Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Ursu
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Piatra Mica in culorile toamnei (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: Zarnesti(centru) -  intersectia cu Valea Crapaturii (BA) - Valea Crapaturii- Saua Crapaturii (BG) - vf. Piatra Mica - Poiana Zanoaga (PA) - Fântâna lui Botorog (BG) - Zarnesti.


Tura a fost organizata pe acest site de catre sorinb: http://www.carpati.org/planificator_ture/piatra_mica/2428/


Participanti:

-wanderlust

-zoly si Iulia

-nuka

-dianamiron + horia (=love)

-sorinb si Vlad

-xoreax

-Alexandra (nu stiu exact ce cont are - daca are-  pe site)


/piatra_mica_1/screenshot.23-10-2012_23.27.43.jpg


Era anuntata vreme excelenta pentru weekendul 20-21 octombrie, cu temperaturi de peste 20 grade. Pe site aparusera deja cateva ture foarte interesante.. la munte nu mai fusesem de 3 saptamani.. prea se aranjasera lucrurile sa nu merg. Dar unde?


Am devenit interesat, pentru un timp, de tura organizata de dodo79. Desi partea principala parea foarte interesanta (Padina Hotarului - padina pe care nu mai fusesem). cea secundara deja imi aducea aminte de clipele mai putin placute pe care le petrecusem coborand de la Vf. Turnu spre saua Crapaturii..

Tura lui sorinb a picat numai bine in contextul asta! Creasta Pietrei Mici, pe care imi dorisem sa ajung inca de prima oara cand fusesem in Crai.. cu urcare pe V. Crapaturii, despre care aveam o parare de "neinteresant" dupa ce coborasem pe acolo ultima oara.


Cum n-aveam cum sa ajung duminica dimineata in Zarnesti, mi-am planificat o zi de sedere si incalzire in Busteni. Sambata am urcat pe V. Jepilor si am urmat Briul Portitei (pe care am reusit performanta sa-l ratacesc - noroc cu sorinb care m-a sunat fix cand eram pe el - asta da noroc! - si mi-a explicat cam pe unde ar trebui sa merg) pana in saua de unde se poate observa in departare Portita, urmand sa termin alta data traseul (din considerente de timp). 


Seara am adormit cu greu, asteptand nerabdator tura de a doua zi.. atat de nerabdator, incat am adormit cu TV-ul si lumina aprinse..


...


Ma trezesc pe la 4 si jumatate. Lumina aprinsa. TV-ul, destul de zgomotos. Inainte sa ma culc, probabil ca schimbasem canalele si atipisem intr-un final.. astfel incat acum canalul e "zero TV" si Diaconescu insira mandru (in reluare) cele 100 de chestii pe care le va face el. Inchid rapid si ma bag inapoi la somn.


Telefonul suna iar. E 5. E timpul sa ma pun in miscare caci totul o sa fie din scurt. Trenul pleaca la 5:56. In camera cald. Deschid geamul de la baie. Un aer polar ma loveste fara mila si in 2 minute sunt inapoi sub patura, tremurand de frig. Probabil sunt 2-3 grade afara.

Nici nu stiu cand imi fac rucsacul.. ies rapid din pensiunea calduroasa si ma uit la ceas. 5:45! Buimacit de frig si somn, ajung la inteleapta concluzie ca mai am cam 20 minute la dispozitie. "Poate si mai mult, ca tot am biletul spre Brasov deja cumparat"..


Nu stiu de ce, insa un numar de masina imi porneste instalatia din creieras si adevarul crunt iese la iveala: mai putin de 11 minute pana la sosirea trenului. Pornesc sanators la vale, pe str. Costilei. In minte imi vine imaginea ursului surprins de o camera web pe una din strazile Busteniului.. deodata, latraturi. Pff, ma sperii degeaba, cainii sunt in curti..

MRRR Doi dulai se apropie iritati de mine. In 2 secunde am rucsacul jos si resping atacul voiniceste.. cainii se departeaza latrand.. freza matinala rezista.


5:55. Ajung in gara. Un "jaf" de tren la linia 2. Al meu oare cand o sosi? E deja tarziu. Un nenea fuge pe langa mine. "Fugi tataie ca pierzi personalu" imi zic zambind usor..... Incet, incet, cruntul adevar iese la iveala si nici nu imi dau seama cum fug disperat dupa tataiul care acum parca imi dadea cu tifla din tren. Nasul fluiera.. STAI.. Ma vede.. sunt in tren.. in sfarsit! Si ziua abia a inceput..


Ajung in Brasov, iau bilet pentru RegioTrans-ul de Zarnesti.. dupa ceva timp apare si trenuletul simpatic care duce cateva zeci de montaniarzi catre munte..


In tren, deschid Dilema Veche cumparata din Brasov si incep lectura.. deloc placuta, trebuie sa recunosc. Greu.. verific inca o data ca nu tin totusi ziarul invers si reiau cititul care parca merge mai bine . Domnul de vizavi citeste Cancan. O pereche de buci, una de sani, doua linii de text.. kectura asta parca mai merge la prima ora!


Cobor in Zarnesti. Frig. Consult rapid telefonul pentru a vedea ultimul tren spre Brasov. 18:18. Hmm, destul de bine. Inainte de ala, unul la 17:17. Bai, frumoase ore si-au ales si astia de la RegioTrans. Inainte de asta, unul la 16:16 (mai tarziu urma sa aflu ca desteptul de mine le trecuse de fapt bine in telefon.. dar le citise prost- orele erau 16,17, 18).


Intru fara sa vreau in grupul urias de montaniarzi care porneste rapid spre centru. Frig mai e. Ceasul e abia 9 fara 10. Ma trezesc depasit de doua localnice care par sa faca abstractie de frigul matinal.


Ajung in centru. Grupul de montaniarzi pleaca spre Plaiu Foii. Raman singur. Imi scot ceva de mancare.. deodata o masina da tarcoale zonei.. urca pe trotuar.. pe bancheta din spate recunosc pe fetita curajoasa care urca pe Valea Alba intr-un jurnal.. Iulia. Fac cunostinta cu Zoly, Sorin (wanderlust) si Irina (nuka) si imediat apare o alta masina din care coboara.. hmm.., nu-l recunosc. Ar trebui sa fie celalalt Sorin (sorinb- organizatorul turei) dar nu seamana cu cel pe care il vazusem intr-un jurnal de-al sau. O fi cineva nou? Noroc cu Zoly care dezleaga misterul.. "e Sorin dar în varianta cu barba !".

Vlad, baiatul lui Sorin, isi face si el aparitia si face cunostinta cu adversarul direct, Iulia.

Apar si Diana cu sotul ei, Horia. Pe Alexandra n-o recunosc din lista participantilor.. insa cu siguranta e o prezenta placuta:)


Incepem tratativele.. unde sa lasam masinile. Se vehiculeaza pentru un timp ideea de a lasa una din masini la Botorog, pentru a o avea mai aproape la intoarcere. Ajungem pana la urma la concluzia ca mersul pe jos face bine si decidem sa pornim "au pied".

Vlad refuza betele de trekking.. care ajung, pe neasteptate, la mine! Oftez pentru o clipa, gandindu-ma la aschiile cu care raman de obicei dupa ce folosesc crengi de brad.. accept betele care mi-au si fost de un real ajutor.


Pornim! Spre iesirea din oras, ne intampina cateva vacute care tocmai atunci ieseau din curti. Pot sa jur ca doua din ele ies fara stapan si pornesc catre pajiste!


Piatra Mica se profileaza in stanga noastra, puternic impadurita. Undeva acolo sus urmeaza sa ajung si eu in cateva ore. In dreapta, extremitatea nordica a Pietrei Craiului. Intre cele doua.. saua Crapaturii, punctul intermediar al turei, la capatul unui urcus solicitant pe Valea Crapaturii.


/piatra_mica_1/img_1110.jpg


Soarele arde deja cu putere si, daca in oras nu se prea simtea din cauza cladirilor, acum incepe sa ma faca sa-mi doresc sa-mi fi luat ceva mai usor pe mine.


/piatra_mica_1/img_1113.jpg


Traseul nostru porneste la stanga, pe marcaj BA. Este un drum de caruta pe care se poate inainta destul de bine si cu masina pana la un punct.. destul de apropiat totusi ca sa nu conteze atat de mult.


(De la stanga la dreapta: nuka, Sorin (Bucuresti), Iulia, Zoly, Diana si horia)


/piatra_mica_1/img_1114.jpg


(Vlad, Sorin (Brasov), Alexandra)


/piatra_mica_1/img_1115.jpg


La un moment dat cedez tentatiei si dau jos polarul de pe mine. Usor usor, cam toata lumea incepe sa dea jos cateva ceva.. 22 octombrie my ass.


Irina si Iulia merg in fata si incep sa povestesca. Diana si Horia.. imi par atat de tineri! Diana folosise in pagina turei expresia "sotul meu".. care suna atat de matur.. daca n-as sti, as zice ca sunt doar "in a relationship".

Sorin(wanderlust) imi povesteste de tura de pe platoul Bucegilor de saptamana anterioara si despre cum ajunsese ud pana la piele. "Am pus-o!" mi-am zis deodata. Avusesem un comentariu pe site care deranjase cativa participanti la acea tura.. iar Sorin fusese si el. In principiu.. recomandasem un mers la munte sanatos.. si nu unul cu masina pana pe platou.. in conditiile care fusesera, cred ca ar fi fost nasol tare urcusul pe o vale pana pe platou..


/piatra_mica_1/img_1120.jpg


(sorinb si zoly, discutand in urma - in stanga, bratul celuilalt Sorin, care se ambitioneaza sa strice frumusete de poza)


/piatra_mica_1/img_1122.jpg


Ajungem la 11 fara cateva minute la punctul de unde poteca noastra, prin V. Crapaturii, se desprinde la stanga, pe marcaj BG. Urmand BA in continuare, am ajunge la Coltul Chiliilor si mai apoi, dupa un urcus destul de solicitant, la ref. Diana.

Noi ne asezam la primul popas mai serios si ne punem pe mancat. Unii mananca, altii fac yoga.. e soare, e frumos, pana aici n-a fost deloc obositor. Ultima data cand parcursesem drumul asta.. il simtisem mai lung un pic. Acum nici n-am simtit cum trecuse 1 ora si 20 minute.. sa fie antrenamentul din ziua precedenta.. sa fie compania..


/piatra_mica_1/img_1123.jpg



/piatra_mica_1/img_1126.jpg


(Sorin - wanderlust, facand yoga in stil propriu)


/piatra_mica_1/img_1127.jpg


Dupa scurta pauza, ne pregatim sa plecam insa parca e prea bine pe-aici.. iar valea se anunta umbroasa tare.. foarte racoaroasa asa cum ne avertizase si Sorin inainte.

Alexandra ne imparta ciocolata si cine doreste primeste cate un cubulet.. mai putin Vlad care se multumeste cu doua.


/piatra_mica_1/img_1128.jpg


Desi vremea frumoasa incearca sa ascunda anotimpul recoros in care ne aflam, padurea nu poate face asta atat de usor.. si totusi, ne scalda privirile in niste culori atat de calde..


/piatra_mica_1/img_1129.jpg


Ne punem in miscare si incepem adevarata urcare. Nu mai tin minte nicio zona din padurea asta. Si ce greu parca mai urc.. ultima oara parca zburam pe aici la coborire..


/piatra_mica_1/img_1133.jpg


Imi mai scurtez un pic betele, sa se potriveasca mai bine pantei care tot creste. Incet incet, valea isi mareste panta si pe nesimtite trecem de la coborul moale de frunze la pietrele de care imi fusese  atat de dor de la ultima incursiune in lumea Craiului..


/piatra_mica_1/img_1138.jpg


Grohotisul incepe sa-si spuna cuvantul.. inaintam mai incet cu toti.. mai putin cei mai mici. Care, de data asta, au fost mai iuti decat adultii si au fugit rapid in fruntea plutonului de carpatisti.


Ramas un pic mai in spate, il aud pe Zoly cum ma invita razand pe o portiune foarte frumoasa de grohotis. La naiba, iar folosesc cuvantul asta prea des. Zoly imi stie jurnalul de pe Brana Caprelor care ar fi putut fi usor rezumat in "grohotis enervant".. am exagerat un pic acolo ce-i drept.. erau impresiile unui bucegist fara prea mult contact cu astfel de terenuri.. acum urc mult mai bine, fara sa dizloc pietre la vale. Se invata toate!


/piatra_mica_1/img_1145.jpg


Din loc in loc, Sorin(sorinb) ne povesteste cate ceva despre diversele vîlcele pe care le intalnim. De pozat le-am pozat.. denumirile insa imi dau seama ca nu le-am retinut toate. Data viitoare insa imi iau notite pe telefon si le asociez acasa, dupa ora fotografiilor.


/piatra_mica_1/img_1147.jpg


Suntem pe portiunea cea mai abrupta de pe vale, presarata pe alocuri si cu pamant. Imi aduce cumva aminte de Brana Caprelor.. dar parca totusi e mai usor pe aici.


Iulia si Vlad se provoaca reciproc cu probleme de matematica insa ajung curand la probleme mult mai interesante. Ceasul lui Vlad e cu 2 minute inapoi fata de cel al Iuliei astfel incat intrebarea mea naiva "cat e ceasul?" ma face sa regret acest lucru pentru urmatoarele 10 minute, cei doi comunicandu-mi alternativ varianta "adevarata"..

Vlad reuseste sa o pacaleasca pe Iulia, intreband-o care este cel mai inalt munte din Romania, aceasta raspunzand fara sa stea pe ganduri "Moldoveanu", fara sa-si dea seama de siretenia lui Vlad .... am dat si eu in mintea copiilor.


(wanderlust, Zoly si Sorin)

/piatra_mica_1/img_1150.jpg


(Acul Crapaturii - in dreapta acului se poate observa un bolovan incastrat destul de fain)

/piatra_mica_1/img_1151.jpg


La capatul urcusului istovitor Sorin ne ghideaza catre stanga, intr-o zona plata pe care eu n-o vazusem cand coborisem. Desi saua Crapaturii e foarte aproape.. ne asezam la masa si aici.. prilej numai bun pentru Sorin si Alexandra sa faca un pic de catarare.

Fiecare dupa puterile sale.. eu ma strecor  prin fereastra din stanga pentru a admira valea aflata la cativa metri buni mai jos.

Sorin ne arata un traseu de alpinism pe peretele din stanga, pitoanele putand fi zarite cu usurinta.


(va provoc sa-l gasiti pe Sorin in poza de mai jos!)

/piatra_mica_1/img_1155.jpg


Urmeaza un adevarat recital al lui Vlad care ne povesteste despre univers. Inevitabil se ajunge si la capitolul gauri negre, unde Sorin are o interventie care ne amuza pe toti: gaurile negre din bugetul sau personal!

Vlad nu lasa gaurile negre doar in limitele teoreticului.. la intrebarea Iuliei, "Ce se intampla daca o racheta ajunge intr-o gaura neagra?", Vlad raspunde destul de sigur pe el :"Se face muci!"


/piatra_mica_1/img_1162.jpg


Intr-un final plecam si de aici si ne indreptam catre saua Crapaturii. In 20 minute ajungem si ne intindem, lenesi, la soare, langa stalpul indicator aflat la intersectia a 4 trasee turistice: spre cab. Curmatura, spre Vf. Turnu, spre V. Crapaturii si spre destinatia noastra de astazi, Piatra Mica.


/piatra_mica_1/img_1163.jpg


Zona se aglomereaza, la scurt timp ajungand dupa noi multi alti drumeti. Aici ar fi trebuit sa ne intalnim si cu participantii din cealalta tura de pe site, care urcasera prin Padina Hotarului.


/piatra_mica_1/img_1165.jpg


Dupa ceva odihna, ma indrept spre punctul de belvedere amenajat in apropiere de locul unde oprisem pentru popas. De aici surprind Piatra Mica, scaldata in razele soarelui miezului de zi. Pe unde o fi oare traseul nostru? Imi pare destul de abrupt totul si parca ma bucur, cu gandul la ceva catarare serioasa de care nu avusesem parte de cand facusem traseul La Lanturi.


/piatra_mica_1/img_1166.jpg


(Valea Crapaturii - pe fundal, muntele Codlea)


/piatra_mica_1/img_1172.jpg


Iulia ne arata surplusul de energia facand roata sub privirile admirative ale lui Vlad, care spune ca niciodata n-o sa poata face el asa ceva. Noi restul ne multumim sa urmarim si sa ne conservam pentru urcarea abrupta care urmeaza.


/piatra_mica_1/img_1174.jpg


Dupa atata odihna si pauze de masa, parca mergea totusi si un munte. Pornim incet prin padure pana iesim in zona grohotisului de la baza urcarii, intr-un loc in care se afla si un panou informativ. Panoul ne informeaza ca cel mai mare inamic al grohotisului din Piatra Craiului.. e turistul. "Ha ha", meditez ironic in gandul meu, ca doar grohotisul era sa-si rupa gatul din cauza mea ultima oara pe Brana Caprelor.

Aici, Zoly tine o scurta lectie de geografie, ajutandu-ne sa identificam principalele varfuri din Piatra Craiului.


/piatra_mica_1/img_1175.jpg


Sorin se instaleaza in fruntea detasamentului de carpatisti si cerceteaza atent aceasta prima portiune despore care fusesem avertizati pe site sa fim atenti din cauza caderilor de pietre. Pana la urma n-a fost nimic sa ne puna in pericol siguranta dar sfaturile sunt intotdeauna binevenite.


/piatra_mica_1/img_1178.jpg


Imi strang betele care m-au ajutat destul de mult pana acum caci zona nu se mai preteaza la asa ceva. Doar Sorin(wanderlust) vad ca inca se mai chinuie cu ele si ma gandesc ca mai mult m-ar incurca. Panta devine destul de abrupta si inaintez atent, pe aceasta prima portiune de catarare usoara.


/piatra_mica_1/img_1181.jpg


Din cand in cand fac cate o pauza si privesc in spate la Crapatura si Vf. Turnu. Recunosc grohotisul acela care marcheaza inceputul urcarii pe PR care m-a ingrozit ultima oara.. de aici totul pare si mai abrupt si mi-ar fi greu sa cred ca e un traseu marcat pe acolo daca n-as sti.


/piatra_mica_1/img_1183.jpg


Incep obstacolele, placerea mea!

Primul dintre ele, un horn simpatic care se ocoleste pe deasupra lui, prin stanga. Il abordez direct, pe la baza lui, pentru a mai diversifica un pic.


/piatra_mica_1/img_1190.jpg


Urmeaza primul cablu. Zona miroase puternic a "La Lanturi" si resimt din nou placutul contact cu stanca. Prize sunt din belsug si nu ating deloc cablul. Am amintiri neplacute de pe V. Jepilor cand m-am taiat intr-o astfel de asigurare, stand apoi cu emotii daca nu cumva am contactat vreun tetanos..


/piatra_mica_1/img_1194.jpg



/piatra_mica_1/img_1195.jpg


Aici ne intalnim si cu o serie intreaga de alti turisti care coborau din creasta. Doar doi dintre ei am observat ca erau echipati corespunzator.. restul mergeau in tenisi.


/piatra_mica_1/img_1198.jpg


O scurta portiune de jnepenis mai calmeaza un pic urcusul, dandu-ti impresia ca ce a fost mai greu a trecut. Asa sa fie oare?


/piatra_mica_1/img_1203.jpg


Evident nu. Jnepenisul iese intr-un horn micut apoi intr-unul mai maricel pe care eu si Diana il abordam pe fata din dreapta in loc sa ne conformam abordarii directe.


/piatra_mica_1/img_1208.jpg


"Dar Sorin spunea ca sunt 2 lanturi".. ma tot intrebam in gand. O fi fost vreun lant pe hornul pe care l-am ocolit pe dreapta?

Nici n-apuc bine sa caut un raspuns la intrebare si ma intampina cel de-al doilea cablu de asigurare. Aceasta ar cam fi zona cea mai expusa de pe traseu. Sorin vegheaza de sus ca toti sa traversam in siguranta zona. Zoly abordeaza prin stanga lantului si ne astepata pe mine si pe Diana sa trecem in siguranta.

Mi-a placut portiunea asta..  nu am folosit lantul insa am observat ca era intr-o stare bunicica, fara aschii.


/piatra_mica_1/img_1210.jpg


Nu vrei sa aluneci de-aici.. poteca e destul de ingusta.. pana jos e cale lunga.


/piatra_mica_1/img_1211.jpg


Am ajuns in sfarsit in creasta! Zoly imi arata muntii din jur. Descopar Codlea pentru prima data (il vazusem din zona varfului Turnu insa nici eu nici colegii de tura nu stiam cum se numeste).


/piatra_mica_1/img_1218.jpg


(prima cruce, inchinata "celor cazuti in cele doua razboaie mondiale")


/piatra_mica_1/img_1221.jpg


De sus surprindem si stana aflata in apropiere de cab. Curmatura. Parca simt de aici mirosul ciorbitei de la cabana.. de data asta insa sunt nevoit sa spun pas..


/piatra_mica_1/img_1227.jpg


(Magura Codlei si orasul Codlea)


/piatra_mica_1/img_1232.jpg


Facem o pauza binemeritata pe varful Piatra Mica (1816), varf pe care aflu abia ulterior ca am stat. Asociam varful Piatra Mica cu monumentul (Crucea Eroilor) intr-un mod eronat.

In continuare coborim intr-o sa care schimba total aspectul zonei. In dreapta se profileaza monumentul.

Soarele arde atat de tare aici pe creasta incat trecem cu totii la tricouri. Am grija sa folosesc din plin lotiunea solara, mai ales ca ultima experienta de insolatie n-a fost foarte placuta.


/piatra_mica_1/img_1235.jpg


La ora 3 si 5 minute ajungem la monument. Aici trebuie sa pasim cu atentie datorita celor 6-7 turisti care sunt intinsi pe jos.

Monumentul tine si umbra intr-o parte astfel incat cine vrea soare are din belsug iar cine nu (ca mine), se poate bucura de o oaza de racoare pe varf de munte.


Deodata, un alt turist ajunge din urma noastra la monument si intreaba daca si-a pierdut cineva un bat. Pentru moment ma gandesc amuzat sa spunem ca da.. insa wanderlust chiar remarca faptul ca are un singur bat. Isi uitase batul pe varful Piatra Mica, in scurta pauza facuta. Zambesc insa zambetul se transforma treptat intr-o grimasa ciudata: "daca si eu i-am pierdut betele lui Sorin?".

Ma indrept spre locul in care imi lasasem rucsacul si prin minte imi trec tot felul de ipoteze. Parca-l vad pe Sorin urechindu-ma ca n-am grija de betele lui. Incerc sa imi aduc aminte ce spusese jos la masina.. nu reusesc sa-mi amintesc daca a spus ca-l costasera 60 sau 600 RON bucata.. atata-mi trebuie. Imi arunc disperat ochii la rucsacul meu.. ambele bete sunt la locul lor. Rasuflu usurat, mai ales ca deja uitasem acasa multe chestii pe care le luam de obicei pe munte..


/piatra_mica_1/img_1237.jpg


Zarnestiul pare mic de-aici (urma sa nu mi se mai para asa mic odata ajuns jos..). In dreapta, o vale despre care Sorin spune ca n-are nicio denumire si ca ar fi destul de dificil de urcat.. numerosi jnepeni, o portiune cu grohotis mai jos..


/piatra_mica_1/img_1247.jpg



/piatra_mica_1/img_1248.jpg


Fac prostia sa scot telefonul din modul Offline si imediat primesc un SMS de la maica-mea. Ingrozita, imi spune despre un accident care s-a petrecut in Bucegi si ma intreaba unde sunt, desi stie ca sunt in Piatra Craiului.


O privire in spate..


/piatra_mica_1/img_1249.jpg


Monumentul e plin de inscriptii care de care mai ciudate ( aflam, spre exemplu, ca Grasu - il stiti, probabil, cati "Grasu" sa fie in Romania - a reusit sa urce pana aici in ciuda conditiei fizice tip McDonalds) insa niciuna utila - spre exemplu, una care sa te informeze la ce altitudine esti.


/piatra_mica_1/img_1254.jpg


(Sorin - wanderlust impreuna cu monumentul - care-o fi mai inalt?)


/piatra_mica_1/img_1256.jpg


(Poza oficiala de grup)


/piatra_mica_1/dsc_1717_2.jpg


Am stat aici la monument cam jumatate de ora pana sa ne facem curaj sa ne punem aparatul locomotor la incercare. Urmeaza coborirea spre Poiana Zanoaga, pe care o asteptam sa fie mai interesanta.

Din pacate, dupa un jnepening scurt, am ajuns intr-o padure care nu s-a mai terminat pana in poiana.. cam 40 minute de coborire destul de abrupta fara nicio problema in afara de un cazut un fund pe o portiune de pamant.


(Irina -nuka-, filmata pe ascuns de paparazzi)

/piatra_mica_1/img_1258.jpg


Ajuns in Poiana Zanoaga, nu ma bucur prea mult de frumusetea zonelor ca imediat ma suna altcineva care imi povesteste de tragedia de pe V. Costilei. Urma sa fie unul din multiplele evenimente nefericite din weekend..


/piatra_mica_1/img_1259.jpg


Poiana Zanoaga m-a fascinat inca de prima oara cand am vazut-o, in urcare de la Botorog. Timpul parca sta pe loc aici si, la umbra unui brad, ne intindem lenesi la soarele care nu mai are putere..


/piatra_mica_1/img_1266.jpg


/piatra_mica_1/img_1268.jpg


/piatra_mica_1/img_1270.jpg


/piatra_mica_1/img_1273.jpg


Deodata, il aud pe Sorin exclamand "nu se poate!".. un nenea cu trening de fâș, cu ceafa groasa si minte.. dupa posibilitati, punea constiincios de un gratar.. la vreo 50-100 metri de noi. Evident, isi pusese nevasta ("du-te fa dupa lemne!") sa aduca biocombustibil din padure..

La scurt timp, s-a strans o adevarata ceata in jurul lui, toti flamanzi dupa o bucata de mititel sau carne de porc facuta in Poiana Zanoaga..

Propun chiar sa sunam la Salvamont, mai ales ca au cabana langa Curmatura.. ceilalti spun ca probabil n-ar interveni, mai ales ca nu e datoria lor sa se ocupe de asa ceva.

Imi vine in minte celebra stire "Wanted - sa-l vad lumea pe nesimtit" de pe carpati.org..


/piatra_mica_1/img_1275.jpg


Ma uit un pic pe telefon dupa ora de plecare. Retinusem ca ultimul tren pleca la 19:19. Daca plecam la 5.. aveam timp. La o privire mai atenta, observ insa ca ma inselasem.. trecusem in telefon "19*19:41".. citeam doar primele 2 numere.. trenul pleca la 19:00.

O ora pana jos.. 18:00. De la Botorog pana la gara..? Tineam minte ceva de o ora si ceva de la amicul meu care isi pierduse portofelul la Curmatura si se dusese pe jos de la gara la Botorog..

Ii spun lui Sorin de situatia mea si la 5 pornim la vale. Ma uit in urma dupa circa 5 minute. In spate, Sorin, Zoly, Diana si Horia inca nu plecasera din zona bradului si se uitau cu atentie pe jos. Prin statie, Zoly ne anunta ca Sorin-wanderlust isi pierduse camera foto. Mare bafta pe el - doua lucruri pierdute in aceeasi zi..


/piatra_mica_1/img_1278.jpg


Noi ne pornim inainte si sunt cuprins de remuscari.. doar pentru ca ma grabesc eu, nu trebuie sa mearga si ceilalti cu mine. Aici, la coborire, formatia s-a rupt, grupul secundar ramanand la circa 15 minute in spate. Nu aveam sa-i mai revad.. (stati linistiti, n-au patit ceva :) )


/piatra_mica_1/img_1280.jpg


Pana la fantana lui Botorog traseul a fost destul de aglomerat. Multi fara echipament, chiar cu sacose.. e totusi un traseu usor si chiar e foarte bun pentru miscare.. macar pana la cabana Curmatura.


La 17:55 eram jos, gandindu-ma daca am timp sa ajung la gara. Facusem drumul cu masina, il stiam.. dar pe jos oare? Prin statie Zoly ne anunta ca ei ajung in cam 15 minute la fantana.. trebuie sa decid daca sa-i astept sa imi iau la revedere de la toti.. sau sa plec.

Se face 18:00. Iau cu greu decizia sa pornesc repejor spre gara. Mai intai alergand, apoi intr-un pas destul de alert. Trec de Gura Raului, intru in oras. Dreapta. Stanga. Centru. Merg o gramada. Si nu se mai termina. Ajung in centru. De-aici nu mai e mult, parca n-am facut cine stie ce azi dimineata. De unde. Merg, merg. Daca am ratat gara? Hai ca e prea de tot, e ditamai gara, n-am cum sa trec pe langa ea.

Din cand in cand imi arunc cate un ochi la ceas. 30. 35. 40, 45. Deodata apare gara in fata mea si toate grijile se spulbera. M-am uitat apoi pe harta.. au fost cam 4.5-4.6 Km de la Botorog pana aici.. 


Trenul e aglomerat, mai ales ca e ultimul la o ora decenta (ca sa fim corecti, mai e unul la 22:45). Trezit de la 5, nu mai am niciun chef de nimic si atipesc pana la Brasov. Aici, iar eram sa o fac lata. Am dat cuponul TrenPlus pentru reducerea de 25%, am primit bilet, l-am pus in portofel.. dupa vreo 20 metri aud tipete in spatele meu si probabil ca le-as fi ignorat daca n-as fi auzit "biletul!". Imi luasem inapoi doar cuponul, nu si biletul..


Ajuns in Busteni destul de tarziu (era ora 10 si eu cautam ceva de mancare prin orasul pustiu), am cautat un taxi in gara, sa ma salveze de un eventual atac al prietenilor mei de pe str. Costilei. Mai cu seama ca aveam si o pizza calda in mana. De unde! Duminica noapte niciun taximetrist pe-acolo. Evident, prietenii mei ma asteptam, blocandu-mi strada. Mi-am zis "la naiba, sunt prea obosit pentru asta" si am trecut linistit pe langa ei. Amicii mei insa nu s-au lasat impresionati la lacrimi si s-au repezit din spate. A fost prima oara cand a trebuit sa indepartez caini de langa mine incercand sa nu vars sosul aflat pe cutia de pizza din mana stanga si fara sa agit prea tare sticla de cola din dreapta.


Intr-un final.. am ajuns cu bine.. camera calduroasa.. acelasi Dan Diaconescu a carui voce am auzit-o imediat cum am deschis TV-ul.. totul revenise la normal..


A fost o tura foarte faina in care am cunoscut oameni foarte interesanti, adevarati iubitori de munte! Poate cel mai mult m-au impresionat copiii care au aratat nu doar o conditie fizica extraordinara.. ci si o cultura generala care, la varsta lor, o depaseste pe cea a multor tineri spargatori de seminte pe treptele blocurilor.


PS. Daca am uitat ceva intamplari.. sau nu am fost prezent la ele, va invit sa completam jurnalul!







Joi, 25 octombrie 2012 - 14:51 
Afisari: 2,458 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

zoly
zoly
Busola
 
1
1. Ai uitat intrebarea lui Vlad si raspunsul memorabil pe care l-a dat tot el:
- Ce se-ntampla cu o racheta care se apropie prea mult de o gaura neagra?
- Se face muci.
Carpati.org

2. Tura lui Dragos (dodo79) a ajuns in Saua Crapaturii la numai un sfert de ora dupa ce noi am parasit-o. Dar am descoperit printre pozele lor cateva instantanee in care aparem urcand in sir indian Piatra Mica!

3. Foarte frumos jurnalul. Amintirile mele prind viata si capata culoare. Carpati.org
M-am simtit un pic straniu pentru ca este primul jurnal (scris de altcineva) in care apar si eu.
Felicitari si pentru performanta de a-l posta atat de repede (mie-mi trebuie o luna, daca nu ani de zile, pentru a incropi un jurnal). Se vede treaba ca ai prins viteza odata ce ai pornit glont de la Botorog spre gara.


Joi, 25 octombrie 2012 - 15:49  

senty
senty
(admin)

 
2
Primul jurnal care mi-a placut cu adevarat! FELICITARI!
Imi place ca ai avut o proportie frumoasa intre imagini si text!
Imi place partea amuzanta, placuta si decenta de la inceputul jurnalului, cat si in continuarea lui!
Incet incet, te dezveti de catalogat oamenii (pantofari, sosonari, etc etc) si asta e un lucru frumos. Trebuie sa-ti urmaresti persoana ta pe munte, si sa fii tu insuti OM pe munte, dand astfel exemplu pentru ceilalti. Toti am fost "pantofari" la inceput, si acum cunosc multi oameni cu multa experienta montana si care... merg in adidasi pe munte! Omul se simte bine, isi cunoaste bine propriile picioare, STIE SA MEARGA! (Ca sunt si destui impiedicati in... bocanci).

Da, inca odata... felicitari pentru jurnal si pentru tura in sine, mai ales ca si vremea a fost exceptionala...
PS: am stat in crai de luni pana duminica, balaurind cand pe partea vestica cat si pe cea estica.


Joi, 25 octombrie 2012 - 17:27  

senty
senty
(admin)

 
3
A, am dat Send, fara sa termin ce mai aveam de zis: langa orasul Codlea, ce ati vazut voi.... e Magura Codlei.


Joi, 25 octombrie 2012 - 17:29  

xoreax
xoreax
Coarda
 
4
@zoly mersi! uitasem faza! au spus copiii vrute si nevrute, mi-a fost dificil sa tin pasul cu toateCarpati.org
@senty multumesc de feedback! mersi si pentru magura codlei, credeam ca tot codlea se numeste si munteleCarpati.org


Joi, 25 octombrie 2012 - 17:36  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
Buna tura si poze !
Daca ma gandesc bine, nu cred ca am mai vazut jurnal cu PIATRA MICA.


Joi, 25 octombrie 2012 - 17:47  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
6
Foarte frumos scris si ilustrat acest jurnal.
E foarte fain cand "actori" ai jurnalelor sunt copiii...iar tu le-ai creeat destul spatiu in acest jurnal astfel incat sa se simta importanti...ei sunt importanti...ei sunt urmasii nostri.
Felicitari tuturor.


Joi, 25 octombrie 2012 - 18:20  

wanderlust
wanderlust
Caraba
 
7
Frumos jurnal, retraiesc altfel tura fata de gramada mea de poze puse intr-un folder redenumit cu data si locul turei.

*Nu m-am suparat deloc la sugestia ta de a schimba traseul in tura Ioanei ca sa evitam pantofarii. Ti-am spus decat ca nu am intalnit cu nici un pantofar la Babele (asta din cauza vremii).
Oricum s-ar uita mirati sa ne vada urcand pe ploaie torentiala spre vf.Omu.

Si eu am fost pantofar in prima tura, am fost in niste adidasi albi, am fost totusi precaut am avut chiar si o umbrela, dar spre deosebire de restul am ales o locatie mai exotica Retezat - Gura Apei- Poiana Pelagii-Lacul Bucura, ce-i drept nu mi-a trecut prin cap sa las gunoi pe traseu, l-am adus la masina;-)


Joi, 25 octombrie 2012 - 18:25  

sorinb
sorinb
Coarda
 
8
Un jurnal intr-adevar postat foarte repede. Multumim Mihai!
As dori sa intervin cu doua completari in jurnalul tau (cu a treia mi-a luat-o senty inainteCarpati.org ):
1. Sorin(Bucuresti) nu a uitat batul pe traseu, si-a pierdut doar un segment de la bat;
2. Marcajul mentionat de tine in deschiderea jurnalului este eronat: banda albastra nu se continua pana in Saua Crapaturii Carpati.org

Mi-a placut felul amuzant in care ai descris intalnirea noastra:
*'O fi cineva nou?'
*'Vlad ... face cunostinta cu adversarul direct, Iulia.'
*"Pe Alexandra n-o recunosc din lista participantilor.. insa cu siguranta e o prezenta placutaCarpati.org"

@senty: te invidiez pentru saptamana petrecuta in Crai si cu o vreme excelenta!


Joi, 25 octombrie 2012 - 19:39  

xoreax
xoreax
Coarda
 
9
Nici nu am scris ca s-ar continua insa nici nu se intelegea foarte bineCarpati.org Am modificat acum, sper sa fie destul de clar, mai ales pentru cei care vor sa mearga pe acolo si nu stiu foarte bine locurile.


Joi, 25 octombrie 2012 - 19:48  

van51
van51

 
10
Ma bucur pentru tura voastra si ca ati avut un timp excalent.Va doresc carari cu soare.


Sâmbătă, 27 octombrie 2012 - 16:14  

secman
secman

 
11
Foarte frumos!


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 21:43  

alalexa
alalexa

 
12
Cat talent...superba povestea ta...aproape ca bate realitatea...
Si poze minunate
Felicitari!!! Alexandra


Miercuri, 7 noiembrie 2012 - 15:28  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0874 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org