Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Stanca Franz Josef
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Pe Valea Alba, la sfarsit de aprilie (Muntii Bucegi)

Atentie! Jurnalul contine descrierea unui traseu alpin. Oricat de usor ar parea un astfel de traseu, acesta poate pune anumite probleme incepatorilor si poate deveni periculos in anumite conditii! Este extrem de indicat ca parcurgerea pentru prima data a unor astfel de trasee sa fie facuta impreuna cu o persoana cu suficienta experienta montana. Prezentul jurnal nu trebuie in niciun caz luat drept 'model'!


Valea Alba ma fascina de mai mult timp. De-a lungul timpului, am tot dat de diverse jurnale, stiri, etc. despre aceasta vale si am devenit de-a dreptul interesat de parcurgerea ei. Am asteptat o oportunitate si iata ca aceasta s-a ivit, cu ocazia unei mini-vacante inainte de 1 mai. N-a fost nimeni interesat de o tura pe aceasta vale asa ca m-am hotarat sa merg singur, desi stiam ca e foarte periculos sa urc pentru prima oara o vale alpina de capul meu.


Am decis sa fac 'doar o plimbare' in zona, urmand sa urc numai insotit. Redau mai jos jurnalul acestei ture..

Pornesc din dreptul caminului alpin din Busteni in jurul orei 10 dimineata. Imi iau ramas-bun de la parinti si pornesc solitar pe traseul marcat cu triunghiul rosu. Nici nu intru bine in padure si sunt abordat de un cuplu trecut de a doua tinerete. "Dar tu mergi singur? Ai vazut indicatorul cu 'Atentie ursi'? Nu ti-e frica?". Dialogul ma streseaza si imi iau rapid la revedere.



Urc repejor prin padure si sunt cu ochii in patru dupa intrarea pe traseu. (Nu am sa relatez in acest jurnal descrierea intrarii in Valea Alba). Din cele citite de pe internet, nu ar trebui sa-mi fie greu insa sunt constient ca sunt la primul nemarcat si pot rataci usor poteca.


Printre copaci zaresc monumentul de pe Caraiman si ma bucur ca un copil. Topai vesel prin padure si depasesc cateva grupuri de turisti care se indreapta spre Poiana Costilei. Nu imi ia mult pana ce observ la un moment dat intrarea in traseu.



La un moment dat observ o chestie ciudata pe jos. Blana.. de lup? Si-a schimbat si naravul oare..? Sau o fi de urs?


blana lupului

Continui drumul insa deja sunt cu ochii in patru. Din cand in cand mai observ si fostul marcaj al traseului pe trunchiuri de copac si ma gandesc ca sunt pe drumul cel bun.



Tineam minte dintr-o descriere de pe internet ca ar fi trebuit sa ajung la un asa numit 'copac bubos'. Nu stiu exact cum am reusit performanta, dar am trecut pe langa el fara sa-mi dau seama. Din fericire, am nimerit drumul bun intrucat am ajuns la scurt timp la izvor.


izvor

Cum ma apropii de izvor, un soricel scoate capul si apoi se retrage, speriat. Citisem intr-un jurnal ca apa respectiva avea niste viermi albi in ea. Nu am vazut nimic de genul. Din fericire, am suficienta apa la mine.


aproape de vale

Incep sa urc din ce in ce mai anevoios si imi dau seama ca am prins ceva altitudine.


busteni de departe

Printr copaci deja zaresc Valea Alba si sunt emotionat. Dupa cat am citit despre ea, in sfarsit o vad in toata frumusetea ei. Mi-ar fi placut totusi sa nu o observ de departe ci sa mi se deschida deodata si sa ma lase fara cuvinte.


alba de departe


Valea inca e acoperita de zapada. O zapada pe care n-o mai vazusem in nicio tura de iarna pe care am facut-o. Cum am pus piciorul un pic pe ea, imediat am alunecat. Mi-am zis ca n-o sa am nicio sansa sa urc.



Ma apropii de un cuplu care isi monteaza coltarii. Ce buni ar fi fost acum! Un lux! Domnul imi recomanda sa nu incerc sa urc, mai ales ca observa faptul ca boancii mei nu au talpa prea groasa. Poate ar fi trebuit sa-i ascult sfatul..


Mai incerc un pic zapada insa verdictul era sumbru: alunecam destul de puternic. Uitandu-ma in jur, observ niste ramuri de brad lungi si un pic grosute. Imi improvizez rapid doua bete de trekking si mai incerc odata sa fac cativa pasi pe vale. Alta viata!



Fara sa ma gandesc prea mult, incep sa urc pe vale folosindu-ma de bete. Tehnica era barbara: brat picior opus. Inaintam totusi destul de repede, ceea ce m-a pus pe ganduri. Asa usor sa fie oare?



Pe dreapta mai sunt petice fara zapada si ma gandesc ca, in caz de vreun pericol, ma pot retrage in siguranta pe o astfel de zona. Inconstienta si frumusetea vaii ma fac sa pornesc pe urmele celor de mai sus.



De la un moment dat observ ca panta se mareste si urcusul nu mai e chiar asa usor ca inainte. Ii ajung din urma pe cei doi si decid sa nu plec singur mai departe, mai ales ca nu prea erau urme.



In stanga vaii observ cateva 'izvoare' (cred totusi ca sunt cauzate de topirea zapezii in zonele superioare). Ce buna si rece cred ca ar fi apa!




In departare recunosc saritoarea Carnului despre care citisem si pe internet. Ce uriasa mai e! In poze parea mai mica..





Soarele bate destul de puternic si sunt deja lac (desi nu urc decat in tricou si hanorac). Urcusul pana la saritoare devine un pic anevoios si decid sa iau o pauza pe o piatra aflata pe mijlocul vaii. Cuplul cu care urc decide sa urce doar pana la saritoare, urmand sa coboare. Iau decizia sa procedez si eu la fel, pentru a nu ma expune unor riscuri prea mari. Ii astept pe piatra.




http://www.youtube.com/watch?v=WWwfwS7Ades


Daca pana in acest punct fusesem cat se poate de vesel si entuziasmat, situatia incepuse sa se strice un pic la o privire mai atenta a vaii. Urcasem pante destul de abrupte pe care nu stiam exact cum urma sa le abordez la coborare. Dar.. mai intai, pranzul. Fantastic mai e sa iei masa la inaltime! Toate parca sunt mai bune si mananc cu pofta. Din cand in cand soarele mai intra in nori si ma bucur de racoare.


Dupa ceva timp, coboara domnul pana in dreptul meu. Ma pregatesc de plecare, punandu-mi in rucsac ce mai aveam scos. Deodata.. bang! O piatra cam cat un pumn, dizlocata mai sus de sotia acestuia, loveste foarte aproape de mine. Daca pana atunci nu prea intelegeam pericolul pietrelor pe vai, mi-am dat seama instant ca nu e de joaca. Desi cu coltari, doamna aluneca, lovindu-se cu coltarii de bolovanul pe care stateam, ranindu-l usor pe sotul ei, care incercase sa ii opreasca alunecarea. (Din ce am inteles, coltarii trebuie sa aiba un sistem 'anti-snow' pentru a nu permite acumularea de zapada.)


Si acum.. hai la vale! Incep prin cativa pasi. Alunec in prostie. La un moment dat alunec cu totul si simt pentru prima oara fiorii unei alunecari pe zapada,la vale. Ma opresc in pioletul doamnei si imi cer scuze. Ma gandeam.. ce s-ar fi intamplat daca as fi dezechilibrat-o si am fi alunecat amandoi?


Domnul imi recomanda sa imi improvizez un piolet rupand unul din betele mele si imi arata cum ar trebui sa cobor. Un punct de sprijin sus, in pioletul improvizat, un picior la vale, niciodata picioarele apropiate (mi-am dat seama oricum ca atunci cand le tineam apropiate riscul de a cadea era mult mai mare).


Incep sa cobor incet incet, neavand suficienta experienta in a cobori astfel de pante. Timpul trece si dupa cateva minute observ ca domnul si doamna sunt mult in fata si deja nu ma mai aud. Ma gandesc totusi ca poate e mai bine asa, mai ales ca i-as fi incurcat. Continui sa merg la melcul la vale, avand grija sa nu fac vreo prostie.


Ajung la un moment dat intr-o panta destul de accentuata. Asigur 'pioletul', ma las pe un picior.. dezastru! Alunec la vale pe spate si incep sa prind viteza. Raman ingrozit de rapiditatea cu care ma duc in jos. Incerc sa ma franez cu picioarele insa nu merge. Pana la urma bag coatele in zapada, se mai domoleste viteza, infig bine calcaiele si ma opresc in cele din urma. Raman blocat circa 4-5 minute, tremurand de frica. Dar nu e bine asa. Trebuie sa trec peste asta. Norocul meu a fost ca m-am stapanit si nu am dat drumul niciunui bat pe care il aveam. Mi-ar fi fost imposibil sa cobor fara ajutorul lor.


Ma uit la ceas si de abia e ora 3 jumate. Mai e suficient timp pentru coborat. Decid sa nu ma mai grabesc si sa o iau incet, macar sa fiu in siguranta. Dupa ceva timp obosesc si decid sa fac un popas. Trebuie sa ies pe una din laterale, ca doar nu fac popas in firul vaii (riscam sa o iau iar la vale). Pe stanga observ un petic fara zapada si ma indrept intr-acolo, mergand cu grija in lateral. Dezastru! Prind o portiune cu gheata, alunec, insa acum sunt aproape de stanca si ma opresc fortat, sucindu-mi un pic piciorul drept. Pentru moment simt o durere incredibila insa realizez ca nu am nimic. Atat mi-ar fi trebuit! O entorsa ar fi insemnat cu siguranta chemarea salvamontistilor.


Imi reiau coborarea dupa o pauza de cam 10 minute si nu mai am evenimente o bucata de timp. Probabil ca n-as fi avut daca nu m-ar fi pus naiba sa imi vina mareata idee de a trece undeva in stanga vaii, pe portiunea uscata. Ma chinui un pic prin grohotisuri si ajung la o portiune destul de expusa, cu un jneapan care reprezenta cam singurul punct de sprijin. La cativa pasi de jneapan observ o placa memoriala pe care nu am avut curajul sa o citesc cand am trecut de ea. Decid sa arunc 'pioletul' in fata, pe poteca, pentru a ma putea asigura mai bine. De unde, dracia ricoseaza direct in firul vaii. Raman un pic agatat de jneapan si ma gandesc bine unde sa pun piciorul decat sa fac vreo prostie.


Mi-am dat seama ca in astfel de momente stapanirea de sine este extrem de importanta. Situatia trebuie judecata cat mai cu putinta la rece. Dupa jnpean, trec peste cateva portiuni unde folosesc cele '1000 de fire de iarba' pentru a ma asigura. Dupa ce trec firele a inca 2 vai secundare, ajung in cele din urma la 'Verdeata'.



http://www.youtube.com/watch?v=zYDfwF3OeUY


Intorcandu-ma in Busteni, observ si copacul bubos pe care il ratasem la dus.



...


Nu sunt dezamagit deloc ca nu am apucat sa fac toata valea. Consider ca a fost suficient, mai ales in conditiile un pic dificile pe care le-am avut. Situatiile prin care am trecut m-au convins sa-mi cumpar o pereche de bocanci mai seriosi, o pereche de coltari, un piolet. Chiar daca n-o sa-i folosesc acum, vor fi cu siguranta situatii in care ma voi bucura de siguranta sporita pe care echipamentul mi-o ofera.



Miercuri, 2 mai 2012 - 03:58 
Afisari: 4,368 


Postari similare:





Comentariile membrilor (32)

ratza
ratza
Busola
 
1
Zi "mersi" că n-ai ajuns subiect de știri. Dacă ai văzut că alunecă rău, de ce ai continuat? Nu judec, sînt doar curios. Chiar merită să-ți riști viața pentru a vedea ceva?


Miercuri, 2 mai 2012 - 09:01  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
2
Mai mama mai, pai primavara pe vai nu se merge fara coltari si piolet. Chiar daca nu stii sa le folosesti, pe o vale usoara gen Alba, merg ele singure ! Niste gheare (sau matze ! Carpati.org sunt de baza pe zapada asta, ai vazut si tu. Si da, chiar daca ai coltari, trebe si anti-snow-uri, acuma numai impreuna se vand parca, daca ti se strange zapada sub coltar, deagaba il ai !

O experienta asemanatoare au avut niste prieteni de ai mei prin 2005 pe Alba: ei erau cataratori, alpinisti insa de vara (de stanca) si eu coboram cu schiurile pe Alba si la valcelul de ocolire al Saritorii Carnului (saritoarea nu era total acoperita), l-am rugat sa ma ajute cu schiurile ca era prea ingust pt. mine sa cobor. El, mare alpinist, imi radea in barba, ca ce ma crizam eu atata ca alunec pe clapari, el nu avea nici coltari nici piolet, ca cica de astea nu ai nevoie decat in Alpi. No problem ! A alunecat si el (cu schiurile mele cu tot) si nevasta-sa s-a speriat si a alunecat si ea, amandoi au alunecat tot valcelul de ocolire al saritorii Carnului. S-au oprit jos intr-o rimaie, daca nu era nici aia, mai aveau juma de vale de coborat in viteza mare. Concluzia: si-au luat coltari si piolet si au reconsiderat oportunitatile traseelor "lejere" pe vai alpine in Bucegi !

Alba nu este o valea grea, e chiar cea mai usoara impreuna cu Morarul, doar ca zapada de primavara este la fel de beton peste tot si pe orice vale sau panta cu inclinatie ai sanse sa te duci ca molidul !

Mult succes data viitoare si vb. ta, ia cu tine pe unii care au mai fost !


Miercuri, 2 mai 2012 - 09:17  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
Cum am zis: inconstienta, entuziasm, incredere prea mare in fortele proprii.. Lectia e de acum invatata...


Miercuri, 2 mai 2012 - 09:18  

ratza
ratza
Busola
 
4
Aha. Bine că nu s-a terminat prost. Mai bine să-ți fie frică prea devreme decît prea tîrziu. Cel puțin cred că ai prins gustul văilor. Nu? Carpati.org


Miercuri, 2 mai 2012 - 10:06  

sorinb
sorinb
Coarda
 
5
Cu o zi inaintea ta am fost in zona si zapada de pe Alba era moala si apoasa. Ora de plecare in ture de acest gen ar trebui sa fie cat mai matinala, pentru a 'prinde' zapada cat mai inghetata.
E bine ca totul s-a terminat fara incidente majore si ca ai invatat ce NU trebuie sa faci si cand sa renunti.
Un jurnal pe care trebuie sa-l citeasca si alti doritori ce vor sa abordeze Valea Alba ca pe un traseu turistic/usor. De ce crezi ca nu e marcat?
Te sfatuiesc ca data viitoare sa soliciti informatii despre starea traseului si echipamentul necesar.
Iti doresc ture frumoase si sigure in continuare!


Miercuri, 2 mai 2012 - 10:08  

xoreax
xoreax
Coarda
 
6
Sunt curios.. blana din padure chiar era de lup..?


Miercuri, 2 mai 2012 - 10:16  

vestale
vestale

 
7
Coltarii si pioletul, adica o parte din echipamentul pentru alpinism, nu sunt un LUX, cum ai scris tu, ci o necesitate pe traseele alpine in conditiile date. La fel si cunoasterea modul corect de utilizare al lor.
Vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa si azi poate esti "vedeta" pe carpati.org, iar saptamana viitoare ajungi la ProTv.


Miercuri, 2 mai 2012 - 11:23  

xoreax
xoreax
Coarda
 
8
Daca vroiam sa ajung vedeta urcam in tenisiCarpati.org
Poate am dramatizat si eu situatia un pic; am alunecat atunci cand m-am grabit inutil si mi-am dat seama ulterior ca n-am de ce sa fac asta, mai ales ca era timp suficient pentru coborare. Totusi, betele s-au dovedit foarte eficiente odata ce le infigeam bine in zapada, oferindu-mi stabilitatea de care aveam nevoie.
Am fortat un pic nota, intr-adevar, urcand valea in acest mod si cu siguranta n-am sa mai fac asta.

Am stat pe ganduri daca sa postez sau nu jurnalul, gandindu-ma sa nu cumva sa il citeasca cine nu trebuie si chiar sa faca o prostie. Totusi.. avand in vedere modul in care l-am scris (prin relatarea situatiilor periculoase), cred ca el constituite o invatatura foarte buna pentru alti incepatori care cred ca pot cuceri orice vale oricand.


Miercuri, 2 mai 2012 - 12:33  

ratza
ratza
Busola
 
9
Mie mi se pare scris într-un mod foarte responsabil, e ca exemplul dat de mine în tura cu Moldoveanu. Sînt scrise trăirile încercate în clipe în care mintea abandonează logica și face totul pentru a supraviețui. E greu de descris în cuvinte așa ceva, trebuie trăit ca să înțelegi. Deși e mai bine să nu Carpati.org


Miercuri, 2 mai 2012 - 12:54  

miparv
miparv
Rucsac
 
10
Daca reuseai sa urci pana la capat respectiv langa monument, ai fi coborat pe unde ai urcat sau e alta cale mai rapida de coborare (in afara de telecabina) ?


Miercuri, 2 mai 2012 - 19:24  

xoreax
xoreax
Coarda
 
11
In niciun caz nu as fi coborat tot pe Valea Alba. Sa fiu sincer, planul meu de coborare ar fi fost cu telecabina..
Cand e frumos, se ajunge imediat pe b.m. A caraimanului la cabana caraiman si se coboara pe valea jepilor. De fapt, asta e si traseul pe care mi l-am propus la vara.


Miercuri, 2 mai 2012 - 20:32  

miparv
miparv
Rucsac
 
12
Destul de dificil de coborat pe JEPII MICI, mai ales pe inserat (ploaie) iar daca nu functioneaza telecabina ... cat mai e o camera la BABELE ? Carpati.org


Miercuri, 2 mai 2012 - 20:37  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
13
Degeaba cobora pe Jepii Mici ca tot intalnea si portiuni de zapada, si se repeta figura cu lipsa echipamentului. Eu zic ca a luat decizia cea mai inteleapta !


Miercuri, 2 mai 2012 - 20:39  

andrei2389
andrei2389

 
14
Ieri prietena mea cu prietena unui prieten au urcat spre Babele si au zis ca nu era zapada pe traseu pe Jepii mici.Intr-adevar zapada e destul de proasta si ieri alunecam pe seaca cu tot cu coltari.Mai problematici pt zapada si mers pe trasee cu zapada mi se par bocancii.Din ce vad eu in poza aia nu sunt bocanci sa mergi cu ei pe zapada si nu e vb ca nu au talpa groasa ci nu au structura buna pt asa ceva.Mi se par f moi.Poti urca si cu bocanci mai prosti pe vai dar tre sa fie mai rigizi,plus e munca dracu si nesiguranta mare.Eu am urcat prima oara jepii mici iarna cu renumitii bocanci de valceana si nu m-am simtit deloc sigur.Dar aveam piolet ce e drept.Mai bine bagi bani in bocanci buni care sa te tina si la alte ture de iarna si cand poti sa completezi cu coltarii,piolet,etc.Si sa iti iei cat mai repede ca sunt reduceri Carpati.org


Miercuri, 2 mai 2012 - 21:22  

odin
odin
Rucsac
 
15
ehei...niste coltari cu chinga faceau minuni aiciCarpati.org din aceia care se pun pe bocanci de 3 sezoane.


Miercuri, 2 mai 2012 - 23:25  

xoreax
xoreax
Coarda
 
16
La un moment dat, in timp ce coboram, a trecut pe langa mine un tip care la fel nu avea coltari. Topaia, aluneca controlat.. a ajuns in 20 minute jos cred. Deci se poate.. dar trebuie experienta!


Joi, 3 mai 2012 - 14:19  

ratza
ratza
Busola
 
17
Nu zice nimeni că nu se poate, dar cred că avea și piolet.


Joi, 3 mai 2012 - 15:42  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
18
Apai asa si eu am fost invatata la un curs de alpinism de iarna sa cobor pe panta in fund, cu pioletul pe post de carma. In termeni populari tehnica se numeste vidra. La inceput mi-a fost cam frica, dar dat fiind conditiile zapezii nu foarte intarite am prins curaj si mi-am dat seama ca utilizarea corecta a pioletului ma opreste cat ai zice peste. Nu as face insa acelasi lucru pe o zapada bocna de primavara si cu panta si cu lungime.


Joi, 3 mai 2012 - 15:45  

miparv
miparv
Rucsac
 
19
Ar fi mers o parapanta ...


Joi, 3 mai 2012 - 17:49  

odin
odin
Rucsac
 
20
In termeni populari, coborarea pe fund se numeste sinuucidere si cine te-a invatat n-a vazut muntele decat la tv. Era o stire din Crai cu o fata care a coborat pe fund si cobora cu ghizi, prietenul ei printre ei. Sa mai spun ca fata a murit? Coborarea in sistem de a schia merge dar pe zapada Firn, pe pante nu prea accentuate nicidecum pe o vale de abrupt.
Acum fiecare cum crede, tineti minte treaba cu ulciorul...


Joi, 3 mai 2012 - 21:06  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
21
Ma mir ca nu a sarit nimeni cu gura pe tine sa te critice mai dur ca esti inconstient si mai stiu eu cum Carpati.org Probabil pt ca intr-adevar jurnalul e scris foarte corect, prezinta situatia asa cum ai trait-o si chiar se pot invata multe din el. Sa "dai cu parul" nu e prea util oricum, mai ales ca toti au fost la un moment dat incepatori si probabil au facut si "prostii". ideea e sa inveti din ele.

Acum vreo luna am scris si eu un jurnal despre prima mea experienta cu pioletul si coltarii, care - coincidenta - se intampla tot pe Valea Alba, tot singur. Eu am scris mai detaliat pt ca am vrut sa scot si mai mult in evidenta pericolele care pot aparea, astfel incat cineva care n-a folosit niciodata coltarii de exemplu, sa stie cat de cat la ce sa se astepte. Daca vrei sa citesti, e aici:

http://ioanstoenica.wordpress.com/2012/03/29/prima-oara-la-coltar
i-singur-pe-valea-alba/


Joi, 3 mai 2012 - 22:52  

xoreax
xoreax
Coarda
 
22
Sincer, jurnalul tau l-am citit cu vreo 2 zile inainte de Valea Alba si mi-a aprins si mai tare dorinta de a merge acoloCarpati.org


Joi, 3 mai 2012 - 22:58  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
23
Aoleu, nu e bine atunci! Carpati.org Credeam ca nu va face oamenii sa mearga nepregatiti pe-acolo! tz tz tz... nu mi-a iesit!


Joi, 3 mai 2012 - 23:00  

cosminiv
cosminiv

 
24
E bine ca ai scăpat nevătămat și ai tras și unele învățăminte, e și mai bine ca le-ai împărtășit cu comunitatea Carpati.org

Legat de ursi, este într-adevăr zona lor acolo înainte de primele stânci, dar în mod normal nu ar trebui sa fie probleme dacă faci ceva gălăgie în timp ce mergi.


Vineri, 4 mai 2012 - 12:36  

kxo.xp
kxo.xp

 
25
Sincer, "RT"-ul asta e un exemplu clasic de "CUM SA NU TE DUCI LA MUNTE". Imi cer scuze daca suna dur, dar sincer ma mir ca ai apucat sa il scrii si nu te-am vazut la televizor la ora 5.


Vineri, 4 mai 2012 - 15:32  

xoreax
xoreax
Coarda
 
26
Stupid question.. ce e RT? Te referi la jurnal? Daca da, clar! L-am impartasit pentru ca altii ca mine sa poata invata ceva.


Vineri, 4 mai 2012 - 17:22  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
27
RT = raport de tura !


Vineri, 4 mai 2012 - 17:24  

odin
odin
Rucsac
 
28
Ha dragilor sa stam stramb si sa judecam dreptCarpati.org
Nu cred ca e unul pe aici care sa nu fi avut vreo aventura sau vreo patanie. Tin minte ca mai e cineva apreciat aici care a pus un jurnal mult mai "sensibil" decat acesta si nu a primit atatea bobarnace. Au mai fost discutii deschise despre altii care au citit jurnale si s-au aruncat orbeste in bratele mortii numai de dragul de a posta ceva fain. Rezultatul a fost o acceptare tacita de a nu posta poze care pot ghida (intrare/iesire din traseu) tocmai din acest motiv.
Si alte intentii si mai si, cu anulat de ture si alte chestii de genul.

Xoreax: daca ti-am luat apararea (nu sunt eu cel care poate decide ce e bine si ce nu), e numai din dorinta de a te face sa constientizezi la ce te-ai expus si alta data sa fii mai atent. Nu stiu ce parere ai tu, dar eu merg pe ideea ca vorba "trebuie sa fac si valea asta" e daunatoare, ca sa ma exprim elegant. Cu toate ca am comentat oarecum impotriva lui kxo.xp la cele spuse de el, nu pot sa nu ii dau dreptate. Daca am comentat asa e numai din convingerea ca numai megand pe munte poti invata. Dar de acum incolo, mai cu atentie, asa...Carpati.org

In cele din urma, imi permit un singur sfat: nu mai merge pe vai asemanatoare de unul singur, mergi cu cineva care cunoaste si a mai fost. Tu ai intalnit pe altii dar putea sa nu fie si sa dai de belea.


Vineri, 4 mai 2012 - 21:48  

xoreax
xoreax
Coarda
 
29
Pai am zis de la inceput.. nu urc decat daca mai urca cineva. Daca nu era nimeni, ma multumeam sa fac 10-15 poze si faceam o plimbare pana in P. Costilei ca tot turistul Carpati.org


Vineri, 4 mai 2012 - 21:58  

xoreax
xoreax
Coarda
 
30
Domnul cu care am fost spunea ca nu trebuie sa urc pana ajung in traseul Caraiman - Omu, pot sa o iau direct spre cruce. Uitandu-ma pe niste harti, am vazut intr-adevar ca este vorba de Brina Vaii Albe. Este dificila? (pasaje expuse, samd.)


Sâmbătă, 5 mai 2012 - 10:00  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
31
Brâna Văii Albe are gradul 1A și este, prin definiție, un traseu expus - o brână alpină la mare altitudine. Nu ar trebui să prezinte dificultăți, între Săritoarea Mare de pe Albă (de unde se desprinde brâna) și Cruce n-ar trebui să faci prea mult timp, sub jumătate de oră.

În altă ordine de idei, eu apreciez sinceritatea cu care ai scris jurnalul, îmi pare că ai învățat ceva din această experiență și e foarte important ca și alții să învete de pe urma ei.


Sâmbătă, 5 mai 2012 - 16:38  

xoreax
xoreax
Coarda
 
32
Privind in urma la acest incident nu pot sa nu remarc ca cel mai probabil mi-a salvat viata.
Pe atunci ma credeam absolut invincibil, nu credeam ca echipamentul este relevant iar ochii mei nu vedeau mai departe de spectacolul oferit de munte.

Am avut marele noroc ca nu am reusit sa urc valea. Pentru ca daca as fi facut-o, as fi capatat cea mai mare incredere cu putinta si asta m-ar fi dus cu siguranta la un accident urat.

De atunci, am capatat o teama excesiva de zapada in zonele expuse care m-a tinut departe de mersul la coltari si piolet (si asa o sa fie si in viitor mai ales ca intre timp m-au mai parasit si niste ligamente) si desi am parcurs suficiente trasee dificile, tehnice, le-am abordat cu precautie maxima si chiar mi-am dat seama ca zonele de abrupt nu sunt pe placul meu chiar daca le pot face fata.

Primavara am la activ N intoarceri din traseu din cauza limbilor de zapada pe care nu le pot traversa din cauza temerii de a nu aluneca pe ele. La inceput lucrul asta era frustrant insa in timp am ajuns sa realizez ca niciun traseu nu merita riscul. El va fi intotdeauna acolo iar intre timp pot explora trasee unde nu sunt astfel de probleme.

Incidentul nu m-a indepartat de munte (din 2012 incoace am, conform albumelor de pe 2 hard-disk-uri, in jur de 700 de ture) insa m-a facut sa realizez importanta documentarii, alegerii echipamentului si m-a facut sa vad mult mai bine pericolele la care ma expun atunci cand merg intr-o zona montana.

Nu toti avem insa norocul sa trecem printr-un astfel de eveniment care sa ne lase intacti fizic dar sa ne zdruncine un pic acolo unde conteaza poate cel mai mult. Iata de ce spun ca am fost norocos!


Miercuri, 26 septembrie 2018 - 07:36  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0830 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org