Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Secarea Mare
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Ratacit la peste 2000m.. (Muntii Piatra Craiului)

Se anunta un weekend (10-11 august a.c) frumos, cu ceva precipitatii spre seara insa nimic serios incat sa pericliteze planurile de iesit la munte. 


Am plecat vesel de la munca insa pana seara lucrurile luasera o intorsatura destul de urata. Din motive care nu tineau de mine, nu mai puteam merge in Fagaras (trebuie sa recunosc, cele 3 iesiri consecutive in Fagaras mi-au dat o dependenta pe care nici acum nu cred ca am eliminat-o complet - stiti vreun leac?).. si, la sosirea in apartament, o scena rupta parca dintr-un film de groaza ma astepta fara niciun fel de avertisment: perusul meu reusise, cumva, sa se intepe in gat intr-un colt de agrafa.. astfel incat l-am gasit plin de sange, fara chef de viata.


A doua zi planuisem, pe ultima suta de metri, o tura in Crai alaturi de prietenul meu Elian, printre putinii ramasi in Brasov la momentul respectiv. Ma gandisem un pic la ce traseu sa abordam, mai ales ca amandoi fusesem pe majoritatea celor marcate. Luand traseele la rand, am constat ca niciunul din noi nu fusese pe Padina Popii, traseu pe care il ochisem de mult si chiar avusesem ocazia odata sa-l cobor, alegand totusi varianta sigura si cunoscuta a Branei Caprelor.


Dupa ce l-am ingrijit cum am putut pe micul neastamparat, l-am lasat sa se odihneasca si a doua zi dimineata am pornit catre Zarnesti cu trenul semi-matinal de ora 06:00, incercand sa evitam pe cat posibil ploaia prognozata spre seara.


Am plecat catre refugiul Diana pe clasicul traseu marcat cu banda albastra, pe drum facand un scurt popas si la Coltul Chiliilor pentru aprovizionarea cu apa (avand in vedere locatia izvorului, am luat decizia sa mergem amandoi fara apa pana acolo, urmand apoi sa facem "plinul" - cert e ca niciunul nu se interesase daca izvorul intr-adevar mai curgea).


/10aug2013/img_1217.jpg


Odata incarcati cu cei 2L de apa aditionali, amandoi am rarit pasul si am mers relativ incet pana la refugiul Diana pe care l-am gasit, conform obiceiului romanesc, cu usa deschisa, insa fara nimeni in jur sa ne pofteasca inauntru (sunt ironic, nu lasati usa deschisa la refugiu).


/10aug2013/img_1227.jpg


Urcusul pe Padina Popii m-a impresionat un pic, desi nu ma asteptam. Cel mai mult mi-a placut portiunea asigurata cu cabluri care traverseaza Umarul Padinei Popii, o zona stancoasa un pic expusa. Aici, trebuie sa recunosc, am luat imediat in brate cablul al doilea, pus foarte bine acolo.


/10aug2013/img_1281.jpg


Pana sus in creasta, am inaintat destul de dificil pe grohotis insa ascensiunea mi s-a parut mai sigura decat pe Brana Caprelor, mai ales ca aici am folosit tot timpul prizele bune de pe peretele din stanga. Intr-adevar, in unele portiuni e mai abrupt.. insa parca mi-a placut mai mult. Amicul meu, din pacate, nu prea a gustat traseul, marturisind la final ca nu mai urca nici nu mai coboara pe el..


Odata trecuta finalizata urcarea, am trecut amandoi in modul "creasta" - asta s-ar traduce in mers incet, relaxat, pauze dese, de admirat peisajul. Am decis sa mergem pe creasta pana la Vf. Ascutit, urmand sa coborim pe traseul meu de suflet, Padinile Frumoase (a fost primul meu traseu in Crai - cu greu il mai pot scoate din categoria asta).


Aruncam un ochi si in spate sa vedem pe unde am urcat noi.. (arata urat, recunosc):


/10aug2013/img_1425.jpg


Dar si unul in fata..


/10aug2013/img_1427.jpg


Eram destul de aproape de varful Ascutit cand am auzit deodata un falfait de aripi foarte cunoscut.. in spatele nostru statea pe o piatra .. un porumbel gri! Initial, am stat un pic pe ganduri daca sa fiu sau nu uimit de vederea lui acolo, mai ales ca mai vazusem ciori. Insa porumbei.. niciodata.


/10aug2013/p1_2.jpg


Am strigat porumbelul, imaginandu-mi absolut aiurea ca ar veni la mine cum vine si perusul. Si totusi, porumbelul s-a uitat foarte atent in directia noastra si a zburat chiar langa noi, aterizand la cativa centimetri, pe ramura unui jneapan.


/10aug2013/p2.jpg


Ne-am uitat unul la celalalt, nestiind ce sa facem, nici daca aveam de-a face cu un eveniment banal sau nu. Nu ne aminteam niciunul sa fiu vazut porumbei vreodata in Crai. Nici in ceilalti munti in care fusesem. Porumbelul era poate ratacit..?


Un pic speriat, porumbelul a plecat apoi dintre ramurile tepoase si nu l-am mai vazut, crezand ca urma sa fie ultima noastra intalnire cu acesta.


Am continuat urcusul catre Ascutit, un pic confuzi amandoi. Acolo unde se desparte poteca "neoficiala" care merge pe curba de nivel si intersecteaza poteca de Padinile Frumoase, am incercat sa trisez un pic, propunandu-i sa nu mai mergem degeaba la Ascutit, mai ales ca putea fi si aglomerat si cu siguranta nu am fi vrut sa ramanem acolo in conditiile alea.


Nici n-am gandit bine ca in spatele nostru s-a auzit deodata un binecunoscut falfait. Porumbelul ne urmarise! Aflat la circa 20 metri, porumbelul mergea pe picioare desi zborul l-ar fi scutit de atata efort.


In cele din urma, Elian m-a convins sa urcam pana la refugiu.


La refugiul Ascutit erau 3 tineri. Doi (cuplu) inauntru si inca cineva, la o tigara, afara. Ne-am scos mancarea din rucsaci si cand ne pregateam sa incepem ospatul mult asteptat, auzim iarasi porumbelul. De data aceasta, se apropiase foarte mult de noi si parea foarte curios.


Aici am vazut pentru prima oara ca purta inele la ambele picioare, semn ca nu era un porumbel oarecare.


Intre timp, porumbelul, profitand de faptul ca niciunul din noi nu era aproape de zona rucsacelor, a mers si a inceput sa cerceteze sacosile in care aveam mancare insa apoi a gasit ceva mult mai interesant: sticla cu apa, in care a si inceput sa loveasca usor cu ciocul, vazand ce e inauntru.


Dandu-ne seama ca ii era sete, l-am rugat pe Elian sa-mi toarne in palme apa. La inceput reticent, porumbelul s-a apropiat, a testat un pic.. si a luat doua ciocuri de apa.

Cum in jur am observat si niste funduri de PET (probabil folosite pentru catei - din pacate lumea nu a mai luat inapoi sticlele decupate), i-am turnat apa intr-unul din ele. Fara sa stea pe ganduri, putand sa bea linistit, s-a dus si si-a potolit setea, luand multe ciocuri de apa.


http://www.youtube.com/watch?v=bBgJKajw_9U


Tot plimbandu-se pe langa mine, am decis sa arunc o privire inelelor de la picioare. Unul dintre ele era negru si nu avea nicio inscriptie. Celalalt, rosu spre roz si avea un numar pe care chiar am reusit sa-l citesc si pe care l-am tinut minte inca de atunci: 0016189. 


Apropiindu-se inca o data de noi, Elian a incercat sa-l prinda, reusind pentru putin timp. Porumbelul insa a devenit extrem de agitat si a trebuit sa-i dea drumul.


L-am intrebat pe Elian daca nu cumva stie pe cineva pasionat de columbofilie - cuvant care pana atunci imi spunea la fel de multe ca si programarea functionala: stiam ce e dar nu-mi pasase niciodata atat de mult incat sa intru in vreun detaliu. 

Surprinzator, chiar avea un prieten pasionat de asa ceva. Asa ca l-am rupt de la masa si am insistat sa sune rapid pentru a ne lamuri care e treaba cu porumbelul - care deja devenea insistent, dandu-ne tarcoale neincetat.


Dupa ce i-am descris situatia si mai ales dupa ce a auzit de inelele de la picioare, amicul de la telefon a concluzionat destul de repede ca e ste vorba despre un porumbel care participa la un concurs, probabil pui. Din nefericire, ne-a spus si ca el de fapt se ratacise si ca nu avea cum sa reziste singur in creasta, sugerandu-ne sa incercam sa-i dam sa manance sau sa bea apa (imediat mi-am adus aminte de problema apei din Crai - oare ar fi gasit Gavanul..?) insa cu mult mai bine ar fi fost daca am fi putea sa-l luam cu noi jos, urmand sa isi gaseasca el drumul singur ulterior.


Daca ne-ar fi dat sfatul inainte, poate ca nu i-am mai fi dat drumul odata prins. Am terminat masa si ne-am decis sa salvam porumbelul, incercand sa-l prindem si sa-l ducem cu noi jos, probabil intr-o sacosa agata de rucsac. Acum prinde-l daca poti!


Am alergat dupa el circa 25 minute, incercand sa-l incoltim insa de fiecare data anticipa foarte bine ce urmeaza sa facem si fugea imediat. Ultima incercare ne-a adus destul de aproape de el si, panicat probabil, a fugit in spatele refugiului unde am reusit sa-i fac o ultima poza, langa fosta usa a refugiului.


/10aug2013/p3.jpg


Dupa aceea, a zburat departe de noi catre noi, pierzandu-l in cele din urma din vedere.


Dezamagiti, am plecat cu un gust amar, sperand in acelasi timp ca micul aventurier sa-si gaseasca in cele din urma drumul catre casa. Coborirea pe Padinile Frumoase ne-a mai pus inca o data in fata unui mister: am gasit multe urme de sange in hornul echipat cu lant. Vreun turist care cazuse..?


Pana am ajuns in Brasov, am fost amandoi foarte tacuti, gandindu-ne ca am fi putut face poate mai multe pentru porumbel. I-am dat apa.. dar oare altcineva i-ar mai fi dat daca l-ar fi gasit in ziua urmatoare? Oare altcineva ar mai fi incercat sa-l prinda si sa-l duca jos?


Ajuns acasa, m-am bucurat la vederea micului meu perus care se simtea mai bine si imediat ce am terminat de facut dusul obligatoriu de dupa tura, am inceput sa caut informatii despre comunitatile de columbofili din Romania. Cum mi-ar fi fost dificil sa incerc sa caut de unul singur proprietarul porumbelului, am decis sa contactez administratorul unuia din multele site-uri dedicate acestei pasiuni.


Spre surprinderea mea, domnul Dan Fildan de pe columbofil.net, mi-a raspuns la ora 23:30, multumindu-mi pentru filmare si codul de pe inelul porumbelului, urmand sa dea publice stirea pe site. Mi-a mai spus ca el crede ca era vorba de un pui din 2013 care participa la un concurs insa nu stie care.


La cateva zile dupa intamplare, s-a aflat in cele din urma si cine e proprietarul porumbelului si anume un regizor destul de cunoscut din Bucuresti, Ioan Carmazan (columbofil in acelasi timp), concursul la care trimisese porumbelul fiind organizat de Columbodromul Superstar.

Se pare ca domnul Fildan inclusese in stire si filmuletul postat de mine pe Youtube asadar fusese vazut de multi iubitori de porumbei din tara, numarul de vizualizari trecand de 2000 in primele 48 ore (am ramas un pic socat la vederea acestui numar).


Stirea a aparut si pe pagina columbodromului de la care a plecat porumbelul fix deasupra stirii referitoarea la etapa in care acesta participa.  Curios, am accesat documentele referitoare la etapa si am cautat codul porumbelului.


La linia de start, porumbelul figura pe pozitia 46:


http://www.columbodromsuperstar.ro/images/Oancea.pdf


Porumbeii sositi inapoi din etapa de zbor au fost actualizati pe pagina urmatoare pe masura ce au ajuns inapoi:


http://www.columbodromsuperstar.ro/images/oance_f.pdf


0016189 din pacate nu.. :(


Am urmarit mai mult timp documentul respectiv (care a mai primit ceva actualizari insa nu si cea asteptata de mine) insa in cele din urma am acceptat faptul ca poate porumbelul respectiv nu a mai ajuns. Din ce am inteles, multi pui ca cel pe care l-am intalnit noi ajung prin diverse locuri straine mai ales la primele concursuri. Unii sunt ajutati de oameni sa-si revina si ajung in cele din urma acasa.. altii se descurca cum pot, daca pot. Altii au mai putin noroc..


Momentan, povestea mea nu are un final fericit. Imi pastrez totusi optimismul, sperand ca micul temerar sa fi coborit totusi la timp din creasta si sa fi ajuns in zone mai sigure unde ar fi avut mai multe sanse de supravietuire.



Vineri, 23 august 2013 - 02:35 
Afisari: 2,904 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

zoly
zoly
Busola
 
1
Frumoasă povestea.
Să-i ținem pumnii porumbelului, ca să aibă povestea un sfârșit la fel de frumos!


Vineri, 23 august 2013 - 10:59  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
2
Acum cativa ani am intalnit si eu la Termopile un porumbel asemanator. M-a mirat foarte mult la momentul respectiv ca nu s-a speriat cand m-am apropiat de el sa ii fac poza, probabil era foarte obosit. Avea tot asa niste ineluse pe picioare cu numere. Nu-mi mai amintesc daca i-am dat de mancare sau nu, dar imi amintesc ca era obosit, se misca incet ... De ce lasa oamenii astia in concursuri pui care stiu ca au mari sanse sa nu aiba putere sa se mai intoarca acasa ?!


Vineri, 23 august 2013 - 12:52  

camelia
camelia

 
3
Sper ca porumbelul e ok!
Sangele l-am vazut si eu pe 8 august, era destul de mult, dinainte de lant si pana in creasta....


Vineri, 23 august 2013 - 15:20  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
4
Interesant, acum trei ani am dat si eu de un porumbel pe Vf. Turnu:

https://picasaweb.google.com/107989980048336381597/PiatraCraiului
August2010?noredirect=1#5523820656699234386


Vineri, 23 august 2013 - 17:05  

ratza
ratza
Busola
 
5
Tot acum trei ani, pe Slănina:
https://picasaweb.google.com/114887214163202953556/Moldoveanu67Au
gust2010Cristi#5504176216713916962


Vineri, 23 august 2013 - 22:58  

odin
odin
Rucsac
 
6
ca fost columbofil iti pot spune ca majoritatea baga porumbei in concurs inainte de vreo etapa internationala, fie numai din antrenament; si daca nu se intoarce, nu ii intereseaza.
cam dur, lumea prefera porumbeii care se intorc.
dispar porumbei care sunt furati, ucisi de ulii, sau cad obositi cum e cazul asta...stai linistit, daca nu a gasit voliera-casa, a nimerit prin alte sate din jur si proprietarul nu stie ce pur-sange i-a aterizat...unii costa si 2000 de euro


Sâmbătă, 24 august 2013 - 14:06  

virgiliordache
virgiliordac..

 
7
M-ai impresionat cu porumbelul vostru...


Sâmbătă, 11 ianuarie 2014 - 21:04  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9146 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org