Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Saua Batrana
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Prin munti mai putin umblati: in vizita la Cetatea Bufnitei din Harghita (Muntii Harghita)

De ceva timp incoace tot cochetez cu ideea scrierii unor jurnale despre traseele facute de mine in muntii Harghitei si Gurghiului insa de fiecare data cand m-am apucat am renuntat din diferite motive.


Nu as putea sa neg faptul ca dintr-un anume punct de vedere am preferat de cele mai multe ori sa tin pentru mine locurile deosebite, de suflet. Dar dupa ceva gandire am realizat ca poate undeva acolo sunt mai multi ca mine a caror viata poate s-ar transforma in bine daca le-as dezvalui o parte din lucrurile frumoase care reusesc sa ma miste.

Prezentul jurnal este, astfel, un experiment pe care il realizez. Unul care nu vizeaza doar cititorii ci mai ales pe mine.


Recomand tuturor celor ce se hotarasc sa viziteze acesti munti harta recent actualizata (2014) realizata de Salvamont Harghita: http://goo.gl/0HdCTV


Studiind harta Harghitei in cautarea unui traseu nou in zona statiunii Harghita Bai l-am remarcat pe cel marcat cu triunghi albastru care pornea din DN13A (din zona intersectiei cu drumul spre Baile Chirui) si care ajungea la Cetatea Bufnitei urmand a cobori inaipoi in statiune din zona releelor de la Ciceu. Traseul presupunea insa autostop intre statiune si locul de pornire din DN13A, pretandu-se oarecum la 2 masini.

Analizand si mai bine harta (colegii de munca stiu ca pe langa editorul de cod tin aproape in permanenta o harta deschisa), am descoperit insa ca aproape de Harghita Bai (~2Km) ajunge traseul marcat cu cruce rosie care pleaca tocmai din Vlahita. Aspectul relevant pentru mine a fost insa faptul ca intersecta triunghiul albastru intr-o zona pe care o intuiam a fi fantastic de frumoasa.


/16042016/h3.jpg

Traseul propus inainte de tura

Iubita mea Diana a fost foarte entuziasmata cand a auzit ca mergem in Harghita in weekend, singurul ei contact cu acei munti pana atunci fiind doar la Harghita Madaras unde am urcat cu masina si am vizitat varful.

Cum nimeni nu se mai aratase interesat am hotarat sa mergem doar noi doi si sa ne bucuram fara niciun stres de vremea frumoasa care se anunta sambata.


Pornim sambata dimineata pe la 10 din Brasov. Nu e graba, mai ales ca am ales varianta scurta de traseu si vrem sa ne relaxam.

Drumul cel mai scurt din Brasov catre Harghita Bai ar fi cel care se desfasoara in totalitate pe drumuri nationale via Chichis - Sf. Gheorghe - Miercurea Ciuc. Mie unul insa nu imi place aglomeratia de pe nationale cu atat mai mult in zilele superbe cand ma indrept catre muntii mei de suflet.


Asa ca aleg varianta judetenelor, prea putin cunoscuta printre brasoveni insa de departe cea mai frumoasa dintre alternative. Parasim drumul de Sighisoara la Feldioara si urmam ruta Baraolt - Ocland - Lueta. Peisajele de aici ar fi reprezentat adversari de temut pentru celebrul wallpaper de Windows XP..



/16042016/img_20160413_173009.jpg


Candva spuneam ca tehnic s-ar ajunge si mai repede pe aici din cauza faptului ca drumurile sunt mai tot timpul libere si viteza regulamentara mai poate fi incalcata. Astazi, cu suficiente puncte de avetizare la bord, imi aduc aminte cum in urma cu ceva timp imi luam amenda in satul Talisoara (aflat pe drumul nostru, intre Varghis si Baraolt) pentru ametitoarea viteza de.. 58 Km/h.


Dar azi nu ne grabim nicaieri si admiram in voie peisajele care ni se deschid la fiecare viraj. Ajunsi in satul Lueta ii propun Dianei sa facem un mic ocol pe la Baile Chirui pentru a ne putea bucura de frumosul drum pana acolo si pe vreme buna (mai fusesem pe acolo o singura data pe o vreme ploioasa).

Drumul comunal este reabilitat in totalitate si numaidecat ajungem pe deal de unde avem o frumoasa perspectiva asupra Harghitei si chiar putem distinge releele de pe Ciceu unde vom ajunge si noi mai tarziu.



/16042016/img_20160416_113827.jpg

Pe drumul comunal DC29 care face legatura intre Lueta si Baile Chirui

Drumul e plin de curbe stranse si in curand o vad pe Diana usor schimbata la fata, cerand din ochi o scurta pauza pentru a-si reveni. Oprim in dreptul unui izvor frumos amenajatat si ne bucuram de racoarea matinala a Harghitei.



/16042016/img_20160416_114736.jpg


Si mai putina lume cunoaste faptul ca acest drum trece pe langa mlastina denumita Dumbrava Harghitei, un loc deosebit de frumos si linistit.


/16042016/12764666_1427197030627880_9191725584771802752_o.jpg


In cele din urma, dupa micul ocol pe la Baile Chirui si Dumbrava Harghitei drumul judetean reabilitat iese in drumul national dintre Odorheiu Secuiesc si Miercurea Ciuc unde viram dreapta. E unul dintre cele mai frumoase drumuri de la noi din tara, asa numitul "TransHarghita" care separa principalele sectare ale acestor munti.


Drumul m-a fascinat inca de prima data cand l-am strabatut in 2013 (daca imi aduc bine aminte). Pe atunci, ma uitam entuziasmat la padurea de conifere din dreapta drumului si ma intrebam daca nu cumva sunt si trasee pe aici. Astfel de drumuri te fac sa te gandesti ca "trans"-urile nu trebuie sa ajunga la peste 2000 metri altitudine pentru a-ti face inima sa bata mai repede.


/16042016/transharghita.jpg

Peisaj tipic de pe DN13A.

Ajungem la intersectia cu drumul judetean spre Harghita Bai si incepem urcarea zdruncinata pe placile de beton. Dupa cativa kilometri recunosc cu usurinta locul in care trebuie sa intram in curtea pensiunii Pokat iar Diana zareste numaidecat crucea rosie, ascunsa partial de un molid. Am ajuns!


In fata pensiunii e un fel de bariera improvizata asa ca parchez undeva in dreapta, la umbra. Insa nici nu opresc bine motorul si imediat sesizez cum doi caini uriasi de la pensiune deja ne-au reperat si se pregatesc sa ne ia in primire. "Ce ma bucur ca n-am venit singur pe-aici" imi zic si ma dau jos sa ma incalt cu bocancii.


Unul din uriasi se apropie lent si realizam ca este o frumusete de Saint Bernard. Intai merge la amandoi, ne miroase, apoi ramane la Diana care isi face curaj si incepe sa-l mangaie. Nu trec multe momente si devine jucaus, prilej cu care ma mai relaxez si eu un pic.


/16042016/img_20160416_120939.jpg


Pornim spre padure cu catelul pe langa noi si ne intalnim si cu proprietara pensiunii care mai intai ne intreaba ceva in maghiara. Ii raspundem zambind cu "buna ziua" si realizam ca nu prea vorbeste romaneste. Cu greutate aflam numele catelului, Brumi si suntem informati ca "nu face nimic". O intrebam si de traseu si ne spune ca nu stie cum este in padure si ca umbla si ursul foarte des. Nimic nou sub soare, suntem in niste munti salbatici.


Ne luam la revedere de la proprietara pensiunii si intram in padurem, cautand marcajul cruce rosie. Brumi e deosebit de fericit si topaie peste trunchiurile cazute cu o agilitate pe care nu ai vedea-o la un astfel de caine. Marcajele se vad destul de bine si ne dam seama ca cel putin in prima parte a drumului traseul se desfasoara pe vale.


/16042016/img_20160416_122015.jpg


In cateva minute ne dam seama ca traseul e plin de trunchiuri prabusite si ne intrebam daca nu cumva ne va fi dificil sa-l parcurgem si sa ne si bucuram de el. Brumi ne arata din loc in loc varianta comoda insa uneori triseaza si se strecoara pe sub trunchiuri ajungand in fata de fiecare data.

/16042016/img_20160416_122043.jpg


/16042016/img_20160416_122552.jpg


Iesim intr-o poienita frumoasa unde Brumi nu sta mult pe ganduri se incepe sa se tavaleasca direct in parau. Tot aici observam si prima limba de zapada.


/16042016/img_20160416_122717.jpg


/16042016/img_20160416_123022.jpg


Pe harta vazusem varianta unui drum forestier care se desprinde din traseul de pe vale catre stanga, urmand a intersecta dupa ceva timp traseul triunghi albastru. Intuiesc ca aici ar trebui sa fie intersectia si gasesc cu usurinta drumul. Diana nu prea e de acord sa o luam aiurea si ce e drept nici eu nu prea sunt incantat de cum arata.


Parcurgem circa 200 metri din el si imi dau seama ca probabil nu a mai fost intretinut de ceva timp intrucat acum e acoperit de crengi si trunchiuri. Cum zona e din ce in ce mai salbatica decid intoarcerea la traseul marcat, urmand a parcurge sectiunea corespunzatoare triunghiului albastru de la intersectia cu crucea rosie.

Ar fi fost sa fi vazut mai mult din doritul traseu triunghi albastru.. dar de ce n-ar fi inca posibil..? Raman un pic pe ganduri..


/16042016/img_20160416_123149.jpg


Pentru cateva minute strigam dupa Brumi, disparut in padure insa odata ce intersectam crucea rosie din nou apare ca din senin, fericit de revedere.

Salbaticia zonei ma incanta insa in acelasi timp ma gandesc ca in astfel de zone sansele de a ne intalni cu un animal salbatic sunt destul de mari. Diana e incantata in schimb si prezenta lui Brumi ii da incredere ca nu are ce sa se intample rau.


/16042016/img_20160416_124144.jpg



/16042016/img_20160416_124619.jpg


Pe masura ce inaintam padurea nu mai este atat de deasa si incepem sa ne bucuram de razele soarelui din loc in loc. Brumi se tot tavaleste de cate ori are ocazia in apa paraiasului si se bucura poate mai mult de noi de iesire.

O alta poienita luminoasa ne aduce zambetul pe buze insa nu suntem singurii caci Brumi a tintit deja o zona cu zapada si se tavaleste pe spate fericit.


/16042016/img_20160416_125217.jpg


Ne trezim mergand prin zapada destul de adanca care a rezistat destul de bine. Dupa nici 100 metri ne dam seama ca avem deja bocancii uzi si incepem sa ocolim poteca. Dam de un drum bine conturat si il urmam fara sa ne mai uitam dupa macajul nostru.


/16042016/img_20160416_125423.jpg


Potecuta noastra intersecteaza un drum lat si observ repede marcajul nou triunghi albastru. Dar unde sa fi disparut crucea rosie?


/16042016/img_20160416_125729.jpg


Destul de sigur pe mine banuiesc ca am pierdut crucea rosie in portiunea unde am evitat zapada si o apucam in stanga printr-un frumos culoar ce ne scoate in cele din urma la adevarata intersectie dintre crucea rosie si triunghiul albastru.


/16042016/img_20160416_125949.jpg


/16042016/img_20160416_130129.jpg


Consultam harta si decidem sa exploram un pic zona varfului, mai ales ca acolo apar niste puncte de belvedere si o zona stancoasa. Remarcam in acelasi timp continuarea traseului cruce rosie catre Vlahita si ma tot gandesc cum s-ar putea face si acea portiune pe care o intuiesc a fi frumoasa.


/16042016/h1.jpg



/16042016/img_20160416_130149.jpg


O scurta sedinta foto si suntem gata de plecare in directia varfului Silas Viso si a punctelor de belvedere. Nici nu ne pornim bine ca Brumi tasneste fericit printre brazi si nu il mai vedem.


/16042016/img_20160416_130159.jpg


Ca sa fie totul si mai frumos descoprim fix in mijlocul potecii si un cadou de la Mos Martin care ne aminteste mai serios ca nu suntem singurii care se bucura de salbaticia zonei.


/16042016/img_20160416_130255.jpg


Ca un fel de reactie imuna la vederea surprizei incepem sa tipam dupa Brumi pe masura ce urcam inspre varf. Ne strecuram cu grija printre ramurile molizilor si incercam sa dibuim poteca ce devine mai putin evidenta.


/16042016/img_20160416_130419.jpg


/16042016/img_20160416_131043.jpg


/16042016/img_20160416_131133.jpg


Savurez fiecare pas si ma bucur de fiecare molid, pasind aproape cu smerenie spre zona deschisa din fata noastra, intuind ca aici e punctul de belvedere marcat pe harta.

O privire in spate ma face sa exclam de uimire si raman mut pret de cateva secunda pana cand Diana ajunge langa mine. Locul asta pare a fi desprins din visele mele! Perspectiva unica asupra muntelui Ciceu ma face sa realizez ca ma aflu poate intr-unul din cele mai frumoase puncte de belvedere din muntii Harghita.


/16042016/img_20160416_132649.jpg


Decidem fara prea multe dezbateri sa facem un popas mai lung si sa si mancam. Ceasul e 13:30 si ziua e tare frumoasa astfel ca imi vine o idee nebuneasca urmarind cu atentie harta: traseul intersecteaza un drum forestier pe care, daca am continua, am ajunge eventual acolo unde crucea rosie dinspre Vlahita se transforma in poteca. De acolo putem urma crucea rosie pana la punctul de intersectie din apropiere.


/16042016/h2.jpg


Din cand in cand il mai strigam pe Brumi si realizam ca e foarte posibil sa ne fi pierdut de el mai ales ca padurea e deasa. Ne pare destul de rau amandurora mai ales ca se dovedise un partener de drumetie loial pana atunci.


Ne linistim totusi gandindu-ne ca Brumi ar gasi cu usurinta drumul inapoi la pensiune mai ales ca din cand in cand isi mai aplica si propriul "marcaj" pe poteca.


Terminam de mancat si analizam. Planul suna frumos insa duc un pic de munca de convingere cu Diana care nu crede ca avem timp sa mai ajungem si la releele de la Ciceu care nu par chiar aproape.

Fac un calcul matematic si timp ar fi suficient. Mai mult, daca ne-am intoarce si am merge direct, am termina traseul prea repede si nu ne-am mai bucura asa de mult de salbaticia Harghitei. Intr-un final hotaram de comun acord sa continuam pe triunghiul albastru.


/16042016/img_20160416_132829.jpg


La fel de frumoasa ca pana acum poteca ne conduce pe marginea micului abrupt pana cand intram din nou in padure si incepem coborirea, destul de abrupta. Din ce in ce mai des intalnim urmele trecerii lui Martin insa avem grija sa facem suficienta galagie pentru a nu risca o intalnire nepotrivita.


/16042016/img_20160416_133953.jpg


In 25 minute ajungem deja la intersectia traseului nostru cu forestierul pe care voiam initial sa-l urmam de la inceputul traseului. Ma bucur ca nu l-am urmat caci altfel nu am fi putut vedea ambele variante de traseu.


/16042016/img_20160416_134437.jpg


Forestierul ne da ocazia sa ne mai relaxam un pic genunchii dupa coborirea abrupta si drumetie se transforma intr-o plimbare placuta prin padurea de amestec de foioase si conifere. Drumul se desfasoara la baza padurii dese din care am coborit si din loc in loc avem ocazia sa mai aruncam cate o privire catre poienile de la poale.


/16042016/img_20160416_135025.jpg


Sunt placut surprins sa descopar indicatoare noi pe aceasta portiune si chiar un traseu de biciclete care vine din Harghita Bai.


/16042016/img_20160416_135255.jpg


/16042016/img_20160416_135307.jpg


Un loc de popas proaspat amenajat si dotat inclusiv cu cos de gunoi ne aduce un zambet pe buze si imi dau seama ca nu vad prea des asa ceva in muntii mai cunoscuti si umblati.


/16042016/img_20160416_140158.jpg


Pe neasteptate triunghiul albastru vireaza deodata la stanga, printr-o padure moarta si prin vegetatie incomoda. Ma bucur ca nu mergem pe aici si continuam pe forestier atenti sa descoperim crucea rosie.


/16042016/img_20160416_140615.jpg


Neatent, aproape calc pe un sarpe care se bronza in mijlocul potecii si care se ridica amenintator, gata sa se apere.


/16042016/img_20160416_141305.jpg


Dar nu serpii sunt problematici aici caci intalnim iarasi foarte multe "insemne" de urs pe care incercam sa le mai si trecem cu vederea petru mentinerea confortului psihologic. Vederea intersectiei si a marcajului cruce rosie ne mai ridica usor moralul chiar daca acum parasim drumul pentru a intra din nou in padurea deasa.


/16042016/img_20160416_142013.jpg


Conform hartii, de aici si pana la Vlahita traseul se desfasoara in intregime pe drumul forestier deci urmeaza sa vedem partea cea mai frumoasa a sa. Nu cred ca ar avea sens o parcurgere completa a acestuia. Dar cine stie.. peste vreo 30 ani cand nu voi mai putea merge pe munte poate voi reveni cu o masina de teren electrica astfel incat sa ma pot bucura de zonele frumoase fara sa poluez sau sa deranjez vietatile din padure.


Cotim dreapta si pornim hotarati.

/16042016/img_20160416_142928.jpg


Poteca devine din ce in ce mai plina de trunchiuri cazute pe care le escaladam cu destula grija si chiar si asa reusesc sa ma intep de cateva ori. Cand in sfarsit ne mai linistim si putem merge pe poteca fara sa practicam si catararea o aud pe Diana cum vine alergand din spatele meu, speriata. Primul gand a fost ca a vazut ursul si simt o usoara stare de panica. Ma mai linistesc dupa ce imi spune ca de fapt doar a auzit ceva in padure si decidem sa facem un pic mai multa galagie.


/16042016/img_20160416_143131.jpg


La un moment dat intersectam chiar si ceea ce pare a fi un drum forestier destul de practicabil pentru masini de teren. Drumul incepe sa aiba chiar si variante si de vreo doua ori chiar mergem fiecare din noi pe cate o varianta pentru a descoperi pe unde e si traseul turistic.



/16042016/img_20160416_144050.jpg


Fara vreo logica, intalnim chiar si vreo doua marcaje triunghi albastru. Ma gandesc ca poate ursul foloseste bolovanii respectivi pe post de haltere si ii mai muta cand se antreneaza alergand.


/16042016/img_20160416_143607.jpg


Stresul se mai risipeste odata ce zona se mai deschide si chiar putem zari releele de la Ciceu deasupra molizilor. Zonele acestea deschise de tip culoar mi-au dat intotdeauna un (probabil) fals sentiment de siguranta. Vederea cerului printre varfurile brazilor e unul din lucrurile care ma linisteste suflesteste fara exceptie.


/16042016/img_20160416_144254.jpg


/16042016/img_20160416_144745.jpg


Chiar si varianta de tip "poteca" a acestui traseu dinspre Vlahita se dovedeste a fi un pic monotona, fiind in realitate un drum forestier mai de soi cu cateva portiuni unde ar trebui curatat pentru a fi practicabil auto. Dar nu ma mahnesc, astfel de locuri vor fi probabil aur pentru viitorul batranel.. si viitoarea babuta, completeaza Diana.


La o traversare de paraias Diana calca usor stramb si imediat o vad schiopatand. Facem o pauza si se serveste singura cu un antiinflamator din punguta cu medicamente. Intotdeauna e bine sa ai cate ceva medical la tine, nu stii niciodata cand iti va trebui.


/16042016/img_20160416_145039.jpg


Dupa aproximativ doua ore de cand plecasem de pe varful Silas Viso ajungem la intersectia cu triunghiul albastru si locul in care il vazusem ultima data pe Brumi. Il mai strigam de cateva ori dar niciun succes, catelul fiind probabil deja la cabana.


Ne resimtim un pic dupa circuit, mai ales ca am mers prin soare destul de mult insa decidem sa continuam traseul si sa ajungem la Cetatea Bufnitei, obiectivul propus. Traseul ne conduce intai intr-o poiana larga in care se afla si o stana unde probabil vara am fi fost asediati de patrupezi.


/16042016/img_20160416_150556.jpg


/16042016/img_20160416_150750.jpg


Acestea sunt locurile in care ma simt nemuritor. Poienile aurii inconjurate de paduri, cerul albastru.. elemente care ma fac sa revin cu placere in Harghita ori de cate ori am ocazia.

Traversam poiana in urcus sustinut iar la capat ne dam in cele din urma duhul si decidem sa facem al doilea popas.


/16042016/img_20160416_151709.jpg


/16042016/img_20160416_152948.jpg


Dupa ce mai traversam o poienita intram intr-o padure deasa unde zapada isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult. Pe alocuri sunt troiene ce trec chiar de genunchi.


/16042016/img_20160416_154118.jpg


/16042016/img_20160416_154313.jpg


Panta creste si ea usor usor insa frumusetea locurilor si incantarea ne fac sa uitam de oboseala. Din cand in cand ne mai afundam prin palcurile de zapada ce nu se pot ocoli cu usurinta (padurea e deasa aici), mai radem, ne mai ajutam..

Imi dau seama ca deodata ne-a disparut amandurora stresul intalnirii cu mos Martin desi padurea e poate si mai deasa decat inainte. Linistea in sanul naturii e ceva ce multi nu pot avea iar stresul constant nu face altceva decat sa transforme plimbarea intr-un chin.


/16042016/img_20160416_154746.jpg


Iesim din padurea deasa iar traseul devine cu adevarat frumos, presarat din loc in loc cu bolovani. Armonia culorilor din astfel de locuri ma face sa le apreciez si sa le tin mai aproape de suflet ca multe alte portiuni spectaculoase din munti mai stancosi.


/16042016/img_20160416_154916.jpg


Daca ar fi sa aleg un peisaj preferat din acesti munti, acesta ar fi.


/16042016/img_20160416_154956.jpg


Ne aflam poate pe cea mai frumoasa portiune a traseului si incerc sa ma bucur cat de mult pot de ea. Daca multe portiuni le parcurg uneori rapid chiar fara sa imi dau seama, aici reduc pasul intentionat si nu las sa-mi scape niciun detaliu.



/16042016/img_20160416_155226.jpg


Asa cum ma asteptam, portiunea frumoasa se incheie pe neasteptate si zaresc de la distanta crucea din lemn aflata pe varful Cetatea Bufnitei. Nu se poate numi catarare insa urcusul spre varf completeaza experienta.

/16042016/img_20160416_155400.jpg


Panorama de aici este superba si am ramane mai mult pe stanci insa vantul bate deja destul de puternic. Gasim repede o solutie si anume sa ne "stabilim" sub varf, in vegetatie, acolo unde ne putem bucura in voie de peisaj.

/16042016/img_20160416_155459.jpg


In stanga noastra vedem releele de la Ciceu pana la care nu ar mai fi asa mult de mers. Tura noastra se apropie de final si nu vrem sa coboram inca..


/16042016/img_20160416_155556.jpg


Imediat sub noi putem vedea statiunea si partiile de ski. Ii arat Dianei si Stanca lui Kossuth la care fusesem impreuna cu ea in iarna. In departare este orasul Miercurea Ciuc iar in fundal muntii Ciucului in care nu am fost niciodata din pacate.

/16042016/img_20160416_155602.jpg


Pret de circa o ora ramanem aici si reusim chiar sa si dormim un pic. Somnul in natura e intotdeauna mai bun si mai odihnitor ca cel din patul de acasa, chiar si pret de cateva minute.


Dar ce e frumos trebuie sa se si termine si cu greu reusim in cele din urma sa ne convingem sa parasim zona frumoasa a Cetatii Bufnitei si sa ne indreptam catre relee.

Nici nu pornim bine ca avem parte de o surpriza pe care oarecum o intuiam de cand plecasem. Zapada e destul de mare printre brazi si ne afundam adanc, fara alte posibilitati de abordare.


/16042016/img_20160416_162548.jpg


Pana sa iesim din labirintul plin de zapada constatam ca am reusit sa ne udam mai mult decat ne-am udat toata tura.

/16042016/img_20160416_162943.jpg


O intreb pe Diana daca vrea sa mai lungim inca un pic plimbarea si sa urcam la relee, sa le inconjuram apoi sa coborim la intamplare printre jnepeni pana in traseul banda albastra care vine de la Madarasi. Nu prea e de acord si nu fortez nota, azi facand deja un ocol neplanificat.

Traseul ajunge pana aproape de gardul releelor si apoi porneste spre sud, in coborire accentuata. Mai coborisem pe aici o data cand ne intorceam de la Madarasi insa acum mi se pare si mai abrupt.

/16042016/img_20160416_163217.jpg


/16042016/img_20160416_163435.jpg


Din cand in cand mai facem cate o pauza caci panta de aici e mare si ne streseaza genunchii continuu. Pe neasteptate intalnim si singura persoana de pe traseu, un barbat pe la vreo 35 ani care urca voiniceste.


/16042016/img_20160416_164005.jpg


Cum panta e maricica si coboram repejor ajungem in circa 25 minute in zona pensiunii Ozon unde indicatorul spre Harghita Madarasi imi aduce aminte de o alta superba tura pe care am facut-o in urma cu 2 ani, prima in care am descoperit cu adevarat Harghita. Cine stie.. poate voi scrie candva un jurnal si despre aceasta varianta de a ajunge la Madarasi.


/16042016/img_20160416_170627.jpg


Pana in Harghita Bai urmam banalul drum forestier si cand credeam ca nimic nu imi mai poate rezerva vreo surpriza pe ziua aia ne trezim deodata cu un drum asfaltat la circa 400 metri de Ozon. O..K. Se schimba lucrurile pe-aici!

/16042016/img_20160416_171244.jpg


Nu numai forestierul respectiv era asfaltat ci si drumul din interiorul statiunii si chiar drumul principal care era un dezastru ultima cand fusesem in zona.


/16042016/img_20160416_171606.jpg


Pe langa noi tot trec masini si sper cumva sa opreasca una din ele fara sa ii facem semn. Diana imi spune sa continuam totusi plimbarea pe jos caci afara e inca frumos si ne prinde bine o miscare usoara inainte de a ne urca in masina.


Cei aproape 2 kilometri trec pe neasteptate si imediat ce iesim din statiune dispare asfaltul si e inlocuit de clasicul drum de placi de beton pe care am venit. Eh..


/16042016/img_20160416_173155.jpg


Coborim si ultima serpentina si imediat iesim la pensiunea Pokat spre surprinderea Dianei care se astepta ca drumul pana la masina sa fie mult mai lung. Emotionati, scanam imediat zona in cautarea patrupedului nostru montaniard Brumi. Nicio urma.


Diana se ingrijoreaza si cat raman sa imi schimb bocancii la masina se duce in fata pensiunii insa nici proprietara nu e prin zona. De undeva din valea de sub pensiune se aude deodata un schelalait neobisnuit. Diana se intoarce si deodata fata i se lumineaza. Imi dau seama ca Brumi e acolo si ca s-a intors teafar!


Intre timp mai ies niste clienti de la pensiune care povestesc de faptul ca Brumi se intorsese umed si murdar (oare de ce? hmm..) si cativa copii cazati acolo se speriasera de el asa ca proprietara il inchisese in tarc.


/16042016/img_20160416_174311.jpg


Ne-am intristat un pic sa-l vedem asa insa cel mai probabil catelul statea liber in marea majoritatea a timpului si ca acum era doar o exceptie. Pe drumul inapoi spre Brasov am dezbatut problema filozofica a fericirii animalelor de companie, eu unul crezand cu tarie ca Brumi ducea acolo o viata mai frumoasa decat majoritatea cainilor de apartament. Diana in schimb argumenta ca fericirea lor era data de interactiunea cu stapanul si cu ceilalti caini atunci cand sunt scosi la plimbare. Adevarul probabil pe undeva la mijloc..


Muntii Harghita raman, impreuna cu muntii Gurghiului, locurile in care sufletul meu se simte acasa. Desi am vizitat o buna parte din muntii de la noi din tara niciunde nu am reusit sa simt natura asa cum o fac acolo.

Sper ca pozele prezentului jurnal sa va convinga sa ajungeti si voi candva pe potecile pe unde candva am trecut si eu si sa va incante asa cum m-au incantat pe mine de fiecare data.



Joi, 21 aprilie 2016 - 21:51 
Afisari: 2,277 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

stefi
stefi

 
1
Munti de poveste! Frumos jurnalul si multumesc pentru ca ne-ai impartasit si noua acest traseu. In ultimul timp am inceput sa caut zone montane mai putin celebre, care sa pastreze salbaticia si linistea.


Sâmbătă, 23 aprilie 2016 - 12:18  

ad078
ad078
(admin)

 
2
Multam pentru jurnal. Chiar aveam in plan sa ajung si eu pe acolo.


Luni, 25 aprilie 2016 - 10:33  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
Lucrez in prezent la un jurnal-documentar despre traseul de creasta al Harghitei pe care l-am parcurs, cu mici exceptii, aproape in totalitate in decursul anului precedent.

E pacat ca astfel de zone sa ramana uitate de catre iubitorii de munte si am ajuns la concluzia ca lipsa de informatii (sau poate dificultatea regasirii lor in limba romana) este cea care ii opreste pe majoritatea sa iasa un pic din zona de confort a muntilor cunoscuti si des umblati.


Luni, 25 aprilie 2016 - 10:37  

miparv
miparv
Rucsac
 
4
Daca ar fi aparut ursul, cred ca ar fi fost Saint-Bernardul in stare sa-l alunge.


Luni, 25 aprilie 2016 - 18:24  

senty
senty
(admin)

 
5
Tura faina.
E necesar in schimb cateva corectii in text. Muntele Ciceu, de fapt... nu prea e. Nu prea am vazut pe harta denumirea in sine; adevarat este ca exista varful Harghita Ciceu, care intradevar e pe acelasi munte cu varful Cetatea Bufnitei. Oricum e posibil sa gresesc, citesc harta; daca ai date certe din traseu e cel mai ok.

"Releele" de pe Ciceu... asta in mod sigur nu. Ce se vede, ce ai vazut, de fapt sunt 2 site-uri de telefonie mobila (unul in mod sigur VDF), iar cel mai inalt este statia DRTV Harghita Bai. Anul trecut mai era pe acolo si un "pilon" (de fapt o insiruire de tevi) ancorat ce era rupt/prabusit; poate acum proprietarii au curatat zona.
Intr-o poza se vede si in stalp al "trotinetei" de cabina (de 2 pers ce scartaie de zici ca e gata sa cada); e legatura rapida dintre Harghita Bai si statia drtv.


Marți, 26 aprilie 2016 - 23:27  

xoreax
xoreax
Coarda
 
6
Mersi de explicatiile despre antenele respective. E bine ca printre mergatorii pe munte sa se afle si radioamatori Carpati.org

In legatura cu Ciceu, intr-o lucrare despre Harghita din 1986 (o poti descarca aici: http://goo.gl/WQtRKw ), autorii mentioneaza traseul:

"Cabana Harghita­ Băi - Sub vîrful muntelui Ciceu - Colțul Teșit  - Poiana Racu - Poiana Mare  - cabana Harghita­Mădăras"

De acolo am preluat si eu aceeasi formula.


Miercuri, 27 aprilie 2016 - 10:19  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0707 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org