Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Vitos
Muntii Hasmas

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Obcina Mestecanisului: Varful Lucina-Pasul Izvor (Muntii Obcinele Bucovinei)

   Plecăm din Galați la miezul nopții în speranța unui drum mai liber și a unei atmosfere mai respirabile.

   Cu experiență ca de TIR-ist, merg întins astfel încât pe la Hanul Ancuței (dincolo de Roman) vedem cerul de la răsărit deschizându-se spre un bleu-pal.

   Nu e nici măcar ora cinci dimineața, dar azi e solstițiu de vară și noaptea a trecut ca o clipă.

   La Spătărești, înainte de a coborî în ,,văgăuna” Fălticenilor, facem stânga și trecem pe lângă Mălini, satul lui Ciprian Porumbescu.

   De aici ne dăm seama că am intrat în Bucovina. S-a făcut ziuă deabinelea și casele pe care le vedem de o parte și de alta a drumului, toate mari, cu etaj, sunt prima carte de vizită a hărniciei locurilor.

 

   La Gura Humorului întâlnim apa Moldovei, sora geamănă a Sucevei, născute amândouă din coasta unui aceluiaș munte din Țara de Sus. Noi vom urma cursul Moldovei în sus, până spre izvoare.

   Cămpulung Moldovenesc nu-și dezminte numele și ne poartă o veșnicie pe strada sa principală, lipsită de orice loc de parcare, făra posibilitatea de a trage pe dreapta.

   Copilotul studiază harta din mers (harta Munților Rarău-Giumalău) și stabilește că vom părăsi drumul european (DN 17) în localitatea Pojorâta, probabil un cartier mai nordic al orașului Câmpulung.

 

   Trecem peste apa Putnei (al treilea râu cu acest nume după cel de lânga vestita mânăstire și cel de la Lepșa, din Vrancea) cu emoție și reținere, la gândul ca ne așteaptă 10-12km de drum neângrijit, cu găuri și văgăuni.

   Dar nu, suprafața carosabilă e neașteptat de bună, la început cu beton, apoi cu asfalt neted, adică proaspăt turnat.

   Iar pe parcursul a 33km aveam să întâlnim comune mari și nu cătune agățate pe râpe, cum ne închipuiam noi. Astfel trecem prin Fundul Moldovei, Botuș, Breaza, Benia și Moldova Sulița, ultima comună de pe Valea Moldovei și punctul de pornire în tura de azi.

 

   Rulăm încet, încântați de peisajul montan, asemănător cu cel din Măgurile Branului, dar mult mai curat și autentic, nepervertit de vilele bucureștenilor.

   Pe stânga drumului (și nu pe dreapta cum ar fi fost normal) ne face cu mâna un bătrânel subțirel.

   Să nu oprești într-o pustietate când cineva îți face cu mâna e semn de neam-prost, dar în cazul unui bătrân ar fi dovada unui suflet de câine...

   Îl ajută Adriana să urce pe bancheta înaltă a camionului, iar bătrânelul mulțumește tot timpul și e numai zâmbet. A plecat de acasă din Benia pe la șapte, cu o oră mai devreme, pentru a intra la prima oră la medic, să-și ia o rețetă.

   Are 87 de ani și e de-al lui Grigoruț... A, de-al lui Grigoruț?!... De parcă am fi moașă comunală, să cunoaștem tot satul...

  

   Ajungem în Moldova Sulița și-l rugăm pe batrân să ne arate intrarea pe Valea Lucava. Când aude pe unde avem de gând să mergem azi se miră cu îngrijorare: ,,Vai-vai! Vai, cât e de drum!...”

   Apoi când vede că ne echipăm cu bocanci, jambiere, rucsaci și chiar bețe de schi parcă îi mai revine curajul și încrederea și lui: ,,Se vede treaba că veniră-ți gătiți numa-numa!...”

 

/Lucina1/img_2795-j1.jpg

 

   Înainte de a ne despărți îl servim cu o ciocolată din vremea noastra comunistă.

   Lăsăm mașina în parcarea din centrul comunei, lângă sediul Primăriei și Poliției.

 

/Lucina1/img_2794-j1.jpg

 

   Echipați de drum și cu mare poftă de a descoperi locuri noi coborâm pe drum circa 50m și găsim intrarea pe Valea Lucava la o intersecție marcată cu o troiță ridicată într-un stil mai art-nuveau...

 

/Lucina1/img_2796-j1.jpg

 

   Pe dreapta drumului, chiar după primii pași, descoperim intrarea la o mânăstire neștiută.

   Și cum bine zicea Ștefan cel Mare: ,,așa să-i rămână numele!”, adică neștiut.

 

/Lucina1/img_2804-j1.jpg

 

   E abia ora șapte a zilei de 21 iunie și soarele a trecut deja la treabă și usucă fânul întins pe garduri.

   După cum aveam să aflăm de la localnici, aici vremea e foarte rece și închisă chiar și vara, drept pentru care iarba cosită n-ar reuși să se usuce direct pe pământ, așa cu se întâmplă la noi în Prahova.

   Un aspect specific peisajului bucovinean e faptul că brazii sunt risipiți prin poieni, la altitudini mai mici decât le-ar îngădui ,,etajul coniferelor”, adică la 1400-1800m alt. Și asta datorită latitudinii mai mari a acestor ținuturi nordice și reci.

 

/Lucina1/img_2807-j1.jpg

 

   Gospodăriile se înșiră până spre intrarea în munte.

 

/Lucina1/img_2813-j1.jpg

 

   Iarbă încă necosită. Cu siguranță așteaptă finalizarea construcției fânarului cel nou.

   Și ce vreme avem!...

 

/Lucina1/img_2814-j1.jpg

 

   Mai sus, la poala pădurii, pășunile iau locul fânețelor.

 

/Lucina1/img_2818-j1.jpg

 

   Ajungem la cheile scurte ale Lucavei. Geologic acestea par a fi tăiate în strate de calcare cristalizate.

 

/Lucina1/img_2821-j1.jpg

 

   Drumul pe Valea Lucavei urcă pănă la Herghelia Lucina cale de vreo 7km.

   E drept că oricine s-ar gândi ,,să facă” Obcina Mestecănișului ar fi tentat să aleagă traseul culmii principale. Acesta poate fi parcurs la picior, atâta doar că se întinde pe vreo 40km.

   Noi am ales un circuit în zona cea mai de nord a Obcinei, locuri care ne așteptam să fie și cele mai spectaculoase.

   Informațiile pe care le-am găsit înainte de a pleca la drum au fost foarte sumare. Harta ce însoțește ghidul din colecția ,,Munții Noștri” (hartă ce poate fi consultată și pe sait la Ghid montan) e bună doar, așa cum mai spuneam și cu alta ocazie, de pus în ramă, ca tablou abstract în stânga biroului.

 

   Cu toate că am condus toată noaptea (7h), aerul rece de pe vale îmi dă puteri nebănuite.

   Îmi dă aaaaripi!...

 

/Lucina1/img_2822-j1.jpg

 

   Papucul doamnei.

 

/Lucina1/img_2828-j1.jpg

 

   Nici n-am bagat de seamă când s-au dus cei 7km...

   Ieșim la lărgime în apropierea porții de intrare în Herghelia Lucina.

   Aceasta ia naștere în anul 1788, când terenul a fost luat în arendă de către Comandamentul de Remontă al Armatei Austro-Ungare de la Domeniul Fondului Religiilor din Bucovina.

   După cum se vede la începuturi a avut statut militar, iar efectivele de pornire au fost de doar 2 armăsari și 5 iepe.

   În anul 1877 se înființează actuala herghelie civilă de cai Huțuli.

   În slavonă Lucina înseamna ,,Raza de soare”, metaforă pentru spațiul larg și luminos pe care se află amplasată herghelia.

 

/Lucina1/img_2830-j1.jpg

 

   Pe stânga, la 2km de poarta de intrare, se afla Rezervația tinovul Găina, la poalele muntelui omonim (Vârful Găina 1455m alt.).

   Într-un biotop de turbărie supraviețuiește mesteacănul pitic (Betula nana), relict artic din perioada glaciațiunilor.

   Pe partea dreaptă o rariște de pin roșu dă peisajului un aspect neașteptat.

 

/Lucina1/img_2833-j1.jpg

 

   Abia când ajungem în dreptul porții ne prinde din urmă un ,,faeton”.

   Suntem invitați să urcăm. Apoi suntem invitați și la o cafea la unul din sediile hergheliei care se pare ca ar avea și funcția de primit oaspeți.

   Interlocutorul nostru e chiar unul din administratorii de aici și în plus și consilier local la Moldova Sulița.

   Primim informații pe bandă rulantă și, încet-încet, începem să ne mai limpezin în ceea ce priveste geografia locurilor.

   Vârful Lucina, cel căutat de noi, e mai departe, undeva spre dreapta.

 

   Ați putea crede că poza e facuta de ,,șofer”. Nu, poza e făcută de mine, faetonul având hățurile pe dreapta.

 

/Lucina1/img_2837-j1.jpg

 

   Două din numeroasele adăposturi pentru cai. Astfel de grajduri vom întâlni risipite pe toată suprafața de peste 5000ha de pășuni.

 

/Lucina1/img_2840-j1.jpg

 

   Mergem împreuna vreo 2km, apoi noi coborâm și ne luăm rămas bun de la gazdele noastre vremelnice.

  

   Locuitorii acestor meleaguri bucovinene se numesc tot huțuli.

   Misterioși și discreți, adevărați oameni ai munților, huțulii par a nu fi de neam ucrainean, ci o populație venită aici din Galiția, iar originile ei mai depărtate ar apropia-o de triburile celtice decât de cele dacice...

   Huțulii, cel mai mic neam din lume, trăiesc răsfirați prin câteva sate ale Bucovinei, cel mai reprezentativ fiind comuna Moldova Sulița.

   Trăiesc bine, au gospodarii înfloritoare, cu toate că aici nu se cultivă nici cereale și nici legume. Fân și cartofi. Atât.

 

/Lucina1/img_2841-j1.jpg

 

   Noi prindem drumul din dreapta și pornim prin larga depresiune dintre munți, nerăbdatori să dăm cu ochii de Vârful Lucina, obiectivul nostru principal pentru tura de azi.

 

/Lucina1/img_2846-j1.jpg

 

   Încă de la primii pași dăm cu ochii de plante nemaivazute, cu flori deosebit de frumoase. Altele chiar curioase și imposibil să le aflu vreun nume pe undeva.

 

/Lucina1/img_2850-j1.jpg

 

   Opaița roșie. (Melandrum rubrum). Roz cât vezi cu ochii!...

 

/Lucina1/img_2851-j1.jpg

 

   Bulbuci de munte. (Trollius europaeus). Aparțin familiei Ranunculaceae.

   Înalți de 50-60cm, cu flori galbene, solitare, cu 10-15 petale ce se acoperă una pe cealaltă.

   E o plantă elegantă, rară și de aceea e ocrotita de lege.

 

/Lucina1/img_2852-j1.jpg

 

   Drumul de căruță ne poartă de pe un mal pe celălalt al unor văi cu ape limpezi și tăcute, ce se strecoară alene printre plantele iubitoare de umezeală.

   În zonele mai uscate zumzetul greierilor și lăcustelor desăvârșesc atmosfera de vară.

   În zonele mai mlăștinoase orăcăie broastele că trebuie să strigi la ele pentru a te mai înțelege în conversație.

   Și pe tot drumul am auzit ,,pitpalacul” unor prepelițe, altele de fiecare dată, dar la fel de nevăzute.

 

/Lucina2/img_2854-j1.jpg

 

   Garofița de câmp. (Dianthus carthusianorum).

 

/Lucina2/img_2855-j1.jpg

 

   Poroinic. (Orchis morio). Se mai cheamă și untul vacii.

   Florile de culoare purpuriu-violacee sunt grupate într-un spic terminal. Iar în pământ planta are doi tuberculi.

 

/Lucina2/img_2857-j1.jpg

 

   Vulturică galbenă. (Hieracium piloseta).

   Chiar aici am mai întâlnit și alte două specii de vulturică: cea portocalie și cea alb-argintie.

 

/Lucina2/img_2859-j1.jpg

 

   Garofița de munte. (Dianthus superbus).

   O știam din Prahova, dar acolo inflorescența era mult mai mică.

 

/Lucina2/img_2861-j1.jpg

 

   Unul din saivanele noi ale hergheliei, așezat într-o mare grădină cu flori.

   Ce am văzut aici întrece cu mult rezervația floristică din Domogled (Munții Mehedinți), ori florile de primăvară din silvostepa dobrogeană.

   Aici varietatea florilor rare ori necunoscute e încântătoare, iar numărul mare din fiecare specie te lasă cu gura căscată. Natura nu se zgârcește la niciun capitol din cartea de botanică...

 

/Lucina2/img_2862-j1.jpg

 

   ,,Pierdem vremea” cu problemele ridicate de botanică și uităm că noi am venit aici pentri geografie... Și Vârful Lucina încă nu apare la orizont.

   Încep sa mă gândesc că n-am făcut bine temele pentru azi... că n-am socotit prea bine distanțele...

 

/Lucina2/img_2865-j1.jpg

 

   Peisaj cu pini roși, cum numai la Lucina poți să vezi.

 

/Lucina2/img_2867-j1.jpg

 

   Arnică. (Arnica montana). Se mai numește și carul zânelor.

   Pe lângă culoarea frumoasă mai are și un miros deosebit de aromat.

   E plantă medicinală și cu toate ca e ocrotită de lege, prin multe sate din Bucovina am văzut agățate de porți afișe mici: ,,Colectăm arnică”.

 

/Lucina2/img_2868-j1.jpg

 

   Mergem de aproape două ore (fără grabă, ce-i drept) și deja nici nu se mai vede pe unde am ieșit aici, în marea poiana cu flori.

 

/Lucina2/img_2872-j1.jpg

 

   Trandafir sălbatic. A nu se confunda cu măceșul (Rosa canis). Acesta de aici nici măcar nu are spini...

 

/Lucina2/img_2875-j1.jpg

 

   Depășim o culme domoală și în față ne apare profilul imozant al Vârfului Lucina 1588m alt., cel mai înalt din Obcina Mestecănișului și din întregul areal al obcinelor Bucovinei.

 

/Lucina2/img_2877-j1.jpg

 

   Ciucușoară albă. (Berteroa incana). Cu flori delicate, de un alb imaculat.

   Poate cea mai răspândită floare din Muntele Lucina. Ne-a însoțit la tot pasul, până pe vârf.

 

/Lucina2/img_2880-j1.jpg

 

   Cu cât ne apropiem de munte parcă înălțimea sa crește și mai mult. Și pare că toți norii negri se strâng deasupra lui.

   Vom avea ceva de treabă...

 

/Lucina2/img_2885-j1.jpg

 

   O mică obcină cu un smoc de molizi pe creștet.

 

/Lucina2/img_2887-j1.jpg

 

   Un alt saivan dincolo de marea de flori.

 

/Lucina2/img_2890-j1.jpg

 

   Sărim un pârleaz (vom mai trece peste altele 20 astăzi) și ne apropiem de o clădire ce pare a fi locuită. De data aceasta de catre oameni...

 

/Lucina2/img_2894-j1.jpg

 

   O gospodină ce prășea în grădina cu cartofi abia răsăriți pare foarte încântată de vizita noastră.

   Ne prezintă locurile, apoi ne conduce până la un izvor, atenționându-ne că apa rece ne-ar putea face rău la gât.

   Avea dreptate, căci îți înghețau dinții...

 

/Lucina2/img_2895-j1.jpg

 

   Alte flori al caror nume rămâne un mister. Nu le-am mai vazut pâna aici.

   Aici să vi însoțit de domnul academician Ovidiu Bojor pentru a afla numele tuturor plantelor...

 

/Lucina2/img_2901-j1.jpg

 

   Începem să urcăm Muntele Lucina mai întâi pe o colină mai domoală, plină de flori.

 

/Lucina2/img_2903-j1.jpg

 

   Degetăruț lânos. (Digitulis lanata).

 

/Lucina2/img_2915-j1.jpg

 

   Albăstrea. (Centaurea cyanus).

 

/Lucina3/img_2917-j1.jpg

 

   Căldărușă. (Aquilegia alpina). E specia cea mai albastră din marea familie a căldărușlor. Se mai numește și boneta bunicii...

 

/Lucina3/img_2921-j1.jpg

 

   Urcușul devine tot mai greu. Panta tot mai accentuată ar putea să ne epuizeze, doar că eu fac pauze dese pentru a fotografia flora, iar Adriana, mai jos, culege cimbrișor pentru ceai și friptură la cuptor.

   Tihna asta ne este innegurată, la propriu, de norii ce tot dau târcoale vârfului. E un sentiment de nesigurnață, de vulerabilitate în cazul unei ploi cu fulgere.

 

/Lucina3/img_2927-j1.jpg

 

   Lucina eate adevăratul ,,Munte înflorit” și nu cel prezentat de mine într-un Jurnal mai vechi...

   Vârfurile ce se ridică înspre nord sunt dincolo, în Ucraina.

 

/Lucina3/img_2938-j1.jpg

 

   După aproape o oră de când am luat apă de la baza muntelui, se vede în sfârșit crucea de lemn ce marchează vârful.

 

/Lucina3/img_2939-j1.jpg

 

   Aici, la înălțime, începe să se simtă tot mai tare un vânticel rece. Partea bună e că vântul ăsta nu lasă norii să-și facă de cap...

   Asta ne permite să amânam atacarea vârfului dupa o binemeritată pauză de masă. Nu am mâncat nimic pe ziua de azi și ceasul e deja ora 11.

   Ne tragem mai la dos și întindem masa.

 

/Lucina3/img_2959-j1.jpg

 

   În jurul nostru pasc liniștiți vreo 30 de cai Huțuli.

 

   Huțulul e o rasă de cai de talie mai mică, originară din Munții Carpați. E singura rasă pur-sânge românească.

   Prima menționare a rasei se face în anul 1606 în lucrarea ,, Hipica”. Numele rasei vine de la populația huțulă despre care am amintit.

   Huțulul are ca strămoș calul Tarpan, cel care trăia sălbatic în preistorie.

   Faptul că a trăit în condiții vitrege de munte i-a dat rezistență și robustețe rasei.

   A foast rar încrucișat cu alte rase.

   Conforn Federației Internaționale a Huțulului în lume trăiesc circa 3500 de exemplare, din care aproape 400 la Lucina.

   Tot aici se gasește și un efectiv însemnat de căluți ponei, foarte solicitați la export.

 

   Aici caii sunt liberi, un băietan însoțindu-i doar spre a nu-i pierde...

   Refuză să vină la masa noastră, dar îl servim cu salam, roșii și dulciuri.

   Printre altele aflăm că anul acesta noi suntem primii turiști. Nu că după noi s-ar deschide vreun sezon... Își amintește că anul trecut au fost în zonă doar trei motocicliști.

  Și ce locuri minunate!...

 

/Lucina3/img_2957-j1.jpg

 

   După masă ne ia cu frig. Ne îmbrăcăm gecile de vânt și plecăm spre vârf.

   În spate se văd spațiile largi prin care am hălăduit până aici. Printre miile de flori...

 

/Lucina3/img_2965-j1.jpg

 

   Poza de vârf.

   Unde e seninul și soarele de dimineață, când am plecat din Moldova Sulița?!...

 

/Lucina3/img_2970-j1.jpg

 

   Spre nord vedem Vârful Hrobi 1507m alt., extremitatea nordică a Obcinei Mestecanișului.

   Dincolo de culmea golașă Aluniș-Pasul Izvor se deschide o mică depresinune în care se cuibărește satul Izvoarlele Sucevei.

   Mai departe... Carpații din Ucraina...

 

/Lucina3/img_2941-j1.jpg

 

   În spate (sud-vest) vedem Depresiunea Lucina, deasupra căreia vârful omonim se ridică cu peste 400m diferență.

   Dincolo de vârful ascuțit din fotografie se adâncește Valea Bistriței Aurii, în amontele căreia e așazată localitatea Cârlibaba.

 

/Lucina3/img_2945-j1.jpg

 

   Spre nord-vest se ridica Munții Țibăului, care țin de Munții Maramureșului.

 

/Lucina3/img_2946-j1.jpg

 

   Un gard nesfârșit care limitează arealul Rezervației Lucina.

 

/Lucina3/img_2947-j1.jpg

 

   Culmea Aluniș-Pasul Izvor. Vârful Aluniș are 1294m alt.

   Pe fața sa sudică își află izvoarele Râul Moldova, 237km lungime, iar pe fața nordică, cu o oarecare simetrie, izvorăște Suceava.

   Când crede că s-a înfiripat ca un mic pârâu, Suceava trece granița dincolo, după care revine în Bucovina și trece prin localitățile din extremitatea nordică a țării, Brodina, Ulma, Nisipitu...

 

/Lucina3/img_2948-j1.jpg

 

   După pauza de pe vârf ne căutăm un loc de coborâre spre casele din partea de nord a localității Moldova Sulița, cu intentia de a ajunge la Pasul Izvor.

 

/Lucina3/img_2976-j1.jpg

 

   Coborâm agale dealungul unei poieni care se tot adâncește spre baza muntelui, între două pânze de pădure deasă.

   Pe hartă figurează următoarele marcaje:

-cruce roșie pe Valea Lucava, pe unde am urcat noi,

-bandă roșie pe culmea Obcinii Mestecănișului,

-bandă albastră din Vârful Lucina-Vârful Aluniș-Pasul Izvor...

   În teren nu am găsit nici măcar un semn de marcaj.

 

/Lucina3/img_2992-j1.jpg

 

   Parcă s-au mai risipit și norii...

   Adriana a rămas...hat!... în urmă. Acum culege rujeri de afine.

 

/Lucina3/img_2994-j1.jpg

 

   Încep să se vadă printre brazi și primele case din sat.

   În schimb poiana noastră se termina brusc și mai jos începem să balaurim printr-o pădure deasă.

 

/Lucina3/img_2999-j1.jpg

 

   ,,Diretissima” noastră prin padurea fără poteci ne ia aproape o jumătate de oră, dar ne scoate deasupra unor case.

 

/Lucina3/img_3002-j1.jpg

 

   Și nici bucata asta de sat nu are nici drum și nici cărare... Mai sărim vreo 4-5 garduri.

 

/Lucina3/img_3003-j1.jpg

 

   Nimerim în curtea unei gospodarii părăsite. Înaintăm cu greu prin bălăriile înalte.

 

/Lucina4/img_3006-j1.jpg

 

   Mai în stânga se adună iarba cosită pentru a fi întinsă la uscat pe garduri.

 

/Lucina4/img_3008-j1.jpg

 

   Și din senin se pune pe plouat.

   Intrăm pentru a ne adăposti într-un fânar cu iarba veche, de anul trecut. Adriana nu pierde nicio clipită și adoarme imediat.

   După jumatate de ceas ploaia se mai liniștește și noi ieșim să ne continuăm drumul.

 

/Lucina4/img_3014-j1.jpg

 

   Mai picură... Aici ne-am adăpostit de ploaie.

 

/Lucina4/img_3015-j1.jpg

 

   Traversăm un pârâu și prindem un drumeag ce străbate o zonă deoasebit de pitorească. Neștiută de nimeni!

 

/Lucina4/img_3020-j1.jpg

 

   Sălașul din grădina cu flori. El știe că, peste nu mult timp, toate florile vor fi ale lui...

   Noi suntem la proba de 6km garduri...

 

/Lucina4/img_3021-j1.jpg

 

   O bisericuță nouă. Probabil ca e ridicată de îngeri pentru dreapta folosință tot a îngerilor.

   În jur nici țipenie de om.

 

/Lucina4/img_3026-j1.jpg

 

   Lăsăm în urmă bisericuța albă ca laptele.

   Sau poate că pereții au luat culoarea florilor din poiene...

 

/Lucina4/img_3029-j1.jpg

 

   Alte garduri, alte porți. Nu am mai văzut până acum ca un drum să fie considerat, pe bucățele, proprietetea unuia sau a altuia.

   Ce-i drept, nu a ieșit nimeni să ne întrebe ce căutăm noi pe acolo...

 

/Lucina4/img_3030-j1.jpg

 

   Drumul nostru, pe care l-am nimerit la întâmplare, el nefiind trecut pe hartă, ține clina sudică a culmii ce face legătura dintre obcinile Mestecăniș și Feredeu.

 

/Lucina4/img_3031-j1.jpg

 

   Grădini cu flori albe.

 

/Lucina4/img_3032-j1.jpg

 

   O fâneață îngrijită și exploatată ca la carte.

   În anii comunismului aparuse o carte despre agricultura montană, specifică Țării Dornelor. Studiul fusese efectuat de omul de știința român Radu Rey.

   Să înțelegem că oamenii de aici au citit artea, sau cercetătorul a scris tot ce a văzut pe aici?...

 

   Câinele evoluează pe o scenă de lemn.

 

/Lucina4/img_3036-j1.jpg

 

   Alt sălaș nou. Zălog pentru viitorul bun al acestor locuri parcă rupte din rai...

 

/Lucina4/img_3042-j1.jpg

 

   Mergem și iar mergem de vreo oră de la rafalele de ploaie.

   Pe drum am întâlnit două junici însoțite de un taur negru. Cum acesta încerca să ne arate că nu suntem bineveniți prin curtea lui, a trebuit să-l ocolim și să mai sărim în plus vreo trei garduri. Ca bonus.

   Norii de ploaie se țin scai de noi. Mai jos oamenii se grăbesc să ridice iarba cosita pe gardurile acelea speciale.

 

/Lucina4/img_3051-j1.jpg

 

   Peisaj tirolez în Bucovina românească.

 

/Lucina4/img_3052-j1.jpg

 

   Ne apropiem de firul apei Moldovei.

   Dincolo de valea puțin adâncă, ca și inexistentă, se înalță ultimile vârfuri ale Obcinii Feredeului: Vârful Pohoniș 1361m alt. și Vârful Hreban 1405m alt.

   Aceasta nu are înâlțimile Mestecănișului, dar se întinde spre nord și dincolo de Pasul Izvor.

 

/Lucina4/img_3059-j1.jpg

 

   Desenele Nazca ale unor gospodari mai harnici.

 

/Lucina4/img_3060-j1.jpg

 

   Partea cea mai de nord a localității Moldova Sulița.

 

/Lucina4/img_3062-j1.jpg

 

   Râul Moldova puțin mai jos de izvor.

   Și cum arată el la Roman, după 237km, înainte de a se vărsa în Siret!...

 

/Lucina4/img_3063-j1.jpg

 

   Căutăm izvorul Moldovei cu teamă ca nu cumva să-l aflăm în curtea vreunui localnic.

   Elanul meu geografic e curmat brusc atunci când Adriana găsește o ocazie care să ne scutească de alti 4km de mers pe jos pâna la mașina lăsată în centrul satului.

 

   La mașină ne întâmpină domnul ce ne plimbase de dimineață cu faetonul pe la Lucina.

   Insistă să rămânem la dumnelui peste noapte, pentru a avea timp și de un pahar de vorbă.

   Noi aveam în plan ca la sfârșitul turei să ieșim din zonă și să urcăm în Pasul Mestecăniș, unde vom opri pentru a înopta.

   Asta și pentru că în pas priveliștea e de nota 10, iar dimineața a fi scutiți de răcoreala de pe vale. În plus am fi exact la intarea în traseul de mâine.

 

   Și am avut dreptate. În pas vremea s-a făcut frumoasa spre seară...

 

/Lucina4/img_3075-j1.jpg

 

 

   Cuvânt de amin.

 

   Bucovina e România absolută.

   Uimitor de frumoasă, încercând mereu sa zâmbească soarelui, îndărătnică în a ieși în lume... așteptând doar să fie descoperită.

   Cu oameni care cred că au tot ce le trebuie. Nerevendicativi.

   Fericiți că Dumnezeu le-a hărăzit să trăiască și această viață într-un colț dr rai..

   Căci, oricum, raiul ceresc nu e o promisiune pentru ei, ci o certitudine decursă din sufletele unor oameni buni.

 

   Bucovina, ferice de tine!

 

  

  

 

  



Duminică, 26 iunie 2011 - 15:30 
Afisari: 12,604 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

multi
multi
Caraba
 
1
Superb!


Duminică, 26 iunie 2011 - 17:25  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
2
O zona foarte pitoreasca ! Varful Lucina care troneaza imprejurimile ,imbie la panorame mirifice! Felicitari pentru tura!


Duminică, 26 iunie 2011 - 18:57  

ioan44nelu
ioan44nelu

 
3
Frumos, frumos ,frumos!


Duminică, 26 iunie 2011 - 19:08  

vali_zanfir
vali_zanfir

 
4
Cuvintele nu ajung pentru a exprima bucuria pe care mi-ati oferit-o cand am citit jurnalul dumnevoastra.

Locuri superbe, oameni superbi!


Luni, 27 iunie 2011 - 10:03  

zentai
zentai
Coarda
 
5
F.fain!Am fost si noi anul trecut acolo, socotind-o ca tura de loazir!F.faine locuri si pline de tihna.In padurea din dreapta motelului Lucina am gasit hribi.

Si nu eram dumiriti unde ar fi Varful Lucina pentru ca localnici il denumesc "Chiciura".Pe varf, cu fata la cruce, da te uiti pe directia "fara zece"se vad prin binoclu 4 constuctii SF ale ucrainenilor. Par a fi o baza de rachete balistice.(Nici noi n-am stiut de constructii, indicandu-ni-le un localnic ce-si cosea iarba pe partea cealalta a Lucinei, intrebandu-ne si intrebandu-se oare ce-or fi!).

Am stat mult pe varf, cu gandurile lasate in nestire...

Jos la motel, am aflat ca se pot inchiria cai, 30 lei calul pe toata ziua si pe loc mi-a mijit idea unei ture de iarna, calare pana la baza varfului Lucina.

Felicitari pentru tura!Frumoase si pline de pace locuri!


Luni, 27 iunie 2011 - 10:15  

poe
poe

 
6
Foarte frumoasa intreaga poiana de la Lucina, perfecta pentru o plimbare de relaxare.

Ce se vede de pe varful Lucina e o fosta baza de radare rusesti de pe Tomnatic:
http://www.panoramio.com/photo/7533326?source=wapi&referrer=kh.go
ogle.com

...ar fi interesant de stat acolo si uitat la cum se vede Romania


Luni, 27 iunie 2011 - 13:28  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
7
Ma bucur ca v-au placut locurile surprinse de mine in fotografii si povestite in cele cateva cuvinte de printre ele! Si multumesc pentru aprecieri!
Varful Lucina ofera privelisti de neuitat si eu l-as trece printre punctele de belvedere clasice din Carpati.
Asa este, localnicii numesc varful Chiciura Lucinii, iar Pasul Izvor-Culmea Moldovei.

Pe harta noi am batatorit cam un cm patrat. Mai sunt multe de descoperit in Obcine...


Luni, 27 iunie 2011 - 15:33  

doina68
doina68
Coarda
 
8
Pitoresti locuri, extraordinar de placuta lectura jurnalului,atat de bogat in informatii despre acel cm patrat de tara ,strabatut in familie.

Felicitari si pentru aceasta alegere !


Marți, 28 iunie 2011 - 18:38  

edo
edo
Caraba
 
9
- Felicitari Gigi, sunt atatea lucruri de spus despre minunata tara a fagilor (slav. buk=fag) Bucovina, tara descalecatorilor Dragos si Bogdan, incat sper ca acest jurnal excelent sa fie doar un inceput Carpati.org
- Ce spunea marele nostru scriitor Mihai Eminescu despre hutuli (popor de origine rutena): "Huțulii duc o viață de pasere pribeagă, originală și liberă. Românii le pricep limba lor fara s-o poată vorbi, și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăranul român de baștină, cum ascultă cu atenție la ceea ce spune oaspetele său, când se scoboară la câmpie. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește, fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia explicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli sunt dacii slavizați pe când românii care-i pricep fără să le vorbească limba sunt dacii romanizați. Acest trib este puțin numeros, mărunt la stat și vioi." (Mihai Eminescu, 1876)


Joi, 30 iunie 2011 - 14:11  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
10
@doina68: vreau sa spun ca a fost o tura prea mica pentru niste munti asa de intinsi si de frumosi.
Data viitoare poate strabatem Obcinile ,,in familia" mai mare a galatenilor.
@edo: excelent citatul din Eminescu gasit de tine! Multumesc!


Joi, 30 iunie 2011 - 17:10  

nelson
nelson

 
11
Felicitari pentru aceasta preafrumoasa tura bucovineana. Si Magna cum laude pentru jurnal...


Joi, 7 iulie 2011 - 19:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0764 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org