Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Secarea Mare
Muntii Leaota

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Retezatul Mic: Valea Soarbele (Muntii Retezat)

   Deși nu sunt întinse ca suprafață, ocupând sub 2 la sută din teritoriul țării, rocile carstificabile, îndeosebi calcarele, sunt răspândite pe întreaga suprafață a Carpaților românești, de la poalele Munților Rodnei și culmea domoală a Mestecănișului, până spre Apuseni și spre granițile de ape ale Dunării.

   Urcând pe Valea Cernei și afându-i capătul dinspre izvoare, am foast convins că zidurile albe ale Mehedinților se continuă și dincolo de munte, dealungul scocului sec al Jiului de Vest.

   Comorile Retezatului Mic, deosebit de fratele mai mare și prin denumirea de Retezatul Calcaros, m-au determinat să plănuiesc tabăra de vară a carpatiștilor gălațeni în zona Câmpușel.

 

   Amânând plecarea în doua rânduri, tura nu a reușit să strângă la start decât 4, respectiv 7 participanți.

   Am plecat din Galați cu Adriana, Alex Grigoraș și Edy Munteanu sâmbătă la prima oră a dimineții, adică la ora 1 noaptea.

   La semaforul de la Spitalul județean suntem spectatori la o ,,liniuță” la care unul dintre BMW-uri a forțat galbenul si era să lovească un tramvai fantomatic.

   Zorii ne prind din urmă dincolo de Valea Oltului, iar când ajungem prin defileul Jiului, pe la Mânăstirea Lainici, sunăm la o pensiune din Câmpul lui Neag.

   (Eu propusesem o tabără de corturi la Câmpușel, dar Edy, mult mai inspirat, ne convinge că într-o săptamână de ture pe munte ar fi mult mai potrivită cazarea la o pensiune.)

   Din a doua încercare găsim camere libere la Pensiunea Lazăru, iar proprietarul ne întâlnește în Lupeni și ne conduce până la cabană.

   Vila are 16 locuri în camere de la etajul I și mansardă. Dotările excelente și faptul că am fost singuri în toată cabana au făcut din sejurul nostru un mini-concediu de vis.

 

/Soarbele1/img_3532-j2.jpg

 

   Noaptea a plouat torențial. Dimineața se ridicau cețuri zdrențuite până spre culmile golașe ale muntelui.

   De pe terasa cabanei se vede o bucata din culmea Custura-Lazăru-Văcarea din sudul Retezatului Mare.

   Plecam de acasă cam neîncrezatori, doar că trebuie să plecăm de-acasă...

   Obiectivul primei zile: Valea Soarbele.

   Vom vedea că această vale de versant sudic, pe lânga faptul că e limita dintre Munții Godeanu și Retezatul Mic, are și câteva caracteristici de unicitate în perimetrul Carpaților românești.

 

   De la Câmpul lui Neag urcă spre izvoarele Jiului de Vest un drum modernizat abia în anii trecuți.

   Terasamentul căii de rulare e ridicat cu circa 2m deasupra albiei râului si îi ocupa acestuia mai bine de trei sferturi din secțiune si așa foarte îngustă.

 

/Soarbele1/img_3533-j2.jpg

 

   Rulăm aproape 20km prin niște chei înguste, încântați de calitatea drumului și de unele aspecte inedite, cum ar fi faptul niște costructori responsabili au intins din loc în loc punți de trecere peste albia adâncă pentru cei ce doar traversează drumul, adică urșii, crăpioarele etc.

   Aproape de capătul in care asfaltul se sfârșește oprim și cerem informații de la prima mașină pe care o întâlnim.

 

/Soarbele1/img_3540-j2.jpg

 

   Lăsăm mașina într-un refugiu de pe stânga drumului transformat subit în drum forestier și continuăm să urcăm spre bucla indicată de localnic, o serpentină în forma literei D pe care calea de acces o face înainte de a urca în Pasul Jiu-Cerna.

 

/Soarbele1/img_3549-j2.jpg

 

   Intrarea pe Valea Soarbele se poate face și de mai jos, trecând vadul aproape sec pe un drum de tractor, dar poteca (cândva marcată cu punct roșu) intra de mai sus, printr-o cărare de oi pe care nouă ne-a aratat-o un alt localnic, un șofer de dacie ce-și aștepta echipa de afinari urcată pe vale.

   Cu aceasta ocazie aflăm că afinele a o tot mai mare cautare, la culegerea lor ajungând să vină tot mai des chiar și doctorii de la oraș.

   Mă consult cu Edy dacă și calitatea noastră de ,,doctori în popoare migratoare” ar folosi la ceva, ori e vorba aici doar de doctorii mediciniști...

 

   Pornim pe scocul secat al Văii Soarbele.

 

/Soarbele1/img_3556-j2.jpg

 

   După mai puțin de o oră de parcurs o vale bolovănoasă, unde pietrele de calcar se amestecă cu cele din șisturi cristaline, urcăm printr-o braniște de pădure veche, apoi ieșin la un petec de gol subalpin.

 

/Soarbele1/img_3566-j2.jpg

 

   Vremea nu e tocmai grozavă, dar având în vedere că nici ploaia nu ne plouă și nici ceața nu ne invăluie, continuăm să urcam spre primul din șiragul de circuri glaciare al văii.

 

/Soarbele1/img_3575-j1.jpg

 

   Abia ieșiți din pădure vedem cum în spate, dincolo de scocul Jiului de Vest, se ridică până sub nori silueta inconfundabilă a Oslei din Vâlcan.

 

/Soarbele1/img_3576-j2.jpg

 

   Iarba înaltă de pe vale ascude orice părere de potecă, astfel ca noi ne orientăm mai întâi spre partea din dreapta a văii, după sensul cum urcam.

 

/Soarbele1/img_3581-j2.jpg

 

   În stânga, spre adevăratul mal drept al vaii, zărim clădirea părăsită a stânei Soarbele și câțiva cai singuratici păscând în preajmă.

 

/Soarbele1/img_3583-j2.jpg

 

   Ceea ce face ca Valea Soarbele să aibă un caracter de unicitate printre văile alpine din Carpați e chiar morfologia sa, amalgamul geologic ce face din ea ceva special, chiar obiect de studiu si de practică pentru studenții la geografie.

 

   În primul rând că această vale e una glaciară (vom vedea în jurnalul urmator că mai există doar încă o a doua vale glaciară în calcare, Valea Găuroane, cea de dincolo de Muntele Iaru), fundamentul său fiind format trei sferturi din calcare și sfertul superior din roci cristaline.

   Ghețarii cuaternari au desprins din culmea Paltina, de deasupra văii, blocuri de roci cristaline, le-a transportat și le-a depus pe patul calcaros al Văii Soarbele, rezultănd o aglomerare haoticăi și zgomotoase. de pietre, de fapt numeroase morene de capăt și morene de margine.

 

/Soarbele1/img_3589-j2.jpg

 

   Această depunere sub formă de strat cristalin impermeabil a dus la formarea de lacuri de morenă.

  

   Lac de morenă de capăt de ghețar.

 

/Soarbele1/img_3592-j2.jpg

 

   Apoi acest strat de cristalin a dus la o permeabilitate relativă a patului de calcare, printre pietrele înecate în vegetație văzând cum se strecoară adevărate pârâiașe limpezi și zgomotoase.

   Vom vedea ca toată valea e un adevărat labirint de lacuri mici și de emisari care le unesc, dar mai jos de stână toată aceasta apă dispare în subteran, de unde și nimele văii de Soarbele.

 

   Aici urcăm apre pragul celui de-al doilea circ glaciar.

   În spate se vede Șaua Paltina, acoperișul cristalin al Soarbelor.

 

/Soarbele1/img_3594-j2.jpg

 

   Aflorimente de calcare în versantul stâng al văii. Dincolo de Muntele Iaru se adâncește valea omonimă, cu jgheaburi și hornuri de nepătruns.

 

/Soarbele1/img_3597-j2.jpg

 

   Un alt aspect care dă un caracter de unicitate Văii Soarbelor este faptul că, așa cum îi spune și numele, până la urmă valea nu e decât un imens platou cu doline, fiecare dintre ele adâncindu-se cu câte un ponor ce fură apele de suprfață și le conduce pe căi tainice până la Izvorul Cernișoarei.

 

/Soarbele1/img_3600-j2.jpg

 

   Printre ierburi înalte, ce ascund până în ultima clipă lacuri de morenă și pârâiașe zgomotoase, printre blocuri de piatra și găuri de doline oarbe, ne îndreptăm spre pragul celui de-al treilea circ glaciar.

 

/Soarbele1/img_3602-j2.jpg

 

   Fără nicio potecă, pentru a nu mai vorbi de marcaj, căutăm să ținem direcția dată de emisarul unui posibil lac glaciar de mai sus.

 

/Soarbele1/img_3605-j2.jpg

 

   Dolină seacă.

   La o privire mai atentă se vede cum cursul pârâiașului a ocolit ,,la mustață” ,,capcana” pe care i-o întindea acest mare sorb.

 

/Soarbele1/img_3616-j2.jpg

 

   Pe malul dinspre stânga al văii mai zărim încă doua lacuri de morenă invadate în totalitate de vegetația ierboasă.

 

/Soarbele1/img_3622-j2.jpg

 

   Ocolim prin stânga un alt lac de morenă ceva mai întins.

 

   Aceste ape de suprafață, ajung cu toate în cele din urmă în subteran, unde dispunerea geologică a stratelor de calcare face ca iele să iasa din nu la lumina zile tocmai în Izbucul Cernișoarei.

   Izbucul, considerat cel mai puternic izvor din România, are un debit cuprins într 3 și 7 metri cubi pe secundă, în funcție de anotimp.

   Prin colorări cu fluoresceină și prin marcare cu izotopi radioactivi s-a dovedit ca Izbucul Cernei își adună apele de sub întregul Retezat calcaros, de la Valea Soarbele si valea Iarului, până la Valea Scorota și culmea Piule-Pleșa.

   Toate aceste văi sunt oarbe la deschiderea lor în scocul Jiului de Vest, acestuia rămânâdu-i doar zestrea de ape a afluenților de pe dreapta, dinspre Muntele Oslea.

 

   Folosind o structră geologică favorabilă, din calcare puternic perforate, apele subterane parcurg acești 12km în 9 zile.

   Este vorba aici de cea mai lungă scurgere hidrogeologică demonstrată experimental în România.

   Din păcate aceste rețele subterane nu sunt accesibile omului...

 

/Soarbele1/img_3624-j2.jpg

 

   Urcăm pragul celui de-al treilea circ glaciar.

   Sperăm ca dincolo să aflăm un lac întins, în oglida căruia să privim jocul nestăpânit al norilor.

 

/Soarbele1/img_3629-j2.jpg

 

   Aici emisarul se pierde printre blocurile de piatră, cu toate ca șoaptele lui ne însoțesc neîntrerupt. Lucru care ne sporește setea și ne amintește că nici pentru pauza de masă n-am prea avut vreme...

 

/Soarbele1/img_3633-j2.jpg

 

   Dicolo de prag nu gasim decât un măgăruș.

 

/Soarbele1/img_3636-j2.jpg

 

   Circul de sus al Văii Soarbele e impresionant prin dimensiuni si prin verticalitatea versnților săi.

 

/Soarbele1/img_3637-j2.jpg

 

   Pârâul se strecoara spre vale chiar pe aici, pe sub culmea prelungă a Muntelui Iaru.

 

/Soarbele2/img_3639-j2.jpg

 

   Oslea e acoperită tot mai mult de nori.

   Cum și creasta ei e unul din obiectivele noastre din această tabără, vom fi mereu cu ochii pe ea si pe cerul ce o acoperă.

 

/Soarbele2/img_3640-j2.jpg

 

   Versanții sunt acoperiții de ,,păduri” compacte de jnepeniș.

   Bordeiul ciobănesc trădează faptul că aici nu pasc mânzările (ar trebiu să vedem strunga pentru muls și stăna unde se face brânza), ci sterpele si berbecii.

 

/Soarbele2/img_3642-j2.jpg

 

   Un lăcuț de morenă găsim și aici, în circul cel mai de sus. Dar unde e Lacul Soarbele?!...

 

/Soarbele2/img_3644-j2.jpg

 

   Ceva mai în colo găsim și un prim lac glaciar.

  

/Soarbele2/img_3647-j2.jpg

 

   Se pare ca lacul glaciar Soarbele se află ceva mai sus, pe partea stânga a circului și e vizibil numai dinspre amonte, poate din Curmatura Soarbele.

   Acest lucru e tradat de emisarul destul de consistent ce coboară dinspre lac.

 

/Soarbele2/img_3656-j2.jpg

 

   Ne îndreptăm spre piciorul mai domol al Soarbelor și dincolo de el se ivesc steiurile de calcar ale Pietrei Iorgovanului.

   Aceasta față vestică a muntelui conține cele mai lungi lapiezuri în calcar din Carpați.

 

/Soarbele2/img_3672-j2.jpg

 

   Urcăm pe piciorul înierbat ce se continuă spre creasta principală și mai de sus vedel Lacul Soarbele si iezerele mai mici cantonate pe fundul circului glaciar.

 

/Iaru3/img_4080-j3.jpg

 

   Mai sus suntem învăluiți de ceață și de la acest nivel vedem cât de urâtă e vremea si pe Valea Iarului.

 

/Iaru3/img_4078-j3.jpg

 

   Încă puțin și de sub nori apare și Curmătura Soarbele 1930m alt.

   Cețurile zdrențuite sunt purtate de vânt și în șa găsim o turma de oi însoțită de un număr neașteptat de mare de măgari.

 

/Iaru3/img_4055-j3.jpg

 

   Muțumim ,,zeilor cei buni că ne-au condus pe drumul cel bun” și că ne-au îngăduit, nesperat la început, să ne îndeplinim acest prim obiectiv al taberei.

   Ochim pe fundul văii un bolovan care să semena cât mai mult cu o masă și când ajungem la el ne bucurăm și de vecinătatea unui izvoraș.

 

   Când ne pregătim de coborâre observăm că există totuși o potecă pe vale și că ea ține malul drept și nu firul văii, pe unde am urcat noi.

 

/Soarbele2/img_3675-j1.jpg

 

   Minunata vale a Soarbelor, vălurită de aglomerări de pietre și de doline ascunse în spatele tufelor de ienupăr.

 

/Soarbele2/img_3678-j2.jpg

 

   În coborâre poteca ne conduce pe lângă Tăul Fără Fund, lac de dolină pe care nici nu-l observasem la urcare.

 

/Soarbele2/img_3687-j1.jpg

 

   Pe lângă forma sa perfect circulară, particularitatea sa constă în faptul că lacul are două pârâiașe care îl alimentează, dar niciun ,,emisar” care să-i conducă prinosul de ape spre vale.

   Concluzia e că sub pâlnia dolinei care conturează lacul se găsește un ponor.

   Supertare e că debitul acestui ponor de fund este perfect egal cu debitele însumate ale apelor de alimentare, orice nepotrivire ar duce la inundarea sa în exces, respectiv golirea pâna la ultima picătură.

 

/Soarbele2/img_3688-j1.jpg

 

   O imagine care răsplătește tot efortul nostru de azi.

 

/Soarbele2/img_3691-j2.jpg

 

   E drept că astăzi am plecat destul de târziu în tură și că acum e trecut de ora 15, dar această lumină ca de amurg e dată de norii care se vălătucesc asupră-ne tot mai amenințători.

 

/Soarbele2/img_3701-j2.jpg

 

   În cocorâre trecem și pe lânga stâna Soarbele.

 

/Soarbele2/img_3704-j2.jpg

 

   Stâna, acum pustie, stă cuibărită în dosul unor colțani de calcar.

   Dincolo de aceste steiuri de piatră se adâncește spre pădure cărarea de pe Plaiul Măneasa, cea care conduce în cele din urma în Valea Cernișoarei, o înșiruire de canioane oarbe, strânse în chingi înguste de Ciucevele Cernei.

 

/Soarbele2/img_3708-j2.jpg

 

   Se vede treaba că azi, în ciuda prognozelor de cod galben de ploi în sud-vest, vom scăpa neudați.

   Coborâm spre marginea pădurii cu gândul la frăgăraia ce ne făcuse cu ochiul încă de la urcare. Aici, pe lângă afine, e și vremea fragilor deopotrivă.

 

/Soarbele2/img_3717-j1.jpg

 

   Coborâm fără grabă, încântați de această prima zi în care am făcut cunoștință cu Retezatul Mic.

 

/Soarbele2/img_3721-j2.jpg

 

 

 

Pe mâine!

 

  

    

 

 

 

 



Joi, 11 august 2011 - 17:26 
Afisari: 4,793 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

edo
edo
Caraba
 
1
Prin particularitățile sale geomorfologice, Valea Soarbele e un loc cu adevărat deosebit. Felicitări pentru jurnal!


Marți, 16 august 2011 - 12:37  

lupu_sui
lupu_sui

 
2
Frumoasa descrierea si frumos locul - tocmai am vazut niste poze cu zapada, de acolo. Poate ar trebui refacute marcajele despre care aminteati (daca nu s-a intimplat asta, pina cum).


Joi, 13 februarie 2014 - 23:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0663 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org