Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Moraru
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Obcina Mare: Varful Toaca-Pasul Ciumarna-Dealul Crucii (Muntii Obcinele Bucovinei)

   Aspectul caracteristic al Obcinelor Bucovinei, acela de relief vălurit, cu culmile paralele, este determinat de alcătuirea geologică și de fragmetarea sa tectonică.

   Formată din roci mai dure, șisturi cristaline și dolomite, Obcina Mestecănișului deține altitudinea maximă a zonei, Vârful Lucina de 1588m.

   Obcina Ferdeului și Obcina Mare aparțin zonei flișului și a gresiilor, aspect ce a determinat o mai puternică eroziune, astfel că în Obcina Mare altitudinea maximă abia se ridică la 1223m în Vârful Școrușețu.

 

   (În șisturile bituminoase și gresiile de pe Vârful Rusca, de lângă Sucevița, s-a găsit cel mai mare peste fosil din țara noastră.

   Dacă aș veni să spun că acesta avea o lungime de peste 1,8m sper să nu fiu privit ca un povestitor în cele vânătorești...)

 

   În schimb Obcina Mare se impune prin lungimea sa de peste 60km de culme continuă, nefragmentată de cursuri de apa ori de șei mai adânci.

   Culmea domoală a Obcinei Mari, însoțită și de o potecă (chiar drum de căruță), ar putea tenta pe drumeț, dar gândul că 90 la sută din traseu se desfășoară prin codrii întunecați de brad, face ca de fiecare dată planurile făurite în fața hărții să rămână la stadiul de dorință...

 

 

   Ajungem în ,,Țara de Sus” venind dinspre Fălticeni, pe lângă Dealul Păltinoasa și micuța Obcină a Voronețului.

   Străbatem cochetul orășel de munte Gura Humorului și dincolo de ramificația drumului spre Mânăstire Voroneț prindem un drumeag spre dreapta și oprim în preajma unor gospodării invadate de flori.

 

   Ne echipăm de drum, cu bocanci și jambiere, căci iarba e udă de la ploile de ieri.

   Ținem drumeagul de pe valea pârâului Toaca vreo 200m și la indicațiile unui localnic o luăm la deal, de-a dreptul, fară cărare.

 

/Ciumarna1/img_9105-j.jpg

 

Decum ieșim la culme vedem în stânga alte 3-4 spinări de obcine. Se pare că cea din ultimul plan ar fi chiar partea estică a Obcinei Feredeului.

 

/Ciumarna1/img_9113-.jpg

 

   Urcăm o vreme printr-o tăietură de pădure.

 

/Ciumarna1/img_9116-j1.jpg

 

   În spatele nostru, de partea cealaltă a Râului Moldova, se deschide Valea Voronețului.

   La celălalt capăt al satului, într-o poiana de pe stânga pârâului, e cuibarită vestita mânăstire, locul unde a stărețit o vreme la fel de vestitul părinte Daniil...

 

/Ciumarna1/img_9119-j1.jpg

 

   Mai sus tăietura de pădure se sfârșește și în dreapta se ițește poiana de la care avem mari așteptări, din care să vedem de sus panorama orașului Gura Humorului.

 

/Ciumarna1/img_9124-j1.jpg

 

   Urcăm prin aerul rece și tare, prin iarba cruda, lipsită încă de podoaba florara a lunii iunie.

 

/Ciumarna1/img_9130-j1.jpg

 

   Întâlnim doar câteva exemplare de poroinic (Orchis mario), una dintre cele câteva orhidee sălbatice ce pot fi întâlnite prin pajiștile din Carpați.

 

/Ciumarna1/img_9131-j1.jpg

 

   Și o specie de culoare roz: Orchis papilonaceea.

 

/Ciumarna1/img_9132-j1.jpg

 

   Mai sus ajungem în poteca de pe culmea principală a Obcinei Mari.

   În fotografie se vede cum cărarea lată ocolește Vârful Toaca prin stânga și în planul depărtat intră în padurea de molid.

   În continuare poteca de culme (marcată cândva cu bandă roșie) trece peste vârfurile: Maghernița 1031m, Tocila 1074m, Preluca 1083m, Bobeica 1207m, Rotunda 1163m, Scorușețu 1223m, Poiana Marului 1196m, Poiana Prislop și Poiana Ciumârna.

   Una-două zile de mers până în Pasul Ciumârna. Tentația e mare, dar cine mai are în ziua de azi trei zile libere pentru a străbate întreaga culme a Obcinei Mari?!...

   De data aceasta ne mulțumim să descoperim locurile și să ,,ciugulim” ce-i mai frumos din acest colț de țară.

 

/Ciumarna1/img_9136-j1.jpg

 

   Exemplarul de pin roșu de lângă potecă, jalonul de intrare în Obcina Mare dinspre sud-est, de la Gura Humorului.

 

/Ciumarna1/img_9140-j1.jpg

 

   Ajungem pe Vârful Toaca 834m, punctat de o cruce albă.

   De pe vârf privelistea e generoasă spre mica depresiune intramontană, locul unde Humorul (stânga) se varsa în râul Moldova.

   În spatele fotografiei se vede Dealul Păltinoasa, extremitatea sud-estică a tuturor Obcinelor Bucovinei, iar în dreapta avem Obcina Voronețului.

 

/Ciumarna1/img_9148-j1.jpg

 

   Spre est vedem cum începe să se profileze Obcina Cacica-Călugărița, chiar de la ultimile case din oraș.

 

/Ciumarna1/img_9155-j1.jpg

 

   Obcina Cacica-Călugărița se continuă cu o înșiruire de vârfuri golașe.

   În partea din stânga fotografiei se distinge profilul svelt, de un alb strălucitor, al bisericii Mănăstirii Humor.

   Am fi dorit o coborâre de-a coasta până la vechiul lăcaș, dar asta ar fi prelungit tura cu cel puțin 2-3 ore.

 

/Ciumarna1/img_9151-j1.jpg

 

   De jos auzim latratul câinilor de la stână, așa, de figurație, că n-or fi nebuni să urce până la noi.

 

/Ciumarna1/img_9158-j1.jpg

 

   Pentru coborâre alegem o alta rută, poate cea corectă pentru intrarea în traseul de culme al Obcinei Mari, pe un picior de munte prelung și cotit spre dreapta.

 

/Ciumarna1/img_9171-j1.jpg

 

   Abia dupa ce ajungem la jumătatea muntelui vedem că sub vârful pe care am fost stă scris numele orașului de la poale.

 

/Ciumarna1/img_9187-j1.jpg

 

   În dreapta vedem locurile pe care le-am străbatut la urcare.

 

/Ciumarna1/img_9190-j1.jpg

 

   Mai jos trecem pe lângă o altă stână, ridicată mai pe fugă...

 

/Ciumarna1/img_9208-j1.jpg

 

   Ajungem deasupra caselor și căutăm din ochi un loc pe unde să ieșim la drumul principal.

 

/Ciumarna1/img_9207-j1.jpg

 

   Ne lăsăm mai spre dreapta și vedem că odată ajunși la pensiunea de mai jos, problema ieșirii la drumul principal ar fi ca și rezolvată.

 

/Ciumarna1/img_9209-j1.jpg

 

   Trecem pe lângă acareturile unei gospodării și repede ajungem chiar în drumul unde am lăsat mașina.

 

/Ciumarna1/img_9211-j1.jpg

 

   De la Gura Humorului mergem pe drumul eruropean de traversare a Carpaților. În localitatea Vama era punct de graniță pănă în anul întregirii.

   De aici facem dreapta pe drumul ce însoțește apa Moldoviței pâna dincolo de izvoare.

 

   La Vatra Moldoviței facem popas și, cu toate ca nu era în plan, ceva ne atrage spre mânastirea de dincolo de zidurile groase.

   În curtea interioară suntem luați de valul unui grup de pelerini. O maică-ghid are răbdarea și harul de a da viață fiecărei picturi de pe zidul exterior, apoi celor din naos.

   Căte ceva mai știam și noi: că icoana mare din dreapta altarului reprezinta întotdeauna hramul bisericii, că pe peretele din fața altarului, în partea dreapta găsim totdeauna tabloul votiv reprezentând pe ctitorii bisericii, împreună cu familiile lor, oferind macheta bisericii, prin intermediul sfinților patroni ai ei, către Maica Domnului Si Isus Hristos.

   Aici vedem chipul lui Petru Rareș, cu familia, în straie de culoare galben-auriu, culoare reprezentativa pentru Mănăstire Moldovița, ridicata in anul 1537.

 

   În liniștea relativă a Mânastirii Moldovița.

 

/Ciumarna1/img_9218-j1.jpg

 

   În centrul localității găsim și un indicator vechi, triunghi roșu, care trimite spre extremitatea nordică a Obcinelor, prin satele dintre Obcina Feredeului și Obcina Mare: Moldovița, Râșca, Argel, Dubiușca, Zalomestra, Brodina...

   Nu e un traseu de culme, ci unul care urmeaza Valea Moldoviței, ca apoi sa treaca dincolo, la apa Brodinei.

 

/Ciumarna1/img_9222-j1.jpg

 

   În sezonul estival pe Valea Moldovei circulă și Mocănița Huțulca.

 

/Ciumarna1/img_9223-j1.jpg

 

   De la Vatra Moldoviței intrăm pe Valea Ciumârna și dupa 6km de drum asfaltat oprim în satul cu acelaș nume.

   Chiar în centru Adriana întreaba de bisericuța veche care ne-a adus până aici...

 

/Ciumarna1/img_9225-j1.jpg

 

   O ,,stradă” din satul Ciumârna de pe fața muntelui Ursulova.

 

/Ciumarna1/img_9227-j1.jpg

 

   Pe o terasă de pe partea dreaptă găsim Biserica scândurarilor huțuli din Ciumârna.

 

/Ciumarna1/img_9229-j1.jpg

 

   Ascunsă în spatele unui gard de bârne groase, bisericuța își dezvăluie călătorului răbdător povestea sa veche de mai bine de trei sute de ani...

 

   Lăcașul acesta dumnezeiesc a fost cumpărat cu 300 de florini și adus de ciumârneni în satul lor, lemn cu lemn, tocmai de la târgul domnesc al Câmpulungului.

   Doi ani au cărat huțulii lemnele cu carele cu boi, iar icoanele, prăznicarele, odăjdiile... le-au adus la piept.

   Așa cum am văzut ca fac ctitorii de biserici, închinând lăcașul lui Dumnezeu, oferindu-I-l pe palme, cu coconii domnesti alături...

 

   Doar un ochi atent poate înțelege meșteșugul suprapunerii lemnelor ,,cladite în magla”, ,,în coadă de rândunică”, fără niciun cui, ori legătură străină.

   Aflăm că această știință străbună a ,,scândurarilor” de la munte este ,,predată” copiilor și nepoților lecție cu lecție, începând de la alegerea copacului din pădure.

   Astfel talpa bisericii nu poate fi decât din stejar ,,ridicat” din pădure doar prin februarie-martie, nu mai târziu.

 

   Dar meseria adevărată e la alegerea lemnului pentru părțile nordice ale bisericii, cele mai expuse la umezeală.

   Pentru asta se caută în partea de sus a codrului lemnul de ,,zâmbru”.

   Aflat încă în picioare, lemnul se alege cu ochiu, se ascultă cu urechea sunetul scos la lovirea cu lama securii și... chiar se gustă pe limbă.

   Se ia o așchie din rădăcină și ea trebuie sa fie dulce... și nu iute, ori amară...

   Lemnul astfel ales și tăiat se afumă, apoi se ține trei săptămâni în pământul acid al mușuroaielor de furnici. ...Pentru a nu putrezi nici peste trei-patru sute de ani...

 

   Tot povestindu-ne, Maxim Gavrilciuc, ghidul nostru de ocazie, ne invită sa urcăm scările de lemn ale clopotniței.

 

/Ciumarna1/img_9236-j1.jpg

 

   Apoi spunea că a auzit de la bătrânii satului că în vara lui 1944, după ce rușii rupseseră frontul și răzbiseră până prin locurile astea, în clopotnița asta urcaseră câțiva nemți din ultimile linii ale frontului.

   Și-au dat seama că clopotul din dreapta e făurit dintr-un aliaj de cupru cu aur și și-au pus în plan să-l dea jos.

   Dar când să treacă la treabă, dinspre munte au țăcănit scurt mitralierele rusești.

 

/Ciumarna1/img_9237-j1.jpg

 

   Nenea Maxim a venit cu doi-trei băietani să sape groapa pentru un moș din sat.

   Ne invită și pe noi la parastas, explicându-ne că aici, la ei, la huțuli, mai intâi oamenii se pun la masă, mănâncă, beau, vorbesc de bine mortul și abia dupa aceea îl conduc la groapă.

 

   Țara huțulilor... Țară mică, câteva cruci pe morminte...

 

/Ciumarna2/img_9240-j1.jpg

 

   Maxim Gavrilciuc, ,,stăpânul” cimitirului și al poveștilor din Ciumârna.

 

/Ciumarna2/img_9244-j1.jpg

 

  

   Mai sus de satul huțulilor drumul se înscrie prin serpentine largi pe pajiștile verzi ale Obcinei Mari.

   Poienile de aici sunt declarate Rezervație naturală pentru ocrotirea unei plante atât de rare ca nici noi n-am reușit să dăm de ea.

 

   Ajungem în Pasul Ciumârna 1100m de pe culmea principala a Obcinei Mari, în locul știut de toți sub numele de ,,La Palmă”.

 

/Ciumarna2/img_9256-j1.jpg

 

   Serpentinele dinspre Ciumârna, pe unde tocmai am urcat.

 

/Ciumarna2/img_9259-j1.jpg

 

   Ne echipăm din nou pentru tură și prindem drumul de culme dinspre sud.

   Aflam că pe Vârful Prislop am putea întâlnii militari în aplicații, dar motivul pentru care nu continuăm prea mult pe creastă e noroiul masiv de la ploile de ieri.

   Cu putina determinare am fi ajuns înapoi pe Vârful Toaca. În vreo doua zile...

 

/Ciumarna2/img_9266-j1.jpg

 

   Ne întoarcem în trecătoare unde tocmai au sosit vânzătorii de ouă încondeiate. Au venit pe urma noastră, din Vatra Moldovitei, iar un ouț cu mărgeluțe merge cam la 5 lei.

 

/Ciumarna2/img_9279-j1.jpg

 

   Monumentul din Pasul Ciumârna a fost ridicat în anul 1968, spre cinstirea constructorilor dificilului drum ce traverseaza Obcina Mare de la Sucevița la Vatra Moldoviței.

 

/Ciumarna2/img_9281-j1.jpg

 

   De data asta prindem drumul de culme din direcția opusă, înspre Putna.

   În poiana de mai jos gasim un buchet de narcise bătute. La noi li se mai spune și ,,ghiocei-ca-steaua”.

 

/Ciumarna2/img_9292-j1.jpg

 

   Străbatem o pânză de padure și ieșim în Poiana Ursului.

   Drumul de culme al Obcinei Mari urmărește pe acest sector chie liziera pădurii din față. Ce tentație s-o ții tot înainte!...

 

/Ciumarna2/img_9298-j1.jpg

 

   Ne mai minunăm încă o dată de peisaj.

 

/Ciumarna2/img_9302-j1.jpg

 

   ...Și prindem drumul de coborâre spre Sucevița.

   Trecem în goana mașinii pe lângă Mânăstire Sucevița, poate cea mai frumoasă și elegantă dintre ctitoriile voievodale ale Bucovinei.

   În schimb oprim în Marginea, localitate renumita pentru atelierele sale de ceramică neagră.

 

/Ciumarna2/img_9311-j1.jpg

 

   Pe lângă mulțimea de cioroboaie aflate în diferite stadii de producție, suntem surprinși să descoperim două șiruri paralele cu replici în lut ale celebrei perechi ,,Gânditorul de Hamangia”.

   Și mai surprins sunt atunci când aflu că meșterii cunosc faptul că statuetele au fost găsite la Baia și nu la Hamangia...

 

   Și mai mult de atât, în fața atelierului oprește un autocar cu...japonezi, care se duc glonț, unde credeți?... la rafturile din magazin cu statuetele noastre...

 

/Ciumarna2/img_9312-j1.jpg

 

   Custodele unui alt muzeu-magazin, cu artă țărăneacă de Marginea.

 

/Ciumarna2/img_9313-j1.jpg

 

  

   Iată-ne ajunși la Putna!

   În mod normal drumețul ar fi ajuns aici după povara a trei zile de mers prin pădure.

   Încercăm și noi să gustăm un strop din satisfacția celui ajuns la acest capăt depărtat al Obcinei.

 

   Înainte de a ajunge la mânăstire prindem drumul spre chilia lui Daniil-Sihastru, dar nu cu gândul de a o vizita, ci pentru a găsi drumul betonat ce străbate satul mai prin stânga, ca mai în colo să continuie în sus pe Valea Putnișoarei.

 

   Trecem apa Putnei pe un podeț îngust și lăsăm mașina pe malul apei.

   Ne schimbăm in bocanci și căutăm cu privirea potecuța ce se strecoară printre gardurile a două gospodării.

 

/Ciumarna2/img_9370-j1.jpg

 

   Un urcuș scurt, printr-o plantație tânără, ne scoate în preajma unei troițe cu o cruce alba de beton.

   Vedem deja de sus casele mai dinspre munte, de pe unde incepe aleea de acces la Mânăstirea Putna.

 

/Ciumarna2/img_9324-j1.jpg

 

   De la troița de jos vedem în față Dealul Crucii. Cândva, pe pantele dinspre mânăstire era scris cu puieți de brad cuvântul ,,ȘTEFAN”.

 

/Ciumarna2/img_9325-j1.jpg

 

   În iarba măruntă de pe potecă vedem și o năpârcă...

 

/Ciumarna2/img_9328-j1.jpg

 

   La început tura promite a fi o plimbare lejeră, apoi panta crește tot mai mult.

 

/Ciumarna2/img_9335-j1.jpg

 

   În dreapta se vede tot mai bine Mânăstirea Putna, cu biserica sveltă, împodobită la exterior nu cu freșce pictate, ci cu adevărate dantelării de piatră.

  

   Știm bine legenda în care se povestește că Ștefan cel Mare ar fi ales locul înălțării lăcașului de rugăciune prin slobozirea unei săgeți din arcul său, chiar de aici, de pe Dealul Crucii.

 

/Ciumarna2/img_9342-j1.jpg

 

Mai de sus se profilează și mai bine acest capăt al Obcinei Mari, sfârșită aici prin interfluviul dintre Valea Putnei (stânga) și Valea Putnișoarei (dreapta).

 

/Ciumarna2/img_9347-j1.jpg

 

   Pe Valea Putnișoarei se înscrie un traseu turistic marcat cu cruce albastră, care, în 4-5 ore ne conduce până în preajma Mânăstirii Sucevița.

 

/Ciumarna2/img_9348-j1.jpg

 

   Trecem de vârful punctat acum și de o cruce mai mare, electrificată.

   Întrăm în adâncul pădurii de pe culme și încercăm să ne familiarizăm cu imaginile acestea care ar fi însoțit drumețul dealungul întregului traseu de trei zile.

 

/Ciumarna2/img_9351-j1.jpg

 

   Doar că de multe ori, în schimbul singuratății locurilor, sunt de preferat oamenii locurilor.

 

   La întoarcerea de la Putna ( în localitate facem loc unei coloane de 7 autocare cu pelerini, cu mașina de poiție antemergatoare și mașină de salvare la urmă) oprim în loclitatea Vicovu de Sus.

 

   Pot spune că știu așezarea asta la fel de bine ca pe satul natal.

   Ne vom revedea aici cu prieteni buni cu care ne cunoaștem de peste 16-17 ani.

   Despre ,,fenomenul Vicov” s-ar putea scrie o carte... Despre hărnicia unor oameni care au ridicat în două decenii poate cele mai importante fabrici de încălțăminte de pe la noi.

 

   Casa prietenului unde mă prindeau mereu lungile nopți de iarnă în așteptarea finalizării comenzilor de încălțăminte...

 

/Ciumarna2/img_9376-j1.jpg

 

   ,,Casa de oaspeți” unde șoferul din mine visa doar drumuri troienite...

 

/Ciumarna2/img_9375-j1.jpg

 

   În ,,raiul bucovinean” în care continui să vin pentru a mă convinge de fiecare dată că prin muncă se poate visa la orice...

 

/Ciumarna2/img_9380-j1.jpg

 

  

 

   Încheiere.

 

   Cu altă ocazie comparam Bucovina cu Dobrogea comparând doar căruțele.

 

   Fară a mă dezice de vreuna, imparțial ca un părinte, voi încerca o nouă comparație...

 

 

/Ciumarna2/img_9421-j1.jpg

 

 

/Niculitel2/img_6532-j1.jpg

 

 

  

 

 



Marți, 22 mai 2012 - 17:54 
Afisari: 6,886 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

ceceapchi
ceceapchi

 
1
Frumos jurnal dntr-o tura pe meleaguri de istorie.
Este remarcabila perseverenta autorului de a redescoperi frumusetile de neasemuit ale Bucovinei multiseculare, trecute in uitare de generatiile disco, tehno sau pank.
Bucovina este una din putinele zone etnofolclorice unde s-au pastrat si s-au transmis cu sfintenie
obiceiuri, ritualuri, datini si, mai presus de toate, respectul fata de semeni si de mediul in care traim.
Multumesc, Gigi Cepoiu, pentru toate jurnalele calatoriilor tale in Bucovina.


Marți, 22 mai 2012 - 21:01  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
2
Frumos jurnal, frumoase locuri...si Obcina Mestecanis este superba, chiar daca este mai mica.
Monumentul din poza de mai sus localnicii il numesc "La Palma" ghici de ce? Carpati.org


Miercuri, 23 mai 2012 - 10:06  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
3
Mulțumim pentru (ob)cina cea de taină.Mi-a plăcut.
Pot spune că ați devenit un obcinolog.Felicitări !Carpati.org


Miercuri, 23 mai 2012 - 22:41  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
4
Multumesc pentru aprecieri!
Se spune ca urcat si de o mie de ori, un munte e de fiecare data altfel. Totusi cand esti pentru prima data intr-o zona mai putin umblata...

@cornlel999: pai, am spus ca monumentul a fost ridicat in cinstea constructorilor drumului, iar daca el reprezinta o mana, o palma, or fi zis ,,asa sa-i ramana numele!".
(Daca alta e explicatia, eu sunt cel mai curios s-o aflu. Spre exemplu in Galati fiecare carciuma mai aratoasa are si un al doilea nume: ,,Ultimul Leu", ,,Cateaua Lesinata", ,,Elicopterul Obosit", ,,Om bogat-Om sarac", Geamuri Multe" etc.)


Joi, 24 mai 2012 - 17:50  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
5
frumos jurnal felicitari!!!!!!


Joi, 24 mai 2012 - 21:01  

rododendron
rododendron
Caraba
 
6
Foarte frumos .Maine plec si eu pe Vf.Toaca Carpati.org


Sâmbătă, 7 iunie 2014 - 15:11  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0693 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org