Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2017
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Ianuarie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Mohorul
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Prin Bucsoi si prin Morar - Valea Bucsoiului, Omu, tunelul Morarului, Sistoaca Acelor, 24 iunie 2017 (Muntii Bucegi)

          Acest jurnal conține descrierea unor trasee alpine, nemarcate, care presupun trecerea unor pasaje expuse și periculoase, îndeosebi pe vreme nefavorabilă. Depășirea unor obstacole poate solicita folosirea materialelor specifice de alpinism. Modul de abordare a traseelor ține de inspirația de moment, fără a avea pretenția că este cea mai bună variantă.



          MERSUL DE UNUL SINGUR PE TRASEE NEMARCATE NU REPREZINTĂ CEA MAI SIGURĂ MODALITATE DE A CUNOAȘTE MUNTELE.


          Traseu: Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Pichetul Roșu – Poiana Bucșoiului (BR) – Valea Bucșoiului (nemarcat) - Șaua Bucșoiului – Vf. Omu (BR) – Creasta Morarului – tunel – pe sub Acele Morarului - Șiștoaca Acelor – Brâul Mare al Morarului (nemarcat) – Valea Cerbului – Căminul Alpin Bușteni (BG, TR).


          Dificultate: Valea Bucșoiului – 1B, traseul de la Tunelul Morarului – pe sub Acele Morarului – 1A, Șiștoaca Acelor (Dracilor) – 1A.



          De data asta CFR-ul s-a ținut de cuvânt și trenul ajunge în Bușteni conform orei înscrise pe bilet. Nu găsesc nici un taxi în parcarea din fața gării, iar pentru motocar cred că este încă devreme, așa că plec ușor descumpănit spre Gura Diham. Înaintea mea, câteva grupuri de turiști urmează drumul șerpuit, semn că astăzi, profitând de vremea frumoasă, mulți au ieșit din casă cu gânduri mari.


          La Gura Diham nu mai fac nici o pauză, plec direct pe traseul spre Poiana Izvoarelor. Îmi fac încălzirea pe poteca ce urcă abrupt prin pădure, încercând să evit pe cât pot noroiul și bălțile care s-au format în urma ploilor de zilele trecute. Mă depășesc câțiva maratoniști, apoi trec eu pe lângă un cuplu cu rucsacuri mari. În rest, liniște și răcoarea plăcută a pădurii.


          La cabana Poiana Izvoarelor nici o mișcare. Doar un zgomot distant de motor trădează cum vreo mașină de teren se chinuie cu pantele și cu drumul greu ce vine dinspre Șaua Baiului. Continui drumul, trec prin Pichetul Roșu și aterizez în Poiana Bucșoiului după 2 ore și 10 minute de la plecarea din gară. Uite așa descopăr care este cea mai rapidă cale de intrare în traseele din Bucșoi! Iau o pauză pe un bolovan mare de lângă poteca marcată. Pe vremeuri, pe bolovan era scris VB, discret, cu vopsea roșie, ca o indicație pentru intrarea în traseul nemarcat. Acum înscrisul nu mai este vizibil, au fost aplicate peste el marcajele turistice.


          Mănânc ceva și apoi mă pregătesc pentru primul obiectiv al zilei: Valea Bucșoiului. Această vale reprezintă pentru mine un traseu special, fiind primul meu nemarcat. Și pentru o perioadă de câțiva ani avea să rămână și singurul.



/bucsoi/1.jpgFoto nr. 1: Valea Bucșoiului, astăzi cam în ceață.


          Prin 2000 tot auzeam pe mai marii întru mers pe munte vorbind despre văile de abrupt și alte trasee nemarcate din Bucegi. Pe vremea aia locuiam în Brașov și ieșeam destul de mult pe munte, dar numai pe rute marcate. Simțeam însă că pot mai mult, îmi doream mai mult. Mai ales că îmi făcusem deja inițierea în alpinism pe traseele din Cheile Râșnoavei. Am încercat să aflu detalii tehnice sau să găsesc pe cineva care mai fusese pe acolo, fără succes însă. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pășit în necunoscut, tot de unul singur, ca și acum, în ceea ce părea atunci aventura vieții mele.


          Se pare că a fost norocul începătorului, mi-a ieșit traseul. Mi-aduc aminte cât de mirat eram că, deși era o zi călduroasă de august, am găsit destul de multă zăpadă în canionul de sus. A doua oară când am intrat pe vale, tot vara, la vreo 2-3 ani distanță și însoțit de un prieten, zăpada din fir era tare și foarte alunecoasă și ne-a scos de câteva ori pe pereții din stânga, în sensul de urcare, de ne-am trezit atârnați pe niște pante dubioase, care ne-au pus serios în dificultate. Am ieșit cu bine din încurcătură, dar tipul nu a mai mers cu mine pe nemarcate. Probabil doar o coincidență, nu știu ce să zic....


          Gata cu istoria, hai mai bine mă pregătesc pentru ce mă așteaptă astăzi. Intru pe vale, care mă primește cu vreo 2 bolovani ce tronează în talveg, obstacole pe care le trec direct. Puțin mai sus, o săritoare mai mare mă obligă să o ocolesc pe potecă, pe partea dreaptă în sensul de urcare. Ultima dată când am trecut pe aici, în 2016, am încercat să o cațăr direct și am rămas cu o ditamai bucata de stâncă în brațe, așa că acum am evitat-o de la început. Continui urcarea și mă trezesc în fața unei noi săritori, pe care o abordez pe partea dreaptă, pe trepte convenabile de stâncă. Deși este destul de mare, săritoarea nu pune probleme.


       Odată trecute încă 2 obstacole mici, cam în 20-30 de minute de la intrarea în traseu ajung în amfiteatrul larg în care valea primește ca afluent firul comun al vâlcelelor Grohotișului și Portițelor.



/bucsoi/2.jpgFoto nr. 2: Obstacol pe firul văii, înainte de prima confluență.


          Continui să urc pe fir, unde încep să apară din loc în loc petece de zăpadă murdară. Traseul nu pune deocamdată probleme tehnice, dar după câteva minute de mers valea se îngustează din ce în ce mai mult și pare că se închide într-un perete vertical, spintecat de un horn umed. Obstacolul se poate depăși atât pe partea dreaptă, în sensul de urcare, pe un hățaș firav ce străbate o pantă abruptă și friabilă, dar și pe stânga, pe niște trepte de stâncă. Zăpada de peste iarnă încă persistă în micul canion și pare să ajungă până la buza peretelui vertical, așa că încerc varianta directă.


          Mă angajez pe limba de zăpadă, care din păcate se oprește brusc, lăsând să se vadă golul adânc ce se cască între ea și fundul hornului. Probabil că acum o lună săritoarea era complet acoperită, ceea ce făcea lucrurile mult mai simple. Astăzi însă situația este diferită, existând riscul ca podul de zăpadă de dedesubt să cedeze și să mă trezesc căzând într-o gaură îngustă, întunecoasă și rece, de vreo 3-4 metri. Ies pe peretele din stânga, pe la o mică săgeată roșie, veche, care încă mai indică direcția cea mai bună de abordare a săritorii. Urc treptele de stâncă și revin în firul văii deasupra obstacolului.



/bucsoi/3.jpgFoto nr. 3: Săritoare parțial acoperită cu zăpadă.


          Imediat în amonte mă așteaptă o săritoare înaltă, cu o scobitură ca o grotă la bază, pe care o evit pe partea stângă. La nici 20 de metri mai sus, o altă săritoare mare, formată din 2 stânci prăvălite una peste alta. Urc inițial ajutat de niște prize bune pe partea dreaptă, apoi, undeva pe la mijloc, mă orientez spre stânga, la aderență, printre cele 2 stânci și reușesc să ajung deasupra.


          Urmează încă o săritoare mică, pe care o depășesc în șpraiț, după care pereții se apropie foarte mult și valea se transformă într-un canion. De aici în sus stratul de zăpadă este consistent și pare a fi continuu, așa că îmi pun colțarii. Știam că va fi zăpadă pe vale, dar nu mă așteptam să fie așa multă și să înceapă așa de jos, așa că i-am pus totuși în rucsac, pentru orice eventualitate, aplicând astfel teoria unui contemporan celebru – mai bine să fii pregătit decât să nu fii pregătit!


          Continui deplasarea, acum pe zăpadă dură. Mai sus ceața se mai risipește și mă lasă să văd mai bine valea și să fac vreo câteva fotografii.



/bucsoi/4.jpg

Foto nr. 4: Pe valea Bucșoiului, mai sus de primul canion.


          De unde mă aflu pot să văd că sunt destul de aproape de Turnul cu Jnepeni, care pare mai mic față de cum îl știam.



/bucsoi/5.jpgFoto nr. 5: Apare din ceață și Turnul cu Jnepeni.


          Ajuns în dreptul lui, cam la o oră de la intrarea pe vale, aflu și explicația: stratul de zăpadă măsoară aici 4-5 metri, după cum pot observa pe margini, unde s-a topit la contactul cu stânca.



/bucsoi/6.jpgFoto nr. 6: În dreptul Turnului cu Jnepeni. Zăpadă mare, nu glumă ...


          Imediat după Turn valea se desparte, firul bun fiind cel din stânga, în sensul de urcare. Puțin mai sus, la o săritoare, limba de zăpadă se întrerupe pentru câțiva metri și mă obligă să fac o trecere mai dificilă pe peretele din stânga, după care revin în talveg. Timp pentru o mică pauză de hidratare și admirat împrejurimile.



/bucsoi/7.jpgFoto nr. 7: Pe vale în jos.


          Se lasă din nou o ceață groasă, pe măsură ce mă apropii de următorul canion al văii, pe care îl trec fără probleme, zăpada este bună de colțari, iar urcușul este placut, chiar dacă destul de abrupt.



/bucsoi/8.jpgFoto nr. 8: De prin canioanele văii, mai sus de Turnul cu Jnepeni.


          După canion valea se desparte iar, primind din stânga un afluent, probabil vlc. Furcilor. Continui pe firul din dreapta și după câteva minute zăpada se termină la baza unui piept de stâncă înalt. Scot colțarii și abordez săritoarea pe partea stângă, pe praguri de piatră, apoi pe un scoc umed și reușesc să trec. Deasupra săritorii, după câteva zeci de metri, stratul de zăpadă este iar constant, așa că îmi mai pun o dată colțarii, ca să nu am probleme.


          Ceva mai sus, o muchie apare în drum, despărțind din nou valea. Aleg firul din stânga și merg preț de câteva minute pe limba de zăpadă, până când aceasta se termină brusc într-un gol de vreo 2 metri, în dreptul unui prag. Evit coborârea de pe zăpadă ieșind pe peretele din stânga și cățărând pe o fisură, până deasupra săritorii.



/bucsoi/9.jpgFoto nr. 9: Săritoare pe finalul văii.


          Merg în continuare pe fir, alternând acum stânca cu petecele albe, din ce în ce mai mici și mai rare. Mai sus trec pe sub o portiță formată de o lespede imensă căzută de-a curmezișul din perete. Firul văii este aici plin de grohotiș și totul în jur este foarte friabil, obligându-mă să fac o echilibristică ciudată pentru a depăși ultimele obstacole pe care le mai întâlnesc în cale până ies în amfiteatrul de obârșie al văii.



/bucsoi/10.jpgFoto nr. 10: Portiță pe Valea Bucșoiului.



          Urc pe pante de iarbă, trec peste câteva hățașuri care încing marele con al văii pe la baza a 2 țancuri mari de stâncă și ajung în șaua dintre Bucșoiul Mare și Creasta Balaurului. De aici până la Vf. Omu mai e doar o aruncătură de băț.



/bucsoi/11.jpg

Foto nr. 11: Vf. Bucșoiu Mare (2492 m) văzut din zona de unde am ieșit din traseul nemarcat.


          La cabană lume multă, agitație mare, trebuie să stai la coadă pentru un ceai. Nu-i bai, oricum mi-am propus să pierd vreo oră aici, pentru masă și odihnă. Așa că fac și niște fotografii.



/bucsoi/12.jpgFoto nr. 12: Vf. și Cabana Omu.



/bucsoi/13.jpgFoto nr. 13: Vf. Bucura Dumbravă.


          Pe la 14.20 plec pe creastă spre Acele Morarului. Culmea înierbată e lată, rotunjită și plăcută la mers.



/bucsoi/14.jpgFoto nr. 14: Creasta Morarului văzută puțin după plecarea de la Cab. Omu.


          Cum ceața s-a risipit de mult, îmi vine să mă așez și să admir iar și iar peisajul ăsta deosebit. Colții Morarului se văd deja, într-o învălmășală ciudată de stânci, greu de desluit de unde mă aflu. Coștila, Colții Obârșiei și Cerdacul răspund și ei prezent.



/bucsoi/15.jpgFoto nr. 15: Colții Morarului văzuți de sus. Cam greu de deslusit care si cum!


          Aș sta, dar mai am mult până la capătul traseului, așa că merg în continuare pe muchia lină, depășind ușor vreo 2 porțiuni mai stâncoase, până într-o șa slab profilată, care se continuă cu o lamă de piatră îngustă și ușor ascendentă. Încep să urc lama și cu cât înaintez îmi dau seama că nu prea am pe unde să cobor în partea opusă. De aici continuarea crestei este puternic fragmentată de colți mari de stâncă, ce par inabordabili. Realizez că deja am ajuns în zona Acului de Sus.



/bucsoi/16.jpgFoto nr. 16: Acul de Sus, văzut de .... sus!


          Cum traversarea Acelor nu este obiectvul meu pentru astăzi, mă întorc pe muchia îngustă și cobor puțin pe pantele de iarbă dinspre Valea Cerbului, pe un hățaș firav, spre un grup de stânci de pe contrafortul ce coboară din Acul de Sus. Poteca mă poartă spre Tunelul Morarului, un culoar îngust care permite trecerea printre 2 stânci uriașe lipite una de alta în partea superioară.



/bucsoi/17.jpgFoto nr. 17: Tunelul Morarului.


          De la Tunel cobor pe o potecă destul de clară, care pare că urmează cea mai bună cale de a merge pe sub Colții Morarului. Pe care îi văd acum din altă perspectivă. Mai întâi vine Acul Crucii, foarte apropape de mine, apoi o mică bucată din Degetul Roșu și apoi Acul Mare. Degetul Prelungit nu se vede de aici, este ascuns privirii de către vecinul său.



/bucsoi/18.jpgFoto nr. 18: Acul Crucii, în mijlocul imaginii. Lipit de el și mai deschis la culoare, văzut din unghiul ăsta, este Degetul Roșu, care se vede doar parțial.



/bucsoi/19.jpgFoto nr. 19: Acul Mare, cu un aspect ciudat și destul de greu de recunoscut din ipostaza asta.


          Poteca coboară abrupt până la un scoc înierbat, unde găsesc, pe colțul de piatră din dreapta, 2 pitoane legate între ele cu o bucată de cordelină roșie, destul de nouă. Probabil o stație de rapel sau o regrupare, deși din locul de unde sunt nu îmi dau seama exact la ce folosește. Puțin mai jos mă lămuresc: culoarul, simplu de parcurs până aici, se termină cu un prag de vreo 2-3 metri care e dificil de descățărat. Mă întorc la cele 2 pitoane, verific cordelina ce la unește, apoi cobor în rapel. Sus, pe Acul Mare, o echipă se îndeletnicește cu ceva chestii alpinistice.



/bucsoi/20.jpgFoto nr. 20: Stație de rapel sau, după caz, regrupare, amenajată pe un scoc ce coboară printre stâncăriile de sub Acul de Sus.



/bucsoi/21.jpgFoto nr. 21: Scocul cu rapel.


          Continui pe panta înierbată, urmărind potecuța care abia se mai distinge. Când aceasta pare că începe să coboare pentru a ocoli pe dedesubt un contrafort stâncos, ce coboară din Acul Crucii, mă gândesc să găsesc o variantă de trecere fără a pierde prea mult în altitudine. Continui să urc spre șaua dintre Acul Crucii și Acul de Sus și ochesc un hățaș, probabil de capre, care taie de-a curmezișul o porțiune abruptă, puțin în urcare, până în muchia contrafortului, deasupra unui mic țanc ascuțit. Porțiunea este destul de expusă, înclinația pantei este mare, iar treptele de pământ pe care merg dau de multe ori semn că mai au puțin și o iau la vale. Noroc cu ”prizele” de mână pe care mi le oferă smocurile de iarbă, de care mă agăț cât să-mi țin echilibrul.



/bucsoi/22.jpgFoto nr. 22: Bălăurind pe sub Acul Crucii.


          Ajuns deasupra țancului de piatră, îmi trag sufletul pentru un minut și mă pregătesc pentru ce mă așteaptă: hățașul intră pe un perete concav, aproape vertical și străbate o zonă foarte expusă, cu vreo două treceri delicate. Îl abordez cu grijă și ajung la prima trecere, care presupune folosirea unor trepte infime de pământ și stâncă, într-o zonă cam lipsită de prize de mână. Nu mă simt confortabil, nu am mâinile complet libere, pentru că am și bețele de trekking, așa că mă întorc pe teren sigur, ca să caut o variantă pentru depășirea obstacolului. Pentru început, strâng bețele și le pun pe rucsac, apoi studiez din nou terenul. Am două variante: fie cobor și caut o trecere pe sub țancul de piatră, fie mai încerc o dată pe același traseu. Cât stau să cântăresc posibilitățile pe care le am observ că echipa din Acul Mare are și ea ceva dificultăți, sau așa mi se pare mie. Și uite așa ne studiem unii pe alții, de la distanță, anticipând următoarea mișcare.


          Până la urmă mai fac o încercare pe hățașul de pe care mă întorsesem și acum reușesc să trec de prima porțiune mai delicată. Continui pe hățaș și îmi croiesc un itinerar de coborâre spre dreapta, pe niște trepte friabile, până la o porțiune mai puțin înclinată, unde peretele se pierde în panta înierbată. Răsuflu ușurat că am scăpat de această zonă expusă. Degetul Roșu devine acum vizibil în totalitate pentru prima dată.



/bucsoi/23.jpgFoto nr. 23: Degetul Roșu apre și el, în toată splendoarea!


          Băieții din Acul Mare par foarte aproape acum. Schimbăm câteva vorbe și ne vedem fiecare de drum. Cobor puțin, trec prin zona de sub Degetul Roșu și urc în Strunga Acului Mare, unde mă așez pentru un minut ca să îmi conturez continuarea traseului. Intenția era să ajung până în Creasta Ascuțită și de acolo să cobor în Brâul Mare, pe care să îl urmez până în Cerb. Dar din câte îmi aduc aminte, Brâul de Sus trece aici ceva mai jos de zona prin care am venit eu. Asta înseamnă că ar trebui să cobor și să identific brâul, să îl parcurg în ușoară urcare până în muchie, după care să ajung în Brâul Mare și să cobor pe acesta până în traseul turistic. Nu prea e timp pentru toate astea, dacă vreau să prind vreun tren spre București.


          Fac o scurtă incursiune pe piciorul stâncos ce coboară din Acul Mare, pe petece de iarbă, poate-poate găsesc o trecere mai rapidă, dar nu descopăr nici o continuare fezabilă. Nu contează, a meritat încercarea, îmi delectez privirea cu imagini greu de egalat:



/bucsoi/24.jpgFoto nr. 24: Degetul Roșu, de data asta văzut dinspre est.



/bucsoi/25.jpgFoto nr. 25: Stâncăriile de sub Acul Crucii și Acul de Sus.


          Mă întrorc în șa să reconfigurez traseul. Am mai coborât o dată de aici, pe un traseu sinuos, din vâlcel în vâlcel și dintr-un brâu în altul, într-o tură organizată de Mugurel Ilie, m-am informat și dintr-un jurnal al Laurei Matei, deci, la nivel teoretic știu la ce să mă aștept. Totuși, mi se pare că traseul ăsta mi-ar lua prea mult timp, așa că optez pentru o coborâre directă, pe Șiștoaca Acelor, sau a Dracilor.



/bucsoi/26.jpgFoto nr. 26: Șiștoaca Acelor, văzută din zona Strungii Acului Mare.


          Șiștoaca începe cu pante de iarbă destul de abrupte, dar practicabile. Știu însă că mai jos mă așteaptă niște rupturi de pantă serioase pe care trebuie să le trec. Merg când pe fir, când pe malurile de iarbă, pe unde mi se pare mai ușor. Mai arunc din când în când o privire spre Ace, pe care le văd din ce în ce mai mici și din unghiuri inedite, pe măsură ce pierd rapid altitudine. Alternând mersul cu pauzele de fotografie trec în câteva minute de Brâul de Sus. Continui coborârea, trec de locul unde vâlcelul meu confluează cu alt fir, venit din dreapta, tot dintre Ace și apoi ajung la un prag stâncos, nu prea mare, care nu pune probleme tehnice, dacă îl descațări cu atenție.



/bucsoi/27.jpgFoto nr. 27: Pe Șiștoaca Acelor, undeva mai jos.


          Ceva mai jos de prag descopăr poteca slab conturată a Brâului de Mijloc și continui pe pante de iarbă până în punctul unde valea pare că se mai îngustează și se prăvălește peste o ruptură de pantă destul de mare. Nu mă aventurez să fac rapel pe aici, pentru că am doar o bucată de cordelină nu prea lungă, care nu ar fi suficientă să mă ducă până la baza pragului dintr-o singură bucată. Evit săritoarea trecând în dreapta pe un hățaș de animale, pe la baza unui colț de stâncă, până într-un vâlcel secundar care se unește puțin mai jos cu Șiștoaca Acelor. Acesta vine din Creasta Morarului, din șaua de dinainte de Acul de Sus și pare mai accesibil.



/bucsoi/28.jpgFoto nr. 28: Primul prag mai serios al văii, în sensul de coborâre. Și traseul meu de ocolire.


          Cobor pe firul secundar pe un scoc pietros și destul de abrupt, prin spatele unui moț de stâncă și ajung repede înapoi în firul principal. Continui pe acesta pentru vreo sută de metri, pe o porțiune ceva mai domoală și văd, pe partea stângă, formațiuni stâncoase interesante.


          Prima dintre ele, situată mai aproape, chiar pe prima muchie, seamănă, cu puțină bunăvoință, cu un cap de om care privește în amonte. Nu știu dacă are vreun nume, așa că îl botez pe loc Străjerul Milenar.



/bucsoi/29.jpgFoto nr. 29: Santinelă credincioasă, care veghează de o veșnicie pantele sudice ale Morarului.


          A doua formațiune stâncoasă este mult mai celebră și are aspectul unui turn înalt, zvelt și roișatic, legat printr-o șa adâncă de o muchie scurtă și ascuțită, după cum se vede din acest unghi. Ați ghicit, este Turnul de Aramă, reper ușor de recunoscut din Valea Cerbului sau din abruptul Coștilei.



/bucsoi/30.jpgFoto nr. 30: Turnul de Aramă din Morar, văzut dintr-un alt unghi decât de obicei.


          Continui să cobor și deja văd undeva mai jos poteca mult mai bine conturată a Brâului Mare al Morarului. Până la acesta însă, mă așteaptă un alt prag, mult mai înalt decât precedentul. Îl abordez pe stânga, pe unde panta pare puțin mai domoală. Nu sunt sigur că o să găsesc o trecere pe aici, poate va trebui să mă întorc, dar prind curaj când puțin mai jos văd, tot pe partea stângă, o prispă de iarbă, cu niște scobituri negre și umede în stâncă, care pare că se continuă peste un clin al terenului, până într-un punct unde ajunge foarte aproape de Brâul Mare.


          Zic că merită să încerc varianta asta, așa că îmi croiesc drum pe panta abruptă, când pe iarbă, când pe porțiuni mai stâncoase, expuse și cu prize mici. După un traseu de câteva minute, ales la inspirație, ajung în prispa de iarbă și deranjez fără să vreau odihna câtorva capre negre, care se adăpostiseră în scobiturile din stâncă. Merg pe prispă către stânga, căutând o variantă mai facilă să ajung în brâul de dedesubt, de care mă desparte doar un prag de piatră aproape vertical, nu mai mare de 2-3 metri. Probabil că după clinul de care aminteam mai sus prispa se lasă până în potecă, dar nu mai am răbdare să ocolesc, așa că descațăr pragul într-un loc unde pare mai puțin înalt și unde poteca de jos trece printr-o zonă mai blândă.



/bucsoi/31.jpgFoto nr. 31: Prispa de iarbă care m-a scos în Brâul Mare al Morarului. Oferă o priveliște deosebită, ba chiar și un adăpost bunicel pe vreme rea, dar e destul de greu de ajuns aici, sau de mers mai departe.


          Ajuns în Brâul Mare al Morarului, iau o scurtă pauză ca să îmi trag sufletul. Recunosc în sinea mea că depășirea acestei ultime rupturi de pantă m-a purtat prin 2 porțiuni destul de delicate, pe care nu m-aș fi aventurat în nici un caz pe stâncă și iarbă udă. Probabil că dacă aș fi căutat mai mult aș fi găsit și variante mai puțin expuse. După bine-meritata pauză cotesc dreapta pe brâu, pe care îl urmez până în V. Cerbului, pentru a evita astfel ultimul mare obstacol de pe Șiștoca Acelor.


          De aici, țin traseul turistic până în Bușteni, unde ajung suficient de devreme ca să îmi iau bilet la tren. Ba chiar am timp să închid tura cu o bere rece la o terasă din apropiere.



Repere orare pentru porțiunile de traseu nemarcate:

- Parcurgerea propriu-zisă a văii Bucșoiului: 2 ½ – 2 ¾ h;

- cab. Omu - Tunelul Morarului - Șaua Acului Mare: 1 ½ h;

- Șaua A. M. - Șiștoaca Acelor – Brâul Mare al Morarului – V. Cerbului: 1 h.



Echipament: - cască, ham, 4 carabiniere, 1 set de nuci, cheie nuci, dispozitiv de rapel, 2 anouri, 2 bucle lungi de cordelină, 22 m cordelină, colțari, bețe trekking. Nu am folosit nucile.



Joi, 20 iulie 2017 - 20:45 
Afisari: 840 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

alexalex
alexalex

 
1
Felicitari Marius.
Carari insorite si numai bine !


Joi, 20 iulie 2017 - 22:39  

lawr
lawr
Caraba
 
2
Fantastic!!!


Vineri, 21 iulie 2017 - 09:45  

miparv
miparv
Rucsac
 
3
Pentru cine vrea sa-si testeze limitele si e convins ca se poate descurca singur in diferitele situatii ce pot apare, e un traseu bine ales. Carari cu soare !


Vineri, 21 iulie 2017 - 11:16  

stefi
stefi

 
4
O tura solitara printr-o asemenea lume, ce poate fi mai frumos? Felicitari Marius, extraordinare si traseul si jurnalul! Braurile Morarului, cu senzatia aeriana deasupra rupturilor de panta, mi-au dat emotii mari in ture.


Vineri, 21 iulie 2017 - 15:30  

markbv
markbv

 
5
@all: Multumesc pentru vizita si aprecieri! Ture faine si numai bine!

PS: - @stefi, alex: sa ne revedem cu bine pe vreun nemarcat prin Bucegi sau Fagaras!
- @lawr: poate odata si odata tot facem tura aia "restanta" din Fagaras!
- @miparv: da, e un traseu si cu peisaje spectaculoase si cu ceva adrenalina, ici-colo, pe pasajele mai expuse. Mie mi-a placut mult.

Toate bune!


Vineri, 21 iulie 2017 - 19:00  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
6
Marius, mi-ai făcut dor de locuri dragi. Îți mulțumesc pentru povestire, a prins bine într-o dimineață somnoroasă de vineri!


Vineri, 21 iulie 2017 - 19:36  

markbv
markbv

 
7
Andrei, ma bucur ca jurnalul ti-a prins bine. Eu zic sa "montezi" repede o tura pe acolo, ca doar nu o sa stai acum sa tanjesti dupa locurile alea frumoase!
Toate bune!


Vineri, 21 iulie 2017 - 21:07  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
8
Ce amintiri faine si ce doruri mi-ai trezit cu jurnalul asta!
Bravo! Ture faine si sa ai grija de tine pe unde umbli!


Marți, 25 iulie 2017 - 14:49  

markbv
markbv

 
9
Laura, multumesc de vizita si de ganduri bune!
Ture faine si tie! Si asa cum ti le doresti!


Marți, 25 iulie 2017 - 19:47  

alexandru.c
alexandru.c

 
10
Superb, felicitari!


Miercuri, 2 august 2017 - 11:06  

markbv
markbv

 
11
Multumesc Alexandru!


Miercuri, 2 august 2017 - 21:34  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0738 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org