Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Gemanarea
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Pe urmele visurilor, partea 1 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

August 2007

Nu e prima mea ieșire în Alpi, dar primul proiect mai ambițios de a urca pe un vârf de 4000m. Relativ tânăr, dar nu prea, fiindcă într-o tură de pregătire în Bucegi abia am putut coborî din cauza durerilor. Genunchii au spus NU. A urmat un tratament și o recuperare rapidă, introducerea în echipamentul obligatoriu a bețelor de tură și speranța că totul va fi în ordine.

Patru băieți am plecat pe drum, fiecare cu ambiția specifică. Pentru mine și Barni, Mont Blanc pe ruta Gouter și eventual Dufourspitze, pentru Zoli si Előd (el are jurnale pe aici, de exemplu despre Eiger Nordwand: http://www.carpati.org/jurnal/eiger_heckmair/3318/ ), Weisshorn. Timpul era limitat, programul strict. Am ajuns la Saint Gervais, montat cortul, ziua următoare luat tramvaiul la Nid d’Aigle.

.

Tete Rousse și fața Gouter în 2007


Ajuns la Tete Rousse, surpriza: mă simt rău, nu mai pot continua. Nu obosit, ci probleme intestinale, probabil din cauza altitudinii. Zoli și Előd urcă până la Gouter, montează cortul acolo, noi decidem cu Barni sä plecäm de la Tete Rousse.

Zis și făcut. Ne odihnim, dormim puțin, ne trezim acum nici nu ma știu când, dar mai târziu decât vroiam, montăm echipamentul (greu, vechi, cerut de la alți prieteni) și pornim spre Gouter pe o vreme urâtă, cu vânt și zăpadă.  

Lângă Grand Couloir 2007. Cu rucsac și echipament mare, greu


Frontalul meu se stinge pe drum, mai pierdem poteca, urcăm unde putem. Mă simt bine până la cca. 50M sub cabană… Apar același simptome. La Gouter mă simt rău, mi-e frig, stăm la o masă într-o cabană supraaglomerată. Aproape toată lumea s-a întors, vremea fiind proastă. După o oră sau ceva, apare soarele, iar Barni și Előd decid: încearcă să atingă vârful. Eu dorm puțin în cortul montat de prima echipă, iar după circa două ore coborâm la celălalt cort, nu înainte de a topi zăpadă pentru apă pentru ei. La coborâre mă simt bine, trecem culoarul fără incidente. Spre după amiază vedem o cădere de pietre destul de mare, după care apare elicopterul, care recuperează un rucsac. Nu știm ce e cu omul care purta rucsacul…


Rucsacul sub cuolar


Vremea nu arată bine sus, așteptăm vești de la prieteni. Până la urma primim. Au fost pe vârf, la întoarcere din cauza ceții au stat un timp destul de lung în refugiul Vallot, dar când ceața s-a ridicat un pic și au văzut urmele spre Dome du Gouter, au riscat și au coborât. O altă echipă a avut o noapte lungă și friguroasă în refugiu, nu arătau deloc bine  ziua următoare…


Nori pe vărf, 2007


Neavând timp pentru o altă încercare, am coborât, am mers în Elveția, unde Zoli și Előd au urcat pe Weisshorn, o realizare mare pentru ei. Ca totusi să nu rămân fără un vârf de 4000m, am urcat pe Breithorn. Ușor, scurt, dar frumos.  Mai mergem pe aici-colo în zonă, dar genunchii anunță câ atât se poate.

Vedere de pe Breithorn

Breithorn, 2007


Iulie 2010

Încă o dată în Alpi, acum în Saas Fee, o vacanță cu Zoli. Având și copiii mici cu noi, facem mai multe ture ușoare, dar totuși vreau unul mai serios. Până la urmă am mers pe Allalinhorn, probabil al doilea cel mai ușor vârf de peste 4000m. Eram răcit, nu mă simțeam bine la coborâre, dar mi-a plăcut enorm (după auzite drumul normal actual e mult diferit, trece prin mai multe crevase, deci e mai greu).

Allalinhorn 2010

Vedere de pe Allalinhorn, 2010



Între timp...


Timpul trece, familia crește, tinerețea se îndepărtează, dar aproape în fiecare an întrebam prietenii dacă nu vor să vină cu mine pe Mont Blanc. Fiecare are priorități diferite. Facem excursii, ture, cățărări împreună, dar totuși în Alpi nu ajungem. Anul trecut chiar vroiam să merg, dar a apărut o problemă musculară cronică, pe care vroiam prima dată să rezolv (nu am reușit nici până acum). Eram puțin disperat, și spuneam că orice ar fi, anul asta încerc, că mai tânăr n-o să fiu.


Triglav, ruta Tominskova


Eram încrezător fiindcă în ultimii ani am făcut trasee pe care nu-l credeam că voi face vreodată (Creasta Arpășel – http://www.carpati.org/jurnal/arp%C4%83sel_8211_v%C3%A2rtopel_un_cadou_mai_inedit/3538/ , Hornul Coamei - https://photos.app.goo.gl/a4QHDYeRERudx9CFA , Blidul Uriașilor - https://photos.app.goo.gl/jQwVGR73GU7u3fbg9 , alte văi de abrupt, Creasta Picătura - https://photos.app.goo.gl/jQwVGR73GU7u3fbg9 , ceva cățărare pe stâncă), în afara problemei sus menționate eram în condiție relativ bună. Poate voi scrie și alte jurnale...

Și iată, Zoli (mutat între timp în vest) îmi spune când are concediu și imediat cer și eu concediu pe perioada respectivă, rezerv un apartament în Les Houches și până la urmă plec cu familia acolo.



...va urma

Partea 2: http://www.carpati.org/jurnal/pe_urmele_visurilor_partea_2/3568/

Partea 3: http://www.carpati.org/jurnal/pe_urmele_visurilor_partea_3/3569/



Vineri, 2 august 2019 - 21:14 
Afisari: 286 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0740 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org