Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Neamt
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Piatra Craiului: Daramarea unui mit ( Cioranguta si zona dintre Valea Podurilor si Valea Vladusca ) (Muntii Piatra Craiului)

Acest jurnal cuprinde descrierea unor trasee alpine. Este obligatoriu ca cel putin o persoana din grup sa cunoasca bine masivul si tehnicile de alpinism. Materiale obligatorii : casca, semicoarda.


Cioranguta este unul din afluentii vaii Vladusca, a doua vale mergand pe Braul de Mijloc de la Amfiteatrului Coltilor Gemeni spre sud. Este usor de remarcat datorita bolovanului spectaculos ce-i bareaza intrarea.


/cioranguta/2.jpg


/cioranguta/3.jpg


Observata din Braul de Mijloc, valea urca sustinut printre peretii semeti. Arata foarte imbietor iar E. Cristea si W. Kargel o evalueaza ca dificultate la gradul 1 B, atat firul principal cat si secundarul. Cum totul parea perfect, am trecut la fapte.


1. Intrarea din Braul de Mijloc


Accesul pe fir este barat de un bolovan imens. Se ocoleste urcand pe un scoc pietros si inclinat spre dreapta, apoi se face o traversare la stanga pe o branita subtire. Reintram in vale deasupra bolovanului.


/cioranguta/4.jpg


Spre stanga un mic talveg se pierde intre pereti. E calea de acces spre traseul Sangele Voinicului (grd. 5), dar noi mergem pe altfel de trasee.


/cioranguta/5.jpg


Spre dreapta ne amageste o prispa generoasa. La capatul ei, in stanga pleaca un valcel inclinat si friabil. Desi am urcat pe el pana spre capat, nu lasa posibilitatea de a reveni prin traversare la spre stanga in vale.


/cioranguta/6.jpg


/cioranguta/7.jpg


De ce am incercat mai intai variantele laterale ? Pentru ca in fata o saritoare imensa si surplombata inchide accesul. Negasind posibilitati de ocolire, continuam urcusul spre saritoare sperand intr-o minune - o fereastra, un scoc ascuns ochiului, orice. Valea este data 1 B, deci nu se poate termina asa, brusc si dintr-o data.


/cioranguta/8.jpg


Cum minunile apar doar in povesti, ajungem langa saritoare si ... nimic. Esta mare, imensa, uriasa. Fara prize si prea larga pentru a fi ramonata. Privim peste tot, nu vedem nici o solutie. Cu mare mirare si parere de rau, rapelam inapoi in brau. ( In aceasta incursiune am fost impreuna cu Monica si Marius in urma cu 3 ani, pozele le apartin )


Niste localnici cunoscatori ai locului imi spun ca a existat o branita suspendata pe unul din peretii saritorii, pe care se urca la vremea cand E. Cristea a parcurs traseul. Apoi branita a fost rupta de o avalansa, asa ca valea nu mai poate fi parcursa. La cat de verticali si slefuiti sunt peretii imi dau seama ca aceasta este doar o poveste. De fapt a doua poveste, dupa gradul 1B dat firelor vaii. Unde este adevarul ?


Dupa ceva timp, rasfoind monografia lui E. Cristea privesc din nou clasificarea Ciorangutei (tabelul de la final cu alte trasee alpine). In coloana de observatii este ceva mai jos mentiunea "portiunea superioara". Probabil dintr-o eroare de redactare a fost scrisa prea jos, in dreptul traseului urmator. In sfarsit misterul este dezlegat: firele principal si secundar ale Ciorangutei au gradul 1B, dar DUPA ce s-au separat (in portiunea superioara a vaii). Insa valea nu este 1B si nu poate fi urcata direct din Braul de Mijloc pana la bifurcatie.


Bucuros ca am deslusit enigma, imi propun pentru vara urcarea firelor principal si secundar ale Ciorangutei si astept cu nerabdare trecerea timpului.


In luna august insotit de Adi (rupi2003), care are si calitatea de fotograf al expeditiei, intru pe Braul Soarelui pentru explorarea celor doua fire.



2. Firul principal


Din Muchia Timbalului Mic intram pe Braul Soarelui. Coboram abrupt si traversam pe curba de nivel printr-o caldare inclinata. In stanga (est) un perete semet si vertical inchide valcelul ce vine de jos, din dreapta. In scurt timp ajungem in prima sea a Braului . Iata strunga de unde venim (inierbata):


/cioranguta/10.jpg


Inaintam spre sud coborand o mica fata cu iarba si intersectam limba de grohotis a unui valcel ce scapa dintre peretii de calcar.


/cioranguta/11.jpg


/cioranguta/12.jpg


E. Cristea numeste astfel firele : nordicul “Valea Cioranga Mica (Cioranguta)”, iar sudicul “Valcelul Secundar Cioranga Mica” (harta pag 268). Noi suntem in dreptul primului fir de vale ce merge spre creasta, deci suntem convinsi ca este firul principal si ne pregatim de urcare. Vom verifica gradul 1B si durata de 2 ore mentionate in monografie pentru acest traseu.


Valea se orienteaza spre stanga (nord). Firul e presarat cu saritori placute iar locul e deosebit de frumos. Admiram peretii si cerul in egala masura.


/cioranguta/13.jpg


Talvegul se lateste si valea se bifurca in doua, ambele fire mergand paralel spre nord. Pe dreapta bifurcatiei e un mic perete peste care vine un al treilea fir, cel mai estic. Fiecare din cele trei fire ajunge in cate o sea din Muchia Timbalului Mic.


/cioranguta/14.jpg


La acest nivel vine din dreapta scocul Braului de Sus, ce continua spre nord de-a lungul firului din mijloc.


/cioranguta/15.jpg


Alegem sa urcam firul estic, cel mai spectaculos. Urcam micul perete si intram in talvegul bine conturat printre pereti.


/cioranguta/16.jpg


/cioranguta/17.jpg


Scocul urca sustinut printr-o falie larga, ce continua si spre sud o buna distanta.


/cioranguta/18.jpg


Braul de Sus spre sud:


/cioranguta/19.jpg


Iesim in cea mai estica strunga din Creasta Timbalului Mic. Privelistea e spectaculoasa, avem noroc de o vreme foarte buna.


Spre nord scapa un horn ce duce destul de aninat in Valea Podurilor, marginita pe dreapta (geografic) de Creasta dintre Timbale ce urca in creasta masivului. Admiram cele doua sei perfect vizibile la nivelul nostru: prin cea de jos trece Braul de Sus, iar prin cealalta o varianta a aceluiasi Brau ce continua apoi pe hornul aninat pana in saua unde suntem (conform schitei de la final)


/cioranguta/20.jpg


/cioranguta/20_bis.jpg


/cioranguta/20_bis_2.jpg


Undeva sub noi sunt doua sei in care sfarsesc celelalte doua fire desprinse din Principal. Dedesubt linia muchiei serpuieste spre stanga. Ceva mai jos, dupa o scurta portiune orizontala muchia se intrerupe brusc. Pentru cei ce doresc sa urce Muchia Timbalului Mic, accesul pe prima portiune se face printr-un diedru aflat la dreapta peretelui insorit (nu se vede din acest punct).


/cioranguta/23.jpg


De retinut ca toti afluentii firului principal sfarsesc in Muchia Timbalului Mic, fiecare in cate o sea. Continuarea traseului se poate face pe Braul de Sus spre nord (coborare in Valea Podurilor, cu observatia ca cel mai bun este hornul ce pleaca din seaua din mijloc) ori sud, sau spre creasta urcand portiunea finala a Muchiei Timbalului Mic.


Noi alegem sa urcam muchia, asa ca ne orientam spre est. Dupa o catarare scurta panta se domoleste si apar prispe de iarba.


/cioranguta/21.jpg


/cioranguta/22.jpg


/cioranguta/25.jpg


Traversam un jnepenis des si continuam catararea. Ajungem intr-un punct de belvedere unde ne oprim sa admiram muchia de sub noi si Saua Hornului N din Muchia dintre Timbale.


/cioranguta/24.jpg


/cioranguta/27.jpg


/cioranguta/28.jpg


Suntem aproape de creasta si vedem primii turisti pe poteca marcata.


/cioranguta/26.jpg


/cioranguta/30.jpg


Evaluam traseul parcurs din brau pana acum si decidem ca dificultatea si durata sunt indicate corect in monografie: 1B si 2 ore. Numai ca o buna parte din traseu s-a desfasurat pe Muchia Timbalului Mic, nicidecum pe o vale. Pentru ca toate firele vaii sfarsesc mult mai jos fata de creasta.


Decidem sa nu urcam in creasta si facem la dreapta (sud) la cativa metri sub ea. Incepem sa traversam descendent printre muchiile si tancurile spectaculoase.


/cioranguta/31.jpg


Pe masura ce coboram locul se aspreste si panta creste. Pastram orientarea si traversam o muchie printr-o falie a acesteia, apoi continuam la vale pe un scoc inierbat. Am vizat o sea aflata ceva mai jos (insorita in poza) si vrem sa o folosim pentru a traversa astfel urmatoarea muchie .


/cioranguta/32.jpg


/cioranguta/33.jpg


Inainte de a ajunge acolo, pe aceeasi parte a scocului gasim un aven. Nu ne dam seama ce adancime are, insa apreciem ca sunt peste 10 m dupa ecoul produs de o piatra aruncata.


/cioranguta/34.jpg


Privind de la aven spre creasta:


/cioranguta/35.jpg


Putin mai jos ajungem in sea si fotografiem momaia vizibila ce marcheaza locul.


/cioranguta/36.jpg


/cioranguta/37.jpg


Catre stanga (sud) coboara un scoc cu iarba si palcuri de jnepeni. Continuam de-a lungul lui si dupa traversarea pe langa perete a unui jnepenis ajungem la un brad uscat. Aici scocul bifurca, noi mergem spre dreapta spre jnepenisul si coama de piatra din centrul imaginii.


/cioranguta/38.jpg


/cioranguta/39.jpg


La coama de piatra mergem iar dreapta si coboram usor circa 30 m. Ajungem la o tufa de jnepeni singuratica, aflata in capatul superior al unui scoc. Suntem in Braul de Sus si alegem sa parcurgem hatasul braului spre sud.


/cioranguta/40_bis.jpg


/cioranguta/40_bis_2.jpg


Din acest loc vedem urmatoarele doua sei strabatute de brau si o fata inverzita pe care poteca se pierde. Incepem coborarea pe sub perete, acesta continuand pana dincolo de firul principal al vaii Vladusca.


/cioranguta/40_bis_3.jpg


/cioranguta/40_bis_6.jpg


/cioranguta/40_bis_7.jpg


Din prima sea intalnita, aflata la nord chiar deasupra vaii Vladusca, privim inapoi (nord) spre scocul prin care am coborat. Locul e important intrucat aici se despart Braul Soarelui (vine din stanga, orizontal pe deasupra jnepenilor si intra in scoc) si Braul de Sus (urca scocul pana sus, la tufa de jnepeni din capat). Cei ce parcurg braul dinspre sud spre nord vor trebui sa fie atenti in acest punct pentru a alege corect traseul pe care doresc sa mearga : Braul Soarelui sau Braul de Sus.


/cioranguta/40_bis_4.jpg


Si o alta vedere asupra zonei privind de aceasta data mai de departe, de la sud de Vladusca. Se vede falia pe sub perete a Braului de Sus, ce continua pana in strunga , sub forma unui V strans, din Muchia TimbaluluiMic. Braul Soarelui se abate la stanga dupa trecerea unei limbi de grohotis, traversand deasupra jnepenilor si apoi printr-o sea larga marginita pe stanga de un turn mare.


/cioranguta/40_bis_10.jpg


In scurt timp traversam firul cu grohotis al Vaii Vladusca. Scocul vaii scapa de peste pereti verticali. Valea isi pastreaza caracteristicile si in aval, putin inainte de intersectia cu Braul de Mijloc (locul La Placi) talvegul fiind intrerupt de saritori uriase.


/cioranguta/40_bis_8.jpg


Din acest punct parcurgerea braului spre sud nu pune probleme, pentru continuare se poate vedea descrierea la care fac referinta la sfarsitul punctului 3.



3. Firul secundar


Suntem in prima sea a Braului Soarelui de dupa trecerea Muchiei Timbalului Mic. Inaintam spre sud coborand o mica fata cu iarba si intersectam limba de grohotis a firului principal. Continuam pe brau, vizand o strunga larga aflata la acelasi nivel cu noi.


/cioranguta/41.jpg


/cioranguta/43.jpg


Seaua din care tocmai am plecat, prima pe parcursul Braului Soarelui


/cioranguta/42.jpg


O scurta catarare pentru traversarea unei muchii si ajungem in talvegul firului secundar.


/cioranguta/44.jpg


/cioranguta/45.jpg


Din acest loc, traseul Braului Soarelui traverseaza valea spre dreapta (sud) si iese pe fete. Noi urcam direct pe fir, bucurandu-ne de saritorile placute.


/cioranguta/46.jpg


/cioranguta/47.jpg


Cand valea se deschide mergem pe sub peretele masiv din dreapta. Talvegul se orienteaza spre stanga (nord). Dupa putin timp vedem in dreapta - spate (sud) si putin deasupra noastra, bine conturat printr-o falie, hatasul Braului se Sus ce vine paralel cu noi.


/cioranguta/48.jpg


/cioranguta/49.jpg


Valea sfarseste cu un piept de piatra ornat cu un palc cu jnepeni. Urcam si ajungem intr-o sea larga cu iarba. Din stanga (vest) vine o muchie, in fata se casca bazinul adanc al firului principal asa ca mergem spre dreapta pana in falia Braul de Sus. Urcam (nord) in seaua de deasupra si admiram de aici traseul Braului pana in Muchia Timbalului Mic. Hatasul continua clar si spectaculos prin in seaua din mijlocul imaginii, iar in cea de deasupra trece o varianta a aceluiasi brau.


/cioranguta/50.jpg


/cioranguta/51.jpg


Evaluam traseul parcurs pe firul secundar din brau pana acum. Dificultatea este 1B dar am mers doar o jumatate de ora, in loc de cele 2 ore date in monografie. Mai mult decat ata, nu am ajuns nicaieri: valcelul s-a terminat mult sub creasta si fara posibilitate de inaintare directa pana la aceasta. Daca la firul principal continuarea pe Muchia Timbalului Mic pare oarecum fireasca, aici suntem in inima muntelui.


Decidem sa continuam pe Braul de Sus spre sud. Coboram la inceput prin iarba apoi pe o rampa de piatra, urmeaza traversarea unui punct mai expus apoi un urcus scurt.


/cioranguta/52.jpg


/cioranguta/53.jpg


Din seaua in care am ajuns privim in spate, spre nord. In centrul imaginii este jnepenisul ce marcheaza sfarsitul firului secundar pe care am urcat azi. La dreapta pe sub perete e Braul de Sus, cu rampa de piatra in partea inferioara si iarba deasupra. In ultimul plan, crescuta parca din seaua cu iarba, distingem seaua superioara a Muchiei Timbalului Mic in care am ajuns zilele trecute urcand firul principal.


/cioranguta/54.jpg


Coboram putin si ajungem la o tufa de jnepeni pe care o recunoastem, aici am iesit venind pe la aven cu cateva zile in urma. Din acest punct parcurgerea braului spre sud nu pune probleme. O continuare poate fi gasita aici: http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_braul_de_sus_din_poiana_inchisa_pana_dincolo_de_varful_ascutit_iii_amvon_-_la_lanturi_/2108/



Daca as fi pastrat obiceiul turelor precedente, acest jurnal s-ar fi incheiat aici. Insa zona parcursa este destul de incalcita si pentru o mai buna intelegere a jurnalului am decis sa schitez o harta a zonei. Asa a inceput un episod inedit.


Fac schita si Adi o pune pe Picasa pentru cei ce vor o rezolutie mai buna decat permite site-ul carpati.org, urmand ca a doua zi sa postez jurnalul. Dan Marza, mereu iscoditor, o gaseste si imi spune ca ceva nu corespunde cu amintirile si peripetiile lui de aici. Noi facusem "la pas" zona dintre Braul Soarelui si creasta nordica, asa ca schita era clara in aceasta portiune, insa Dan coborase sub Braul Soarelui si aici lucrurile nu se legau. Cum parerea lui Dan, care a mers mult pe aici, e importanta pentru mine, aman publicarea jurnalului si incepem discutiile. Amintirile-i sunt indepartate si nu prea clare, deci nu ne sunt de ajutor si ajungem intr-un impas. Dar Dan face un efort tehnic si uneste 3 poze (din colectia lui mereu surprinzatoare) intr-una singura. Rezultatul ne uimeste : am urcat Principalul si Secundarul unei alte vai, intrucat Cioranguta sfarseste in primul perete aflat la est de Braul Soarelui, cum mergi din Muchia Timbalului Mic. 

  

Valea ai carei afluenti i-am urcat intersecteaza Braul de Mijloc la sud de Cioranguta, avand deasupra braului o grota mare pe stanga (geografic). Pe schita pe care am facut-o am numit-o Valea cu Grota (daca tot i-am urcat firele, macar sa aiba un nume).


Odata lamurit si acest mister al Ciorangutei, revin la harta din monografia E. Cristea (pag 268):


/cioranguta/cristea.jpg


sau harta 38 din W. Kargel - Drumuri spre culmi:


/cioranguta/kargel.jpg


Cioranguta este prezentata bifurcand, cu principalul si secundarul mergand pana aproape de creasta. Dupa ce am parcurs zona, vazand si fotografia lui Dan, pot spune ca hartile mentionate nu au nici o legatura cu realitatea. Iar descrierea lui Kargel " Traseul Ciorînguței, pe oricare dintre fire, se pare că reprezintă legătura cea mai ușoară dintre Plaiul Foii și creasta principală a Pietrei Craiului, chiar mai simplă decît drumul marcat de la Lanțuri " este total eronata si periculoasa pentru cei ce patrund in zona.


Schita facuta de mine :


/cioranguta/harta_cioranguta_vl.jpg


Fac precizarea ca relieful este deosebit de complex si schita trebuie privita si folosita sub aceasta rezerva. Harta si poza lui Dan sunt disponibile pe Picasa pentru cei ce doresc o rezolutie mai buna:

 https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/20112012PiatraCraiuluiHartiAleUnorZoneDinAbruptulVestic#5846555762894360690



Inchei cu cateva concluzii pentru cei interesati de Cioranguta si zona adiacenta:

- firul Ciorangutei este barat de o saritoare imensa si apoi sfarseste repede intr-un perete, la nivelul Braului Soarelui. Cioranguta NU URCA IN CREASTA, nu este precum alte vai accesibile din masiv (Poduri, Calinet)

- din Braul Soarelui se pot urca firele principal si secundar ale Vaii cu Grota pana in Braul de Sus. De aici insa, continuarea ascensiunii spre creasta sau retragerea pe Braul de Sus este lunga si necesita cunoasterea zonei plus vizibilitate buna

- fiind o zona complexa si adesea dificila, este recomandabil ca parcurgerea traseelor de aici sa se faca sub supravegherea unor buni cunoscatori ai locurilor. Atentie la descrierile folosite pentru documentare (doi autori consacrati mentionati chiar in jurnal), pot fi eronate si duc la probleme serioase.







Luni, 3 octombrie 2011 - 18:40 
Afisari: 2,967 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Un asemenea bolovan este si la intrarea in PADINA SINDILERIEI Carpati.org


Luni, 3 octombrie 2011 - 19:18  

zenobia
zenobia

 
2
Buna,

Probabil (dar eu cred ca sigur) ar trebui sa scriu ceva legat de Piatra Craiului sau de jurnal (intr-un mod mai direct), dar nu scriu. Am intrat aici pentru a-ti spune ca poza nr.11 e fascinanta! Ma simt cu capul in nori doar privind-o. E mai simplu, nu prea mai trebuie sa fac mare lucru.


Marți, 4 octombrie 2011 - 00:18  

dan_marza
dan_marza

 
3
@Mugurel: Foarte buna prezentarea zonei. Ar trebui metionat ca toate vaile de deasupra Braului de Mijloc si care intretaie Braul de Mijloc incepand dinspre Nord : Amfiteatrul (Valcelul) Coltilor Gemeni, Cioranguta, Valcelul cu Grota, tin de bazinul Vladuscai. Ele au alte nume (daca au) pentru a fi individualizate pe teren. Niciunul dintre acestea nu ajunge in creasta principala a PC, asa cum bine ai precizat.

Ce nu inteleg este de ce Braul Maimutelor, botezat asa de Mircea Florian, a devenit intr-un jurnal de anul trecut Braul de Sus si acum Braul Soarelui. Pentru a nu se produce confuzii, ar fi bine sa lasam denumirile asa cum le-au pus altii. Iar pentru locurile care au denumiri provizorii deoarece nu avem informatii cum se numesc (asa cum e valcelul cu Grota), in masura in care aflam denumirile mai vechi sa le inlocuim explicit pe cele provizorii. Este si cazul Braului Maimutelor, care nu mai poate fi incadrat la Braul de Sus, odata ce stim ca exista mai sus un Brau de Sus.

A propos de Braul de Sus. Am impresia ca parcurgerea lui in zona Vladusca bate in frumusete Braul Maimutelor. Ai deschis, cu descrierea acestei zone o cutie cu pietre pretioase, care mai de care mai frumoasa. Important pentru cei care vor sa strabata zona si sa-si bucure ochii si sufletul, este sa-si aleaga timp frumos, pentru ca, decat sa mergi pe ceata pe acolo, mai bine descarci un camion de pietre.

Pe Cioranguta am urcat de doua ori pana la saritoarea „de neurcat”. A doua oara cand am fost, am avut timp mai mult si la saritoarea in discutie, neagra, umeda si surplombata am gasit pe stanga cum urci o prispa care te scotea cam la jumatatea inaltimii saritorii, sub bolovanul surplomba. Cred ca pasajul poate fi trecut artificial, dar cred ca e de 3-4, nu 1B. Deasemenea, sub bolovan, peretele din dreapta vaii cum urcam era brazdat de multe fisuri orizontale care te cam invitau la batut pitoane...

Si pentru mine a fost foarte instructiva aceasta rememorare a unor locuri dragi. Cu acesta ocazie, am obsevat ceva care apare in harta ta, dar eu aveam alta impresie. Eu credeam ca puteam considera Coltii Gemeni ca o prelungire a Muchiei Timbalului Mic. Iata ca, uitandu-ma la harta si apoi la poze, am constatat ca muchia care inchide Amfiteatrul Coltilor Gemeni spre sud poate fi considerata mai degraba continuarea MTm. Harta pe care ai facut-o e corecta, si eu trebuie sa-mi corectez harta din minte...

Harta facuta de tine e foarte buna. Dar nu exhaustiva. Deci e o invitatie catre pasionati sa o completeze. Iar gestul tau de a scrie un astfel de jurnal merita toate laudele. Dar nu te laud, ci iti spun: Continua!


Marți, 4 octombrie 2011 - 17:17  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
4
Un jurnal pe care l-am citit "pe nerasuflate", putin dezamagit de finalul povestii.
Mi-a placut exprimarea ta de la final "este recomandabil ca parcurgerea traseelor de aici sa se faca sub supravegherea unor buni cunoscatori ai locurilor".
Intrebarea era care cunoscatori ? daca si cei consacrati stim ca mai scriau despre trasee din auzite.


Duminică, 9 octombrie 2011 - 13:22  

mvc
mvc
Caraba
 
5
Bravo, Mugurel ! si tuturor celor care au contribuit!

Schita este foarte necesara pentru cine vrea sa umble pe-acolo, dar si sa inteleaga configuratia zonei.
Nu stiu cati apreciaza eforturile depuse pt realizarea unor astfel de materiale...

Prin actiunile tale si ale colegilor si prietenilor tai de munte reusesti sa darami miturile, alungand ceata (depusa uneori voit de anumite elemente) de pe minunate trasee din Piatra Craiului.

Numai bine !


Marți, 18 octombrie 2011 - 13:07  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0676 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org