Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Cozia (Ciuha Mare
Muntii Cozia

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Partea 1. Descoperind Piatra Craiului: Lanturile lui Deubel (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: cab. Plaiu Foii - La Zaplaz - "La Lanturi" - saua Grind - Vf. "La Om" - ref. Grind - V. Vladusca - Prapastiile Zarnestilor - cab. Gura Raului



Prima tura in Craiului ( http://www.carpati.org/jurnal/prima_oara_in_piatra_craiului_cu_peripetii_si_o_surpriza_nefericita/2790/ ) n-a facut decat sa aprinda si mai tare dorinta arzatoare de a cunoaste acest masiv "interzis", privit de mine mult timp doar prin prisma povestilor despre dificultatea si periculozitatea traseelor.


Inca de cand ne intorsesem din tura precedenta, vorbisem cu Vlad si Roxana sa ne intoarcem in Piatra Craiului si sa dam piept cu "bijuteria" acestuia, Lanturile lui Deubel, traseu despre care auzisem cu totii ca ar fi cam cel mai dificil traseu turistic de pe la noi prin tara.

Am vorbit putin intre noi si ne-am dat seama ca momentan nu prea eram niciunul interesati de creasta, mai ales ca vazusem un pic din ea ( intre Ascutit si Turnu ) si nu ni se paruse nimic spectaculos. Am inteles ca ar fi mult mai salbatica intre Om si Ascutit si cu mult mai dificila intre Om si Funduri ( sudica).. dar deocamdata doream sa facem niste trasee de abrupt.


Am organizat o tura de 2 zile in care sa vedem cat mai multe zone si neaparat Lanturile. Astfel, in prima urma sa vedem Lanturile si Grindul iar in a doua ref. Diana, Karol Lehmann-ul ( pe care in ultima tura il ratasem complet) si v. Crapaturii.


In cele ce urmeaza voi face descrierea turei de sambata.


Am ajuns in orasul Zarnesti in jurul orei 8 si 20. Intrucat vroiam sa ne cazam tot aici, la cabana Gura Raului, trebuia sa luam un alt mijloc de transport pana la  cabana Ploiu Foii, tocmai de partea cealalata a masivului. Ne facusem planuri de acasa sa luam un taxi, dorind sa fim siguri ca nu irosim timpul asteptand ocazii sau carute.

Vazusem pe internet ca sunt cam 13 Km pana la Plaiu Foii si calculsem un maxim de 30 RON, fara aparat, la mica intelegere. Cineva pe un forum de discutii scrisese 30-40.

Trecem cu masina prin micul oras si nu mica ne este mirarea cand ne dam seama ca e cam pustiu. Aproape nicio masina pe strazi. Incepem sa fim foarte atenti dupa orice insemn de taxi pe care-l vedem si deodata se striga "Bingo !" ( nu din sala ci din masina). Pe stanga, un nenea astepta linistit intr-o masina cu multiple insemne tipice taxi ( gen numar de telefon, tarif ) dar fara lampa specifica "Taxi" de deasupra.

Tariful afisat ne face cu ochiul si aranjam cu soferul sa ne ia imediat de la cabana Gura Raului, unde urma sa lasam masina noastra.


Fericiti, plecam spre Gura Raului si pe la 8:37 deja admiram paraiasul care trece pe langa cabana. Vremea e superba si nimic nu poate merge rau. Soferul de taxi trece pe drumul principal cu niste clienti pe care probabil ii duce pana la bariera din Prapastii si ne face semn cu mana ca se intoarce si ne ia si pe noi.


/lanturi/img_0379.jpg


Mai stam un pic de vorba, ne echipam complet si apoi asteptam taxi-ul. Care se lasa asteptat caci deja incepem sa inghetam astepand in drum. Intr-un final, vine si nenea cu taxi-ul si ne urcam, fara sa intrebam de dinainte despre pret.


Cum pornim, imi dau seama ca soferul nu are aparat de taxat si Vlad sesizeaza si el acelasi lucru, intreband rapid despre cost si propunand in acelasi timp frumosul tarif de 30 RON. Soferul nici nu schiteaza vreun gest si spune "60!". Ramanem toti masca si intrebam de ce este asa mult. Soferul incearca o explicatie cel putin bizara: "e pret fixat de companie pe traseu standard".


Probabil ca as fi incercat o mica negociere daca Vlad nu i-ar fi spus in cateva secunde ca nu vrem sa platim atat. Pierdusem 25 de minute astepand taxi-ul si in mai putin de 1 minut eram din nou pe marginea drumului. Cel putin taximetristul a avut bunul simt sa nu ne ceara nimic pentru bucatica pe care o parcursesem totusi.


Pornim pe jos catre centru, un pic socati de situatie. Incepem documentarea din mers si facem rost de cateva numere de taxi din zona. Ne punem pe sunat si imediat gasim un alt taxi. De data aceasta intrebam exact pretul:


- Buna ziua. Am dori un taxi din centru pana la cab. Plaiu Foii!

- Sigur ca da! Ajunge imediat.

- Ne puteti da un pret pe kilometru?

- Nu as putea sa va spun exact..

- Nu v-am cerut cu virgula, ci aproximativ.

- Chiar nu stiu..


Incet, incet, ne cam dam seama de situatie. Evaziune fiscala la greu si taximetre care numai legale nu sunt, fara insemne complete si fara aparate. Probabil ca pe asta se bazeaza si ei, in cazul unui control argumentand ca n-au insemne (prea multe), deci nu sunt taxi.

Ajungem in centru si la scurt timp ajunge taxi-ul solicitat. De data aceasta, soferul ne spune direct ca e 60 RON si nu se negociaza. Mai sa fie. Acuma se stie cu exactitate dar la telefon nu.

Inghitim in sec si ne resemnam, mai mult din ochi. Nu stiam daca toti erau intelesi intre ei sa ceara 60, dar deja eram in intarziere si fiecare secunda petrecuta in oras era una pierduta pe munte.


Ajungem intr-un final la Plaiu Foii si gasim imediat marcajul BR care urmeaza sa ne duca in creasta, pe celebrul traseu al lanturilor lui Deubel.

Pentru inceput, insa, plicticosul drum forestier..


/lanturi/img_0382.jpg


Ne intrebam daca nu cumva taximetristul ne-ar fi dus si un pic mai departe caci drumul e totusi practicabil deocamdata.


Pe cer norii incep sa se rasfire insa cativa capata forme destul de interesante.


/lanturi/img_0392.jpg


Dupa ceva timp, incepem poteca prin padure si bag de seama faptul ca deja sunt rupt de oboseala. Panta nu e foarte mare.. o fi poate vantul care bate din fata.. nu stiu. Ce e drept, am si 3L de apa dupa mine insa nu prea se justifica in totalitate.

Roxana acuza si ea ceva probleme si incepem sa ne deplasam in ritmul melcului turbat.


/lanturi/img_0393.jpg


Din spate incep sa se auda voci si deodata ne trezim cu o gasca de circa 6-7 tineri ( cred ca era si o fata printre ei). Dupa ce ii masuram un pic, ne dam seama ca sunt un pic "pantofari", mai ales ca doi urca in blugi si n-au nici macar bocanci.

Stau un pic si ma amuz gandindu-ma la fata pe care urmeaza sa o faca fata la vederea primului lant de la Zaplaz, pe care il vazusem pe internet si stiam ca e un pic infricosator la prima vedere.


Roxana nu suporta prezenta "nechematilor" si aproape ca ne trage dupa ea, convingandu-ne sa grabim pasul, numai sa depasim grupul vesel care se tinea si de glume proaste.


Urcusul spre refugiu e destul de abrupt si scoate apa din noi, oprindu-ne de cateva ori.

Iesim in poienita refugiului dupa circa 1h30m de cand plecasem de jos.


/lanturi/img_0395.jpg


Refugiul este dotat modern, cu priza de 220V, astfel incat se poate urca cu laptop. Semnal Wifi exista, insa doar 4/5 liniute, astfel incat nu se poate prinde decat o viteza maxima de 2-3 MB/s. Suficient insa pentru a descarca filme in mod ilegal si a le urmari pe timpul noptii. Cu casti desigur, pentru a nu deranja pe ceilalti "refugiati".


/lanturi/img_0403.jpg


Aflam si de o frumoasa poveste de dragoste, desprinsa parca din basme. Cornel si Irena, care aparent s-au iubit de doua ori in refugiu, la diferenta de 2 zile. Refugiul ofera si spatiu intim, fiind organizat pe 2 nivele, astfel incat iubaretii isi pot face de cap la etaj in timp ce restul dorm nebanuitori. Atentie, insa, la refugiu nu se gasesc prezervative.


/lanturi/img_0407.jpg


Dupa noi incep sa tot soseasca grupuri la refugiu astfel ca deja poiana e plina cand ne decidem sa o luam din loc. Urmatorul "pitstop", Zaplaz.


Continuam urcarea prin padure si incet incet isi face aparitia si roca prin poteca din ce in ce mai ingusta.


/lanturi/img_0418.jpg


Avem parte si de ceva catarare usoara si numaidecat ajungem la portiunea cu grohotis care precede Zaplazul.


/lanturi/img_0419.jpg


La inceput, grohotisul e destul de ok si se merge destul de bine. Urcasem un pic pe grohotis consistent pe la Padinile Frumoase in tura precedenta si eram pregatit, cel putin psihologic, pentru o astfel de urcare.


/lanturi/img_0423.jpg


Mai sus, insa, incep sa apara portiuni cu pamant negru (pamant pe care am ajuns sa-l urasc in ziua urmatoare) care incepe sa se stranga pe talpa si deja imi dau seama ca daca nu calc bine, imi fuge piciorul pe stanca. Atentie la acest pamant ciudat pe care nu l-am vazut decat in Piatra Craiului pana acum.


/lanturi/img_0429.jpg


Prevazator, imi iau de pe jos o ramurica si incep sa-mi curat constiincios bocancii de pamantul din talpa. Nu mi-ar place sa incep lanturile cu asa ceva pe talpi.


Deodata, imi apare in fata o imagine care ma fascinase de prima oara cand o vazusem pe internet, cea a formatiunilor carstice de la Zaplaz, candva pesteri, acum expunandu-si goliciunea turistilor obositi.


/lanturi/img_0433.jpg


Un scurt pasaj de catarare ocoleste aceasta zona si deja imi dau seama ca poteca dispare incet, facand loc portiunii alpine a traseului.


/lanturi/img_0434.jpg


Este ora 12:20 si ma aflu in fata traseului despre care citisem si vazusem atatea si atatea pe internet.

Roxana incepe sa catere fara ajutorul lantului si deja dupa cateva secunde dispare.


Raman un pic pe ganduri, uluit de cat de abrupt incepe portiunea. Citisem pe undeva ca primul lant e mai dificil si ca odata ce te incumeti, restul se urca destul de ok. Asa sa fie! Lantul e un pic sus si prima bucata parca merge mai bine fara lant.

Ma trezesc urcand repejor, mai ales ca dupa prima portiune lucrurile se mai domolesc un pic.


/lanturi/img_0436.jpg


O privire inapoi si deja imi zic: "eu pe-aici nu ma mai intorc" ! De nevoie, probabil as cobori, insa cu siguranta n-ar fi ceva foarte placut. Cu fata cu siguranta e foarte periculos de coborit.


/lanturi/img_0438.jpg


Ii gasesc pe Vlad si Roxana catarati pe arcadele de la Zaplaz. Privelistea aici e minunata, pentru cine se incumeta.


/lanturi/img_0439.jpg


De sus, doi barbati cam pe la 40 ani coboara cu destula grija si dificultate, intarindu-mi convingerea ca nu e zona tocmai placuta pentru coborit. Urcasera pana mai sus insa apoi se intorsesera. Ne intreaba daca am urcat direct pe Zaplaz si fac o fata lunga de tot. Habar n-aveam ca se poate urca si direct, nu doar pe traseul turistic.

Unul din ei ne spune ca mai sus au dat de un lant mai uratel. Perfect. O sa fie o urcare pe cinste..


Trecem si de al doilea lant si iesim intr-o zona in care panta se domoleste. E un frumos loc de belvedere unde iti poti trage sufletul inainte de a continua ascensiunea.


/lanturi/img_0446.jpg


Ma simt cuprins de un entuziasm nemaipomenit si astept nerabdator urmatoarele saritori. Oare am sa le pot catara?


/lanturi/img_0448.jpg


/lanturi/img_0451.jpg


Ajungem la lantul nr. 4 (sper sa nu gresesc numarul, le-am cam pierdut sirul) si imi dau seama ca e ceva in neregula. E un pas mai delicat aici.


/lanturi/img_0453.jpg


Pe undeva pe la mijlocul lantului ma opresc o clipa si ma gandesc unde sa fac urmatorul pas. Vrand-nevrand, arunc o privire si in jos.. si.. nimic. Realizez ca nu mi-e teama. N-am nici cea mai mica tragere de inima pentru portiunile expuse.. dar aici, cu lantul langa mine, sunt foarte senin si calculez foarte bine pasii, trecand fara probleme de aceasta portiune.


/lanturi/img_0454.jpg


Da, as putea fi blamat.. dar as spune ca asta a cam fost cel mai dificil punct de pe traseu.


Experientele anterioare ma fac sa ma intreb pe unde s-o mai fi ocolind hornul din fata. Stai un pic baiatu.. aici e Piatra Craiului nu Bucegi. Treci la catarare!

In cate trasee fusesem pana atunci nu mai catarasem niciodata asa de mult intr-un interval atat de scurt. Si iata-ma suit pe horn, cautand cele mai bune prize si inaintand repejor.


/lanturi/img_0457.jpg


Faptul ca traseul, fie el si de catarare, e marcat,  imi da o oarecare siguranta, psihologic vorbind. Daca m-as fi intalnit pe un nemarcat cu atatea saritori, cu siguranta ca nu as mai fi avut aceeasi incredere in mine.

Imi permit, in gand, si o mica blasfemie. E usor traseul asta! Imi trag rapid o palma. Mi-as fi tras doua, dar in catarare trebuie sa am 3 puncte de sprijin.


Urmeaza o portiune de grohotis intrerupta pe alocuri de mici saritori.


/lanturi/img_0490.jpg


Roxana merge rapid si imi dau seama ca n-are cum sa fie dificil. Si totusi se urca. Mult, tare mult, iar panta e destul de inclinata.


/lanturi/img_0460.jpg


Ajungem curand la o portiune aproape orizontala pe care o remarcasem si in alte jurnale pe care ;e vazusem. Totusi, nu e asa usor, caci si aici e un mic pas care trebuie facut cu grija, fara lant (este si un lant in zona asta, dar mai in fata un pic de pasul cu pricina).


Spre deosebire de pasul precedent, care totusi avea asigurare, pasul asta nu prea are. Desi ca si dificultate era mai usor, am avut mai multa grija aici.

Intalnim si un grup in fata noastra si ne dam seama ca poate mergem prea repede.


/lanturi/img_0467.jpg


/lanturi/img_0468.jpg


O noua saritoare ma face sa ma intreb din nou daca sunt capabil sa o catar. Se chinuisera putin si tinerii din fata noastra la ea si sincer imi cam daduse emotii.

Ma postez la baza ei. Ar trebui sa se abordeze cu lantul in stanga. Roxana o catara fara ajutorul lantului, prin stanga acestuia. Vlad aude si el de isprava si porneste si el pe aceeasi parte, acceptand provocarea.

Eu unul accept provocarea de a urca in siguranta si folosesc lantul, desi la un moment dat m-a incomodat si l-am lasat.


/lanturi/img_0471.jpg


Saritorile astea nu mai contenesc insa asta nu poate decat sa ma bucure. Cu toata oboseala de dinainte de refugiu.. acum parca am alta energie si abia astept urmatorul obstacol. Sunt deja obisnuit cu traseul. Dar cine stie ce-mi rezerva in continuare..


/lanturi/img_0474.jpg


Catarand, nu realizez cat de mult urc decat la o banala aruncare de privire inapoi care ma face sa ma intreb ce mama naibii caut eu pe aici.


/lanturi/img_0484.jpg


Sus incepe sa se lumineze si inaintam pe un grohotis destul de bun, fara probleme. Nu suntem nici pe departe in creasta.. dar se yareste o zona cu jnepenis, inierbata iar panta mai domoala.


/lanturi/img_0488.jpg


Aici facem si un scurt popas, sub soarele destul de arzator. Este ora 13:24 si pana in creasta pare cale lunga de tot.


/lanturi/img_0496.jpg


Roxana are un obicei oarecum amuzant. In fiecare tura aluneca in zone in care nu s-ar fi gandit nimeni ca se poate aluneca. De altfel, urca fara teama pe toti bolovanii si cauta variantele mai dificile de escalada in puncte in care poteca devine plicticoasa.

Acum, ne pornim la drum si nici nu imi fixez bine rucsacul la brau ca o vad pe Roxana intinsa pe iarba, cu fata in jos. Niciun obstacol. Ce ti-e si cu obiceiurile astea.. eu unul ma bucur ca n-am asa ceva..


/lanturi/img_0499.jpg


In fata vedem  hornul pe care urmeaza sa-l urcam.  Ne intersectam cu un grup mai numeros pe care il depasim cand acestia se abat in dreapta (nu stiu daca s-au dus sa investigheze Braul de Mijloc sau pur si simplu credeau ca pe acolo e poteca).


/lanturi/img_0521.jpg


Daca pana aici ne cam relaxasem, reluam fostele obiceiuri foarte repede si ne punem pe catarat. De aici si pana la final numai de catarare vom avea parte.


/lanturi/img_0532.jpg


Tot urcand, nu imi dau seama cand deodata masivul dispare din fata mea si deodata apare cerul.. pe stanga am ultimul lant insa se poate catara si hornul subtire. Prefer totusi lantul.. mai ales ca nu mai avusesem parte de asa ceva de cam mult timp.. un pas, doi pasi, trei.. am ajuns! Sunt intr-un final in Saua Grind!


/lanturi/img_0542.jpg


Ma uit la ceas si raman un pic ciudat. Plecasem de la Plaiu Foii la 9:40 si eram la 14:07 in saua Grind. Facusem doar 4 ore si 27 minute pana sus. Repede am mai urcat lanturile astea.. de la Zaplaz (unde e primul lant) pana aici facusem numai 1 ora si 46 minute.

Vinovati se gasesc destui: Roxana care parca avea elice si zbura prin fata noastra, entuziasmul care m-a cuprins cand am vazut traseul..


/lanturi/img_0545.jpg


Sus, multa lume. Unii mananca, altii stau la soare. Din spatele nostru incep sa mai ajunga si alte grupuri. Deodata, apar si cativa baieti din grupul cu care ne intalnisem jos, spre Spirlea. Nu urcasera toti, evident.


Aici am remarcat inca un lucru cel putin bizar. Traseul de coborire spre ref. Grind nu era indicat de nimic. Stalpul indicator din Saua Grind continea doar doua table, indicand catre Ascutit si Funduri.

Vazusem o harta in care traseul catre ref. Grind cobora tot din Saua Grind insa, uitandu-ma in jos, spre V, n-am vazut absolut nicio poteca decenta. Poteca era mai la nord, imediat sub varful "La Om", insa nu pot spune ca mi-am dat seama imediat.


Pornim spre vf. La Om, incercand sa identificam si poteca spre ref. Grind. De sus se vede ceva serpuind sub varful La Om.

Ajungem in punctul in care se desprinde poteca respectiva insa niciun indicator pe aici. Nu poate sa fie altceva, evident, insa parca ar fi mers un marcaj in zona.


/lanturi/img_0557.jpg


Ajungem intr-un final pe varful La Om unde e aglomeratie mare, mai ceva ca pe Everest. Tabla care de obicei sta legata cu sfoara este acum pe jos insa macar este asezata corect.

Dupa ceva timp, cineva a asezat-o pe stalp insa cu fata spre ref. Grind, astfel incat indica fix invers cum o citeai ( creasta nordica spre stanga, etc.).


/lanturi/img_0563.jpg


Vremea este excelenta si ma simt ca intr-o zi fierbinte de vara, nicidecum una de sfarsit de septembrie. Imi improvizez un adapost si ma asez confortabil la masa pe care o asteptam inca de la refugiu.

Vlad ne surprinde si pe mine si pe Roxana cand scoate ditamai binoclul ( cred ca avea 1Kg) din rucsac si incepe sa scruteze orizonturile. L-am intrebat daca vede literele de pe cabana Curmatura dar se pare ca unul din cainii de la cabana statea ghemuit fix in fata lor si nu a putut sa vada decat un C.


/lanturi/img_0565.jpg


Incepem coborirea spre ref. Grind. Niste tineri de pe varf ne avertizasera sa avem grija un pic pe portiunea cu grohotis de la inceput. Zis si facut. Calc cu grija, fara sa disloc pietre, incercand sa.. de unde, Vlad si Roxana sunt deja departe, topaind. Incerc sa ma conving ca totusi e mai bine sa cobor in siguranta, chiar daca raman ultimul. Pe iarba totusi am observat ca am coborit mai usor, atat cat s-a putut. E clar, trebuie sa invat si eu tehnica asta a topaitului la vale. Dar sa fie si in siguranta.


/lanturi/img_0582.jpg


Panta aici nu e foarte mare insa mi s-a parut o vesnicie coborirea. E un traseu pe care probabil m-as plictisi de moarte la urcare. Niciun obstacol serios in afara de grohotis, mers prin soare si..


/lanturi/img_0584.jpg


.. coborim din ce in ce mai repede si, cu vreo 25 minute inainte de refugiu, ne intalnim cu grupuri de pantofari care se intorceau. Nu urcasera pana sus ci pana la zona in care incepe grohotisul. Ce e drept, chiar si portiunile cu pamant le puneau ceva probleme. Roxana se arata ingrozita de tovarasii nostri de drum si porneste degraba la vale.


Ce e drept, urcarea pe la Grind e foarte usoara. Fara portiuni expuse, fara saritori, fara catarare. Ideala pentru cei ce vor sa faca poze cu tabla de pe Piscul Baiului.


Ajungem la refugiu si de aici pornim la vale, spre urmatoarea mare intersectie de drumuri, zona "La Table".


/lanturi/img_0611.jpg


Pana sa ajungem la Table, traversam o zona lipsita de marcaje, defrisata aproape complet. Pe marginea potecii, trunchiuri arse. Dezolant. Foarte dezolant. Astfel de zone imi sting intotdeuna pofta de drumetie. Vlad are o teorie ca asfel de zone urmeaza a fi impadurite. Asa o fi.

Aici m-am si intrebat daca nu cumva am gresit poteca, mai ales ca marcajul disparuse cu totul si nu se afla nici macar pe o piatra, ceva.


/lanturi/img_0617.jpg


Incepem un mers aproape orizontal si ajungem intr-un final la Table, dupa circa 1 ora si 50 minute de cand parasisem varful La Om.

Intotdeauna mi-au placut astfel de buchete de indicatoare si imi amintesc de unul asemanator in Bucegi, pe la Pichetul Rosu.

Traseul nostru continua pe CR, comun pentru un timp cu TR.


/lanturi/img_0620.jpg


Aici am si gresit un pic poteca, de vreo doua ori. Prima data cand am intrat pe V. Vladusca direct pe vale, nicidecum pe poteca din stanga acesteia, asa cum era normal.

A doua oara, cand nu am intrat in Cheile Pisicii, desi pe acolo vroiam sa mergem, mai ales ca taiam niste serpentine ale drumului forestier. Nu am vazut insa niciun indicator sau marcaj evident care sa ne atraga atentia. 

Pe drum am admirat Prapastiile ( pe care eu le vazusem doar cand eram foarte mic si, evident, nu mai tineam minte mai nimic) precum si multitudinea de trasee de catarare de acolo.


/lanturi/img_0628.jpg


Evident, Prapastiile sunt zona preferata de promenada a celor cazati in Zarnesti. Astfel, ne-am intalnit preponderent doar cu.. n-am sa le zic pantofari, ci cocalari. Unii isi gasisera de joaca intr-un foisor. Altii aruncau cu pietre pe acoperisul unui canton, amuzati teribil de zgomotul produs de piatra pe tabla de deasupra.

Mai in fata, ne-am intalnit cu un grup de tineri care se chinuiau sa faca poze in aer. Cand am ajuns in dreptul lor, o fata ne-a intrebat, pe un ton foarte serios: "Auziti.. mai e mult pana se ajunge unde trebuie sa se ajunga?" Intrebarea ne-a cam lasat muti pe toti si cred ca i-am raspuns "Nu, mai e putin". Cine stie, poate oamenii vroiau sa ajunga la ref. Grind sau la cab. Curmatura.. chiar imi pare rau ca le-am spus aia. De fapt, nu, nu imi pare:)


Ne-am vazut de forestierul nostru pana in Zarnesti unde am ajuns, ca de obicei in ultimul timp, exact cand se lasa intunericul.


Cazarea am avut-o la cab. Gura Raului unde totul era foarte linistit desi incercasem sa o sperii pe  Roxana pe drum cum ca s-ar fi simtit deja mirosul gratarelor. Am fost intampinati rapid de o doamna de pe acolo care ne-a cazat in ultima camera de la etajul al 2-lea. Roxana cred ca avut un soc , mai ales ca fusese ideea mea sa stam aici peste noapte iar ea gasise la acelasi pret cazare intr-o pensiune, cu conditii mult mai bine/

A fost totusi destul de ok, mai ales ca in camera era curatenie iar asternuturile miroseau frumos. Si, evident, pentru ca eram obositi si n-am stat decat o noapte.


A fost o tura din care am avut de invatat destule. Am descoperit ca am capacitatea de a face fata unui traseu abrupt, plin de saritori. Mi-am depasit teama de verticale si am ajuns sa tin mult la ele, mai ales cand alternativa sunt grohotisurile enervante.


M-am intrebat foarte sincer daca mi-a fost teama in vreun punct. Da, au fost cele doua puncte unde se faceau respectivii pasi cu mare atentie, insa in rest.. a fost doar placerea de a ma catara. Mai mult, mi-am dat seama ca am avut si un puternic sentiment de siguranta, lucru ce nu se poate spune despre traseul din ziua urmatoare, pe Brana Caprelor.


Cel putin in aceasta tura Piatra Craiului mi-au lasat o impresie foarte placuta si cu siguranta am sa ma mai intorc pe Lanturi.





Miercuri, 3 octombrie 2012 - 12:51 
Afisari: 6,157 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

adrian_82
adrian_82

 
1
Ai vazut ca nu e chiar asa greu!
Felicitari pentru tura si carari cu soare! Carpati.org


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 13:52  

xoreax
xoreax
Coarda
 
2
Mersi! Conteaza mult si experienta anterioara. M-am speriat prima oara si de V. Jepilor din Bucegi..


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 16:00  

zenobia
zenobia

 
3
Foarte faina tura voastra!

Cica conteaza tare mult asteptarile...cu cat sunt mai mari cu atat vei fi mai putin/placut surprins.
Zic asta in legatura cu Jepii aia mai mici care pareau dificili pe NV si din spusele altora (depinde si cine -ti zice) iar apoi cand sa cobor pe acolo ma simteam pe dealurile de la mine de la tara fara lanturi. Carpati.org


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 19:43  

miparv
miparv
Rucsac
 
4
Un traseu foarte interesant pe ploaie ...


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 20:46  

ad.rian
ad.rian
Caraba
 
5
Frumos traseu, oricand de refacut, chiar si prin lectura. Jurnal limpede, ca un parau curat de munte. Mi-a placut sa-l citesc, in timp ce zambeam si-mi aminteam de alte urcari si alte coborari prin aceleasi locuri, devenite foarte dragi. Cu siguranta, nu numai mie.
Cu timpul, ajungem sa apreciem interpretarea traseelor turistice prin sensibilitatea, personalitatea si umorul autorului, mai degraba decat prin detaliile tehnice si noutatile intervenite - excelente si oricand necesare, si ele, caci natura e vie, lucreaza singura sau cu "ajutorul" omului -, aceste jurnale-variatiuni ale unei teme cunoscute instigand si alte generatii sa urce pe munte.


Luni, 8 octombrie 2012 - 21:28  

csaba81
csaba81
Busola
 
6
Foarte frumos jurnal,m-am amuzat copios la faza cu prizaCarpati.orgmie unul Strunga Dracului mi s-a parut cekl mai dificil,sa vedem la anul daca o sa fiu in stare sa ajung unde ai ajuns si tu,tare mi-as dori.Pana atunci carari cu soare tuturorCarpati.org


Luni, 8 octombrie 2012 - 22:26  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0727 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org