Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Piatra Iorgovanului
Muntii Retezat

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Partea 2. Descoperind Piatra Craiului: Calarind grohotisul pe Brana Caprelor (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: Zarnesti - ref. Diana - Brana Caprelor - saua Padinii Inchise - traseul Karol Lehmann - cab. Curmatura - saua Crapaturii - v. Crapaturii - Zarnesti


Participanti: subsemnatul, Roxana, Vlad



Dupa frumoasa tura de sambata (http://www.carpati.org/jurnal/partea_1._descoprind_piatra_craiului_lanturile_lui_deubel/2810/ ) am ales un traseu mai scurt si mai usor (sau cel putin asa credeam) care sa treaca, obligatoriu, si pe la cab. Curmatura, unde fiecare avea interesele lui. Eu, evident, ciorbita calda de dupa cateva ore bune de urcare. Roxana, cateii de la cabana. Vlad, mâtza de la cabană.

Glumesc, evident, la partea cu mâtza, dar ceva adevar este la mijloc si pana la urma ea a jucat un rol destul de important in deznodamantul turei.. nu foarte placut pentru Vlad.


Asa cum am relatat in partea 1, ne-am cazat la cab. Gura Raului unde Roxana nu a fost deloc impresionata de conditii, motiv pentru care mi-am primit cateva perne bune peste cap cand am ajuns in camera. Am dormit destul de bine, trezindu-ma totusi primul pe la 7 si jumatate.


Mi se pare cumva amuzant sa incep jurnalul cu o fotografie facuta dimineata cat inca lumea dormea. In camera era o singura priza destul de aeriana iar pentru cei care o au scurta.. ( Roxana, un + la mine te rog).


/30_sept_2012/img_0658.jpg


Am pornit destul de tarziu la drum, mai ales ca traseul nu urma sa fie foarte lung iar trenul Roxanei pleca abia la 23:45 din Ploiesti.

Traseul nostru, marcat cu BA, porneste de undeva din drumul forestier catre Plaiu Foii ( nu se ajunge insa nici pe departe acolo ). L-am convins pe Vlad sa nu lase masina in drum ci sa continuam un pic pe drumul de caruta, mai ales ca era destul de drept si mai scurtam in acelasi timp din povara de a merge pe jos (da stiu, ar trebui sa-mi trag doua palme pentru ca pot gandi in felul asta.. dar daca tot suntem cu masina..) .


/30_sept_2012/img_0665.jpg


Drumul asta nu tine mult insa si mai departe incepe sa urce asa ca decidem sa punem punct transportului motorizat si sa-l folosim pe celalalt, am uitat cum se cheama.


Pornim pe drumul de tara care urca usor si suntem intampinati la scurt timp de cativa catei care probabil intarziasera la "servici". Soarele bate destul de tare pentru ora 9 si jumatate si Roxana deja incepe sa resimta caldura.


/30_sept_2012/img_0668.jpg


Pe aceasta portiune marcajul e sublim dar lipseste cu desavarsire. Din fericire, din cand in cand, pe jos mai apre cate o piatra mazgalita cu roz care ne convinge totusi ca nu mergem chiar aiurea. Pe ramurile copacilor mai vedem din cand in cand cate o panglica rosie. Se apropie maratonul Pietrei Craiului..


( o privire inapoi )

/30_sept_2012/img_0672.jpg


In cele din urma dam si de marcaj, ascuns cu grija de ramurile incarcate ale unui.. pin? molid?


/30_sept_2012/img_0675.jpg


Trecem si pe langa o cruce pe care nu am reusit sa citesc mai nimic.


/30_sept_2012/img_0676.jpg


Din vorba in vorba, incinsi si rupti de sete, ajungem in cele din urma la o bifurcatie. In stanga noastra urca, pe V. Crapaturii, traseul catre saua Crapaturii. Pe aici urmeaza sa coborim dupa-amiaza. Nu pare foarte interesant, oricum. Noi continuam, in urcare, spre dreapta, traseul marcat cu BA.


/30_sept_2012/img_0678.jpg


In drumul nostru, un greiere ne saluta lenes de pe o mica piatra aflata fix in mijlocul potecii. Dupa sesiunea de fotografii si autografe, il asezam cu grija in iarba, langa poteca, mai ales ca Vlad aproape il facuse piure, ratandu-l milimetric.


/30_sept_2012/gandac_v1.jpg


Traseul nostru trece pe langa Coltul Chiliilor. Daca pana aici am avut un drum de caruta, mai mult sau mai putin bun, e clar ca de aici incolo incepe poteca, fiind si un indicator de intrare in parcul national.

In apropiere ( la 20-30 metri in stanga drumului ) este si un izvor de la care am vazut ca cineva alimentase.


/30_sept_2012/img_0692.jpg


Traseul nostru continua inainte, intrand in scurt timp in padure. Este deja ora 11:40 si ne dam seama ca am facut destul de mult pana aici.


/30_sept_2012/img_0696.jpg


Traseul urca, la inceput firav, insa apoi din ce in ce mai sustinut si deja gafaim cu totii de oboseala si consumam rezervele de apa intr-un ritm mai repid decat planificasem.

E clar.. trebuie ceva ajutor. Ne punem pe cautat niste bete pe jos, pentru a mai transfera un pic din efort catre brate.

Eu gasesc la un moment dat niste bete de trekking telescopice, le ajustez, le pun pe pamant si .. aa, la naiba, sunt cu sistem anti-soc. Ce-s cu prostiile astea? Le arunc cat colo si imi aleg doua ramuri sanatoase, din lemn natural.


/30_sept_2012/img_0697.jpg


Probabil ca a fost mai mult placebo.. dar odata vazut cu betele in mana.. am mancat jar, lasandu-i pe Vlad si Roxana in spate orice as fi facut, indiferent de panta. De obicei nu urc niciodata primul, neavand cea mai buna conditia fizica si preferand sa ma mai opresc pentru o poza, doua.. (trei, spre disperarea tovarasilor de tura).


Cei doi nu inteleg cum de am atata energie deodata. Incerc sa arunc vina pe niste sucuri la carton cumparate din Carrefour si consumate pe la Coltul Chiliilor. Ceva s-a petrecut, oricum.


Urcusul prin padure devine din ce in ce mai anevoios, cu pante inclinate pe care sunt sigur ca Roxana inca le tine minte.


/30_sept_2012/img_0698.jpg


E un fel de "panta prostului" care te epuizeaza fizic si inca n-ai ajuns nicaieri. Traversam o portiune cu multi copaci cazuti unde gresim si poteca si pana la urma iesim in frumoasa poienita a refugiului Diana.


Este ora 12 si 24 minute si am facut 2 ore si 50 minute pana aici. Roxana si Vlad se intind pe bancutele improvizate din fata refugiului si isi iau portia bine meritata de odihna. Refugiul era ocupat de doi tineri care isi cam intinsesera lucrurile peste tot asa ca nu am mai intrat sa fac poze.

Am inteles ca AMC s-a ocupat de refacerea refugiului insa n-am vazut niciun pic de reclama pe tema aceasta pe-acolo. Respect, baieti !


/30_sept_2012/img_0701.jpg


Intru in vorba cu cei doi si ma interesez care din cele doua variante catre creasta e mai usoara. Fata imi spune sa nu iau varianta TA, ca ar fi foarte mult grohotis. Ce e drept, nu eram foarte hotarat la Brana Caprelor intrucat auzisem ca cele doua urcari ar cam fi egale ca si dificultate.

Decid sa continuam pe Brana Caprelor si probabil ca am facut alegerea mai buna, mai ales la ce a urmat.. Totusi, mi-ar place sa-l incerc si pe celalalt, sa fac o comparatie. 


Dupa o lunga pauza, decidem sa ne pornim la drum si mai consultam inca o data indicatoarele, sa fim siguri ca nu gresim cu nimic.


/30_sept_2012/img_0707.jpg


Traseul nostru porneste in stanga in urcus sustinut, prin padure. La un moment dat aproape alunec si decid sa abandonez unul din cele doua bete care imi fusesera de un real ajutor pana aici.


/30_sept_2012/img_0710.jpg


Iesim la baza unui perete iar poteca il urmeaza. Asta trebuie sa fie Brana Caprelor.


/30_sept_2012/img_0716.jpg


Pe undeva pe aici abandonez si al doilea bat, convins ca in continuare nu voi mai avea nevoie de el, mai ales ca se preconiza ceva catarare, la cata stanca ne incojura.


/30_sept_2012/img_0717.jpg


Avem parte si de o portiune cu lant, nu foarte expusa ce-i drept insa probabil  ca atunci cand stanca e umeda lantul e numai bun. Din pacate, cam pana aici cred ca au ajuns domnii salvamontisti cand au amenajat traseul caci mai sus..


/30_sept_2012/img_0726.jpg


Traseul continua de-a lungul peretului, traversand vreo cativa vilcele. Absenta betelor se vede foarte bine acum caci incep sa raman in urma. Sunt de-a dreptul fascinat, ce-i drept, si de peisaj,  facand poze in toate directiile.


/30_sept_2012/img_0732.jpg


Brana incepe sa se cam incheie si stau si ma intreb pe unde ne cataram. Ajungem la un punct de belvedere unde ne amuzam un pic pe seama ecoului care se auzea cu interziere de cam o secunda..


/30_sept_2012/img_0735.jpg


Urmeaza partea cea mai urata cu putinta a traseului, pana acum destul de frumos. Imi cer scuze daca jignesc vreun iubitor al Craiului, insa ma simt indreptatit sa am dreptul la o opinie.


Briul Caprelor dispare si face loc unei prime urcari pe grohotis amestecat cu pamant. Panta e destul de inclinata si deja incep sa imi dau seama ca nu o sa-mi fie foarte bine pe aici. Incep sa urc initial pe langa perete dar grohotisul devine atat de marunt si instabil incat traverez imediat pe stanga, pe unde am ceva iarba si jnepeni.


/30_sept_2012/img_0744.jpg


La un moment dat nici nu mai trebuie tinut vilcelul asta caci prin stanga jnepenilor e carare si se urca bine.

Imi zic in gandul meu: "am scapat!". Si totusi mai e o gramada de urcat.. pe unde o fi?


/30_sept_2012/img_0746.jpg


O scurta portiune de catarare imi induce falsa incredere ca portiunea cu grohotis s-a terminat si am dat in cele din urma de stanca. Urmeaza totusi sa-mi iau o palma cat de curand pentru gandirea optimista..


/30_sept_2012/img_0752.jpg


(mica portiune de urcare de la capatul primei "transe" de grohotis, vazuta de sus)


/30_sept_2012/img_0754.jpg


Nu trece insa mult timp si dam de urmatoarea portiune. La inceput bolovanii sunt destul de mari si se poate calca cat de cat in siguranta pe ei.


/30_sept_2012/img_0758.jpg


Un alt scurt pasaj de catarare prelungeste agonia..


/30_sept_2012/img_0760.jpg


Si iata-ne ajunsi in fata unei portiuni absolut oribile.. Aici n-am apucat decat sa fac o singura poza din cauza unui mic incident.


/30_sept_2012/img_0761.jpg


Roxana si Vlad erau in fata si incercam sa imi dau seama pe unde sa abordez urcarea. Pe Vlad il vazusem pe langa perete si se chinuise destul de mult. Roxana preferase partea din stanga (in urcare), unde peticele de iarba si jnepenii pareau ca iti dau o mana de ajutor.

Panta e destul de mare iar pe jos pietrele incep sa dispara, ramanand un pamant negru pe care n-am sa-l uit pe curand. Bocancii mei, cu crampoane nu foarte inalte, incep sa colecteze constant pamantul si la scurt timp imi dau seama ca deja sunt ca pe patine. I-as curata, dar nu prea am unde ma opri in siguranta. Vad mai sus o piatra pe care as putea sa ma opresc. Intind mana dreapta spre un smoc de iarba si stanga spre ramura sanatoasa a unui jneapan. Smocul ramane in mana. Ambele picioare imi patineaza, stangul direct pe pamant iar dreptul pe o piatra. Pornesc la vale insa ma opresc, slava domnului, in maxim 3-4 metri. Vocabularul meu aici a devenit foarte.. tot ce pot sa spun este ca atunci cand m-am oprit cu certitudine nu recitam din Crez.


Strig la Roxana sa stea un pic. Vlad e deja departe si nu ma mai aude. Roxana imi zice ca ea nu mai coboara, ca a urcat foarte greu si ea si nu vrea sa-si rupa gatul pe acolo. Pai si daca am fi coborit din creasta.. ce-am fi facut?


Ma pun pe picioare rapid. N-am nimic. Vreo doua zgarieturi si mult pamant pe maini. Nu-i nimic. De intors nu ma mai intorc oricum. Trebuie sa ies rapid din bucata asta. Bat bine bocancii si ies un pic in dreapta. Cateva pietre solide ma ajuta sa inaintez si ajung repejor pana la locul in care cei doi ma asteptau.


Ma opresc si incep sa ma curat de pamant, povestind in acelasi timp frumoasa experienta. Roxana imi reproseaza ca le-am "vandut" traseul asta ca fiind unul usor, de relaxare, si i-am bagat intr-o mizerie de grohotis. N-am stiut ca e chiar asa. Mai vazusem grohotis la Grind dar ala e usor de parcurs. Aici e combinat cu pamant si il face si mai dificil, mai ales la inaintare.


Pornim in cele din urma si incep sa apara portiuni de iarba cu pietre pe care urcam mult mai usor.


/30_sept_2012/img_0762.jpg


Trecem si de zona numita "La Gavan" si deja peisajul se schimba, poteca serpuind pe panta inierbata, printre jnepeni.


/30_sept_2012/img_0765.jpg


/30_sept_2012/img_0766.jpg


Pana sus mai apar cateva pasaje de catarare insa ele sunt ca aurul pe langa portiunea scarboasa de dinainte.

Un ultim urcus..


/30_sept_2012/img_0780.jpg


Si iata-ne in sfarsit ajungi in Saua Padinii Inchise, in "siguranta" (daca poti numi asa o portiune de creasta), dupa circa 1 ora si 42 minute de la ref. Diana.

Ma amuz un pic si ma gandesc ca traseul asta n-ar trebui numit Brana Caprelor, ci Grohotisul P****, mai ales ca dupa toata experienta asta nu am ramas deloc cu imaginea branei in minte.


Odihna, masa, hidratare. Vremea e numai buna. Un pic innorat, astfel incat ne mai racorim un pic dupa efortul depus.


Realizez rapid de ce cand trecusem ultima oara pe aici ratasem traseul Karol Lehmann. Spre deosebire de coborirea pe Brana Caprelor, Karol Lehmann nu porneste imediat la dreapta cum vii dinspre Ascutit, ci cumva dreapta si inapoi, corespunzator unui unghi de circa 170 grade. Ai putea chiar sa-l confunzi cu o alta varianta de poteca de creasta, mai ales ca se merge drept. Totusi, la o privire foarte atenta, pe primul copac se poate observa marcajul BA, destul de sters si in umbra.


Ne pornim asadar pe Karol Lehmann, asteptand sa vad daca se compara cu ce am urcat noi acum sau cu coborirea abrupta pe care o facusem de la Turnu ( in prima tura din Crai).


/30_sept_2012/img_0787.jpg


Este ceva grohotis si pe aici. Temporar, insa, intram intr-o padure si sper sa fie asa pana jos.

N-am norocul asta. Incep sa cam simt un pic masivul asta si imi dau seama ca grohotisul e un fel de must have pe cam toate traseele. Pana acum am avut prea putin, deci ar trebui sa tot fie in fata..


/30_sept_2012/img_0796.jpg


Grohotisul de aici insa nici nu se compara cu cel de pe traseul pe care urcasem ( nu imi prea vine sa-l numesc Brana Caprelor, nu stiu de ce). Totul este mai domol, mai putin friabil. M-am simtit destul de in siguranta pe aici.


/30_sept_2012/img_0804.jpg


Curand incep sa cada cativa stropi de ploaie dar soarele isi reintra in drepturi si nu ne bucuram de racoare prea mult.

Traseul paraseste destul de rapid zona de stanca si incepe sa coboare prin padure. Odata cu padurea, se cam termina si portiunea cat de cat dificila.


/30_sept_2012/img_0808.jpg


Drumul prin padure e destul de scurt insa destul de plictisitor. Gasesc si locul in care ne-am intersectat cu Karol Lehmann ultima oara cand am ratacit drumul catre Saua Crapaturii si am ajuns sa coborim de-a dreptul, pe partea gresita.

La ora 4 si 1 minut suntem la cabana Curmatura, dupa numai 47 de minute de coborire. Un traseu foarte rapid de retragere din creasta catre cabana Curmatura care nici nu se compara cu coborirea pe la vf. Turnu catre saua Crapaturii.


/30_sept_2012/img_0811.jpg


La cabana mancam pe saturate si pierdem cam o ora si un sfert relaxandu-ne, mai ales ca timpul tine cu noi iar coborirea pe V. Crapaturii nu se anunta una extrem de lunga sau dificila.

Vlad se intretine cu mâța (daca pot folosi expresia aceasta) si comite o neatentie extrema de care isi va aduce aminte abia tarziu ( voi povesti la final).


Dupa pauza un pic prea lunga, realizam ca avem de urcat (din pacate) catre Saua Crapaturii. Cu burtile pline.. mai greu. La inceput se urca mai lin.. apoi se tot urca. Si urcam. "Iar panta prostului", imi zic. Incerc sa gasesc niste bete pe jos dar nu dau decat peste niste mizerii de Diamond Trail cu sistem anti-soc si prefer sa urc fara.


Ma asteptam la ceva mai spectacuos totusi in Saua Crapaturii. In schimb.. padurea cam bloca orice vedere si nu era decat un singur indicator.


/30_sept_2012/img_0818.jpg


Coborim usor dreapta, pe traseul marcat BG ( in urcare, tot spre dreapta, se urmeaza traseul catre Piatra Mica) si observ pe copaci un marcaj ciudat, pe care nu-l mai vazusem niciodata. Un cerc cu punct in mijloc, urmat de un numar care descrestea pe masura ce coboram. Daca stie cineva ce inseamna.. chiar sunt interesat sa aflu.


/30_sept_2012/img_0820.jpg


Valea Crapaturii e o vale uratica, plina de grohotis, atat mai marunt cat si mai mare. Nu are absolut nimic spectaculos, parcurgerea ei pana in zona de padure fiind relativ facila dupa parerea mea, daca se parcurge fara sa se alerge cum au facut tovarasii mei care au luat-o ca nebunii la vale..


/30_sept_2012/img_0824.jpg


Imaginea un pic sinistra a unui pantof sport ma face sa ma gandesc ca nu e chiar deloc zona potrivita pentru asa ceva. Sper totusi ca respectivul/respectiva posesor/posesoare sa fi ajuns in regula acasa, chiar si cu ceva membre rupte (daca se poate pune la loc, tot ai noroc - vorba mea).


/30_sept_2012/img_0828.jpg


De sus pana jos numai grohotis..


/30_sept_2012/img_0831.jpg


Curand intram si in zona de padure, unde panta se mai domoleste si incepe sa apara poteca.


/30_sept_2012/img_0835.jpg


La ora 6 si 49 de minute eram inapoi la bifurcatia pe langa care trecusem dimineata. Facusem fara prea mare efort, de la cab. Curmatura, 1 ora si 31 de minute.


/30_sept_2012/img_0837.jpg


Pana la masina am combinat mersul rapid cu alergatul si am ajuns fix cand se intuneca. Aici am avut ceva probleme intrucat nu mai gaseam drumul pe care venisem din cauza intunericului. Am ajuns sa o luam de-a dreptul pe pajiste insa la un moment dat am dat de o panta mai mare si a trebuit sa ne intoarcem. Dupa ceva invarteala (am pierdut cam 30 minute), am reusit sa iesim pe drumul dintre Zarnesti si Plaiu Foii, la circa 2 Km de locul in care virasem dimineata la stanga. Ce sa mai.. aventuri.


Pentru unul dintre noi insa.. aventura nu se incheiase. Pe la ora 1 noaptea, ajunsi in Bucuresti dupa un drum stresant pe V. Prahovei ( pe care o banuisem mai linistita avand in vedere ca era 10 noaptea ), Vlad vrea sa alimenteze de la benzinarie si isi da seama ca n-are portofelul. Ne punem si scotocim tot portbagajul, scoatem tot din rucsaci. Nimic.


Vlad banuie ca l-a pierdut la cab. Curmatura, dar daca nu l-a pierdut acolo ci undeva pe traseu ( valea Crapaturii, etc.), sunt sanse mici sa-l gasim.

Ajungem la Vlad acasa si descarcam pozele si filmele de pe camera. Surpriza. Intr-un cadru al filmuletului in care Vlad streseaza mâța de la cabana, se observa portofelul cu pricina, pe pervazul geamului.


A doua zi dimineata, la 7, am sunat la cabana si, intr-adevar, cabanierul gasise portofelul. Mai mult, incercase sa ia legatura cu un cunoscut pentru a da de Vlad, pe baza informatiilor din carnetul de student.

A urmat o goana nebuneasca catre Gara de Nord si 16 ore interesante pentru Vlad, care a trebuit sa-si ia o zi libera de la servici pentru a urca din nou la Curmatura sa-si recupereze portofelul ( de data aceasta cu trenul, caci un drum cu masina ar fi costat prea mult). Glumind, i-am propus lui Vlad sa ia alt traseu spre Curmatura, sa mai diversifice un pic clasicul Zarnesti - P. Zanoaga - Curmatura.


Ce m-a impresionat in mod placut a fost atitudinea cabanierului care, dupa cate mi-a spus Vlad, a refuzat o suma de bani drept multumire pentru tot ajutorul acordat. In Romania.. mai rar asa oameni.


Ce sa mai.. a fost o tura cu de toate. Am invatat ce inseamna cu adevarat grohotisul si cum un traseu aparent banal si inofensiv poate pune probleme nebanuite.

Am descoperit Karol Lehmann-ul (in sfarsit!) si cu siguranta il voi prefera ca si traseu de coborire.

Am realizat ca in Piatra Craiului coboririle sigure si mai putin abrupte sunt pe partea rasariteana ( Grind, Padinile Frumoase, Lehmann), cu exceptia celei de la Turnu.. ma rog, exceptia care confirma regula.

Am invatat cu totii, cred, cum sa mergem mai bine pe grohotis si cum sa facem sa dam mai putine pietre la vale.. ma rog, mint, mai mult eu. Domnii tovarasi au dinamitat tone de grohotis la vale, in capul subsemnatului :)


Nu am ramas cu o impresie de spectaculos dupa aceasta tura, asa cum imi lasase cea din ziua precedenta, dar am vazut zone noi si am invatat lucruri care sper sa-mi fie utile pe viitor, mai ales ca mai nou m-am cam indragostit de Piatra Craiului si astept cu nerabdare urmatoarea intalnire.


In incheiere, referirile la betele cu sistem anti-soc sunt scrise in stil pamflet si nu trebuie luate ca atare. Orice asemanare cu persoane (?) sau fapte(?) reale este pur intamplatoare.




Miercuri, 3 octombrie 2012 - 15:54 
Afisari: 5,222 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
1
In Saua Crapaturii exista si un punct de belvedere. Amenajat chiar. In stanga indicatorului, la mai putin de 10 metri, semi-mascat de ceva padure / jnepeni.


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 18:13  

xoreax
xoreax
Coarda
 
2
Mersi de pont, am adaugat la quicklist!


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 18:14  

zoly
zoly
Busola
 
3
Mihai, fii mai optimist! Carpati.org
Ce-i cu atatea negativisme? "Grohotis", "vale uratica", "grohotis", "portiune oribila", iar "grohotis", "portiune scarboasa", "mizerie de grohotis" samd. La tine "grohotis" a devenit sinonim cu f..k Carpati.org
Prea s-au tinut ghinioanele de tine. Grohotisul, portofelul etc. Poate de aceea nu ti-a mers la inima tura aceasta.

A doua oara, urcand mai relaxat (si tiptil pe grohotis), vei simti ca valea este la fel de frumoasa ca orice alta vale din Crai. Ca si Valea Crapaturii dealtfel.

Oricat m-ar fi necajit pe vreun traseu grohotisul, jnepenii, urzicile, desisul, noroiul, ploaia, vantul, mazarichea, marcajul deteriorat, desisul, n-am intalnit inca muntele sau traseul care sa nu-mi placa si sa nu-mi ramana in amintire cu dorul de-a reveni pe el.


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 23:39  

xoreax
xoreax
Coarda
 
4
Da zoly, poate ca ai dreptate si judec prin perspectiva elementelor negative (pana la urma nu chiar atat de) preponderente.

Poate ca V. Crapaturii mi s-ar fi parut mai frumoasa daca as fi urcat-o dimineata si nu coborit seara, la asfintit, cand eram si obosit si cu stomacul plinCarpati.org

Cert este ca pe portiunile cu probleme de pe Brana Caprelor am avut un sentiment constant de nesiguranta, chestia care nu mi s-a intamplat pe un traseu mult mai tehnic si dificil precum Lanturile, facut cu o zi inainte.

Oricum ar fi.. am preferat sa expun lucrurile exact asa cum le-am simtit. Peste un an poate ma voi amuza teribil citindu-mi randurile usor improscate cu negativism.. asa imi voi fi dat seama ca am crescut.. montaniceste vorbind Carpati.org


Joi, 4 octombrie 2012 - 19:46  

victoranica
victoranica
Coarda
 
5
am coborat asta- vara pe Brana Caprelor si nu au fost probleme absolut deloc, cu toate ca aveam si vreo 12-13 kg in spate . Grohotisul e ,desigur, instabil iar pamantul negru e intotdeauna alunecos, dar cu putina atentie nu pun probleme. Jnepenii laterali ajuta mult si sunt de preferat in locul abordarii pe langa stanca. Panta este si ea nu foarte inclinata, incat te poti bucura si de peisaj Carpati.org


Joi, 29 noiembrie 2012 - 23:44  

zeus
zeus

 
6
este intr-adevar putin dificil, dar nu se uita o coborare pe acolo...se vede maretia Craiului daca te uiti la peretii aproape verticali din ambele parti, iar grohotisul este excelent pt a te pune la incercare, sa-ti vezi capacitatea de rezistenta timp de vreo ora ...
...dar iti vei aminti cu siguranta clipele acelea candva cand vei fi pregatit, intr-o culoare mai frumoasa


Luni, 30 iunie 2014 - 21:21  

xoreax
xoreax
Coarda
 
7
Hehe.. recitesc jurnalul si ma amuz si euCarpati.org

Chiar acum numaram ca de atunci am mai fost in Crai de mai bine de 40 ori.. si m-as duce in fiecare weekendCarpati.org Grohotisul mi-a devenit prieten.. in schimb, m-am certat destul de rau cu Valea Urzicii si-al ei pamant alunecos..


Luni, 30 iunie 2014 - 21:28  

miparv
miparv
Rucsac
 
8
Nota 10.


Joi, 24 august 2017 - 14:19  

xoreax
xoreax
Coarda
 
9
Hmm.. acum ca am primit notificare pe mail de comentariul lui @miparv si mi-am adus aminte de ce simteam acum mult timp pe Brana Caprelor.. de ce sa nu fiu sincer si sa recunosc ca am fost anul acesta pe acolo si am injurat poate si mai tare ca in 2012.

Poteca a ajuns de groaza in zona "La Gavan". In loc de grohotisul pe care il tineam minte, poteca e acum o adunatura de pamant negru, alunecos. E dificil de coborat si cu bete, ce sa mai zici de cei care nu le au sau le-au uitat..
As fi dat vina cu drag pe maratonistii de la MPC (care au stricat poteca de pe Valea Urzicii) dar nu prea au ce sa caute pe Brana Caprelor asa ca..

Cu parere de rau, am revenit la sentimentul din 2012 in ceea ce priveste sectorul superior al Branei Caprelor.


Comentariu modificat de autor!

Joi, 24 august 2017 - 15:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0724 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org