Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Decembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Scarita
Muntii Godeanu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Orbi extra murres. (Lumea de dincolo de zid.) (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)


   Gălățeni, și moldovenii în general, trăiesc de o vreme un sentiment de centrifugare, urmat de unul de fixare cu spatele la zid.

   Asta chiar de mai de mult, când dincolo de Prut începea marele U.R.S.S., dar mai ales acum, după ce Europa Unită și-a stabilit și ea zidul de răsărit tot pe apa molcoamă a Prutului.

   Privim tot timpul doar spre Vest, nimeni nefiind interesat dacă dincolo de zid ar mai putea exista locuri și oameni demni de orice interes.

   Iar dacă interesul pentru Est lipsește de cele mai multe ori, măcar ,,sentimentul descoperitorului” ar putea să ne mai îndemne la drum...

 

   Trecem în ,,orbi extra murres” pe la vama Albița, iar dincolo de lunca largă a Prutului prindem un picior de deal ce ne poartă la mare înălțime pe deasupra satului Leușeni.

   Casele satului îmbracă un alt deal dinspre dreapta precum solzii așezați ordonat pe burta unui crăpălău dolofan, însă la o privire mai atentă constatăm că toate casele satului basarabean sunt învelite cu plăci ondulate de azbest. Iar azbestul s-a constatat că este deosebit de nociv pentru sănătatea oamenilor, motiv pentru care în țările din vestul Europei s-a pornit o mare campanie de înlăturare a acestuia.

 

   Mai departe, în drumul spre Chișinău, trecem prin nesfârșiți codri de stejari, copaci cu un vădit aer de românism.

 

/Basarabia1/img_6694-fb-j1.jpg

 

   Când amintești de locurile dintre Prut și Nistru ești tentat să le numești mai degrabă Basarabia, în loc de Republica Moldova...

   Numele de Basarabia a rămas din vremea când pământurile dintre cotul vrâncean al Carpaților, apa Nistrului, Marea Neagră și Dunare au fost luate în stăpânire de familia Basarabilor, în urma luptelor cu tătarii dintre anii 1328-1342.

   Ulterior Alexandru Basarab a cedat acest teritoriu tânărului voievodat al Moldovei, iar acesta îl pierde în favoarea turcilor în două etape, în 1484 și 1538.

 Însă numele de Basarabia se va păstra peste secole, astfel încât în anul 1812, când Imperiul Rus preia de la turci ținuturile de la Mare, numite de ei Bugeac, dar și tot teritoriul spre nord, până la Cetatea Hotinului, aceștia va numi tot Basarabia noua gubernie a Imperiului.

 

   Aceasta ,,dualitate” de nume se face simțită și în prezent, și asta într-un mod concret, când în Republica Moldova există doua ierarhii bisericești: Mitropolia Basarabiei, care ține de Patriarhia Română și Mitropolia Moldovei, care ține de Patriarhia Rusă.

   De acest lucru aveam să luăm la cunoștință deîndată ce din satul Bursuc, am coborât pe un drum îngust spre dreapta, pentru a vizita Mânăstirea Hâncu.

   Mânăstirea Hâncu a fost ctitorită în anul 1678 de către boierul moldovean Mihalcea Hâncu.

   Biserica mânăstirii se prezintă sub forma unei nave cu cinci încăperi, desupra naosului înălțându-se o turlă rotundă, de facura bizantină, iar deasupra pronaosului turla ascuțită a clopotnitei, care duce cu gândul mai degrabă la stilul vestic al bisericilor catolice.

 

/Basarabia1/img_6621-fb-j1.jpg

 

   Catapeteasma altarului este executată din lemn de tei aurit, icoanele acesteia fiind pictate tot în stil bizantin.

 

/Basarabia1/img_6618-j1.jpg

 

   La fel întreaga pictură interioară.

 

/Basarabia1/img_6619-fb-j1.jpg

 

   Apoi ieși în curtea mânăstirii și descoperi un ,,Drum al Crucii” total catolic...

 

/Basarabia1/img_6626-fb-j1.jpg

 

   Dar și un mic ansamblu statuar în stil mai modern...

 

/Basarabia1/img_6628-fb-j1.jpg

 

   Dar lângă Biserica ,,Cuvioasa Paraschiva”, biserică pe care să o numim, moldovenească, sau asa, mai românească, se ridică mai noua Catedrală ,,Petru și Pavel”.

   Iar dacă prima ține de Mitropolia Basarabiei, construcția catedralei e finanțată în prezent de Mitropolia Moldovei...

 

/Basarabia1/img_6636-j1.jpg

 

   Nu ne rămâne decât să admirăm marea de crizanteme din curte.

 

/Basarabia1/img_6631-j1.jpg

 

 Dar și ordinea și disciplina din micul cimitir care te întâmpină încă de la intrare.

 

/Basarabia1/img_6639-j1.jpg

 

   Ne reluăm drumul prin peisajele de toalmnă basarabeană, străbătând acum codrii legendari ai Lăpușnei, locuri de unde și-a tras numele domnul moldovean Alexandru Lăpușneanu.

  

   Mânăstirea Căpriana este o mânăstirea moldoveneasca voievodală, atestată documentar încă din anul 1420, deci din vremea lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Stefan cel Mare.

   Numele ei vine tocmai din acel hrisov din anul 1420, când lăcașul era numit ,,Mânăstirea lui Ciprian”, (sau Căprian).

 

  Poarta de intrare în curtea Mânăstirii Căpriana.

 

/Basarabia1/img_6644-fb-j1.jpg

 

   Biserica voievodală a suferit mari daune de pe urma cutremurelor, astfel că peste vreme ea a avut un întreg șir de noi ctitori: Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu.

   Ea se prezintă astăzi ca o navă cu patru încăperi, cu intrare laterală printr-un pridvor închis.

 

/Basarabia1/img_6681-j1.jpg

 

   Mânăstirea Căpriana a avut mult de suferit în vremea Imperiului țarist, dar mai ales în perioada sovietică, când ea a fost închisă, chiar dacă aici exista cea mai mare bibliotecă din Basarabia.

   Aici poetul basarabean Grigore Vieru a scris versurile ,,La Mânastirea Căpriana”:

 

,,La Mânăstirea cea Căpriană

Bate un clopot în zi de duminică

La Căpriana rană pe rană,

Rană pe rană se vindecă.

 

Intră în templu om al durerii!

Nu-i o rușine să intri-n biserică,

E o rușine liniștea serii

A o preface-n cazarmă isterică.

----

 

Semn că se vede, semn că se-aude

Dragostea Putnei în zi de duminecă,

Când în lumina viselor ude,

Rană pe rană în taina se vindecă.”

 

   Mânăstirea s-a redeschis după anul 1990, pictura interioară a bisericii refăcându-se parcă în grabă...

 

/Basarabia1/img_6654-j1.jpg

 

   În anul 1903 pe o terasă superioara a curții mânăstirii este ridicată catedrala rusă ,,Sfântul Nicolae”.

 

/Basarabia1/img_6665-fb-j1.jpg

 

   Pictura interioară a catedralei nu este una în stil bizantin, ci mai degrabă în unul clasic, poate asemanător cu al lui Nicolae Grigorescu de pe la noi.

 

/Basarabia1/img_6669-fb-j1.jpg

 

   Parcă și sfinții sunt alții: ,,Sfântul Cuvios Efrem Sirul”...

 

/Basarabia1/img_6671-fb-j1.jpg

 

   Sau ,,Sfântul Cuviosul Serafim de Sarov”...

 

/Basarabia1/img_6674-fb-j1.jpg

 

   Clădirea bibliotecii de la Mânăstirea Căpriana.

 

/Basarabia1/img_6650-fb-j1.jpg

 

   Stăreția mânăstirii, construita într-un stil care se depărtează mult față de al mânăstirilor de pe lanoi...

 

/Basarabia1/img_6656-fb-j1.jpg

 

   Un călugăr încercând să țină piept toamnei doar cu o mătură...

 

/Basarabia1/img_6685-fb-j1.jpg

 

   În afara mânăstirii descoperim o statuie a lui Ștefan cel Mare, despre care aflăm că ridicată prin grija președintelui Igor Dodon.

   Până una-alta noi apreciem cizmele de cauciuc, ușor stahanoviste, cu care este încălțat marele domn moldovean...

 

/Basarabia1/img_6692-fb-j1.jpg

 

 

   Un loc cu adevărat interesant de pe cuprinsul Republicii Moldova este situl natural-arheologic de la Orheiul Vechi.

   Este vorba de o amplă Rezervație naturală și culturală situată pe un afluent basarabean al Nistrului.

   Drumul ne poartă, ca mai peste tot în Basarabia, la început pe un bot alungit de deal.

   Odată ajunși la capătul lui vedem că în față ni se aștern meandrele întortocheate ale Râului Răut.

   De la nivelul apei relieful înconjurător îți taie răsuflarea... Ești împresurat de jur-împrejur de pereți înalți de calcare stratificate perect orizontal.

   Imediat gândul te duce la canaralele din calcarele sarmațiene pe care le-ai întâlnit în Dobrogea de Sud... Doar că aici pereții curbați ating și 130m înălțime și din loc în loc sunt tăiați adânc de văi carstice de torent.

   Imediat ce am trecut podul peste râu facem stânga pe promontoriul unui interfluviu.

 

/Basarabia1/img_6738-fb-j1.jpg

 

   Înaintăm spre o biserică ridicată pe această culme îngustă dintre brațele meandrului.

 

/Basarabia1/img_6731-fb-j1.jpg

 

   Ajungem repede la o stâncă verticală, pe care se înalță o cruce de piatră. Aceasta trebuie numaidecât înconjurată de trei ori, pentru că ne promite îndeplinirea unei dorințe...

 

/Basarabia1/img_6744-fb-j1.jpg

 

   Dupa ce ne familiarizăm puțin cu peisajul, pentru că prin meandrele astea întortocheate nici nu-ți mai dai seama în ce direcție curge râul, privim spre zona mai largă dinspre est.

   Ei bine, peste timp ținutul Orheiului a fost ca un maidan al tuturor națiilor și popoarelor migratoare care au avut neabătut dorința de a călca Europa...

   Pe aici au trecut tătarii la marea invazie din anul 1241 și tot aici s-au întors ei după doi ani în care au prafuit Europa cu copitele cailor lor.

   De ce s-au întors în aceste stepe calmuce? Cel mai probabil din plictiseală, ei neînțelegând nimic din viața sofisticată a europenilor și nici putând să vina și ei cu ceva cultură în fața acestora...

   Astfel că pe acest cămp dintre meandrele Răutului și-au stabilit ei capitala Hoardei de Aur, Orheiul numindu-se atunci Șher-al-Jadid.

   Aflăm ca pe la anul 1367 aici domnea Abdullah-han, peste un oraș aproape oriental, cu moschei, caravan-seraiuri și chiar cu băi publice. Dar să nu-mi spună cineva că tătarii se întâlneau în spațiul public al băilor, la discuții elaborate, ca niște demnitari ai Consulatului Romei...

   Ulterior moldovenii lui Ștefan cel Mare i-au alungat pe tătari de aici, iar domnul moldovean a ridicat o cetate la Orheiul vechi, puțin mai sus, pe un promontoriu care era aparăt natural pe trei părți și doar pe o mică porțiune de un zid masiv de piatră.

 

   Locul unde odată a fost capitala Hoardei de Aur.

 

/Basarabia2/img_6760-fb-j1.jpg

 

   Și, totuși, băile publice din vremea hanatului tătar...

 

/Basarabia2/img_6796-fb-j1.jpg

 

   Dacă vedeam ținutul Orheiului ca pe un maidan pe care s-au vânturat mulți dealungul vremurilor, există și ceva cu adevărat statornic în acest cadru natural absolut deosebit: viețuirea calugărilor pusnici în cele peste 300 de vestigii rupestre din pereții verticali ai canaralelor.

 

/Basarabia2/img_6801-fb-j1.jpg

 

   Revenim pe promontoriul cu Crucea Dorințelor și pe fața opusă a interfluviului găsim o galerie descendentă, care ne conduce în una din bisericuțele rupestre de la Orheiul Vechi.

   Întâlnim chiar și un pusnic care își face de lucru cu un sac de dormit întins într-o firidă mai înalta a cavității, dar omul e total absent și nu dă niciun semn că prezența noastră ar conta în vreun fel pentru el.

 

   Alte câteva ,,garsoniere” în micul schit rupestru...

 

/Basarabia2/img_6763-j1.jpg

 

   Ieșim pe terasa de unde pusnicul se bucură de o priveliște deosebită asupra unui meandru al râului.

   Toți pereții sunt din calcare sarmatice recifale, cu mulțime de cochilii lamelare prinse unele peste altele.

   Tocmai în spațiile dintre aceste scoici mărunte credincioșii îndeasă mici bilețele, dar mai ales mărunte monede de metal. De la toate monetariile acestui capat de lume: ucrainene, moldovenești, rusești, ba chiar și românești.

   Când Dumnezeu se va întoarce prin acest răsărit al Europei, cu atâtea neamuri de monede nu va mai avea nevoie de case de schimb valutar...

 

/Basarabia2/img_6769-fb-j1.jpg

 

   De la bisericuțele rupestre coborâm în satul Butuceni, sat întins până spre malul apei.

   O fântână cu ciutură și împodobită cu desene inițiatice.

 

/Basarabia2/img_6777-fb-j1.jpg

 

   Străduțele de pământ, gardurile și casele de piatră, acoperișurile de azbest, toate acestea  fac ca sărăcia de aici să semene izbitor e mult cu sărăcia din Dobrogea noastră.

 

/Basarabia2/img_6780-fb-j1.jpg

 

   Chiar și culorile și neputințele oamenilor...

 

/Basarabia2/img_6781-fb-j1.jpg

 

   Totuși dincolo de râu domnește maidegrabă liniștea, decât pustiul în Dobrogea...

 

/Basarabia2/img_6795-fb-j1.jpg

 

   Râul Răut, cel parcă sătul de atâta istorie trăită...

 

/Basarabia2/img_6813-fb-j1.jpg

 

   De la Orheiul Vechi mergem 130km spre nord, până la Soroca.

   Primele impresii în fața toamnei basarabene se mai estompează, acum uimirea e adusă de drumul absolut impecabil pe care rulam. Dar, ca să fiu sincer, atenția ne-a fost atrasa mai ales de panourile mari pe care se menționa ca acest drum expres, lung de peste 80km, e realizat și dăruit poporului moldovean de... armata americană.

   O informație care ne face să uităm că străbatem un ținut cu o istorie multimilenară, centrul și nordul Basarabiei aparținând arealului vechii culturi Cucuteni-Tripolie, iar ceva mai târziu neamurilor libere ale dacilor, care aici purtau numele de carpi.

 

   Și așa ajungem pe seară la apele liniștite ale Nistrului din drept cu Cetatea Soroca.

 

/Basarabia2/img_6821-fb-j1.jpg

 

   La Soroca a existat din vechime un vad de trecere a Nistrului, iar pentru a putea fi apărat de invadatori, Ștefan cel Mare a ridicat aici mai întâi o cetate de pământ.

   Petru Rares a fost cel care a înălțat actuala Cetate Soroca, aceasta făcând parte dintr-un sistem de fortificații al Moldovei, alături de cetățile Hotin, Tighina, Orhei și Cetatea Albă.

   Cetatea lui Petru Rareș de la Soroca are o formă circulară, cu un diametru de circa 38m și ziduri de piatră înalte de 20m.

   Fortificația e prevăzută cu patru turnuri circulare și unul rectangular, acesta fiind deasupra porții de intrare.

   Prin aspectul său svelt, Cetatea Soroca se aseamănă cu multe dintre castelele medievale ale Europei vestice.

 

/Basarabia2/img_6828-fb-j1.jpg

 

   Înainte de a păși în incinta cetății, ne prinde în mrejele poveștilor sale ghidul local Nicolae Bulat.

   Doar că la o ascultare mai atentă, se observă ca episoadele istorice rememorate de el nu au o succesiune logică a datelor. Tot vin de peste Nistru cnezi kieveni, regi polonezi și alții lituanieni...

   Mai mult, domnia sa se consideră un demn urmas al vechilor conducători ai cetății, dar și moștenitorul legal a unei bune părți a nordului Basarabiei, a vreo jumătate de Ucraină și cel puțin trei serturi din Lituania...

 

/Basarabia2/img_6836-fb-j1.jpg

 

   Nu scăpăm până nu aruncăm ochii și peste câteva din cărțile lui, ale căror prețurile derizorii în lei moldovenești ar trebui să ne determine să nu le mai supunem vreunei judecăți de valoare și să le cumparăm la tonă...

 

   Romantismul drumului de strajă de pe partea interioara a zidurilor, în lumina blânda a asfințitului de octombrie.

 

/Basarabia2/img_6858-j1.jpg

 

   Și a apelor Nistrului, care duc spre Mare poveștile cu oștiri, după caz,  moldovene, kievene, poloneze și lituaniene...

 

/Basarabia2/img_6859-fb-j1.jpg

 

   Nu plecăm din Soroca până nu urcăm cele 655 de trepte până la monumentul numit ,,Lumânarea Recunoștinței”, monument ridicat spre cinstirea oamenilor de litere basarabeni care au luptat pentru reafirmarea limbii române între Prun și Nistru în teribilii ani 90...

 

/Basarabia2/img_6881-j1.jpg

 

   Chiar dacă e târziu, și a răsărit și luna, ne mai îngăduim o ultimă clipă pentru a ne lua rămas bun de la apele Nistrului, aici, ceva mai jos de oarașul și Cetatea Soroca.

 

/Basarabia2/img_6870-fb-j1.jpg

 

  

   Daca seara cu lună plină de la Soroca ne împinsese în butoiul cu melancolie, iată-ne dimineața printre butoaiele cu vin de la Complexul vini-viticol de la Cricova.

 

/Basarabia2/img_6894-fb-j1.jpg

 

   Marea idee a unui om de știință basarabean, pare-se chiar academiciana al U.R.S.S., a fost ca vinurile produse în această zona a Basarabiei să fie depozitate spre învechire în galeriile unei imense cariere subterane de calcar, undeva în malul de piatră al unui râușor din nordul Chișinăului.

   Asta s-a întâmplat prin anul 1955, iar azi combinatul de producere al vinurilor a devenit  poate și cel mai important obiectiv turistic din Republica Moldova.

   ...Doar că el îți vine dianinte doar cu lucruri relativ simple, care se adresează simțurilor primare, acelea de a bea un vin bun, de a mânca o pastramă pe cinste și de a face conversație cu o rusoaică frumoasă.

   Chiar dacă pentru noi, românii, gazda se numeste, probabil doar de conveniență, Iuliana, și se străduiește ,,să grăiască, iacă-tă, pi moldovinești”...

 

/Basarabia2/img_6902-j1.jpg

 

   În hrubele de la Cricova își fac veacul, la propriu, milioane și milioane de sticle cu vin...

 

/Basarabia2/img_6909-j1.jpg

 

   Galeriile subterane însumează o lungime de peste 120km, ele primind aici nume de străzi ca ,,Bulevardul Cabernet”, ,,Strada Merlot” etc.

   Deplasarea prin galeri se face cu câteva minicare electrice, iar cotloanele cu colecții de vinuri se bat la pas, pentru motivul nedeclarat de a ne crește pofta de a bea un vin cu orice preț...

 

/Basarabia2/img_6922-j1.jpg

 

   Artefacte ale Muzeului colecțiilor de la Cricova.

 

/Basarabia2/img_6925-j1.jpg

 

   De reținut că piesa cea mai valoroasă o constituie această sticlă cu un vin negru, numit ,,Evreiesc de Paști”,  produs la Ierusalim acum 116 ani.

   Mă gândesc, totuși, că acest vin, bun, rău, cu o fi el, a avut și are în continuare un destin nefericit, el depărtăndu-se poate petru totdeauna de la rostul pentru care a fost făcut el... Acela de a fi băut.

 

/Basarabia2/img_6926-j1.jpg

 

   Și prin labirintul subteran suntem amețiti în plus și de o mulțime de povești, cu eroi legendari, cum ar fi Iuri Gagarin, Zdob și Zdub, Traian Basescu, Victor Ponta etc.

   Iar când gazda noastră simte că setea, pofta de vin ne-a fost exacerbată suficient, suntem invitați în una din sălile amenajate în subteran pentru degustări.

 

/Basarabia2/img_6930-j1.jpg

 

   Adică suntem învățați sa gustăm trei vinuri liniștite: unul alb, sec, unul roze, demi-dulce și unul roșu, corpolent. Iar la sfârșit ne dregem gustul cu un vin spumant, alb și puternic fructat...

   Mă gândesc că aici o fi scris Eminescu versurile

,,Ce-ți doresc eu ție, demi-dulce Românie!”...

 

/Basarabia2/img_6935-j1.jpg

 

   Pe lângă locurile acestea surprinzator de frumoase, în Basarabia mi-au plăcut și oamenii pe care i-am întâlnit.

   Mi-a plăcut să aud tinerii din Chișinău vorbind doar românește în tot locul.

 

/Basarabia1/img_6715-j1.jpg

 

   Că ei se exprimă românește chiar și prin desenele făcute pe pereții altfel austeri din capitală.

 

/Basarabia1/img_6720-j1.jpg

 

   Dar românește se vorbește și la mitingurile electorale din centrul Chișinăului.

   Peste tot la ei e aproape la fel ca la noi...

 

/Basarabia1/img_6709-j1.jpg

 

   Iar Eugen, noul meu prieten din Basarabia, dar care e cetățean român poate mai mult decât mine, mi-a ținut o lunga lecție de istorie a poporului român, o adevărată ,,saga” a poporului scoborâtor din daci.

   Iar eu nu am avut decât să-i explic ce înseamnă acel cuvânt mai rar folosit, numit ,,protocronism” și să-mi exprim opinia că uneori e mai productiv să ai îndoieli decât convingeri...

   Dar știu ca nu am fost drept, pentru că eu eram în postura celui care și-a văzut sacii în ,,căruța Europei” și nu mai are nimic de demonstrat...

 

 

   Sau poate că, iată, am arătat că există locuri și viață și dincolo de ,,zid” și că ,,febra descoperitorului” funcționeaza peste tot și te poate îndemna la drum oriunde pe acest pământ.

 

 

  

 

  

 

  

 

 

 

  

 

 

 

   

 

 

 




Marți, 6 noiembrie 2018 - 17:09 
Afisari: 309 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
1
Să tot fie molipsitoare, febra asta a degustătorului !
Pardon, a descoperitorului ...
Carpati.org


Miercuri, 7 noiembrie 2018 - 17:49  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0711 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org