Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Ciucas
Muntii Ciucas

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Obcina Feredeului: Varful Veju Mare. Pasul Pohonis-Muntele Hreben Izvor (Muntii Obcinele Bucovinei)

   Dacă aș fi pus în situația să-mi aleg un munte de care să mă ocup și care să mă reprezinte, (cum face Andrei Raftopol cu Dobrogea), nu mi-aș alege, cum ar fi firesc, Ciucașul, ori Grohotișul...

   Ma gândesc că alegerea mea ar fi pentru Obcinile Bicovinei.

   Cel mai la îndemână argument ar fi întinderea acestor munți. Poate că mi-ar lua ani de zile să-i cunosc toate cărările.

   Apoi aș zice că și surprinzătoarea lor ,,prospețime” ar fi o atracție de luat în seamă.

   Eu socotesc că noutatea pe care ți-o poate oferi parcurgerea unui traeu montan are mai multe grade.

   Una e să mergi pe un traseu marcat pe care l-ai parcurs și cu altă ocazie.

   Alta e să descoperi locuri noi dealungul unui traseu gasit pe hartă, care are un marcaj, un început și un sfârșit.

 

   În Obcinile Bucovinei gradul de noutate al oricarui traseu e maxim. În orice clipă descoperi locuri noi și în fiecare moment ești nevoit să hotărăști asupra direcției în care o vei apuca.

   Sa zicem că locul de intrare în traseu ți l-ai putea alege. Atât. Mai departe... Dumnezeu cu mila!

   Harta, care e la o scară foarte mică, ți-ar putea confirma ca te afli undeva, în nordul extrem al țării...

   De marcaj nici nu poate fi vorba. Totul e pe cont propriu...

 

   Și totuși Obcinile Bucovinei nu sunt niște munți sălbatici, singuratici și neprimitori.

   Orice culme, golașă sau împădurită, e străbătuta de o cărare.

   În cel mai dosnic loc, unde nici nu te aștepți, vei întâlni un om care te va îndruma pe o potecă bună.

 

   Poate cea mai frumoasă cale de a intra în inima muntelui e cea de pe valea superioară a Moldovei.

   De la Câmpulung Moldovenesc și până la Moldova Sulița, pe mai bine de 35km, se desfășoară înaintea ochilor, de fiecare parte a văii, o nesfârșită vălurire de obcine golașe, cu fânețe și ocoale îmrejmuite până pe culme, cu sălașe și case agățate pe coastele muntelui.

 

   La Moldova Sulița lăsăm mașina în parcarea din fața primăriei, lânga microbuzul pentru școlari, la fel ca în tura de acum două luni.

   Astăzi intenționăm să urcăm e Varful Veju Mare 1494m alt., cel mai înalt din Obcina Feredeului, așa cum ar proceda orice om care ar vrea ,,să facă” un munte.

   Ne echipăm de tură și prindem chiar drumul ce pornește de aici, din centru, spre est.

   A răsărit el, soarele, dar aici dimineața e destul de răcoare.

 

/Feredeu1/img_5359-j2.jpg

 

   Drumul pe care am pornit urmărește spre amonte Valea Sulița, traversează Obcina Feredeului și duce pentru început în localitatea Brodina de Sus.

 

/Feredeu1/img_5362-j2.jpg

 

   Mi-a plăcut cum a așezat gospodarul lemnele pentru iarnă pe lânga pereții fânarului.

   E un fel de izolație cu polistiren natural, ecologic.

 

/Feredeu1/img_5366-j2.jpg

 

   Arhitectura specific bucovineană.

   O comparăm în minte cu casele moldovenești dintre Galați și Vaslui... Acolo cad gardurile dacă urcă pe ele cocoșul să cânte, iar porcul porcul umblă prin bucataria de vară de parcă zici că-i pisică.

 

/Feredeu1/img_5368-j2.jpg

 

   Mai sus ne oprim pe marginea drumului in fața unei gospodării.

   Un flăcău deschide porțile mari de la curtea din spate și mână spre fânar căruța cu fân bine uscat, dar verde ca ceapa.

   Dăm binețe și întrebăm dacă valea pe care merge drumul nostru e Valea Sulița.

   Apoi cerem lămuriri cum să ajungem pe Vârful Veju Mare.

   ,,Pe Vejeu?!... Oho! Mereți vo patru kilometri pe drum, apoi faceți dreapta pe o cărare de căruțe...”

   Ne lungim la vorbă și după ce află de unde suntem, femeia ne mai intreabă ,,unde am mas peste noapte”.

 

    Răspundem ca abia astăzi am ajuns aici la Moldova-Sulița și, dacă ne-ar primi, peste noapte am vrea să tragem la Mânăstirea Știrbu, la părintele Zosima.

   Cu toate că după primul cot al pârâului Sulița poți vedea turlele verzi ale Mânăstirii Sfântul Vasile cel Mare, cu un aer îndoielnic femeia spune că nu a auzit de parintele Zosima...

   Îndeamnă băiatul să mâne calul spre fânar, iar nouă ne arunca un ,,bună ziuă” peste umăr...

 

   Se pare că pe aici apele credinței nu sunt așa de limpezi ca în jurul marilor lavre creștine din restul Bucovinei.

   Moldova-Sulița e o așezare locuită îndeosebi de huțuli.

   Închiși la fire, huțulii au făcut în așa fel ca dealungul vremurilor sa nu se supună nimănui, nici unei autorități a statului și mai ales autorității Bisericii.

   Au preferat să trăiască retrași pe culmi, ori prin fundul văilor, rânduiți după alte legi ale firii. O lume a lor, închisă, împietrită în credințe și obiceiuri păgâne, vechi de când lumea.

   Oameni cu sufletele răvășite, înclinate spre lucruri magice, spre făcături și vrăji ce pot înspăimânta pe cel mai slab de îngeri.

 

   Aici e tărâmul ,,solomonarilor”, vracii aceia vechi, coborâtori din spița regelui Solomon, care pot mișca și norii de pe cer.

   Se zice că puterile magice ale unora dintre ei se transmit de la moși și strămoși prin sânge de neam, sau ca mai sunt case, ocolite de mulți, în care se mai păstreaza cărți vechi de vrăji, care te învață cum să ,,clocești” la subraț  40 de zile ou de găină neagră din care va ecloza un pui de drac supus dorințelor tale... cum se ia mana vitelor, cum se desfac cununiile, ce puteri poate avea apa dată peste mort... și câte și mai câte...

 

   Tocmai de aceea noua mânăstire de la poalele Muntelui Știrbu, dinspre Lucina, și-a ales hramul Sfântului Vasile cel Mare, cel mai tare desfăcător de vrăji și blesteme din lumea creștină.

   Iar părintele Zosima, prin citirea puternicelor molifte, ia asupra sa grelele blesteme și eliberează suflete...

 

   Se vede treaba că o noapte la Mânăstirea Știrbu din Moldova-Sulița ar putea fi o experiență spirituală demnă de luat în seamă. Chiar și pentru o ,,formațiune” ca a mea, construită pe o rețea clară, carteziană, de legături între efecte și cauze reale.

   Ca să poți umbla liber prin astfel de locuri puțin cunoscute, prin munți neștiuți, învăluiți în cețurile verii și viscolele iernii, nu ai cum să rezonezi la astfel de fantasme și închipuiri omenești.

   Astfel de temeri nu te pot niciodată conduce spre o destinație sigură.

 

   Și am mai hotărât odată: ,,În turele mele voi asculta doar de hartă și voi vorbi doar de geografie!”

   Ne continuăm drumul îngândurați...

   Ieșim din satul Sulița și drumul pătrunde în zona de padure.

 

/Feredeu1/img_5369-j1.jpg

 

   Mai sus foamea ne ajută să vedem în această grămadă de bușteni o masă numai buna pentru a așterne micul dejun.

   Înghițim cam cu noduri dupa discuția eșuata pe care am avut-o în sat. Dar și din pricina emoției în fața drumului care ne asteapta prin aceste locuri total necunoscute.

   Îmi tremura mâna și scap printre lemne pachetul cu feliuțe țiplate de cașcaval.

   Nu-l putem scoate cu mâna și nici bușteni nu par a se mișca ușor.

 

/Feredeu1/img_5370-j2.jpg

 

   Pornim la drum prin răcoarea dimineții, pe lângă gardul de umbre așternut pe pietre.

 

/Feredeu1/img_5372-j2.jpg

 

   Locuri aproape pustii...

 

/Feredeu1/img_5374-j1.jpg

 

   Așa cum bine ne-a indicat băiatul din sat, înainte de a ajunge în pas sărim gardul și trecem peste firicelul de apă.

   Privim cu atenție sensul de curgere, să nu fie un pârâiaș ce se îndreaptă spre Brodina.

 

/Feredeu1/img_5375-j1.jpg

 

   Ținem o vreme dumul de care de pe sub poala pădurii.

 

/Feredeu1/img_5376-j2.jpg

 

   Apoi începem să urcăm spre vârf.

 

/Feredeu1/img_5377-j2.jpg

 

   Parca mă cuprinde o stare de neliniste. Urcăm de aproape o oră de la drum și nu mai ieșim odată la lumină, la gol alpin...

 

/Feredeu1/img_5405-j111.jpg

 

   Și nici n-aveam să iesim... Vârful Veju Mare e împădurit.

   Se pare că de data asta am luat țeapă. Asta pentru ca efortul drumului nu ne-a fost răslătit cu o priveliste frumoasă de pe vârf.

 

   Înciudați facem cale întoarsă.

   Înainte de a ajunge la locul în care am mâncat găsesc un căprior de brad mai subțirel.

   Îl trag după mine și la grămada de bușteni îl folosesc ca pe o pârghie, ca pe o țapină.

   Mișc din loc doi bușteni și recuperez cașcavalul pe care mai înainte îl abandonasem așa, ca pe o ofrandă adusă zeilor muntelui...

   Am zis că după cele întâmplate zeii nu mai merita nimic.

 

 

   Din Moldova Sulița continuăm drumul cu mașina spre amontele Vaii Moldovei.

   Din Pasul Izvor 1110m alt. coborâm spre localitatea Izvoarele Sucevei.

 

/Feredeu1/img_5637-j2.jpg

 

   Ajungem în dreptul primelor case și un indicator rutier ne pune în gardă că nu mai avem chiar așa de mult până la capatul lumii...

 

/Feredeu2/img_5468-j2.jpg

 

   În centrul localității găsim repede pensiunea ,,Casa Zinici”, care e chiar la strada principală și, dealtfel, e singura din toată aceasta zona a Obcinelor.

   E luni și nu ne miră că suntem singurii oaspeți.

 

/Feredeu2/img_5466-j2.jpg

 

   Camera noastră de al etaj are ferestre mari, cu vedere spre munte.

   Bucătăria și sala de mese stau la dispoziție, dar noi ieșim jos la terasă să mâncăm de prânz la umbra a două sticle cu bere rece.

 

   Ne echipăm sumar, ca pentru o după-amiază de vară și alegem să ne îndreptăm tot spre culmea Obcinei Feredeu.

 

/Feredeu1/img_5378-j1.jpg

 

   Admirăm din nou casele tradiționale din Bucovina.

 

/Feredeu1/img_5381-j1.jpg

 

   Drumul spre Brodina ar trebui sa ne scata după 4-5km în Pasul Pohoniș de pe culmea principală a Obcinei Feredeului.

 

/Feredeu1/img_5383-j2.jpg

 

   Pe la mijlocul distanței poposim în marginea unei poieni, bem apă rece de la izvor și privim înapoi valea pe care a urmat-o drumul la urcare.

 

/Feredeu1/img_5394-j1.jpg

 

   Pe clina muntelui drumul face o sumedenie de curbe și de fiecare dată încercăm să ghicim în ce direcție va fi pasul: spre stănga... spre dreapta...

   Curiozitatea, nerăbdarea tot mai nestăpânită duce la o stare de nervozitate: haide odată!...

   În cele din urmă drumul face dreapta și încet-încet se apropie de culme.

 

/Feredeu1/img_5396-j2.jpg

 

   Ajungem în Pasul Pohoniș, la 1225m altitudine.

   Spre deosebire de tura oarbă de dimineață, aici plaiurile sunt largi și cu privelisti.

   Ajunși în cumpăna de ape stăm și noi în cumpănă: am lua-o la stănga, pe această poteca frumoasa și ademenitoare... Doar ca spre stânga (nord) culmea se continuă și dincolo de granița cu Ucraina și ne temem sa nu ajungem pe dincolo fără a ne da seama.

 

/Feredeu1/img_5399-j2.jpg

 

   Hotărâm că e mai bine să facem dreapta și să urcăm pe Muntele Hreben-Izvor, unde culmea principală a Obcinei Feredeului se îndreaptă spre Pasul Izvor.

   Pasul Pohoniș văzut de pe cararea pe care am pornit noi spre sud-vest.

 

/Feredeu1/img_5404-j2.jpg

 

   Înainte de a intra în pădure trecem pe la o stână de vaci.

   Aici aflăm că în Obcinile Bucovinei nu o să prea întâlnim stâne de oi. Nu se mai încurcă nimeni cu asemenea migală... În plus vacile pasc și singure.

   Ca urmare directă a acestei obțiuni pentru vite... în Obcine nu se mai gasesc urși.

   Prin urmare, aici câinii ciobănești au un rol pur decorativ. Ca ,,Ochiuț”, cățelul cuminte al acestei stâni.

 

/Feredeu1/img_5402-j2.jpg

 

   Intrăm la umbra pădurii pentru a ține cărarea pe care ne-a indicat-o ciobanul de la stâna.

 

/Feredeu1/img_5403-j2.jpg

 

   Traversăm o muchie împădurită, cu ochiuri invadate cu potop de zmeură coaptă și parfumată.

   Pe fața cealaltă, la ieșirea din pădure dăm peste casa de care ne vorbise omul de la stână.

 

/Feredeu1/img_5407-j1.jpg

 

   Se pare că locul nu e tocmai pustiu, căci unul dintre câinii din curte e legat.

   Și aceștia sunt blânzi, le dăm câte un colț de pâine și găsim o cratiță roșie în care le punem apă din rucsac.

 

/Feredeu1/img_5409-jjj2.jpg

 

   Din poarta casei priveliștea se deschide spre sud și vedem de partea cealaltă a văii culmea Muntelui Hreben-Izvor.

 

/Feredeu2/img_5411-j1.jpg

 

   Adriana a rămas în urmă, făcându-și de treabă pe la cățeii de la casa de sub pădure.

 

/Feredeu2/img_5417-j1.jpg

 

   Ajungem pe culmea principală a muntelui și încercăm să ne găsim cărarea bună ținând măcar o direcție aproximativă de înaintare...

 

/Feredeu2/img_5424-j1.jpg

 

   În padurea rară de pe culme am cules un rucsac de rujeri de afine. Pentru ceai, la iarnă.

   Mai sărim încă vreo trei rânduri de garduri și descoperim ca ieșim pe un picior de munte ce ne va scoate deasupra saului Izvoarele Sucevei.

 

/Feredeu2/img_5428-j1.jpg

 

   Din marginea platoului vedem plaiul semi-împădurit pe care vom coborî pâna în sat.

 

/Feredeu2/img_5433-j1.jpg

 

   Spre vest vedem Valea Izvorașului (Bobeica), ce urcă pâna spre culmea principală a Obcinei Mestecănișului.

 

/Feredeu2/img_5435-j2.jpg

 

   Spre nord vedem culoarul larg al Văii Suceava. Doar că localitatea Izvoarele Sucevei ține până în dreptul măgurii împădurite.

   Dincolo de aceasta Valea Sucevei se continuă în Ucraina. Aici e marginea de sus a țării...

 

/Feredeu2/img_5438-j2.jpg

 

   Gardul și brazii pe lângă care coborâm de pe Muntele Hreben-Izvor.

 

/Feredeu2/img_5439-j2.jpg

 

   Spre sud-vest vedem zona cea mai înaltă (și cea mai nordică) a Obcinii Mestecănișului.

   În stânga recunoaștem Vârful Lucina 1588m alt. pe care am urcat cu două luni în urmă.

   Mai în dreapta, la fel de golaș, se ridică și Muntele Hrobi 1507m alt. Acolo vom urca mâine.

   Ne fixăm bine în minte imaginea muntelui. E cea mai bună hartă... Noi vom urca prin dreapta, dinspre Pasul Cârlibaba.

 

/Feredeu2/img_5446-j2.jpg

 

   Ne-am apropiat mult de sat, dar suntem încă la înălțime. Neavând o potecă, trebuie să ne alegem noi un loc pe unde să coborâm.

   Vrem să trecem pe lângă biserica pe care o zărim jos, bănuind că de acolo trebuie să fie un drum care sa ne scoată în centru.

 

/Feredeu2/img_5452-j2.jpg

 

   Mai jos, când ajungem la primele case, n-avem ce face și trebuie să trecem prin curtea omului.

   Umblăm așa, neanunțați, pe lăngă bucătăria de vară, pe lângă cotețe...

 

/Feredeu2/img_5456-j2.jpg

 

   Ieșim pe lânga hatul de cartofi și otava proaspăt cosită din fața fânarului.

 

/Feredeu2/img_5457-j2.jpg

 

   Trecem prin poiana verde din spatele altei case.

 

/Feredeu2/img_5458-j2.jpg

 

   Privim in urmă plaiul și casele pe unde am coborât de pe munte.

 

/Feredeu2/img_5461-j2.jpg

 

   Trecem prin cimitir și pe lângă bisericuța alba.

   Aici odihnește un fiu al satului care făcuse atât de multă carte încât ajunsese consul, ori ceva mare in structurile NATO. A fost răpus de gloanțe într-o misiune în Afganistan...

 

   Așa, în treacăt, remarcăm numele ucrainiene de pe multe dintre cruci.

   Gândul îmi zboară la huțulii de peste munte, de la Moldova Sulița...

   La căpătâiul huțulului, pe crucea de lemn, pe crucea de piatră, ori, mai nou, pe crucea de marmură, sunt prinse doua potcoave tocite. Sunt de la calul huțul al huțulului.

  Huțul. Om și cal, o singură ființă...

   Nu s-au înșelat prea tare indienii din Lumea Nouă cănd au văzut călăreții lui Cortez, niște ființe ciudate...

 

   Spuneam ca huțulii sunt niște oameni mai aparte...

   Din vechime aici există obiceiul ca stăpânul casei să fie îngropat în grădina din spate și nu la cimitir.

   Mormântul huțulului e împrejmuit chiar de tocul scos de la ușa casei. Acesta devine astfel o poartă între cele două lumi... O ușă prin care sufletul celui plecat se poate întoarce oricând dorește...

 

/Feredeu2/img_5463-j2.jpg

 

   Noi găsim și poarta de la cimitir deschisă...

   O poartă prin care, nu ne e prea clar, dacă din mituri si legende trecem în realitatea directă a unor morminte, ori din aceasta realitate noi trecem acum, prin povestire, în lumea poveștilor...

 

/Feredeu2/img_5464-j2.jpg

 

 

   Vânturăm și noi porțile... ca niște vântură-lume ce suntem pe lumea asta!...

  

  

 

 

  



Vineri, 9 septembrie 2011 - 17:26 
Afisari: 6,457 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
1
Îmi doresc atât de tare să ajung în Obcinele Bucovinei, mi se par un loc în care secolul XXI întârzie să apară, însă de fiecare dată distanța m-a împiedicat să fac asta și sunt nevoit să mă mulțumesc cu jurnale... Carpati.org


Duminică, 11 septembrie 2011 - 11:03  

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
2
Ma bucur Dl. Cepoiu ca mai sunt si alti oameni ce apreciaza simplitatea, frumusetea si salbaticia acestei zona a tarii, a Obcinelor si a Bucovinei. Acum vre-un an am mers si noi prin zona si citind randurile scrise ma regasesc pe potecile pierdute in salbaticia padurii


Duminică, 11 septembrie 2011 - 17:02  

edo
edo
Caraba
 
3
Superbe sunt fotografiile, respira atata liniste si pace!


Luni, 12 septembrie 2011 - 12:27  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
4
Multumim ca ne insotiti in linistea toamnei din Bucovina!


Luni, 12 septembrie 2011 - 17:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0652 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org