Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2014
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Noiembrie 2014
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Negoiu
Muntii Fagarasului

Voluntar in Carpati

Noua aparitie editoriala

Homepage

Lista de discutii

Retezatul Mic: Piatra Iorgovanului (Muntii Retezat)

     ,,S-o gândit atunci Iorgovanul că este de mare nevoie ca să-și încerce paloșul înainte de a intra în luptă cu balaurul.

   Prinzându-l voinicește cu amândouă mâinile, l-o învârtit aprig deasupra capului și icnind greu din fundul rărunchilor, a fulgerat îndesat cu paloșul în steiul de piatră al muntelui.

   Dar pala s-o frânt zob, ca o sculă netrebnică ce era.

   Mâniet peste poate, s-o înturnat voinicul în târg, la păcătosul de meșter și l-o făcut de doi bani.

   Ca să scape de dihonie și să se apere de rușine, s-o așternut faurul pe muncă de nădejde și o trudit cu sudori atât de multe încât, de data asta, i-o croit novăceanului un paloș de tăia ca gândul.

   Iar atuncea când-izbind mai avan în piatra Stănuleților-a cercat iarăși Iovan tăria paloșului, stana s-o crăpat, din creștet și până în poale.

   Pasămite de atunci îi zice steiului Piatra lui Iorgovan.”

 

   Noaptea a plouat zdravăn.

   Dimineața ne întâmpină cu un aer răcoros și o lumină de un verde crud.

 

/Soarbele2/img_3726-j2.jpg

 

   Pârâul Lazăru, cel pe malul căruia urcă o vreme drumul forestier spre Cabana Buta, s-a umflat și e gata să rupă podul unei case aflate pe malul celălalt.

 

/Soarbele2/img_3727-j2.jpg

 

   Se pare că atunci când natura e dezlănțuită între necuvântatoare domnește o armonie deplină.

 

/Soarbele2/img_3734-j2.jpg

 

   Pentru tura de astăzi echipei noastre i se alătură și prietenii din Galați, Doina Popa (doina68) și Lucian Bălănică (naycool) și Iosif Gergely (jojika) din Deva.

   Ei vin tocmai din Apuseni, unde au participat la o tabăra speologică, cu baza în catunul Casa de Piatră.

   Profitând de faptul că ne aflăm în preajma unor speologi adevărați, aducem în discuție oportunitățile date de peșterile de care am aflat noi că s-ar găsi în zona Jiului de Vest, dar, ca orice speologi adevărați, în autosuficiența lor, prietenii noștri nu se dovedesc deloc interesați.

 

   Hotărâm să continuăm împreună seria de ture în Retezatul Mic, cu un traseu în circuit, cu urcare pe Valea Iarului, până pe Piatra Iorgovanului și coborâre pe Soarbele.

   Urcăm cu mașinile până în zona taberei de corturi de peste drum de Cabana de Vânătoare Câmpușel.

   Cabana de vânatoare. A ne se confunda cu Cantonul Silvic Câmpușel, cel deteriorat, pe lângă care am trecut în tura din Oslea.

 

/Iaru1/img_3894-j3.jpg

 

   Înainte de a trage mașinile în parcarea din dreapta drumului începem să ne echipăm de tură chiar pe asfaltul uscat.

 

/Iaru1/img_3895-j3.jpg

 

   Indicatorul estimează corect timpul până pe Vârful Piatra lui Iorgovan, dar direcția de înaintare în masiv e puțin eronată, aici ea dând impresia că vom urca pe scocul îngust și plin de jgheaburi al Vaii Iarului.

 

/Iaru1/img_3899-j3.jpg

 

   Trecem apele firave ale Jiului de Vest.

 

/Iaru1/img_3900-j3.jpg

 

   Din prima poiană de pe Valea Iarului facem dreapta și părăsim definitiv valea pe care speram să urcăm până la creastă.

   Poteca ne poartă pentru început printr-o pădure veche de foioase. Aici aerul e tare, dar vegetația mustește de apă după ploaia de azi-noapte.

 

/Iaru1/img_3904-j3.jpg

 

   După mai bine de o oră de urcuș dur prin pădure ieșim într-o rariște de pe muchia tot mai îngustă a piciorului de munte ce coboară tocmai din Piatra Iorgovanului.

 

/Iaru1/img_3911-j3.jpg

 

   Având în permanență în față vârful muntelui, ne strecurăm printre coroanele încă ude ale brazilor tineri.

 

/Iaru1/img_3914-j3.jpg

 

   Poteca are un farmec aparte, când strecurându-se prin labirintul tufelor de ienupăr și jneapăn, când scoțându-ne deasupra pereților din dreapta ce se adâncesc spre Valea Găuroane.

 

/Iaru1/img_3920-j3.jpg

 

   Urcăm fără grabă și facem dese popasuri pe treptele intermediare ale culmii înguste.

 

/Iaru1/img_3924-j3.jpg

 

   Privim cu nesaț vârful muntelui, fără a bănui, deocamdată, că adevăratul vârf al Iorgovanului, cel cu despicatură, e mult mai în spate.

   În stânga se adâncesc câteva scocuri adânci, fire de obârșie ale Văii Iarului.

 

/Iaru1/img_3925-j3.jpg

 

   În dreapta muchiei noastre ni se dezvăluie pe sub perdelele de nori circul glaciar al Văii Găuroane, după cum vedem noi, cu pereți inacesibili și greu de vizitat. După Soarbele, e al doilea (și ultimul) circ glaciar săpat în calcare.

 

/Iaru1/img_3926-j3.jpg

 

   Echipa merge bine, fără eforturi vizibile, aerul înălțimilor priindu-le bine prietenilor ieșiți din măruntaiele Munților Apuseni.

 

/Iaru1/img_3928-j3.jpg

 

   Ne lungim pe tot cuprinsul muntelui.

 

/Iaru1/img_3931-j3.jpg

 

   Pereții de calcar ai circului glaciar Găuroane.

   Peisajul abia ieșit de sub zdrențele târâte de nori pare grandios și își merită pe deplin numele atât de sonor.

 

/Iaru1/img_3938-j3.jpg

 

   Edy Munteanu, ,,doctor în popoare migratoare”.

   Așa cum Carlsberg nu face livrări la domiciliu, nici topuri cu prietenii nu se obișnuiește a se face...

   Dar dacă ași porni la un astfel de lucru, probabil că, pentru moment, Edy Munteanu ar fi cel mai bun prieten din lume...

   Măcar și pentru faptul că și eu sunt ,,doctor in popoare migratoate".

 

/Iaru1/img_3939-j3.jpg

 

   Jojika ne face cu mâna de pe un vârf intermediar. Un câștig mic în lupta cu muntele, dar o mare pierdere la bancuri și discuțiile filosofice referitoare la ce se mai petrece pe Carpați. org...

 

/Iaru1/img_3943-j3.jpg

 

   Încă o privire spre vârf și spre Valea Găuroane.

 

/Iaru1/img_3946-j3.jpg

 

   Aproape de platoul somital ieșim într-o poiană care, acum, la sfârșit de iulie, continuă să semene cu o grădină cu flori.

   Sânziene albe.

 

/Iaru1/img_3951-j3.jpg

 

   Garofițe de munte.

 

/Iaru1/img_3952-j3.jpg

 

   Trei-frați-pătați.

 

/Iaru1/img_3954-j3.jpg

 

   Gălbenele.

 

/Iaru1/img_3955-j3.jpg

 

   O față de strat încrustată cu lapiezuri adânci.

 

/Iaru1/img_3956-j3.jpg

 

   Cât pozez eu, alături de Lucian, florile din iarbă, Alex și Edy dispar, parcă se face și mai liniște, ca după o vreme să apara amândoi pe muchia stâncoasă din stânga pe care noi o vedeam de jos ca fiind vârful principal.

 

/Iaru1/img_3959-j3.jpg

 

   Să ne vedem de-ale noastre...

   Flori de colț.

 

/Iaru2/img_3970-j3-j3.jpg

 

   E prima dată când văd această combinație deosebită de culori...

 

/Iaru2/img_3973-j3.jpg

 

   Jojika se oprește în vărful unui stei.

   Face câteva poze și ne face pe noi să credem că a ajuns pe vârf.

 

/Iaru2/img_3975-j3.jpg

 

   Echipa e risipita rău de tot. Reușim să vedem pe unde se mai află fiecare decât atunci când ceața se mai risipeste.

   Câți am plecat de jos? Parcă șapte?...

 

/Iaru2/img_3977-j3.jpg

 

   De sub vârful principal am o vedre impresionantă apre cel de-al treilea cap al Pietrei Iorgovanului.

   Muntele are trei ,,capete”, de parcă ar fi Vârful Triglav din Slovenia...

 

/Iaru2/img_3987-j3.jpg

 

   Traseu marcat nu ia în piept stânca nudă (ca noi), ci ocolește pe câteva brânițe din dreapta.

 

/Iaru2/img_3988-j3.jpg

 

   Alex Grigoraș pe cel deal doilea cap al Pietrei Iorgovanului.

   Totuși ,,ține minte, sfârșitul nu-i aici!”

 

/Iaru2/img_3990-j3.jpg

 

   Ajunși pe această creastă îngustă aveam să înțelegem că nu luasem în serios spusele legendei.

   Aici muntele pare despicat în două (de lovitura de paloș a lui Iovan Iorgovan) astfel ca între noi și vârful principal se deschide o despicatură adâncă.

 

/Iaru3/dsc_6828-j3.jpg

 

   Acela e Vârful Piatra Iorgovanului 2014m altitudine.

 

/Iaru2/img_3991-j3.jpg

 

   Edy coboară în ,,despicatura paloșului” și se grăbește să urce pe vârful adevărat.

 

/Iaru2/img_3992-j3.jpg

 

   ,,V”-de la ,,Victorie!”

 

/Iaru2/img_3996-j3.jpg

 

   Unde a lovit voinicul din Novaci cu paloșul au răsărit flori de piatră.

 

/Iaru2/img_4000-j3.jpg

 

   Și alte garofițe...

 

/Iaru2/img_4005-j3-j3.jpg

 

   Poza de vârf.

 

/Iaru3/dsc_6848-j3.jpg

 

   De pe vârf coborâm pe o brână lată și ieșim în culmea principală a Retezatului Mic.

 

/Iaru2/img_4011-j3.jpg

 

   Pe creasta întâlnim marcajul bandă roșie.

   Această ,,autostradă” a Carpaților Meridionali străbate o bună parte și din creasta Retezatului Mic.

 

   Mă străduiesc să-mi amintesc locurile, pentru că pe aici am mai trecut și cu ocazia turei în care am parcurs Meridionalii de la Caransebeș la Sinaia.

 

/Iaru2/img_4010-j3.jpg

 

   De la intersecția de poteci noi facem stânga și vom urma marcajul bandâ roșie până în Curmătura Soarbelor.

   La început poteca încinge pe la nord muntele urcat de noi, dar mul sub vârful de două mii de metri.

   Retezatul Mic nu e chiar așa de mic...

 

/Iaru2/img_4018-j3.jpg

 

   Poteca pare să coboare destul de mult, am pierdut serios din altitudine și ne gândim că va trebui să urcăm din nou la peste 2000m, când ne vom apropia de Vârful Stănuleții Mari 2025m.

 

/Iaru2/img_4019-j3.jpg

 

   Poteca e îngustă-îngustă, dar fără a fi priporoasă.

   În trecut segmentul acesta se numea ,,poteca rea”, primii drumeți, care se foloseau în turele lor și de ajutorul cailor, întâmpinau aici dificultăți la trecerea patrupedelor.

 

/Iaru2/img_4020-j3.jpg

 

   Apare limpede pentru a nu-știu-câta oară că munții de calcar au foarte multe de oferit.

   Ca acest perete vestic al Iorgovanului învelit pentru o clipă de cețuri.

 

/Iaru2/img_4022-j3.jpg

 

   Iesim din zona cu jnepeniș și ne îndreptăm spre o șa mai largă.

 

/Iaru2/img_4024-j3.jpg

 

   Acesta trebuie să fie cel de-al treilea cap al muntelui, văzut acum dinspre vest.

 

/Iaru2/img_4028-j3.jpg

 

   Locurile se mai calmează, iar relieful calcaros pierde mult din energie.

 

/Iaru2/img_4030-j3.jpg

 

   Vedem ca între vârfurile Piatra lui Iorgovan si Stănuleții Mari se adâncește o vale seacă, ce debușează mult mai jos, spre nord, în Valea Lăpușnicului Mare.

 

/Iaru3/img_4033-j3.jpg

 

   Schimbăm de direcție spre nord și urcăm printre tufele de jnepeni spre Vârful Stănuleții Mari.

 

/Iaru3/img_4037-j3.jpg

 

   Sub acest munte se adâncește o altă vale oarbă și ne apare tot mai clar că poteca nu va urca și acest ultin vârf de calcar al Retezatului Mic.

 

/Iaru3/img_4038-j3.jpg

 

   În șaua premergătoare vârfului.

   Jojika si Lucian, la fel de buni prieteni ca și în adâncurile peșterilor.

 

/Iaru3/img_4041-j3.jpg

 

   Ce fel se zburlește Iorgovanul!...

 

/Iaru3/img_4045-j3.jpg

 

   Ieșim deasupra Văii Iarului și privim zările ce se deschid spre Valea Soarbele.

 

/Iaru3/dsc_6887-j3.jpg

 

   Ocolim prin stânga muntele Stănuleții Mari și coborâm ușor în Curmătura Soarbelor.

 

/Iaru3/img_4050-j3.jpg

 

În lumea muntelui lucrurile par foarte simple: Un om, un lac, un munte...

 

/Iaru3/img_4058-j3.jpg

 

   O dolina cu ponor la limita de vest a Retezatului calcaros.

 

/Iaru3/img_4060-j3.jpg

 

   Lucruri simple: niște oameni, niște nori...

   ,,În lucruri simple mă regasesc...”, un hit mai vechi...

 

/Iaru3/img_4063-j3.jpg

 

   Un lac micuț, un lăcuț, probabil temporar, apărut pe acest prag de deasupra Văii Iarului după ploile de nopțile trecute.

 

/Iaru3/img_4065-j3.jpg

 

   Valea Iarului pare destul de primitoare când o privești de aici.

   În schimb, când o privesti de pe creasta Oslei, lucrurile se schimbă dramatic și apare limpede ca ea nu poate fi parcursă la picior.

 

/Iaru3/img_4070-j3.jpg

 

   Lucian încercând să facă un ,,clar” în lumina capricioasă în care vede pentru prima dată Valea Soarbele.

 

/Iaru3/img_4074-j3.jpg

 

   Ce lumină ciudata spre stâna din Soarbele!

 

/Iaru3/img_4088-j3.jpg

 

   Coborâm Valea Soarbele pe poteca din dreapta și ajungem din nou pe malul Tăului Fără Fund.

 

/Iaru3/img_4097-j3.jpg

 

   Poza de grup realizată de Lucian Bălănică cu tot dichisul: trepied, automat etc.

   De la stânga: Jojika, eu, Edy, Doina, Alex, Adriana și Lucian.

 

/Iaru3/dsc_6953-j3.jpg

 

   Și ajungem și în punctul unde putem urma un drum nou...

 

/Iaru3/img_4104-j3.jpg

 

   Sau un nou drum!...

   (Pe o veche graniță, în Carpații de Curbură.)

 

 

  

 

 



Marți, 16 august 2011 - 19:14 
Afisari: 4,149 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

alexus
alexus
Busola
 
1
O tura placuta si frumos descrisa!


Marți, 16 august 2011 - 23:42  

doina68
doina68
Coarda
 
2
Descrierea unor locuri frumoase, cu informatii punctuale impletite cu cele cu iz de legenda dau farmec jurnalelor dumneavoastra.
Am retrait bucuria trecerii pragului celor 2000m in acea excursie (lucru inedit pentru mine pana in acel moment) si emotiile incercate in acea tura.
Multumiri !


Miercuri, 17 august 2011 - 00:56  

ratza
ratza
Busola
 
3
Tocmai mi-am mai adăugat un loc în care trebuie să ajung (pe lîngă celelalte cîteva sute) și mi s-au lungit ochii de atîta holbat.


Miercuri, 17 august 2011 - 07:27  

baltighost
baltighost
Coarda
 
4
Frumos jurnal, felicitari tuturor participantilor si mai ales autorului.

Intrebare: Care este starea marcajelor in Retezatul Mic si pe Oslea din Vilcan? As vrea sa ajung si eu anul asta prin zona..


Miercuri, 17 august 2011 - 09:46  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
@doina68: Mă bucur că am făcut parte din echipa ta de 2000m! Cum știu că tocmai ați urcat pe Moldoveanu, pe viitor trebuie avut în vedere un treimiar, nu?
,,Premiera” mea a constat în faptul că l-am cunoscut in aceasta tură pe Jojika, pe care îl știam doar din fotografiile din peșteri pe care le-a postat pe sait.
Când voi fi mare mi-ar placea să ma fac și eu speolog, cu toate ca Jojika mi-a explicat că de fapt neoprenul nu te ține uscat când te scufunzi în sifoane. Brrr!...

@ratza: Într-adevăr, Piatra Iorgovanului e un munte neasteptat de frumos, iar pentru ca numele și înfățișarea sa sunt legate de o legendă, fac din el un obiectiv de tură obligatoriu.
Dacă aș fi tare în jargoane ca Cerebel, de exemplu, as zice că Piatra Iorgovanului e un munte ,,bestial”, asta ca are legătură cu bestia, balaurul din poveste.

@Bogdan: Marcajele în zona Jiului de Vest nu se prezintă tocmai bine.
În Oslea se întâlneste marcaj bandă roșie doar pe creastă (nu stiu de unde vine și unde se duce), intrarea e mai grea, pe Valea Ursu, dar ieșirea e foarte clară.
În Retezatul Mic marcajele au fost făcute prin 2002 de către dl. Constantin Racaru din Lupeni: pe Soarbele apar doar1-2 marcaje șterse în zona de pădure, în Piatra Iorgovanului marcajul triunghi roșu e bun, la fel și banda galbena de pe valea Scorota și creasta Piule Pleșa.
Și din acest ultim traseu voi veni in curând cu un jurnal.
Cunosc echipa, așa că nu-mi rămâne decât să vă doresc vreme bună și multe libere de la serviciu!


Miercuri, 17 august 2011 - 14:27  

gabrielbv
gabrielbv
Busola
 
6
Frumos ca deobiecei. Traseul, jurnalul, echipa!

Pt mine ramane un secret cum de aveti atata timp si energie pt munte!


Miercuri, 17 august 2011 - 19:59  

naycool
naycool
Busola
 
7
Eheheee... uite si jurnalul din aceasta tura superba povestita in stilul caracteristic, impletind tura propriuzisa cu legenda. Intadevar aceste locuri chiar trebuie vazute macar o data in viata... sunt deosebite de alti munti, dar asa-i Retezatul... fie el si mic (dar nu chiar atat de mic).

Sa speram la cat mai multe astfel de ture impreuna.


Miercuri, 17 august 2011 - 23:03  

edo
edo
Caraba
 
8
Mulțumim Gigi pentru ca ne-ai introdus, măcar și pentru o clipa, în minunata lume a vechilor legende și basme ale poporului roman. Încet, încet, trebuie să ne întoarcem către esențele acestui neam, către istoria adevărată, către tradiții, către cărți, pentru că, la urma urmei destinul nostru nu este acesta actual, de paria Europei.


Joi, 18 august 2011 - 11:10  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
@gabrielbv: multumim! Un raspuns ar putea fi ca m-am cam speriat cand s-a hotarat sa iesim la pensie la 65 de ani. Am simtit intentia ,,lor" de a ne trage pe sfoara si am zis ,,ia sa ma fac eu ca am iesit putin la pensie..."

@naycool: a trebuit ca sa mergem in celalalt capat al tarii ca noi, galatenii sa ne simtim atat de bine impreuna. La cat mai multe ture impreuna.!

@edo: Legenda lui Iovan Iorgovan se intinde si peste munte, in Cheile Corcoaiei, Geanturile Cernei si bolovanul de la Toplet, de langa Orsova. Si e bine sa ne amintim de ea.
Nicolae Breban observa ca de la mitul lui Don Juan Europa de Vest n-a prea mai nascut mituri, fiind astfel, cultural vorbind, cu un picior in groapa. Lucru pe care il afirma si profesorul Djuvara.
Noi... cu geografia...


Joi, 18 august 2011 - 15:15  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
10
Delectant,placut cu imagini deosebite ,un jurnal printre multe scrise de dvs.care-mi face placere ,trezindu-mi dorul de munte !


Joi, 18 august 2011 - 17:41  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
11
Fain bolovanul Carpati.org


Joi, 18 august 2011 - 18:46  

jhony
jhony
Busola
 
12
Frumos jurnalul! Traseul pe masura.


Vineri, 19 august 2011 - 09:47  

jojika
jojika
Cort
 
13
nice...primul jurnal in care particip si io Carpati.org


Vineri, 19 august 2011 - 16:57  

baltarel
baltarel
Busola
 
14
Dragilor... va invidiez, sunteti o echipa completa, mereu in cautare de inedit in tara asta cu atatea de vazut !


Luni, 22 august 2011 - 21:31  

doina68
doina68
Coarda
 
15
Nicidecum echipa nu-i completa...si stiti exact cine e in fruntea listei absentilor motivati...


Luni, 22 august 2011 - 21:38  

andynho
andynho
Caraba
 
16
Salut. As dori sa stiu si eu,din varf..de pe Piatra Iorgovanului,ce marcaj ai urmat mai departe pana la sfarsit.
Intentionez sa fac fix acelasi traseu si nu prea gasesc harti care sa ma lamureasca exact.


Miercuri, 16 mai 2012 - 12:19  

baltighost
baltighost
Coarda
 
17
Salut,

De la Piatra Iorgovanului pina la Curmatura Soarbele se merge spre vest urmind un marcaj banda rosie aplicat in general pe pietre si destul de rar.
Curmatura Soarbele o sa o recunosti usor fiindca exista un stilp acolo, unicul de pe aceasta portiune de traseu.

Din Curmatura Soarbele nu este marcaj pentru coborirea in Valea Jiului de Vest. Se coboara pe Valea Soarbele pina la o stina aflata la limita padurii.
De acolo se intra in padure, e poteca foarte clara. Prin padure mai apar si vreo doua-trei marcaje foarte vechi punct rosu. Poteca te scoate intr-un drum forestier care apoi da intr-un alt drum forestier care te duce aproape de capatul drumului asfaltat, aproape de Cimpusel.

Am scris si eu un jurnal despre acest traseu, poate de lamuresti mai bine de aici:

http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=222


Miercuri, 16 mai 2012 - 13:52  

andynho
andynho
Caraba
 
18
Multumesc. In mare m-am lamurit,probabil ca trebuie sa fiu atent pe unde duce poteca si drumul,si nu o sa am probleme cu ratacirea.

Daca ai informatii si despre intrarea si iesirea spre Creasta Oslei din Valcan,ti-as fi recunoscator..


Miercuri, 16 mai 2012 - 20:40  

baltighost
baltighost
Coarda
 
19
Salutare,

Am scris si despre Oslea din Vilcan aici:

http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=223

Intrarea spre creasta Oslei se face pe linga fostul Canton Cimpusel. Nu exista marcaj turistic ci doar niste panglici agatate de copaci ramase de pe la vreun concurs. Marcaj turistic exista doar pe linia matematica a crestei.

Noi nu am facut iesirea ca la carte, adica nu am iesit pe Plaiul Sarba in Pasul Jiu-Cerna. Am luat-o cam la nimereala spre Cabana de vinatoare Cimpusel si am iesit intr-un vechi drum forestier care ne-a scos la capatul drumului de asfalt.


Gigi Cepoiu a scris un jurnal in care descrie mai bine iesirea, practic trebuie sa urmezi drumul forestier de la capatul vestic al Crestei Oslea inspre Valea Jiului de vest. Jurnalul il gasesti aici:

http://www.carpati.org/jurnal/muntii_valcan_creasta_oslei/2449/

Daca mai ai nevoie de informatii legate de zona asta a Jiului de Vest, te ajut cu mare placere.


Miercuri, 16 mai 2012 - 21:19  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
20
Apropo de legendele locale si musca columbaca. Se spune ca aceasta e specie pe cale de disparitie.

Daca vorbim de urmasele sale, ce au prostul obicei de a bazai finut, trecand prin plasa cortului si unde te inteapa te mananca zdravan caci nu sunt "stealth" precum mult prea mediatizatele capuse:
In perioada asta, cu variatiuni pana la sfarsitul verii in functie de cum ploua, fiti pregatiti cu ceva substante gen DEET sau Autan in Retezat sau vestica Fagarasilor (Banuiesc ca si in Parang si ce mai "vanturari" de prin zona, dar nu am fost, nu stiu). Roiurile de astfel de muculite pot strica distractia seara, dar mai ales a doua zi cand descoperi cateva zeci (de mii) de muscaturi pe corp, numai bune de scarpinat. Prefera suprafetele de piele transpirate.


Miercuri, 16 mai 2012 - 21:37  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
21
Ceratopogonidae cred. Dupa mine mai rele decat toti cainii ciobanesti, ursii, manelistii si tantarii.


Miercuri, 16 mai 2012 - 21:40  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0777 secunde

The lyrics that count | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2014) www.carpati.org