Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Piatra Mare
Muntii Piatra Mare

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Prin cetati si castele de sub munte (Muntii Postavarul)

   Încep să scriu acest Jurnal cu gândul la zeul acela egiptean cu cap de ibis, numit Thoth, cel care se spune că ar fi dăruit oamenilor scrisul, și asta cu șase milenii în urmă.

   Mă gândesc la disperarea lui când vede cum abandonăm pe rând scrisul pe pergament, pe papirus, ori pe foaia de hârtie și trecem definitiv la înșiruirea de cuvinte electronice, tastate și nu așternute.

 

   Cu cât umbli mai mult înțelegi că e o vanitate nesustenabilă să afirmi că ,,ai facut cutare munte”, că îi cunoști toate cărările și locurile mai reprezentative.

   Mai mult de atât, atunci când pui piciorul într-un masiv nou, vei constata ca se anulează aproape tot ce știai despre munte din experiențele anterioare.

   Mă refer la colecția de imagini, senzații și trăiri transformate cu timpul în rutină și care încearcă în orice clipă să-ți trăiască ea viața.

 

   Gata, decum ai ajuns la munte trebuie sa te desprinzi din rutină și să fi căt mai atent la tot. Să fi motivat, interesat și implicat în aventura în plină desfâșurare.

   Iar partea cea mai frumoasă, paradoxul seducător, e ca toate acstea le vei face fără o miză deosebită, cum ar fi trecerea uni examen, speranța unei promovări, seducția cuiva, ori dobândirea unei medalii care să-ți fie atârnată de gât.

 

   Și totuși ne-ar plăcea ca aceasta să fie tot timpul starea noastră normală, starea de libertate , de vacanță necondiționată.

   Cunoaștem bine setea asta de a cunoaște nemijlocit locuri noi, cetăți, datini, oameni.

   Cândva, cu mult timp în urmă, probabil că toți am fost nomazi și a rămas în gena ființei noastre acele filoane subțiri, vinișoare aurii de dor de ducă...

 

 

   La începutul verii am renunțat doar pentru o zi la răcoarea potecilor din pădure și am ales drumul spre răcoarea zidurilor de cetăți.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2200-j2.jpg

 

   Cetatea țărănească de la Râșnov a fost ridicată în sec. 13-14 ca o măsură de apărare luată de locuitorii din zonă după marea invazie a tătarilor din anul 1241.

   Fortăreața poartă denumirea de cetate țărănească deoarece ea a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor de atunci ai Râșnovului și ai comunelor învecinate Cristian și Vulcan.

   Prima mențiune istorică despre cetate datează din anul 1335, când a avut loc o nouă invazie a tătarilor, dar care s-a oprit sub zidurile cetăților de pe Tâmpa și de pe dealul Râșnovului.

 

   Traseul zidurilor este neregulat, el urmărind terenul accidentat de pe marginea mai prăpastioasă a dealului. (Aspect ce duce cu gândul la zidul chinezesc.)

   Trecem pe sub zidurile pătrate ale turnului vechi și pătrundem în curtea exterioară.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2204-j2.jpg

 

   Pentru a pătrunde în incinta cetății străbatem alte două rânduri de fortificații masive.

   O poartă retractabilă duce cu gândul la vremuri cu cavaleri si cu conți de Monte Cristo.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2209-j2.jpg

 

   Oricât interes ai dovedi pentru istorie, când urci în Cetatea Râșnovului întâi și întâi te vor uimi depărtările.

   Dintr-un punct mai înalt privim diadema Craiului și măgurile cu care se continua aceasta spre est.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2212-j2.jpg

 

   Mai spre dreapta identificăm drumul ce duce la Zărnești.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2214-j2.jpg

 

   Dincolo de geometria lanurilor de grâu și de rapiță distingem profilul gârbovit al Măgurei Codlei.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2215-j1.jpg

 

   La cetățile dobrogene pe care le-am vizitat nu erau prea multe de văzut.

   Am mers la ele mai mult pentru a localiza în spațiu poveștile pe care le-am auzit la ora de istorie.

   Acolo încerci să-ți înfrângi o deziluzie care te roade pe tot timpul vizitei.

   (Cred că această deziluzie trebuie să fie și mai mare pentru cel care vizitează ruinele Cetătii Troia din vestul Turciei. Asta după ce a aflat atâtea din poveștile lui Homer.)

 

   Altfel stau lucrurile la Cetatea Râșnovului. Aici edificiile din interiorul cetătii sunt pastrate destul de bine, eventual reconstituite cu măiestrie.

   Până la acoperișurile caselor.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2220-j2.jpg

 

   Poți urca până în cotloanele înguste prin care fojgăiau apărătorii în timpul asediilor.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2237-j2.jpg

 

   Probabil ca locuințele din cetate erau permanente doar pentru garnizoana militară. În schimb ele adăposteau si pe civili în timpul asediilor.

   Sursa de apă a fortăreței este o fântână săpată în stânca muntelui pâna la adâncimea de 146m.

   Fântâna a fost săpată în 17 ani (1623-1640), așa cum spune și legenda, de doi prizonieri turci, cărora li se promisese libertatea în caz că vor termina cu bine treaba.

   E drept ca aceasta poveste am mai auzit-o și la Castelul Bran și la cel al Huniazilor, dar aici se pare ca au fost găsite versete din Coran scrise pe pereții puțului.

   Trecând peste astea, aș vrea să cred că mai marii cetății s-au ținut de cuvânt în ceea ce privește promisiunea făcută prizonierilor.

 

   În fotografie fântâna e în partea stângă.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2239-j2.jpg

 

   În punctul cel mai înalt al cetății e locul flamurei. Mi-ar fi plăcut să vad chiar vechiul stindard, care, după cum vom vedea, reprezenta un trandafir...

 

/CetateaRasnoavulu/img_2226-j2mic.jpg

 

    Dealungul zidurilor interioare un lancier pare că-și însoțește victima spre eșafod. Ar fi fost și mai veridic dacă aceasta ar fi avut legată de picior o bilă...

   E o imagine sterotipă, văzută de noi numai în filme.

   În realitate bila aceea a fost utilizată numai în cazul unor prizonieri ,, încarcerați” pe insule izolate. Poți fugi cu gogoloiul în brațe, dar e mai greu să înoți cu el...

 

/CetateaRasnoavulu/img_2230-j2.jpg

 

   Vizitatorului îi sunt rezervate și altfel de surprize, cu imagini si personaje medievale.

   Custodele muzeului, mai degrabă un colecționar împătimit, ne întâmpina cu amabilitate.

   Aflăm că pe zidurile cetății s-au turnat în anul 1974 mai multe cadre la filmul ,,Nemuritorii”, cu nemuritorii Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Jean Constantin etc.

 

   Viața poate fi un lung șir de surprize... Uite, am băgat de seamă ca de la un timp s-a luat de cântat și tata lui Ștefan Banică jr.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2231-j2.jpg

 

   Într-o vreme eram fascinat de Evul Mediu.

   (La aceiași ani ai tinereții Octavian Paler se străduia să scrie o lucrare despre ,,Reabilitarea Evului Mediu”.)

   Romanul ,,Regii blestemați” al lui Maurice Druon a fost atunci pentru mine o carte de căpătâi.

   Vă amintiti povestea.

 

   Cu toată ,,sărăcia de bunăvoie” afișată de cavalerii templieri, ordinul călugarilor militari ajunsese la o mare bogăție și putere în Franța.

   Sprijinit de către Papa Clement al V-lea, regele Filip cel Frumos scoate Ordinul Temlpier în afara legii în anul 1307, iar în 1314 îl arde pe rug pe Marele Maestru Templier Jacques de Molay.

   Blestemele acestuia aruncate dintre flacările rugului aveau sa urmarească dinastia Burbonilor până la ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea în anul 1793. După Revoluția Franceză din 1789.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2242-j2.jpg

 

   Doi reprezentanți ai castei militarilor ,,făcând galerie” unui ,,om de jos’.

 

,,Vicleana limbă dezmățată

  E limba ce-o luasem drept

  De la un șarpe înțelept...”

 

/CetateaRasnoavulu/img_2245-j2.jpg

 

   Între 1211 și 1225 Țara Bârsei a fost stăpânită de cavalerii teutoni. (O poveste din acele vremuri în Culturalul meu ,,Cavalerul de Piatră-povestea Muntelui Postăvaru.)

   În acest răstimp au fost aduși aici și primii coloniști sași. Acestia proveneau de pe maul stâng al Rinului, din localitatea ,,Rosenau” (Valea Trandafirului), nume din care derivă actualul Râșnov și emblema medievala a orașului: trandafirul.

   (Ne amintim că în perioada sus-numită cavalerii teutoni au mai ridicat și cetătile de la Tabla Buții (Munții Tătaru) și cetatea Orății de pe dreapta serpentinelor ce coboară din Pasul Bran spre loc. Podul Dâmboviței.)

 

   Așa stau lucrurile cu primii sași. Dar atât de vocalii secui?...

   După sursele germane din sec. 9-13 (Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.) secuii sunt urmașii avarilor, neam turcic originar din Mongolia și înrudit ca limbă cu hunii, pecenegii, cumanii, tătaro-mongolii, turcii etc., total diferiți de maghiarii finici și anteriori venirii acestora.

   Avarii sunt zdrobiți de Carol cel Mare (768-814) și alungați din Franța spre câmpia panonică.

   Rămășițele avarilor se pun atunci sub protecția ungurilor. Aceștia sunt maghiari finici care au cucerit Țara Ungului și ulterior și-au luat numele de unguri.

   Analele Fuldense vorbesc la anul 895 despre ,,avarii care își zic, dar nu sunt unguri”.

   Aliați, dar neincluși în conglomeratul de populații ce va duce la geneza ungară, secuii au fost utilizați de maghiari, apoi de unguri, ca în orice alianță între unul mai tare și unul mai slab, în avangarda, cu ocazia ofensivelor și în ariegardă, la retrageri.

   Secuii se vor bucura de privilegii în schimbul slujbei lor militare și vor fi folosiți ca element înaintat împotriva mult prea numeroșilor autohtoni pe care regalitatea ungară nu va putea niciodată să îi asimileze cu totul: românii.

 

 

   Următorul popas în Țara Bârsei îl facem la Codlea.

   Pe strada Lungă oprim pentru a vizita Biserica evanghelică. E o biserică veche, ridicată în sec. 13.

  Particularitatea ce o face remarcabilă e faptul că e o biserică-sală fară turlă interioară.

   Fiind dublu fortificată, era destinată să străjuiască trecerea spre Munții Perșani.

  

   Zidul exterior al fortificației.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2249-j2.jpg

 

   Turnul din față al bisericii se numește ,,Turnul Fierarului” și are o înălțime de 65m.

   Tavanul casetat este o piesă originală. În medalionul octogonal din mijloc se poate descifra o inscripție în germană, care se pare ca e o avertizare la adresa credincioșilor: ,,Nu toți cei care spun Doamne, Doamne vor ajunge în Împărăția Cerului.”

 

   Recunosc că lucrurile devin complicate pentru mine, având în vedere că n-aș putea face nici diferența dintre bisericile evanghelică, protestantă ori reformată...

   La biserica mă atrag lucrurile generale, denumirile generice.

   Spre exemplu numele de ,,Biblie” vine de la denumirea grecească a sulurilor de papirus, ,,bublos”, pe care anticii greci le aduceau din orasul fenician care se numea, cum altfel decât Byblos...

   Dealtfel orașul antic Byblos concurează la titlul de cea mai veche așezare încă locuită, din sec 12 î. Hr.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2251-j2.jpg

 

  

   Îmbătați de atâta istorie încercăm să luam o gura de aer curat la Poiana Narciselor de la Dumbrava Vadului.

   În localitatea Șercaia facem stânga pe un drum comunal și la ieșirea din satul Vad oprim la semnalele luminoase și acustice ale unei treceri la nivel cu calea ferată.

   După mai bine de 10 min. de bălănganeală vedem un tren industrial ce se opreste la vreo suta de metri mai încolo, apoi pare ca se întoarce de unde a venit.

   Ne pierdem răbdarea și trecem printre semibariere întreg șirul de mașini.

   După 3-4km drumul se sfârșește brusc. În mijlocul câmpului ne întâmpină totuși un paznic în uniformă maronie.

   E vârful de lance al unor pregătiri pentru Sărbatoarea Narciselor, care va avea loc... mâine.

   Rezervatie se întinde pe vreo 400ha.

   Luăm cu noi rucsăceii cu mâncare și pornim spre Dumbravă.

 

/CetateaRasnovului/img_2253-j2.jpg

 

   Patrundem adânc în pădurea de stejar și avem surpriza să constatăm ca suntem în mijlocul unei zone mlăștinoase ce se întinde înspre toate direcțiile.

 

/CetateaRasnovului/img_2260-j2mic.jpg

 

   Dumbrava are și câteva poieni insorite, dar lanuri de narcise se lasă asteptate.

 

/CetateaRasnovului/img_2263-j2.jpg

 

   E drept ca așa, ,,de gust”, găsim câteva exemplare singulare. Le pozăm pentru a trage o concluzie ca la matematică: ,,ceea ce trebuia demonstrat”.

   Doar atât.

 

/CetateaRasnoavulu/img_2257-j2.jpg

 

 

   Revenim la drumul principal, E68, și dupa serpentinele largi ale unui ,,pas” trecem în Țara Fagărașului.

   Și pentru că toate aici trebuiau să poarte un nume, au fost numite Făgăraș: Țara, Munții, orașul și cetatea.

 

   Cetatea Făgărașului a fost construită prin anul 1310 de catre Ladislau Apor, iar în jurul acesteia s-a format treptat localitatea Fagăraș.

   Într-un pliant turistic se spune ca cetatea a fost ridicata de Ladislau Apor în mijlocul orașului.

   Cum cântă și Ștefan Hrușcă:

,,Isus s-a născut

În sara ghe Crăciun...”  

   De parcă ziua de Crăciun ar fi fost anterior...

 

/CetateaRasnovului/img_2264-j2.jpg

 

   Cetatea Făgărașului, împreuna cu Almașul, au fost acordate în evul mediu de regii Ungariei ca feude domnitorilor munteni care se puneau sub protecția lor. Astfel Făgărașul a fost stăpânit pe rând de către Vladislav Valicu, Mircea cel Bătrân etc.

   Ca urmare a înfrângerii regatului feudal maghiar de către turci în anul 1541 la Mohacs, Transilvania devine principat independent.

   Din acel an domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei.

 

/CetateaRasnovului/img_2266-j2.jpg

 

   Trecem pe sub marea arcadă a portii principale și vedem că și această cetate e înconjurată de două rânduri de ziduri de apărare.

 

/CetateaRasnovului/img_2268-j2.jpg

 

   Mihai Viteazu (1593-1601) își manifestă pretențiile asupra acestui teritoriu ca un vechi drept voievodal al Țării Românești.

   În 1599 el intră în posesia cetății, Făgărașul devenind loc de adăpost pentru averile si familia domnitorului.

 

/CetateaRasnovului/img_2269-j2.jpg

 

   Zidurile interioare sunt prevăzute la colțuri cu 5 turnuri, fiecare având o altă formă si destinație:Turnul Temniță, Turnul Thomari (casa pivnicerului), Turnul Roșu, Turnul Negru și Turnul Pestriț.

 

/CetateaRasnovului/img_2272-j2.jpg

 

   Mai întâi facem un tur al cetății pe terasele situate la niveluri diferite.

 

/CetateaRasnovului/img_2274-j2.jpg

 

   Apoi străbatem și curtea interioară.

 

/CetateaRasnovului/img_2278-j2.jpg

 

   La sfârșit vizităm muzeul.

   Obișnuit cu pustietățile dintre ruinele cetăților dobrogene, istoria intâlnită aici mi s-a părut copleșitoare.

   Probabil ca am avut reacția barbarului venit din stepe și rămas cu gura căscată când a pătruns în Roma, Cetatea Eternă.

 

   N-am fotografiat la interior, dar exponatele si sălile de vizitat sunt atât de multe și interesante, că cititorul trebuie să le vadă la fața locului.

   Amintesc doar de ,,Fecioara de fier”, steagurile și sicriele din Sala Dietei, Ieșirea secretă, Temnițele, Fântâna, Spânzurătoarea etc.

   Bine păstrată și plină de istorie, Cetatea Făgărașului are mult mai multe de arătat decât supermediatizatul Castel Bran.

 

 

   Cu pârul ridicat pe ceafă de la cele văzute în Cetatea Făgărașului, mergem mai departe și la Sâmbăta de Jos facem stânga pentru a vizita în localiatate Herghelia de cai lipițani și Castelul Brukenthal.

   Castelul se află chiar în perimetrul hergheliei (acum proprietate Romsilva), dar găsim aici doar un șantier de renovare a clădirii.

   Nefiind nici un ghid disponibil, ratăm șansa de a vedea hipodromul, armăsarii de reproducție, secția de dresaj, sala de harnașamente etc.

   Cu mult mai mult noroc decât noi poți face și o plimbare cu trăsura pe hipodrom.

 

   Castelul Brukenthal a fost construit în anul 1750 de contele Josef von Brukenthal, fratele lui Samuil von Brukenthal.

   Acesta din urma a fost singurul sas transilvănean care a deținut funcția de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei între 1777-1787. În anul 1779 el a construit la Sibiu palatul ce astăzi, ca muzeu, îi poarta numele.

   Terenul de 1700ha a fost atribuit contelui Josef de către împărăteasa Maria Tereza.

   Legenda vorbește de o relație pasională între cei doi și că împărăteasa și-ar fi petrecut câteva veri la Sâmbăta.

   Realitatea pare să nu confirme aceste povești.

 

/CetateaRasnovului/img_2279-j2.jpg

 

   La Sâmbata de Jos mai găsim un alt castel, renovat, dar devenit proprietate privată, deci nevizitabil.

 

/CetateaRasnovului/img_2282-j2.jpg

 

   Ținem în continuare drumul spre munte și într-un cadru natural de o deosebită frumusețe, la poalele Munților Făgăraș, ajungem la Mânăstirea Sâmbăta.

  

/CetateaRasnovului/img_2283-j1.jpg

 

   O poartă de lemn monumentală străjuieste aleea de acces la mânăstire.

 

/CetateaRasnovului/img_2284-j2.jpg

 

   Prima clădire a așazământului monahal, o biserica de lemn, a fost ridicata în anul 1657 la inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu.

   Biserica de zid și întregul complex mânăstiresc au fost construite prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu între anii 1696-1707. astfel așezamqntul poarta si numele de Mânăstirea Brâncoveanu.

 

/CetateaRasnovului/img_2290-j2.jpg

 

   Portretul votiv și bustul ctitorului.

 

/CetateaRasnovului/img_2292-j2.jpg

 

   Aleea colonadelor de pe rama vestică.

 

/CetateaRasnovului/img_2291-j2.jpg

 

   În anul 1785 mânăstirea a fost dărâmată cu tunul de către generalul habsburgic Preiss, în urma râzmerițelor religioase din Ardeal.

   Reconstrucția a fost începuta abia în anul 1926, iar sfințirea a fost făcută în 1946, în timpul regelui Mihai I, al cărui portret e pictat în interiorul bisericii.

   În acea perioadă stareț al mânăstirii era părintele Arsenie Boca (stareț 1940-1949), sfântul necanonizat încă al Ardealului.

   Până nu demult duhovnicul Mânăstirii Sâmbăta a fost părintele Teofil Pârâianu.

 

/CetateaRasnovului/img_2293-j2.jpg

 

   În livada înflorită a mânăstirii aflăm crucea de marmură ridicată în memoria luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului. Citim pe frontispiciu:

   ,,Ei au murit în Munții Făgăraș luptând împotriva comunismului.”

   Și sub brațele crucii se rânduiesc nume de români din satele din jur: Șinca Veche, Berevoi, Aluniș, Râușor, Lisa, Drăguș, Breaza, Vistea...

 

/CetateaRasnovului/img_2294-j2.jpg

 

 

   Plecăm de la Sâmbăta și privim peste umăr la crestele făgărășene care n-au încheiat încă socotelile cu iarna.

   Încărcați de istorie și cu sufletele mai limpezi așteptăm ca vara să facă și crestele munților mai primitoare.

 

/CetateaRasnovului/img_2302-j2.jpg

 

 

 

 

   Și astfel cuvântul scris al acelui zeu-ibis, cuvântul mai impersonal al lui Gutenberg-tipograful și, cel mai probabil, efemer al lui Google încearcă sa netezească, dupa puterile sale, ,,calea cea mai lungă-calea de la ochi la inimă” cum o găsea cândva și părintele Arsenie Boca.

 

 

 

  

 

  



Duminică, 11 decembrie 2011 - 14:31 
Afisari: 4,022 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

pisti2004
pisti2004
Cort
 
1
Mi-a placut! Carpati.org


Duminică, 11 decembrie 2011 - 17:00  

fuligjimmy
fuligjimmy
Coarda
 
2
Frumos domnu Gigi, cu precizarea ca bataia de la Mohacs a avut loc in data de 29. August 1526.


Duminică, 11 decembrie 2011 - 23:53  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
Multumim, domnu Stefan! Si sarbatori cu bine!

@fuligimmy: aveti dreptate si imi cer scuze! De unde am luat eu informatia spunea ,,Dupa scindarea Regatului Feudal Maghiar in anul 1541, ca urmare a infrangerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomana." Si eu am crezut ca 1541 e si anul bataliei.
Totdeauna am stiut ca ma adresez unor cititori bine informati!


Luni, 12 decembrie 2011 - 17:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0675 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org