Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Cozia (Ciuha Mare
Muntii Cozia

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Primul nemarcat in Crai, Braul Cioranga Mare (Muntii Piatra Craiului)

Inainte de a incepe acest jurnal, as dori sa-i multumesc lui Florin (se stie el) pentru increderea acordata de a-mi impartasi o farama din multele secrete ale Craiului.

Pentru a nu supara pe nimeni, am ales sa nu povestesc despre intrarea pe acest traseu, probabil deja cunoscuta de multi si povestita in sute alte locuri..


Florin ma provocase inca de la jumatatea lui iunie cu o tura mai deosebita in Crai, pe un nemarcat. Propunere pe care, initial, o tratasem cu ceva rezerva, mai ales ca citisem cate ceva despre incursiunile nemarcate in abrupt si ca nu era chiar floare la ureche.

Fusesera vehiculate o serie de "clasice": Anghelide (fost traseu marcat), Castelul Craitei, Braul Rosu, Valcelul cu Fereastra, Braul Cioranga Mare.. trasee despre care era cumva vehiculata ideea ca sunt usoare.


Din pacate (sau fericire..?), nu mai cred de mult povestile scrise pe internet despre cat de usoare sunt anumite trasee. Asa ca am inceput o ampla actiune de documentare asupra acestora, vizand in principal jurnale cu poze din care sa-mi dau cat de cat seama cam cu se mananca. Cum pozele nu pot surprinde cateodata dificultatea unei anumite zone, am incercat sa gasesc, printre altele, si informatii un pic mai tehnice despre fiecare traseu in parte.

Florin ar fi vrut sa incerce Valcelul cu Fereastra, pe care il si facuse relativ recent. Initial, povestirile despre valcelul acesta sunau destul de bine: usor, saritori ok. Pozele in schimb, descrierile, precum si faptul ca vazusem destul de multa cordelina prin ele (iar noi urma sa mergem fara asigurare) m-au convins sa-l rog pe Florin sa-l lasam deocamdata deoparte, poate pentru o incursiune viitoare.

Am ajuns astfel la traseul care, tehnic, ar fi pus cele mai putine probleme unui incepator pe nemarcatele Craiului, asa ca mine: Braul Cioranga Mare. Amuzant, dar la primele cautari am reusit sa dau de fapt peste Canionul Cioranga Mare, un adevarat "monstru" 3A pe care l-am parcurs cu sufletul la gura doar urmarind jurnalul unor temerari.

Tura era fixata! Duminica urma sa-l facem!

Din pacate nu de aceeasi parare erau si prognozele care anuntau ceva ploaie in weekend, la inceput mai multa sambata si mai putin duminica, urmand ca sambata sa se inverseze povestea:) De altfel, simteam ca sambata mi s-a intors si mie roata de la evenimentul cu Creasta Sudica:)


Cum de la o vreme incepusem sa ma indoiesc puternic de prognoze, mai ales cand erau vorbe de cele pentru un anumit varf sau zona montana, am decis totusi sa mergem, mai ales ca prognoza era oricum valabila abia de la ora 12, ora la care am fi fost deja in creasta. Daca ar fi fost sa fie urat, am fi putut cobori pe Padinile Frumoase rapid. Daca nu..:)

Socoteala de acasa nu s-a potrivit totusi cu cea din Crai.. va invit sa parcurgeti jurnalul daca sunteti curiosi de prima mea incursiune pe nemarcate in acest masiv.


Duminica, 7 iulie 2013

Traseu: Plaiu Foii - Ref. Sperantelor - Braul Cioranga Mare - vf. Ascutit - vf. Padina Popii - Brana Caprelor - Ref. Diana - Plaiu Foii


Ajungem la 8 fara 20 la Plaiu Foii, dupa parcugerea celebrului forestier. Drumul asta, chiar de s-ar repara, s-ar strica la loc in minim 1 an. Multe tractoare, multe camioane..

Din masina vremea nu parea deloc frumoasa. Desi prognoza arata senin dimineata, cerul era gri si se vedeau si nori care nu erau deloc prietenosi.


/cioranga_mare/img_7702.jpg


Urcam prin poiana larga si nu trece mult pana nu facem prima pauza, de debarasare a jachetelor de pe noi, bune pana acum (deh, dimineata e frig..).

Imi dau seama ca poate car prea multa apa dupa mine, 2.5L, mai ales pe o vreme ca asta, innorata. Stiu totusi ca pe traseu nu e apa deloc, nici macar de la Diana in jos.. si cine stie cum iese soarele pe sus si ajung sa cersesc apoi ploaie:)


Ruinele unei foste stani (probabil) ne garanteaza ca suntem pe drumul cel bun. De altfel, drumul acesta e comun si cu alte trasee..


/cioranga_mare/img_7706.jpg


Nu trece mult timp si intram in padurea care ne intampina cu grohotis inca de la intrare, destul de ciudat pentru o padure la o astfel de altitudine in Crai.


/cioranga_mare/img_7714.jpg


Urcusul devine din ce in ce mai solicitant tocmai din cauza grohotisului care tot ne fuge de sub talpi. Aici, recunosc, citiem un pic si de pe internet despre urcusul pana la Malul Galben, insa din poze totul pare mai usor. Grohotisul de sub talpi insa spune altceva..

Auzim si susurul unui fir de apa pe care initial il asociez cu celebrul izvor al lui Orlovski. Dar de vazut.. nu vad nimic care sa-mi atraga atentia. Probabil ca daca am fi venit cu gandul sa ne umplem sticlele de acolo, l-am fi gasit:) Cum totusi nu avem nevoie de apa si suntem deja deasupra firului vaii, decidem sa nu pierdem timp cu gasirea acestuia si sa continuam urcusul.


In fata ne apare, deodata, Malul Galben, zona care din poze nu pare impresionanta.. dar pe mine unul sigur m-a impresionat.


/cioranga_mare/img_7723.jpg


Urcusul devine foarte dificil, panta marindu-se consistent fata de cea din padure si inaintarea facandu-se cand pe iarba, cand pe grohotis. Aici cred ca am depus cel mai mare efort la urcare din toata tura.


/cioranga_mare/img_7727.jpg


Ce chestie cu cititul asta de jurnale pe internet.. recunosc deja stanca unde ar trebui sa se bifurce traseul nostru. In stanga, se urca pe la Hornul Nisipos. Initial, cand vazusem cum se urca "normal" spre ref. Sperantelor, intrebasem daca exista si o alta varianta de coborire de acolo. Asa aflasem de acest horn "nisipos", varianta care pe atunci mi se parea buna. Hornul e insa destul de inclinat si mai ales la coborire, e mai riscant sa cobori prin el, pericolul de alunecare fiind cred destul de mare. Stanca, fie ea si in zona expusa, iti ofera totusi alta incredere..


/cioranga_mare/img_7730.jpg


Noi continuam drumul tot inainte, gafaind din greu si zarim, printre copacii de deasupra noastra, doi drumeti care urcau printr-o zona expusa. "E clar.." mi-am zis in gand..


/cioranga_mare/img_7739.jpg


Florin isi aduce aminte de un lant pe aici si incerc sa aflu daca lantul e fixat in portiunea pe care eu o vazusem pe internet, la prima urcare de la Malul Galben. Se pare ca da. La un moment dat, dadusem peste poza unei fete care se tinea, in coborire, de un astfel de lant. Dar lantul era.. galben..? N-avea cum sa fie decat o cordelina.. si totusi despre ce povesteste Florin?

Misterul e dezlegat insa rapid pentru ca deodata se aude din fata "Aa, au luat lantul de aici!". In momentul ala cred ca am avut o tresarire si nu de bine. Stiam ca drumul e blocat de o saritoare si ca zona se ocoleste pe peretele din dreapta.. dar nimic nu-ti inspira ocolul pana nu ajungi in dreptul peretului..


/cioranga_mare/img_7742.jpg


Ajung sub perete si primul lucru pe care-l fac este sa ma uit la prima portiune de catarare serioasa din tura: un perete usor spalat, umed, la marginea peretului.


/cioranga_mare/img_7745.jpg


Cu cat urcam, observasem ca totul devenea mult mai umed si chiar ma gandeam, inca de cand vazusem in poze urcarea asta, ca n-ar fi bine sa o faci pe stanca umeda.

Ca sa fie povestea completa, deodata ne invaluie ceata si simtim umezeala in jurul nostru. Miroase a ploaie in jur si sigur n-as urca pe aici pe ploaie. De-acum nu mai e de stat caci inghetam toti.. sa urcam!


Am avut ceva emotii pana am pus mana pe stanca. Nu aluneca foarte tare iar prizele pareau decente. Primii cativa pasi sunt oarecum dificili, pana ajung la 3-4 m inaltime, dupa care observ cum stanca imi ofera prize suficiente.. si de incredere. Iar zona nu e deloc atat de rea precum imi imaginam..


/cioranga_mare/img_7748.jpg


Pot gasi cu usurinta alte 2 sau 3 locuri de catarare de pe trasee marcate mai rele decat urcarea asta, mai ales pe umezeala. Ar fi mers, totusi, de minune un lant pe aici, macar pentru confortul psihologic de a nu aluneca in dreapta unde, intr-adevar, e o rupere de panta destul de mare de la un punct incolo.


In padure, deasupra primei zone pe care am catarat-o, umezeala destul de mare. Alunec usor pe o radacina de copac si ma gandesc ca n-o sa-mi prinda deloc bine la catararea urmatoare pe care o intuiesc dupa cablul care se profileaza deasupra.


/cioranga_mare/img_7753.jpg


Cablul e pus aici foarte bine, mai ales ca suntem pe o portiune destul de ingusta si o alunecare de pe prizele peretului din fata noastra n-ar avea consecinte compatibile cu cele lumesti. Initial mi se pare urcarea cumva ciudata, fara prize, mai ales daca vrei sa ai siguranta cablului de la bun inceput. Imi dau seama ca pe dreapta se poate inainta pana la un punct fara cablu, avand prize bune, urmand apoi sa fac un scurt pas lateral si gata.. am trecut cu bine si de hopul asta :).


Urmatoarea portiune imi aduce aminte brusc de un jurnal citit in care cineva avusese un atac de panica. Este vorba despre o scurta traversare pe deasupra saritorii ocolite mai jos:


/cioranga_mare/img_7754.jpg


Zona este expusa, ce-i drept, iar pamantul alunecos nu ajuta deloc. Totusi, nu vad nimic de speriat, mai ales ca probabil ce fusese mai greu deja trecuse. Traseul continua cumva in lungul valcelului care se continua cu saritoarea insa aleg sa nu merg pe acolo, zona fiind extrem de umeda. Aleg, insa, drumul prin dreapta, prin padure, peste radacinile copacilor, drum care imi inspira foarte mare siguranta.

Nu imi dau seama de ce totul e atat de umed.. ceata asta oare..? Nici n-apuc bine sa gandesc ca deodata se porneste o ploicica, facandu-ne tuturor ziua mai frumoasa. Ii ajungem din urma si pe cei doi baieti pe care-i vazusem de jos si unul din ei ne amuza pe toti, folosind o punga pe post de gluga.

Intre timp se opreste si ploaia insa acum totul e deja foarte umed in jur. Traseul nostru nu continua inainte ci urca spre dreapta, in serpentine scurte in care ne mai folosim si de radacinile copacilor pentru sustinere.


/cioranga_mare/img_7762.jpg


Trecem de zona numita "Adapatoarea Caprelor" si continuam de-a lungul peretului unde cei doi tineri din fata noastra se arata mirati ca nu mai exista poteca. Ei, aici experienta jurnalelor iarasi m-a ajutat, stiind ca de fapt mai exista un al doilea lant, in stanga, cam la 2 metri deasupra solului (jurnalul lui wanderlust de aici, mai exact).


/cioranga_mare/img_7767.jpg


Zona e insa mult mai usoara decat celelalte doua urcari mai abrupte si trec rapid de lantul asta.

Incepem sa urcam in lungul unui valcel inierbat la capatul caruia ar trebui sa se afle refugiul pe care il tot asteptam inca de la prima portiune de catarare:) La un moment dat, observ o potecuta spre dreapta, foarte bine conturata. Florin imi explica punctul destinatie al potecutei respective: celebra Scara de Fier, loc ce duce si in firul Calinetului. Cei doi tineri pe care i-am depasit pe aici ar trebui sa mearga si pentru obiectivul lor: Braul de Mijloc pana la Termopile si apoi Valea Podurilor in jos.


Noi ne continuam drumul pe valcelul inierbat si observam ca cei doi o apuca tot dupa noi. Cel mai probabil cunosc drumul insa vor sa ajunga la refugiu, mai ales ca vremea cam da semne de ploaie.



/cioranga_mare/img_7776.jpg


Atent la urcare, am iesit ca un bezmetic in micuta sa (este sa, oare?) unde deodata imi apare in stanga Refugiul Sperantelor, mai micut decat il credeam a fi din pozele vazute.


/cioranga_mare/img_7777.jpg


Este ora 9:43 si suntem pe traseu de aproape 2 ore! Aflu ca se poate merge si mai bine pana aici, insa cu siguranta nu e zona potrivita pentru intreceri! Imi ajunge momentan faptul ca am ajuns in siguranta intr-un loc despre care doar citisem.


Ca un facut, imediat ce ajung si ceilalti doi baieti, se porneste o ploaie mai serioasa si intram cu totii in refugiu, eu cel putin fiind extrem de recunoscator celor care au muncit ca micul adapost sa existe acolo. E un sentiment care m-a mai cuprins si prima data cand am ajuns la ref. Ascutit.. insa aici parca e mult mai intens. Sa ai sentimentul sigurantei intr-o astfel de zona abrupta.. e ceva ce nu prea am mai incercat.


Mancam si incepem ceva discutii cu cei doi baieti. Eu citisem ceva si despre un caiet de impresii, al "sperantelor" si ii caut, din priviri, pozitia. Pe micuta masuta nu e. Sub placile de metal pe care se doarme, nu. Unde o fi oare? Ma gandesc ca poate cineva l-a ascuns, ca nu cumva sa fie furat, pozitia acestuia fiind stiuta, probabil doar de catre cativa. Probabil ca era pe acolo pe undeva, mai ales ca pe masa erau 2 pixuri.


Dupa 20 minute, ploaia se opreste si cei doi baieti pleaca in directia Scarii de Fier. Intre timp, suntem un pic curiosi sa aflam si ce contine cutia "STR8" de pe masa. Surpriza, medicamente, cate un pic din cele mai uzual folosite pe munte. Ma gandesc ca am si eu la mine 2 pastilute de Triferment pe care probabil n-o sa le folosesc azi.. asa ca le las in cutiuta, pentru cine stie cine va avea vreodata nevoie de ele.


Sus ne atrage atentia, pe langa numeroasele inscriptii care ar fi putut fi mai degraba facute intr-un caietel, una un pic dura insa destul de adevarata pe care prefer sa nu o comentez ci doar sa o aprob tacit:


/cioranga_mare/img_7787.jpg


Ne-ar mai place tuturor sa mai stam aici, mai ales ca in refugiu e destul de cald. Insa ploaia s-a terminat deja si cine stie cand poate incepe urmatoarea repriza.. Iesim din refugiu si avem grija sa-l inchidem la loc, asa cum l-am gasit, cu cordelina. In jur, totul umed. Pe peretele din stanga padinii lui Calinet, observ un valcel al carui nume l-am primit pe moment insa imi dau seama ca l-am uitat deja. Multe denumiri am tot intalnit in ultima perioada..


/cioranga_mare/img_7784.jpg


Traseul nostru continua, impreuna cu cel al Valcelului cu Fereastra, imediat in stanga refugiului, cum iesi din el. La inceput coboara destul de mult prin padure, pe o potecuta destul de abrupta.


/cioranga_mare/img_7789.jpg


/cioranga_mare/img_7790.jpg


Nu mergem mult si dam de intrarea, pe dreapta, in Valcelul cu Fereastra. Pe aici s-ar ajunge mult mai repede in creasta decat pe Cioranga Mare. Pentru un moment, Florin aduce in discutie posibilitatea urcusului pe aici care probabil mi-ar surade intr-o zi insorita. Acum, cu vremea asta imprevizibila si cu stanca umeda, cu siguranta ca nu m-as simti in largul meu pe aici, chiar si de-am iesi mai repede in creasta. Cum am zis.. ramane pe alta-data, muntele tot aici ramane!


/cioranga_mare/img_7792.jpg


Mai trecem de un vilcel si urmam poteca in coborare, pe sub un copac doborat. Ce-a urmat in continuare a fost o lectie pe care muntele ne-a oferit-o si pe care cu siguranta am invatat-o bine..


/cioranga_mare/img_7795.jpg


Dupa ce-a mai traversat inca un valcel, potecuta noastra incepe sa se duca in jos destul de abrupt. Ceva nu pare in regula. Poteca e clar conturata.. dar coboara prea repede si mai jos deja ar trebui reintram in firul altui valcel care de data asta e foarte abrupt.

Florin miroase ceva ciudat si decidem sa ne oprim pana ne dam seama pe unde sa mergem. Intre timp, ceata invaluise intreaga zona, creand oarecum o atmosfera destul de bizara. Balauresc undeva in dreapta si observ o urcare un pic mai abrupta dar abordabila, pe sub un perete. Dar se pare ca nu e pe aici. Mai jos cineva mai incearca sa coboare un pic insa se intoarce fara rezultat. E clar, nu e pe-aici braul! Si totusi poteca pe-aici ducea, nici nu merseseram atat de mult de la refugiu..

Ne gandim cum sa procedam in continuare. Pun mana pe telefon si sun pe cineva care sigur mai fusese pe aici, poate poate are vreo idee cum de am ajuns intr-un astfel de punct mergand pe o poteca despre care nu prea auzisem ca a ratacit-o cineva. Din pacate, nici persoana respectiva nu stie exact zona si nu-mi poate da o indrumare clara.. dar tot mi-a dat o informatie care m-a pus pe ganduri: traseul e plin de momai si sa ne intoarcem pana la ultima!

Informatia poate n-a fost cine stie, dar a fost suficient cat sa ne intoarcem pret de 2 minute pana in dreptul ultimei momai. Care era fix in poteca pe care o urmasem noi.. sau nu?:)


/cioranga_mare/img_7795_2.jpg


Mai fac cativa pasi in spate si ma uit din nou la momaie, de data aceasta observand cu stupoare ca de fapt mai era o poteca in partea dreapta. Urmasem o alta potecuta! Absolut incredbil cat de usor am putut rataci poteca, in conditiile in care nu am fost foarte atenti la o momaie!

Poteca "buna" (braul nostru) de fapt mergea in dreapta, in urcare.

Cam aici m-am gandit serios la problemele de orientare. Mai fusesem pe nemarcate 1A in Bucegi insa acolo poteca era de fapt firul vaii pe care-l tineai pana in platou. Aici povestea era deja cu totul alta..

Gasisem poteca braului relativ usor, prin identificarea unei momai, mergand inapoi. Citisem insa ca in portiunea superioara ar trebui sa parasim braul, urcand de-a lungul unui valcel pana in creasta, punand ceva probleme de orientare mai ales in caz de vreme nefavorabila. Cuvantul "nefavorabil" incepuse deja sa-mi sune mai bine decat situatia noastra: in numai 20-25 minute de la refugiu, ceata ne invaluise complet si nu se putea vedea la cativa metri in fata.

Evident, ne-am fi putut intoarce insa nu suna prea bine nici coborirea abrupta de sub refugiu. Mai ales ca intre timp mai si plouase bine..

Continuam poteca braului, mult mai atenti de acesta data la momaile care apareau foarte des. Trecem de o scurta portiune de catarare si intram numaidecat in firul unui scurt vilcel cu doua saritori usoare.


/cioranga_mare/img_7803.jpg


/cioranga_mare/img_7804.jpg


Mai mergem un pic si curand indolile cu privire la brau erau cu totul spulberbate la vederea unui frumos tunel format dintr-un bolovan cazut pe care il vazusem in atatea si atatea fotografii inainte. Psihologic, pot sa spun ca a contat foarte mult ca am intalnit o zona cunoscuta!


/cioranga_mare/img_7806.jpg


Braul nostru coboara iarasi..


/cioranga_mare/img_7816.jpg


si il intreb pe Florin daca stie numele vilcelului astuia care vine de sus. "E Canionul Cioranga Mare" imi raspunde scurt. Chiar ca! Imi aduc aminte forma bolovanului de la intrare. Imi vine imediat in minte si jurnalul si chiar si imaginea unei saritori imense..


/cioranga_mare/img_7817.jpg


Coborim un pic pe aici, urmand cu incredere momaile care duceau in jos si apoi iesim din valcel, spre dreapta. La scurt timp, in dreapta se profileaza un perete pe la baza caruia trebuie sa mergem noi. Undeva in fata, straluceste ceva, pe stanca. Ne apropiem un pic.. e o placa memoriala!


/cioranga_mare/img_7823.jpg


Foarte sinistru, suntem intampinati si de o singura limba de zapada in mijlocul potecii..


/cioranga_mare/img_7824.jpg


Baietii citesc placa memoriala: se pare ca e vorba de o fata de 18 ani care si-a gasit sfarsitul prin decembrie prin locurile acelea, cine stie cum..

Braul isi schimba "look"-ul de-aici, transformandu-se intr-o urcare destul de abrupta, pe langa un perete.


/cioranga_mare/img_7827.jpg


Zona seamana izbitor de tare cu Sirul Stancilor din Piatra Mare, poteca pe care o parcursesem recent si ma impresioneze in mod pozitiv.


/cioranga_mare/img_7832.jpg


Observam si ceea ce ar trebui sa fie o momaie.. un pic imprastiata. O refacem si suntem mandri de ce iese:) Aici poate am fost un pic prea artistici, cautand o piatra mai lunguiata care sa stea in varf


/cioranga_mare/img_7835.jpg



Tot urcand de-a lungul stancii, intersectam firul unui valcel cu o mica limba de zapada la intrare. Pe peretele din stanga valcelului, o momaie. In fata aveam poteca cu momaie.. dar o momaie era si in dreptul valcelului. Sa fie oare pe-aici? Nu pare! Ne continuam drumul inainte..


/cioranga_mare/img_7842.jpg


Grohotisul isi face deja simtita prezenta in cantitate destul de mare.. insa deja nu ne mai sperie. Panta se mareste si ea si deja simt greutatea celor 2 litri de apa.. In 3 ore si jumatate de urcare, nu bausem decat jumatate de litru.. Alta viata cand urci pe racoare, fara un soare dogoritor care sa-ti taie cheful de orice.. Aveam insa un dezavantaj extrem de mare si anume ceata care se incapatana sa persiste.


/cioranga_mare/img_7851.jpg


Fata de urcarea de Malul Galben, urcarea pe aici este aur. E abrupt, dar nu mai e asa umed si nici zona nu e expusa, prezenta peretului in dreapta creandu-ne un sentiment de siguranta.


/cioranga_mare/img_7855.jpg


Fara niciun avertisment, pentru cateva clipe, ceata se sparge si se vede cerul albastru deasupra. Pentru 2-3 secunde, putem chiar vedea un pic si drumul forestier care merge la Plaiu Foii.


/cioranga_mare/img_7868.jpg


Peretele din dreapta pe sub care urcam, pana acum urias, incepe sa piarda din inaltime si intuim ca undeva prin zona asta ar cam trebui sa viram la dreapta pentru a urca in creasta.


/cioranga_mare/img_7881.jpg


Ne uitam in dreapta si nu ne prea dam seama pe unde ar trebui sa urcam. A naibii ceata, nu se mai lasa macar cateva secunde cat sa ne dam seama pe unde suntem.


/cioranga_mare/img_7883.jpg


Braul se continua si inainte, ba chiar cu 2 variante, una mai sus si una mai jos. Aflu ca cea de jos ajunge pe undeva pe la Gavan iar cea de mai sus undeva in traseul de Padina Popii. Vedem si momaile.. dar noi trebuie acum sa urcam, sa ajungem in creasta.


/cioranga_mare/img_7884.jpg


Cu ochii dupa momai, zaresc ceea ce pare a fi un inceput de poteca si continui pret de cativa metri, poate poate mi-o sari ceva in ochi. Surpriza! Momaie un pic mai in fata. Pe aici trebuie sa fie!


/cioranga_mare/img_7887.jpg


Incepem urcusul pe poteca din ce in ce mai bine conturata, pe la baza stancilor.


/cioranga_mare/img_7891.jpg


Urcusul incepe aici sa devina mai anevoios, mai ales ca incepem sa si cataram mici praguri de stanca.


/cioranga_mare/img_7894.jpg


Pornesc in fata si ajung in punctul in care poteca se cam termina. In stanga sus nu aveam cum sa urcam. Inainte blocat. Oare? Ma uit nedumerit la Florin si imi spune sa ma uit un pic dupa bolovanul din fata. Il catar cu grija sa nu cumva sa fie zona expusa..


/cioranga_mare/img_7897.jpg


Poteca se continua:) Se pare ca suntem cumva pe drumul cel bun, lucru pe care ni-l comunica si o momaie extrem de artistic realizata..


/cioranga_mare/img_7900.jpg


/cioranga_mare/img_7903.jpg


Iesim intr-o zona stancoasa larga si deja "mirosim" creasta care n-ar trebui sa fie departe.


/cioranga_mare/img_7908.jpg


/cioranga_mare/img_7916.jpg


Incep sa urc repejor, emotionat si tot odata entuziasmat de proximitatea crestei, cu al ei marcaj punct rosu la care ma gandisem inca de cand plecasem de la refugiu. Traversez firul unui valcel inierbat si incep sa urc repejor pe pietre. Panta se duce dintr-o data si deja ma trezesc mergand drept. Ma opresc si arunc o privire in jur.. sunt in creasta!


/cioranga_mare/img_7923.jpg


E greu de descris sentimentul de bucurie si usurare pe care l-am vazut la vederea marcajului. Dupa atatea ore de mers prin ceata, fara vizibilitate, ghidandu-ne doar dupa momai.. eram in final intr-un loc sigur, stiut, din care nu se mai putea intampla nimic neprevazut. Oare..?


Odata ajunsi toti, imi iau rucsacul de jos si o apuc spre stanga cum urcasem. "Gresit!" imi zice Florin. Stau un pic si ma gandesc.. nu ar trebui sa fim la sud de refugiu? Aflu ca de fapt pe acolo se iese din Calinet sau Vilcelul cu Fereastra. In jur numai ceata, nici vorba de orientare. Florin imi zice sigur ca suntem la nord de Ascutit pentru stie bine cum arata creasta. Mergem pe mana lui si intr-un minut aproape ca ma lovesc de refugiu, aparand deodata din ceata tot mai deasa.


/cioranga_mare/img_7929.jpg


Aici realizez inca o data cat de importanta este experienta unui cunoscator al locurilor si cum, cateodata, chiar si acestia mai pot fi inselati, in conditii de vreme vitrega. Nu e de balaurit pe-aici la primele experiente pe nemarcatele acestui masiv si mai mult, pe o astfel de vreme.

Dupa o pauza generoasa, pornim inspre Padina Popii, vremea din creasta inrautatindu-se. Vantul bate cu putere si e destul de frig asa ca trecem fiecare la ce avem mai gros. Softshell-ul cu gluga face minuni in cazul meu:)

Ne intalnim si cu un grup de unguri, primii imbracati destul de sumar (tricou si pantaloni scurti) care "nem tudom rumanien. english?". Aflam ca vor sa atinga "the highest peak" - probabil Varful La Om, pana la care mai au ceva de mers pe vremea asta superba.

Aici fac si o scurta flmare pentru a surprinde exact vremea cu care ne confruntam.


http://www.youtube.com/watch?v=Tq62ra1UEso

Decidem sa coboram pe Brana Caprelor insa coborim de pe Varful Padina Popii, urmand sa schimbam traseul mai jos, la jonctiune. Dinspre Padina Popii se aud tunete puternice. Nu e de bine.. Coborim repejor cele cateva portiuni stancoase mai abrupte, trecem de bifurcatie si apucam dreapta pe marcaj banda albastra.


/cioranga_mare/img_7974.jpg


/cioranga_mare/img_7977.jpg


Iata-ma din nou ajuns pe Brana Caprelor, pentru prima oara dupa experienta un pic urata avuta pe-aici anul trecut cand si scrisesem un jurnal cu destule invective la adresa grohotisului de pe-aici.

In circa 10-20 minute, pe neasteptate, tot cerul se insenineaza, norii retragandu-se tacit si facand loc unui soare frumos care incalzeste rapid atmosfera.


/cioranga_mare/img_8006.jpg


Coborind, observ jnepenii de pe margine de care, candva, eram agatat, cu picioarele plin de pamant, incercand sa urc panta abrupta. Acum insa locul mi se pare absolut superb, un adevarat castel de piatra in fata caruia ramai cu gura cascata fara sa vrei..

Continuam coborirea pe brana si apoi prin padure si imediat iesim la refugiu unde luam din nou o pauza generoasa.


/cioranga_mare/img_8075.jpg


De la refugiul Diana, am coborit pe marcaj triunghi galben (Padina Ursilor cred ca-i mai spune traseului) pana la Plaiu Foii, printr-o padure foarte abrupta si umeda,mai ales in partea de jos. Iesiti in poiana, ne intoarcem cu totii privirile catre Crai si ramanem absolut fascinati de priveliste:


/cioranga_mare/img_8102.jpg


/cioranga_mare/img_8106.jpg


Am ajuns inapoi la masina in jur de ora 5, la doar 9 ore de cand plecasem in tura. In drum spre Zarnesti, ne-a prins si ploaia si ne-am bucurat ca am plecat totusi dimineata pe munte.. Inca un pic si ne-ar fi prins poate furtuna..


/cioranga_mare/img_8121.jpg



...

Chiar daca a fost un pic extrem si n-am putut admira prea multe din cauza cetii, mi-a placut la nebunie prima mea experienta nemarcata in Crai. Am descoperit ca documentarea in prealabil e foarte importanta insa prezenta cuiva care a mai fost este si mai importanta.

Cu siguranta voi mai reveni pe traseu, pentru a putea vedea si ce am pierdut din cauza vremii, insa imi voi aduce aminte intotdeauna cu placere de emotiile pe care le-am trait la prima parcurgere.



Luni, 8 iulie 2013 - 17:26 
Afisari: 3,109 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

rivas
rivas
Caraba
 
1
mi-a placut felul in care ai transmis emotia primului tau nemarcat din Crai . Anul trecut am parcurs si eu Briul Cioringa si la fel ca voi am luat-o gresit pe poteca in jos imediat dupa intersectia cu V.cu Fereastra cu toate ca mai fusesem pe traseu : dar ai vazut ce bine era batuta poteca gresita ! nu sintem singurii care au gresit , era acolo o momiie ! Foarte bine ca ati mers cu cineva care cunostea locurile si v-ati descurcat si in conditii de vizibilitate redusa. Pe cind continuarea briului : Briul Cioringuta spre Padina Popii ?


Luni, 8 iulie 2013 - 21:17  

sorinb
sorinb
Coarda
 
2
Am parcurs braul acum trei ani si mi-aduc aminte ca si noi ne-am pus semne de intrebare la cateva momai. Insa orientarea in teren, chiar si pe un traseu nemarcat parcurs pentru prima data, este vitala.
Ati facut bine ca v-ati intors si ati gasit continuarea corecta a braului de la ultima momaie unde s-a ratacit traseul...
Ture sigure in continuare!


Luni, 8 iulie 2013 - 22:19  

senty
senty
(admin)

 
3
"Canionul Cioranga Mare, un adevarat "monstru" 3A" - 3A nu e un monstru, informatia e incorecta: canionul e cotat per ansamblu 3A, dar nu se pomenesc de pasajele de catarare... multi se avanta si cred ca "e usor, doar e un 3A".

"Citisem insa ca in portiunea superioara ar trebui sa parasim braul, urcand de-a lungul unui valcel pana in creasta" - Continuarea traseului pe sub copacul prabusit te scoate prima data pe valcelul cu smirdar...
"Trecem de o scurta portiune de catarare si intram numaidecat in firul unui scurt vilcel cu doua saritori usoare. " - valcelul de care zici e valcelul cu smirdar. Saritoarea ce ai vazut-o chiar din poteca (si firul vaii) ar fi trebuit sa o cateri daca continuai traseul pe sub copacul prabusit unde ati ratat poteca. Nu e dificila, dar e enervanta.

"...curand indolile cu privire la brau erau cu totul spulberbate la vederea unui frumos tunel format dintr-un bolovan cazut..." - Tunelul e ... "poarta sarutului". De ce? pai.... nu v-ati sarutat? (cand v-ati aplecat amundoi sa treceti unul dupa altul... Carpati.org ). Se poate ocoli.

"Braul se continua si inainte, ba chiar cu 2 variante, una mai sus si una mai jos. Aflu ca cea de jos ajunge pe undeva pe la Gavan iar cea de mai sus undeva in traseul de Padina Popii." --- Aici ai informatii greiste total, cine iti citeste jurnalul se duce in balarii.
Portiunea de la ref Sperantelor si pana in Padina Popii se numeste Braul Cioranga. Locul unde ai observat tu ca "sunt 2 variante" e bifurcatia: la dreapta, pe sub perete in urcare, e ramura de sus (Braul Cioranga - Ramura de sus); in stanga (de fapt inainte) e ramura de jos (Braul Cioranga - Ramura de jos). Ramura de jos nu duce in "gavan" ci te scoate in traseul turistic din Padina Popii, iar ramura de sus te scoate in creasta, nicidecum in padina popii!

Una peste alta... bine ca nu v-ati dus pe ramura de jos; este mult mai dichisita, poteca se pierde destul de usor, sunt portiuni fara momai (se merge la "miros"), portiuni de "jnepening" unde o lalai pana ti vine acru, si daca ti da prin capt sa cobori pe primul valcel "ce pare" usor... te trezesti ca dai de "nasole". La cum v-ati descurcat pana acum, va prindea noaptea pe acolo.
Pe de alta parte ramura de jos e mult mai pe sufletul meu, zone e preferata mea, mai ales in perioada rododendronului... e de vis.


Marți, 9 iulie 2013 - 00:05  

xoreax
xoreax
Coarda
 
4
@rivas: Intr-adevar, era foarte bine batuta prima potecuta pe care am apucat-o, aproape de refugiu. Continuarea braului cred ca va trebui sa mai astepte, mai ales ca momentan mai am inca restante marcate serioase in Crai (creasta intre Ascutit si Piscul Baciului, padinile Sindileriei si Hotarului). De altfel, va trebui sa vad cu cine pot merge incolo, prietenul cu care am fost pe Cioranga Mare nefacand si continuarea braului.

@sorinb: multumesc de urare. Experienta orientarii dupa momai a fost noua si pentru mine si cu atat mai dificila cu cat multe erau asezata in zone cu multe pietre unde un ochi neantrenat (ca al meu) n-ar fi sesizat diferenta.

@senty: multumesc pentru informatii! Inca nu consider ca am o idee foarte buna a locurilor, mai ales ca nu vedeam nimic la cativa metri in fata din cauza cetii.. dar cu timpul probabil voi remedia problema aceasta. Deocamdata am spart gheata..Carpati.org

Cat despre Poarta Sarutului in varianta Cioranga, nu ne-am sarutat. In schimb am.. poposit, daca stii poantaCarpati.org


Marți, 9 iulie 2013 - 22:53  

scufitul_rosu
scufitul_ros..
Caraba
 
5
Si pana la urma, duce undeva potecuta aia pe unde s-au ratacit ei in prima faza? Sau s-a format doar prin...rataciri repetate?!? Carpati.org


Miercuri, 10 iulie 2013 - 17:27  

xoreax
xoreax
Coarda
 
6
Poate ne lamureste Mugurel Carpati.org Din ce am vazut noi, potecuta ducea in firul unui vilcel care mai jos era abrupt tare (din punctul in care am ajuns noi, nu se vedea continuarea lui..)


Miercuri, 10 iulie 2013 - 17:37  

senty
senty
(admin)

 
7
Acum vre-o 4... 5 ani cand am vazut-o prima data, potecuta aia abia se vedea. Imi aduc aminte ca ajungand in valcelul ala (Valcelul cu Smirdar), negasind o alta continuare am catarat acea saritoare ajungand in poteca corecta. Sigur se poate balauri prin zona urmarind potecile de animale, dar e bine sa ai simtul orientarii cu tine, altfel (daca esti slab de inger) nu prea e asa funny. Oricum e clar ca portiunea de la bifurcatia buclucasa si pana in valcel e facuta de multitudinea de picioare ce s-au ratacit Carpati.org


Miercuri, 10 iulie 2013 - 20:26  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
8
Felicitari pentru noul pas facut ! Sunt convinsa ca-ti va schimba viata si te va face dependent de astfel de trasee in Crai si nu numai. Te asteptam si pe alte nemarcate in Crai, echipa este nerabdatoare de noi intrusi ! Carpati.org


Vineri, 12 iulie 2013 - 22:00  

bobimanta
bobimanta

 
9
"negasind o alta continuare am catarat acea saritoare ajungand in poteca corecta"
Idem.


Miercuri, 17 iulie 2013 - 08:44  

ad.rian
ad.rian
Caraba
 
10
Cu siguranta ca asta-i si farmecul - asumat -al unei iesiri montane pe o "nemarcata", mai ales in Crai. Erorile usoare, greselile de orientare in limitele acceptabilului constituie "sarea si piperul" unei ture nepretentioase, intr-o furtunoasa zi de vara, care, altfel, ar fi fost foarte bine inlocuite cu monotonia certitudinii unui traseu marcat, facut oriunde.


Marți, 23 iulie 2013 - 17:48  

xoreax
xoreax
Coarda
 
11
Intre timp am parcurs inca o data braul, de data aceasta pe vreme buna si fara indrumator si am reusit sa ies fara probleme in creastaCarpati.org Dar, asa cum a spus si domnul Adrian, parca tot prima tura, pe ceata, a fost mai frumoasa..


Marți, 23 iulie 2013 - 18:16  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0849 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org