunecoase și desigur ploaie. Zdravănă.

Carpati.org
(Dana.)

Carpati.org
(Vali.)

Carpati.org

Carpati.org

Stăm doar cât să facem o poză uriașului portal de 74 de metri și, fără să realizăm că am intrat deja în Dolina 1, ne găsim adăpost de ploaie sub o surplombă a unuia dintre uriașii pereți ce ne înconjurau.

Carpati.org

Carpati.org
(Le Portal.)

După ce ploaia se oprește, traversăm mai departe în Dolina 3 și urcăm apoi preț de 20-25 de minute printr-o zăpadă în care adesea ne afundam până la brâu.

Ajungem într-o mică șa împădurită, unde un indicator ne îndrumă in dreapta spre Balcoane și în stânga înapoi spre poiana Glăvoi. Aici mă despart de echipa mea, care alege să se întoarcă spre corturi, eu încercând să văd cum stă treaba cu balcoanele.

Carpati.org

Preț de 5 minute urmez poteca, foarte bine marcată, ca de altfel întregul circuit al Balcoanelor, cu PA (punct albastru). Soarele iese și el dintre nori zvântând pădurea umedă.

Carpati.org

Carpati.org

Pe neașteptate, poteca îmi scoate în cale primul Balcon, chiar lângă o inscripție care mă atenționa că balcoanele sunt destul de deteriorate și că dacă urc, urc pe barba mea. Cum de barbă nu duceam lipsă, urc, dezvaluindu-mi-se în față interiorul adânc și abrupt dar extrem de spectaculos al Dolinei 3. Undeva jos de tot, disting urmele prin zăpadă, pe unde venisem.

Carpati.org
(Dolina 3)

Admir vreme de câteva minute bune panorama, încercând să fac câteva poze, însă măreția, la propriu, a stâncilor nu intra nicicum în cadru.

Plec încântat mai departe, știind doar că mai urmează încă 3 balcoane. Imediat apare al doilea, de unde pot admira dintr-un alt unghi aceeași dolină. Poteca bine conturată, mă scoate și la ultimele două, de unde se poate vedea în Dolina 2.

Carpati.org
(Dolina 2 - un aven circular de 200 m adâncime)

Carpati.org

După ce îmi fac pofta de privit și de fotografiat, țin în continuare poteca, pe curbă de nivel pentru 10 minute, de-a lungul V.Cetății când recunosc pe malul opus voci - The Blue/Wet/Fleașcă Team. Mă regrupez alături de ei la intersecția potecii cu drumul forestier dintre cabana Ponor și Glăvoi, și pornim spre corturi.

În poiana Glăvoi, lume multă venise spre a se bucura de 1 Mai. Cum soarele tocmai își făcea de cap, pun și eu la uscat tot ce aveam ud și ne așezăm cu toții la o mare masă câmpenească. Dacă tot e 1 mai...

Carpati.org
(Glăvoi Advanced Base Camp)

Carpati.org
(La restaurant.)

Spre seară, două ploi scurte ne alungă în cortul (transformat ad-hoc în ABC) lui Em, unde serbăm pe Emil, care în această zi muncitorească își mai adaugă un an :).

Carpati.org

(La disco-bar.)

Mai târziu reușim să facem totuși un foc strașnic, la care Radu ne face iar o mămăligă, față de care ne facem datoria de a o termina urgent.

Carpati.org
(Adaos de oxigen în reacția chimică... arzi focule, arzi :D)

Din colecția rețetele lumii, astăzi vă prezentăm mămăligă: :D

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org
("Ia gustă, vezi, e gata?"))

Carpati.org
(Inginerește corect, trebuia să mai guste cineva și apoi să facem media...)

Carpati.org
(Elementele surpriza.)

Ziua se termină tarziu, cu povești în jurul focului...

Carpati.org

Carpati.org

Vineri (02.05) dimineața, la ieșirea din corturi, vremea ni se prezintă sub orice critică, așa că renunțăm la planul inițial de a sta in zonă până duminică și terminăm de strâns corturile chiar în momentul în care se dezlănțuie și ploaia.

Prognoza meteo fiind destul de sumbră, cel puțin pentru ziua de vineri, încercăm să ne adaptăm situației așa că ne hotărâm să mergem iar in Cheile Aiudului pentru încă o perioadă de cățărare. Pe drum însă, ne oprim să vizităm Peștera Urșilor (una din cele 14 Peșteri ale Urșilor din România) pe modelul dacă afară plouă, noi nu stăm degeaba.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Un indicator mare ne îndreaptă spre peștera amintită, trecând mai întâi prin satul Chișcău.

Taxa de intrare: 10 lei.
Taxa foto: 15 lei.
Taxa video: 25 lei.

Peștera poate fi vizitată tot timpul anului, între orele 10-17 zilnic, mai puțin în zilele de luni.

Temperatura în peșteră este constantă tot timpul anului (10 grade C) iar umiditatea nu scade sub 97%. Peștera are două nivele, dintre care doar primul (847 m lungime), este deschisă publicului, cel de-al doilea (700 m, cu albastru pe harta de mai jos) fiind declarat rezervație științifică. Foarte frumos amenajată și foarte bine organizată în scopul vizitării, în ciuda publicului extrem de numeros prezent, peștera ni se prezintă destul de impresionantă.

Carpati.org
(Peștera Urșilor - 1,5 km în interiorul muntelui.)

Carpati.org
(Prin galeria oaselor.)

Carpati.org
(Puzzle-ul ăsta de mai sus a fost un urs mai acu 20.000 de ani.)

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org
(Se vor uni peste vreo 100 de ani.)

Carpati.org
(Ursus spelaeus.)

Ursul de peșteră, considerat a fi dispărut cu 15-20.000 de ani în urmă. Urșii ăștia ajungeau pînă la 3 metri înălțime și o tonă în greutate și erau omnivori. Scheletul este al unei ursoaice.

Sâmbătă (03.05) organizăm o echipă pentru cocoț în Râmetea (colții Trascăului): Mike, Radu, Oana, Em, Emil și cu mine. Auzisem noi că acolo ar fi niște trasee foarte frumoase și de nasul nostru ca dificultate așa că nu ne puteam permite să ratăm ocazia. Detalii despre zona de cățărare se găsesc aici: http://amunteanu.go.ro/coltii_trascaului.htm

Carpati.org

Carpati.org
(Râmetea văzută de la trasee.)

Peretele are orientare sudică, așa că beneficiem din plin de soare, dar și de un vânt puternic. Traseele sunt cu adevărat frumoase, stânca extrem de aderentă cu prize plăcute, așa că ne desfășurăm în voie.

Carpati.org

Carpati.org

(Bucuria cățărării.)

Carpati.org

Am luat traseele în ordine, începând cu Doris, un 4+ ușor, continuând apoi cu un Hip-Hop (6-), Guru (6) și Linx (6), iar mai în dreapta Ambush (6), un traseu cu un pas foarte interesant la final, ușor surplombat, te face să te simți... ambuscat.

Carpati.org
(Pasul interesant din Ambuscadă.)

Carpati.org
(Em', fericit că a trecut pasul, dezechipează traseul.))

Carpati.org

Mutăm apoi atelierul 50 de metri mai sus pentru Lambda (6) și Tuk-Tuk (6-), trasee care au a doua jumătate comună, Lambda fiind doar o intrare în diagonală față de Tuk-Tuk, din această cauză existând o posibilitate de pendulare liberă în cazul unei căderi.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Mai departe, Radu crește gradul traseelor punând o manșă pe un 7-, traseu pe care doar Oana și Emil au mai reușit să-l facă, noi restul rezumându-ne la a ne accepta limitele

Carpati.org

Carpati.org

Ultimele 3 trasee au fost Cega (un 6+ în care numele traseului descrie foarte bine aspectul prizelor), Muchia Tisei (5 - cu câteva prize instabile la intrare) și Ikebana (5+, ușor înierbat).

Deja oboseala din mâini și picioare își spune cuvîntul, așa că decidem să ne întoarcem la tabără. Seara un ultim foc de adio și ultimele povești.

Carpati.org
(Pinguin style :D)

Carpati.org
(The pinguin way.)

Carpati.org
(Reverse pinguin way.)

Duminică (04.05) ne trezim dis de dimineață pentru a ridica ancora, facem bagajele, ne luăm la revedere de la cei care încă erau somnoroși și plecăm spre București.

Carpati.org

Carpati.org
(Emil luându-și la revedere de la broscuța MSR.)


Carpati.org
(De la prea mult întins după prize... :)) )

Concluzii de final:

1. Apusenii au un mare potențial de vizitat, mare păcat că sunt așa departe de București. Sau noi de ei.

2. Nu ne-am ales bine perioada de vizitare, ar fi fost mai bine cu siguranță când este ceva mai uscat.

3. Trascăul are atâtea zone pentru escaladă/alpinism absolut minunate încât nu văd cum cineva ar putea susține contrariul.

4. În ciuda prezenței din belșug a apei sub diverse forme și în diverse locuri (inclusiv în bocanci), cred că asta a fost cea mai frumoasă tură pe anul acesta.

5. Nici o brândușă nu a fost rănită în drumul spre Padiș.

6. Emil are cele mai tari poze :D

7. Dacă nu știți cum au murit Adam și Eva, contactați pe privat user-ul radmar și veți afla.



Miercuri, 14 mai 2008 - 12:05 
Afisari: 17,458 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

alina-maria
alina-maria
Caraba
 
1
LA MULTI ANI EMIL, tot asa sa te sarbatoresti Carpati.org

Felicitari pinguinilor deveniti in sfarsit si speologi Carpati.org
frumoase fotografii, destul de tari si pozele lui Marti, asistent la ceaunul de mamaliga Carpati.org... mi-a placut si pictorialul lui Radu...

...hm, si eu as zice ca a fost cea mai faina tura in care n-am fost pe anul asta...
Tuturor, vreme buna si distractie frumoasa in we!


Miercuri, 14 mai 2008 - 07:11  

oneshot
oneshot
Caraba
 
2
Frumoasa tura Frumos RT dar ai o greseala acea stalagmita cu acea stalactita se vor uni in 200 de mii de ani , un centimetru cub de calcit se depune in 20 de ani Carpati.org .... Numai bine.


Miercuri, 14 mai 2008 - 07:38  

andrei
andrei
Busola
 
3
atunci ar însemna că distanța dintre stalactită și stalagmită este de... 100 de metri Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 08:47  

kya
kya
Coarda
 
4
Măi, ce tură frumoasă! Bine că e postată în două episoade. Am înghițit mai greu amarul că nu am fost și eu pe acolo. Dar munții sunt tot acolo și pinguinii, de asemenea, vor mai bântui ceva vreme prin Carpați...

Îmi pare tare bine de Vali că încă e în perioada de creștere. N-aș fi zis! Dar să ia multe vitamine și calciu ca să nu aibă probleme. Abia aștept să vad ce mare s-a făcut Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 09:00  

griz
griz

 
5
Sunt de acord cu andrei cand a zis ca a fost cea mai faina tura pe anul asta, au fost noua zile care au trecut incredibil de repede si in care am facut o groaza de lucruri care din care mai variate....

Si acum la mentiuni:

-marti arata genial in pozele in care faceam mamaliga, poze de profil ce sa mai.
-sarumana andreiu pentru pozele de pe guru, in sfarsit am si eu cateva poze mai acatarii catarandu-maCarpati.org
-multumiri pentru "The Izbuc Team" pentru ca nu m-au aruncat in parau cand au vazut ca trebuie sa-l treaca, de fapt pentru noi trecerea paraului de dupa izbuc a fost clar momentul psihologic al tureiCarpati.org
-cetatea de la coltesti e chiar fain de vizitat, are un aer aparte fosta cetate napadita de ierburi si de vegetatie


Una peste alta nu pot sa sper la cat mai multe ture de genul astaCarpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 09:19  

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
6
intr-adevar un rt superb, de mult nu am mai citit asa un rt sustinut cu asa poze !

portalul cetatilor cu ceata este bestiala ! nu am mai vazut asa poza...

apusenii au un foarte mare potential, insa pacat de mai multe lucruri: cand e perioada buna de vizitat e plin de pantofari, se va construi statiunea deci iarasi pantofari (reveniti cat mai puteti inca), nu e permisa camparea oriunde asa ca esti nevoit sa campezi la imbulzeala, etc...

acuma ca am vazut poze din pestera ursilor va asigur ca inafara de acel urs pus in scop turistic NU exista nici o diferenta fata de pesterile simple care le'am vazut eu prin padurea craiului... ah,ba ! nu sunt scrisi peretii...

mi'a parut bine sa citesc un rt (defapt 2 cu al lui mike cu tot) si sa vad poze de "acasa" de l mine, aici pe carpati, nepostate de mine Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 09:30  

mike
mike
Rucsac
 
7
Ai uitat sa spui de fleosc -fleosc, s-au i-ai lasat onoarea lui EMIL....FLEOSCA FLEOSCA a fost mottolul turei, si daca o zic eu care am iesit cea mai uscata la picioare e ceva...
Apoi sa nu il uitam pe Em cu parazapezile din dotare....
Si pe Dana care a fost o adevarata eroina prin zapezile de la cetatile ponorului Carpati.org
Si ma incearca o mare urma de tristete cand ma gandesc ca asa multe zile, si asa o desprindere totala de cotidian nu voi mai prinde decat la vara....


Miercuri, 14 mai 2008 - 10:36  

andrei
andrei
Busola
 
8
Acum la mine se văd bine diacriticele atât pe IE 6.0 (cu encoding Central European) cât și pe Mozilla.


Miercuri, 14 mai 2008 - 12:11  

emils
emils

 
9
Super rt Andreiule, ca sa zic asa pe masura turei Carpati.org
As dori sa lamuresc un lucru ...
Eu nu vazusem nici un izbuc in viata mea, si nu stiu eu de ce ma gandeam k este ceva absolut fenomenal ... Eu credeam k voi vedea apa "izbuc"nind in sus dintr-o gaura ,,, Asa k atunci cand a propus Radu sa mai lungim un pic tura pana la izbuc am zis wtf ma bag .
Si mai fratilor , cand am ajuns era o baltocutza sub un perete din care se scurgea apa .... si ploua torential, si aveam lemnele in spate, si eram uzi la piciore si degerati de vre-o 4 ore, si raul involburat mai arunca cativa stropi pe noi, iar stancile ude...Ma rog .... era o atmosfera feerica.
Hai k am vazut si izbucul ... si deja ma uitam cu ingrijorare pe unde trecem raul ala mare ,... dar nu prea vedem nici un podet . Il intreb pe Radu si el cica trebuie sa-l trecem prin apa ... Eu ma gandesc ca el a glumit si nu ma impacientez pana cand vad k Oana si Radu se descalta si incep sa o ia chiar prin rau.
Am ramas pe celalalt mal, clipind des cu ochii mari si umezi si cu un "i kill you " Radule prins in coltul gurii ...
M-am resemnat, m-am descaltat si am plecat , si era o apa rece .. k desi apa era pana aproape de genunchi vorba lui Em iti venea sa te asezi pe burta sa te ineci si sa uiti de necaz.
In cazul in care ajungeti in perioada asta in poiana Glavoi , va rog sa nu ratati izbucul k nu veti regretaCarpati.org
Au fost zile frumoase alaturi de prieteni minunati
Sa ne vedem cu bine.


Miercuri, 14 mai 2008 - 12:24  

radmar
radmar
(admin)

 
10
Mda, iar adevaraciuni de jurnale. Asteptarea a meritat. Iar de comentat, deja s-a zis mai sus. Si partea lui Emil are farmecul ei, pe care The Izbuc Team il stie cel mai bine Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 13:11  

oneshot
oneshot
Caraba
 
11
probabil ca este vorba despre alte stalagmite si stalagtite dar vreau sa mai adaug ceva oasele scheletului acela de urs reconstituit nu provin de la un singur urs ci de la mai multi dar mai exista unu jos in rezervatie care este complet si foarte bine pastrat


Miercuri, 14 mai 2008 - 13:27  

nmm
nmm

 
12
frumoasa turaCarpati.org acum cand am vazut corturile msr mi-am amintit ca le-am vazut campate in cheile aiudului sambata pe la ora 13, eu si pritena mea am fost in zona mai precis in satul izvoarele. super tura voastra si noua ne-a placut mult zona.


Miercuri, 14 mai 2008 - 17:41  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
13
As vrea sa stiu cine sunt personajele din poza nr.5 care-si arata pectoralii parosi Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:18  

mike
mike
Rucsac
 
14
Sunt marti si prietenul lui em Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:45  

radmar
radmar
(admin)

 
15
@domnu Mihaiu: erau unii de la o firma de Gore-Tex-Naturel, dar nu-i cunoastem, insa am inteles ca s-au facut valuri cu acea campanie Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:50  

kya
kya
Coarda
 
16
@marti: dupa cum afirma mihai, erau mai mult un merinos decat gore Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:53  

radmar
radmar
(admin)

 
17
@Kya: da de unde... Ati mai vazut merinos blond?


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:55  

kya
kya
Coarda
 
18
dar ce? pectorali... si inca parosi... crezi ca am vazut in pozele alea cu tine? Carpati.org


Miercuri, 14 mai 2008 - 20:58  

xemax
xemax

 
19
Domn'le! da' ce curiozitati bolnavicioase are unii (nu dam nume, ca s-ar putea supara, spre exempul: domnul mihai, doamna kya precum si altii)! Carpati.org

In caz ca va intrebati si de ce nu avem parazapezi, asta pentru faptu' ca desi avem in dotare nadragi de ape adanci, totusi ei sunt prevazuti prin constructie cu parazapezi interioare! (sic Carpati.org )

Ca membru al legendarei de acum "The Izbuc Team", dati-mi voie sa-mi prezint in randurile de mai jos si versiunea mea asupra expeditiei.

Totul incepe pe drumul de intoarcere, in poiana .... aaa! In poiana, Radu propune sa ne abatem pana la izbuc si sa vedem si lacul in care apa izbucnita din izbuc se infiltreaza iarasi in pamant. O parte acceptam fara rezerve, Emil intreaba cam cat o sa dureze in plus acest drum.

Primeste un rasupuns care ulterior v-a deveni celebru: "Pai, cins'pe, douazeci de minute!" Pe cei inca nehotarati, abordarea matematica a lui Andrei i-a lamurit instantaneu:

Citez din memorie... cu aproximatie Carpati.org :
Andrei: "Bah! Locul asta, izbuchu si Glavoiul foarmeaza un triunghi! De aici la corturi (Glavoi) - o latura! De aici pana la izbuc si pe urma la corturi - doua laturi! CLAR?"

So, in momentul ala a luat nastere celebra "The Izbuc Team"!

Dupa ce ne'am despartit de echipa comoda, ne-am hotarat ca trebuie sa strangem lemne cat mai suntem in padure iar lemnele sunt la discretie si asa am reusit sa strangem lemne taman din mijlocul padurii. Am constientizat asta abea dupa ce am inceput sa caram la ele si padurea nu se mai termina Carpati.org.

In timp ce strangeam cazaturi din padure si am alunecat toti pe aceiasi lespede de piatra, spre amuzamentul lui Emil care remarcase asta, incepe sa ploua, la inceput mai timid pe urma din ce in ce mai tare pana ne'am trezit in mijlocul unei ploi sanatoase de vara.

Oana, Emil si Radu si-au incarcat omeneste rucsacii, io am vrut sa arat lumii cat de tapinar pot fi si m-am apucat sa tarai dupa mine mai multe crengi de fag intocmai ca un veritabil TAF. Ma vede si Marti, evident ca nu putea ramane mai prejos si nu sti de unde naiba face rost, da' apare cu un trunchi de brad de o schioapa in diametru si lung de vreo cativa metri.

Toate astea pe fondul ploii care devenea din ce in ce mai puternica si crezand ca dupa urmatorul colt o sa apara Glavoiul. Fara sa fie rostita s-a dat comanda: "Scapa cine poate!" Carpati.org

Pe Oana, Emil si Radu i-am vazut cum dispar inaintea mea pe poteca care devenise un drum forestier, pe Marti l-am depasit dupa ce m-a "coafat" cerandu-mi cureaua din chinga si dandu-mi inapoi cordelina sa-mi leg lemnele pe care le caram.

De aici incepe calvarul pentru mine... lemnele erau din ce in ce mai grele, ma amageam cu ideea ca sunt aproape ajuns, in tot timpul asta ploua cu galeata. Drumul fiind ud parca si lemnele alunecau mai usor, asta pana in momentul in care se intepenesc si io care aveam deja viteza simt cum mi se intind toate incheieturile: de la mana, cot si pe urma umar! Instantaneu mi-am adus aminte toate injuraturile pe care le stiam, ba mai mult am improvizat si cateva noi Carpati.org

Pentru ca totul sa fie la superlativ (apropos superlativul rautacios folosit in tura asta a fost: mirobolant! stiu ei, cei cativa rautaciosi care vorbeau de mirobolantul izbuc, mirobolantul lac, etc) ma trezesc in fata cu una bucata rau destul de lat si de adanc, pe care evident trebuia sa'l traversez... oops! dupa un moment profund de gandire mi-am zis: "je m'en fous et je m'en fiche, io trec incaltat prin el!" daca stau sa ma gandesc bine cred ca deja vorbeam cu voce tare!

In timp ce afara ploua (in caz ca ati uitat) si io ma uitam la rau ca bou la poarta ai noua, vad in dreapta un rucsac si pe urma disting si un indicator care arata directia catre izbuc. imi las si eu rucsacu si lemnele si merg spre izbuc, dupa cativa pasi ma intalnesc cu Radu si Emil care evident se intorceau, surprind urmatoarea frantura de discutie:

Emil: "Radu, cat mai avem pana la corturi?"
Radu: "Pai... cam cin'spe minute."
Emil: "Nu!? Acuma pe bune! Cat mai avem pana la corturi?"
Radu: "Aaaa pai cam douazeci poate douaj'cinci de minute."
Emil: "Hrrr hrrr! I KILL YOU!!! Deci pe bune, daca nu ajungem in cin'spe minute la corturi io..."

Am fost si am vazut izbucu, mdea... inca ploua afara, dupa o incercare fara prea multi sorti de izbanda de a traversa raul mergand pe un trunchi cazut ne hotaram ca cel mai sigur este totusi prin rau. Intre timp apare si Marti fara nici un lemn... caca erau prea grele! Carpati.org Io renunt sa le mai tarai dupa mine pe cele pe care le taraisem cu atatea sacrificii si greutati pana aici... ne descaltam pentru a traversa raul, a! si afara ploua tare!

Traversatul raului... alt moment tare! Nota douazeci pt gratie si eleganta, merge la Oana care a traversat raul fara sa'si mai scoata ciorapii! Pe cand restul membrilor au trecut fara pic de imaginatie vestimentara si estetica, ca niste tarani, desculti; uni totalmente lipsiti de stil s-au incaltat cu sandade !!!

Si din vorba-n vorba am ajuns la momentul culminant al zilei, precum si al intregii ture, in n care personagiul principal, adica, cu modestie zic: io, traverseaza raul - cel mare si izbucit dintr-un izbuc! Intru barbateste cu papucii'n maini, dar apa era rece bocna, pietrele ma taiau la picioare, injuraturile le uitasem de inghetata ce era apa, ajuns pe la jumatate cauitam cu disperare butoanele: escape, F1, eject, quit, game over, orice, ctrl+alt+del... insa nimic nu era de gasit. Nemernicii, adica colegii din "The Izbuc Team" erau deja pe partea ailalta a raului si se veseleau nevoie mare, ramasesem singur in mijlocul raului inghetat si as fi vrut sa plang de durere si as fi vrut sa rad cu ei, si as fi vrut sa fu acasa Carpati.org ... o Doamne!

Cu una cu alta am ajun si io la mal, si deindata ce am pus piciorul pe mal, s-a facut cald, ploaia s-a oprit si a aparut un frumos curcubeu iar io am uitat toata gandurile negative si astazi daca am merge din nou, la fel as face! Carpati.org

A meritat totul!

No dragilor cam asta este versiunea mea, da! stiu cam sumara insa stau cam rau cu timpul!

Multumirile mele pinguinilor participanti! A fost o tura pe cinste!

Multumiri si lui Andrei pentru RT-eu desi si nu pot sa nu oserv o omisiune voita, nu apare nici o poza cu Izbucu! Carpati.org


Joi, 15 mai 2008 - 10:29  

radmar
radmar
(admin)

 
20
Carpati.org tare povestirea

Mici precizari:

- cand ne-a racolat Radu pt drumul spre izbuc, nu stiam ca mai incolo o sa intalnim acel lac superb, care a colorat foarte mult partea frumoasa si pitoreasca a traseului;
- dupa trecerea raului, cei care renuntasera la lemne, s-au pus iar pe facut snopuri, iar altii sa tare iar ditamai copacul;
- ajunsi la corturi, The Blue Team isi dormea voiniceste somnul de dupa-masa Carpati.org


Joi, 15 mai 2008 - 10:46  

curls
curls

 
21
La multi ani Emil!
Turele astea ale voastre creaza dependenta. Mi-e dor de voi de nu mai pot. In fine, o sa ajungem noi cumva sa ne revedem, insa ceva mai central. Pentru ca asa cum remarc, tendinta voastra este sa trageti tot la vest. Desi daca stau sa ma gandesc, cumva e ceva firesc.
Acum m-am prins de ce Vali urca asa de usor, juma de lungime e numai el. Sau ploaia i-a adus apa la radacina, si a crescut baiet mandru.


Vineri, 16 mai 2008 - 08:18  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0686 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org