Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Carja
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

O călătorie majoră în Sciția Minor (Muntii Macin)


  Suntem atrași de poveștile călătoriilor mari, fie ele pe ape ori pe pământ. Călătorii care, prin poveștile lor incredibile, devin epopei epice.

   Cea mai cunoscută călătorie epică este rătăcirea pe mări a lui Ulisse la întoarcerea sa din Troia spre micul regat din insula Ithaca.

   O poveste la fel de frumoasă poate veni de la pelerinajele spre Santiago de Compostella. Cu Sfantul Apostol Iacob ajuns prin ținuturile spaniole... și o poveste poate deveni chiar și un pelerinaj în sine.

  Dar sunt și povești de călătorie care deabia urmează să pridă contur și apoi să fie spuse. Spre exemplu o străbatere transilvaneană a ,,Viei Carpatica” propusă de Tiberiu Ușeriu...

   Și, de ce nu, o călătorie de-a dreptul epică, de străbatere dealatul a Dobrogei, de la Complexul lagunar Razelm-Sinoie și până la Dunăre, laGalați...

 

 

   Și o dată pornit la drum, vei înțelege că îți trebuie aproape o săptamână ca să vezi cât de vastă e frumusețea Dobrogei și o altă săptămână ca să dai samă despre toate acestea.

 

Vineri 3 mai 2019

 

   Am trecut Dunărea cu bacul mic, la ora 5,30 și pe malul celălalt ne-a luat un microbuz de Constanța. Deocamdată în mașină eram doar noi trei, Tody Maxim, Emanoil Anton și cu mine.

   Am mers două ore până la punctul Două Cantoane și am înțeles că la întoarcere tot acest drum va trebui să-l parcurgem pe jos, ca porumbeii aceia voiajori care, și ei ca noi, veniseră acasă tot așa, pe jos.

 

   Ajunși la drumul Tulcea-Constanța, la stația Rompetrol, ne-am ajustat harnașamentul, cortul de 3 persoane împățindu-l între noi.

   Ca să ne facem curaj am gustat din pasca lui Tody și din cozonacul lui Emanoil. S-au jurat fiecare că erau produse personale, hand made...

   Pentru început am mers cam 2km pe drumul spre Beidaud, pană am ajuns pe muchia dealului, la drumul de eoliene.

   Stepa dobrogeană ne întâmpina cu brațe de flori: in sălbatic, garofițe mici-mici, trei-frați-patați și alte neamuri nu de flori, ci de floricele, căci în stepă viața e grea și aspră.

   De pe Dealul Caugagia 196m alt. am fotografiat cu teleobiectivul oglinzile subțiri ale lacurilor Golovița, Ceamurlia și Smeica.

   Am coborât spre NV cu nerăbdare, să găsim lanurile de bujori de pădure promiși pentru începutul lui mai dintr-o altă tura din aprilie, dar atenți și la numeroasele broaște țestoase care ,,țâșneau” din iarbă.

   Un ciopor de 3-4 caprioare ne-au traversat cărarea, arătându-ne că frumusețile sunt și altele, din cele nebănuite...

 

   Am mâncat în același loc ca acum două săptămâni, dar cu noduri, pentru că dezamăgirea era deja imensă: bujorii nu se grabeau deloc să înflorească. Doar unul care ieșise pițin din rând era puțin îmbobocit.

   În pădurea de carpiniță am fotografiat poroinic cu flori ca niște fetițe cu șalvari cu picățele și poroinic ,,omuleții goi”.

   Până să traversăm un drum de carieră am mers printr-o pădure deasă, prin cântecele zecilor de păsărele: cinteze, ciocârlani, pitulici, mierloi.

   Prin boscheții din marginea drumului de carieră am ieșit debușilea, gestul nostru părând maidegrabă un act de pioșenie în fața frumuseților naturii, frumuseți cu care divinitatea ne răsplatea astfel cutezanța de a porni la un drum așa de lung.

   Sectorul cu stânci roșii de deasupra localității Camena a fost unul dedicat fotografiilor de tot felul: peisaje verzi, portrete cu oameni încântați, floricele de piatră.

   De pe stâncile de riolite am aterizat direct la mesele din fața crâșmei din Camena. (Denumirea asta românească, a cărei intransigență se vede și doar din scrâșnetul de consoane: ,,crâșmă”.)

   La masă... ca la masă: salată de icre, ceai de tuborg, așa, pentru oameni fini, dă oraș...

   Văzăndu-ne tot calabalâcul scos din rucsaci, lucruri multe, de parcă dădeam cu var în casă, familia de patroni ai localului a venit să schimbe cu noi câteva gânduri de bine și să ne felicite pentru modul cum luăm noi astfel viața, ,,a la legere”.

   Când ne-am reluat calea, am văzut că suntem însoțiți de un localnic care nu ne avertizase în niciun fel că intenționeaza să meargă pe mai departe alături de noi.

   ,,Am auzit că mergeți la Mânăstirea Uspenia și acum merg o bucată de drum cu dumneavoastră ca să vă arăt bariera verde, pe unde trebuie să intrați în pădurea Camena.”

   A mai subliniat că el nu era un fiteșcine, ci era cioban cu oi... și nu din cel angajat.

   Prin pădure am mers muuult și bine, cu cântece, cu surle și trâmbițe, ca o oștire otomană plecata în campanie spre Moldova.

   Drumul a fost drept și bun, doar că după vreo 5km, când trebuia să coborâm brusc în Valea Slava, o răspântie desparte calea în două direcți diametral opuse, dreapta-stânga. Bine, și noi, belgienii, cei care vrem să ajungem la Mânăstirea Uspenia, pe unde o apucăm?!...

   Așa că am prins un marcaj forestier bandă roșie, a cărei direcție nordică ne convenea de minune. Imediat sub noi s-a conturat o vale cu arbuști de mojdrean și soc, dar și plină de urzici.

  Și doar o minune a făcut să-mi arunc un ochi spre versantul drept al văii: bujori!...

   De fapt un singur bujor, deci și acesta ascuns într-un loc imposibil de găsit.

   Poze, poze și iar poze. Nu știu ce avem, parcă ne-am țăcănit cu toții cu acești bujori din Dobrogea...

   Aterizarea a fost exact în drept cu mânăstirea, lucru care a venit să certifice încă de la început bunul nostru simț de orientare, atribut, calitate, înzestrare, care pe drumurile încâlcite din pădure din zilele următoare avea să se ridice la rang de artă...

   La Uspenia era slujba de vecernie de la ora 17. Am patruns ușurel în biserică, trădați repede de un scârțâit ca de vaiet al ușii vechi și grele.

   Ne-am așezat obosiți în strane și am ascultat pioși glasul diaconului pitit în altar: ,,Razvâite... și nu mai știu ce zicea!...”

   Și iarăsi ,,Razvâite...”.

   Slujba era în limba slavonă veche, iar părintele-cântăreț nu era altul decât cunostința noastră mai veche, parintele Valentin de la Carcaliu...

   Într-o jumatate de ceas am înghețat-sloi în biserica rece.

   Am pus cortul sub stejarul secular din spatele mânăstirii, iar seara am venit din nou în curtea mânăstirii, pe băncile singuratice, pentru a asculta tăcuți liniștea înserării.

E suficient să privești ceva mai mult timp un peisaj oarecare, pentru ca el să devină interesant.

   Totul e extraordinar de simplu și parcă nu-ți mai trebuie nimic în afară de ceea ce ești.

   Încet-încet începi să înțelegi că poți obține prin simțuri ceea ce, poate, nu ți-a fost dat prin credință. Astfel poți afla singur că sacrul există și în natură, că divinul poate fi privit uneori direct în ochi.

 

   Asta până când s-a lăsat întunericul și a început spectacolul: chiar în stejarul nostru a cântat toată noaptea privighetoarea (privighetoare vine de la ,,a priveghea”, adică de priveghi, a sta la slujbă toată noaptea), a strigat o bufniță din clopotniță și au schelălait șacalii pe ambii versanți ai văii.

 

   Câteva fotografii din prima zi.

 

   Răsăritul zilei de vineri 3 mai văzut de pe malul drept al Dunării, înainte de a urca în microbuz.

 

/Cantoane1/img_0139-j1.jpg

 

   La intersecția de drumuri numită Doua Cantoane, pregatiți de întâlnirea cu Dobrogea.

 

/Cantoane1/img_0142-fb-j1.jpg

 

   Din drumul spre Beidaud prindem traseul spre eolienele de pe Dealul Caugagia.

 

/Cantoane1/img_0144-fb-j1.jpg

 

   De pe Dealul Caugagia, vedere spre complexul lagunar Razelm-Sinoe.

 

/Cantoane1/img_0154-fb-j1.jpg

 

   Superîncântați de vremea bună, dar și pentru că am depașit segmentul de pădure deasă de la Caugagia.

 

/Cantoane1/img_0177-fb-j1.jpg

 

   Urcușul lejer spre riolitele roșiatice de la Camena. Cerul e limpede și vremea destul de buna, nu? Daca ne gândin că în Bucegi ninge de rupe…

 

/Cantoane1/img_0178-j1.jpg

 

   Tody în zona poate cea mai spectaculoasă a Podișului Casimcei: stâncile de la Camena.

 

/Cantoane1/img_0187-fb-j1.jpg

 

   Dobrogea cât vezi cu ochii!... Jos se vede drumul spre localitatea Camena, iar în spate codrii nesfârșiți de la Babadag, plini și ei de bujori de pădure, căci acolo e chiar și o rezervație naturală.

 

  /Cantoane1/img_0188-fb-j1.jpg

 

   Mărimea rucsacului e un amanunt de care uiți repede când e vorba de asemenea peisaje...

 

/Cantoane1/img_0199-j1.jpg

 

   Pădurea de cărpiniță și drumul de pământ spre localitate Altân-Tepe (Dealul de Aur), unde a fost odată chiar o mină de aur...

 

/Cantoane1/img_0200-fb-j1.jpg

 

   Capătul nordic al satului Camena (Camena=Piatră, în limba bulgară). I

În centru se vede drumul pe care am mers noi spre Mânăstirea Uspenia.

 

/Cantoane1/img_0203-j1.jpg

 

   Culmea stâncoasă se termină brusc în mijlocul satului. În prezent Camena e un sat de aromani, după schimbul de populații din anul 1940, la cedarea Cadrialterului de către Regatul României, când bulgarii din sat au plecat definitiv.

 

/Cantoane1/img_0205-j1.jpg

 

  La sala de lectura a Bibliotecii Academiei din Camena. Se vede un academician cu costum și cravată, dar și localnicul care a mers cu noi pană la bariera verde.

 

/Cantoane1/img_0206-j1.jpg

 

   Intrarea în pădurea verde, lată de vreo 5km pană la Uspenia.

 

/Cantoane1/img_0215-fb-j1.jpg

 

   Întalnirea multașteptată, și de aceea emoționantă, cu primul bujor de pădure...

 

/Cantoane1/img_0221-j1.jpg

 

   Catedrala episcopală de la Mânăstirea Uspenia, mânăstire lipoveneasca de rit vechi.

   Biserica singura cu rang de catedrală din mediul rural din România.

 

/Cantoane1/img_0226-j1.jpg

 

   Stejarul sub care am pus cortul în prima noapte. A fost scena (cu luminile stinse) pe care a cântat toată noaptea privighetoarea.

 

  /Cantoane1/img_0229-fb-j1.jpg

 

 

  

 

   Sâmbătă 4 mai 2019

 

   A doua zi am pornit dis-de-dimineată pe drumul de pământ din dreapta, la contactul lanului de grâu cu pădurea.

   M-am oprit în loc și doar după ce a trecut Tody, i-am arătat ditamai șărpălăul pe iarba din marginea drumului. Era totuși un inofensiv șarpe de apă...

   A promis ca pe viitor să fie mai atentă la tot ce mișcă în natură și deodată strigă: ,,Gigi, bujori, muuulți, nu unul!”

   Am lăsat cu toții rucsacii în drum și am trecut la vaste ședințe foto.

   Tufele erau la marginea de sus a unor poienițe expuse spre soare și de aceea bujorii înfloriți erau mai numeroși.

   Unde lanurile de grâu se sfârșeau, acele ,, curături” specific dobrogene, ca niște golfuri agricole împlântate în inima padurii, am părăsit drumul de pământ și am ales să mergem prin zăvoiul de pe marginea pârâului Slava.

   La Bașpunar (Fântâna Mare) am desjugat din nou la magazinul alimentar și am dat pe gâtul sfârâind câte o bere bună. Se știe că medicul recomandă ca niciodată să nu mănânci pe stomacul gol...

   Deși are un nume anterior de origine turcească, cum deja ne-am obișnuit, și anume Bașpunar, satul Fântâna Mare a fost locuit chiar și în timpul administrației turcești de o comunitate destul de izolată de cerchezi, veniți, numai Dumnezeu știe de unde.

   Atunci vatra satului era mai spre aval, în locul numit ,,Taca”.

   După prăbușirea imperiului otoman, cerchezii au plecat de aici și în locul lor au fost aduse vreo 50 de familii de bieloruși, care anterior trăiau pe moșia unui turc, undeva, pe la Caugagia.

   ... Iar în prezent o parte din locuitorii din Fântâna Mare sunt haholi, o ramură sudică a ucrainenilor.

    Câte seminții s-au mai perindat și pe pământurile astea!...


   Asta îmi place la Dobrogea, că trecutul e învăluit într-o nebuloasă, un văl de negură din care istorie se relevă doar sub formă de poveste...

     Trecem prin locuri uitate de lume, așezări omenești în care de mult nu se mai întâmplă nimic. Unde multe dintre case sunt lăsate de izbeliște, părăginându-se fără mâna gospodarului plecat, plecat doar o fugă, pe ,,afară”, sau poate pentru totdeauna, ,,dincolo”.

   Pe multe case pustii, dar parcă nu căzute de tot, stă scris: ,,de vânzare”. Cel plecat sperând că un altul i-ar putea lua locul. Speranțe deșarte. În tot locul.


   Poate că nenorocul Dobrogei e că prin aceste colțuri uitate de lume nu și-a aflat (încă) seminția neamului vreun prinț dintr-un Regat Unit...

   Se vede treaba că după Dragalina și Ardeal le va veni și altor sate dobrogene rândul...

   Vinovați de întârziere, poate singurii vinovați, iubitorii de autentic, de eternitate născută la sat, nu vor mai găsi în stepele dobrogene decât ruine și dezolare. Și, în cele din urmă, nimic să mai amintească de oameni.

   Poate doar o gradină plină de buruieni, cu o tufă sălbăticită de trandafir încă mirositor și o viță cu frunze mici, ca de iederă, atârnând de crengile unui prun uscat din-picioare.

   Ca-ntr-o ,,Guernica” a lui Goya...

 

   Din capătul celălalt al satului am prins mai întăi un drum forestier, urmând ca doar amintirile vagi din altă tura să ne conducă pe adevăratul mal al Slavei. Asta pentru că în susul văii se adunau mereu numeroși afluenți, așa că de fiecare dată trebuie să alegem unul dintre aceștia pentru a fi urmat pe mai departe.

   Și am ales, am ales, până am cules...

   După alte 4-5 cesuri de mers prin pădurea monumentală (,,au mers, au mers, șapte strofe și un vers, două strofe le-am și sters, căci erau tot despre mers...”), în loc să ieșim, cum era și normal, la Schitul Înălțarea Sfintei Cruci, am ieșit la Înălțarea Sfântului Releu de la Topolog, adică vreo 7km mai la sud...

   Acuma pe bune, mi-am făcut cruce, ca în fața unui altar: nu se poate asa ceva!... în loc să ieșim la schit, suntem la dracu în praznic!...

   Iar localitatea Topolog se distingea abia undeva în dreapta, depaaaarte, și asta dacă ai halit ceva geoagrafie a patriei printr-a patra, ca să ai un pic de habar pe unde te-ai putea afla.

   Două ceasuri și jumătate ne-au trebuit pentru a ajunge în Topolog.

   Dar ce final de zi!...

  Am tras la ,,Pensiunea Codru”... Cina la măsuțele de pe gazonul din curte, duș fierbine, paturi moooi...

 

   Câteva fotografii din cea de-a doua zi.

 

   Gata de drum, cu plecare de la Uspenia.

 

/Cantoane1/img_0230-j1.jpg

 

   Un peisaj dobrogean prin excelență!...

 

/Cantoane1/img_0237-fb-j1.jpg

 

   Bujori de pădure pe malul stang al Vaii Slavei.

 

/Cantoane1/img_0242-j1.jpg

 

   De unde roșul acesta aprins, într-o mare nesfârșita de verde?!...

 

/Cantoane1/img_0246-j1.jpg

 

   Tablou cu o muză iubind florile... Hai, ziceți repede un pictor Italian renascentist!...

 

/Cantoane1/img_0248-j1.jpg

 

   O clipă de aur pe o bancă, în liniștea verde...

 

/Cantoane1/img_0255-fb-j1.jpg

 

   Sălcii pe firul Vaii Slava, râu care e atat de mare, încât nici nu apare în peisaj.

 

/Cantoane1/img_0260-fb-j1.jpg

 

   Cantitatea de energie e direct proporțională cu diametrul. Mai ține minte cineva formula?...

 

/Cantoane1/img_0262-j1.jpg

 

   Un cal plin de expresivitate, ce degaja noblețe, într-o Dobroge parcă prea mosestă și prea împăcată cu sine... O Dobroge prea ca la țară!

 

/Cantoane1/img_0264-fb-j1.jpg

 

   Pegasus, cu intentia vădită de a-și lua zborul spre nori.

 

/Cantoane1/img_0269-j1.jpg

 

   O privire de sus, deci superioară...

 

/Cantoane1/img_0271-j1.jpg

 

   Masa de a doua zi, masă mânăstirească, adică de la ora 11, la Bașpunar.

 

/Cantoane1/img_0273-j1.jpg

 

   Casă a ucrainenilor haholi din Bașpunar.

 

/Cantoane1/img_0277-fb-j1.jpg

 

   Bulevardul central din Bașpunar.

 

/Cantoane1/img_0279-fb-j1.jpg

 

   Prima scoală romanească, din vremea lui Dosoftei, August Treboniu Laurian, treburi, socoteli, alea, alea… Am crezut că e stația de epurare a apei din Bașpunar.

 

/Cantoane1/img_0281-j1.jpg

 

   Noi credem că numele străzii se potriveste... Mama Omida, Mama Campina, Mama Mercedesa s-au pensionat de mult... A ramas peste vescuri doar numele strazii.

 

/Cantoane1/img_0283-fb-j1.jpg

 

   Pe drumul de ieșire din Bașpunar.

 

/Cantoane1/img_0284-j1.jpg

 

   O pădure de carpen pe valea paraului Slava. Ingredientul cel mai importatnt al întregii ture a fost verdele-crud...

 

/Cantoane1/img_0286-fb-j1.jpg

 

   Nimic nu poate fi perfect! Așa că o bură de ploicică prin padurea verde e aproape binevenită.

 

/Cantoane1/img_0292-j1.jpg

 

   Tody și fericirea când ploaia se sfârșește și soarele răzbate din nou printre copaci. (Poate că e cea mai frumoasă fotografie a întregii ture! Despre verdele acesta fericit e vorba în Dobrogea la început de luna mai.)

 

/Cantoane1/img_0293-fb-j1.jpg

 

   Rătăciți în verde.

 

/Cantoane1/img_0296-j1.jpg

 

   Amfiteatrul de formare al Văii Slava.

 

/Cantoane1/img_0301-fb-j1.jpg

 

   Ne-am facut cruce când am vazut că am ajuns din greșeală la releul militatr de la Topologu...

 

/Cantoane1/img_0306-fb-j1.jpg

 

   Republia Islamică Iran. Palatul unui maharajah. Parcă așa ceva vrea să spună această imagine…

 

/Cantoane1/img_0307-fb-j1.jpg

 

   Lungul drum spre localitatea Topologu, printr-o rariște de stejari. În spate e parcul eolian de la Topologu, pe unde vom merge noi mâine.

 

/Cantoane1/img_0312-fb-j1.jpg

 

   ,,Și-au mers, și-au mers, Șapte strofe și un vers… Două strofe le-am și șters, Căci erau tot despre mers...”

 

/Cantoane1/img_0316-fb-j1.jpg

 

   Mergem pe dealurile de deasupra satului.

   …Ca într-un zbor deasupra unui sat cu cuci, sau cu curci...

 

/Cantoane1/img_0322-fb-j1.jpg

 

   Statuia lui Mihai Viteazul din Topologu. Nu mai știu, ,,pohta ce-a pohtit-o” voievodul era și despre Dobrogea?!...

 

/Cantoane1/img_0324-fb-j1.jpg

 

   Deci da, la finalul unei zile amețitoare încercăm să redevenim oameni normali...

 

/Cantoane1/img_0327-j1.jpg

 

 

   Duminică 5 mai 2019

 

   În dimineața celei de-a treia zi am pornit la drum la ora 8. E vorba de o oră fixă, pentru că băiatul de la pensiune ne-a promis aseară că ne duce dimineața cu mașina până în celălalt capăt al satului, de unde începea traseul noastru printre eolienele din parcul Topolog.

  Și unde sunt mori de vânt... e și vânt.

   Totuși pe lângă vânt mai deranjantă era o mâncărime din zona lombară: ,,da, Gigi, e o căpușă...”

  E trofeul meu cu numarul 11. Dar nu numai din Dobrogea, pentru că am adus capușe și din Grecia și din Bulgaria. Am lăsat-o s-o operăm cu acetonă înainte de masa de la ora 11.

   (Parintele Serghei de la Uspaenia, ne-a spus că ei mănâncă doar de două ori pe zi, la orele 11 și 17, și așa am încercat să facem și noi.)

   Din zona somitală a parcului eolian Topolog privirea poate răzbate până departe peste peisajele dobrogene. Identificăm satele din vastul podiș al Casimcei: Sâmbăta Nouă, Luminița, Meșteru, Măgurele, Dorobanțu, Făgărașul Nou și Cârjelari.

   La Cârjelari trebuia să ajungem și noi, dar bineînțeles că ne-am mai ratăcit o dată, printr-o pădure de nuci parcă vrăjită, cu un pârâu ce curgea mai întâi în semicerc, apoi într-un  cerc perfect...

   Doar forța centrifugă a fost cea care ne-a scos într-un final într-un lan vrde de grâu, unde ne-am bucurat de o adevărată lano-terapie.

   De la Cârjelari ținem un drum prin pădure până la o stână ridicată lângă o fântână cu cumpană.

   Câinii veneau să ne mănânce, iar noi îi sfătuiam pe cei din spate: ,,Nu mai veniți și voi peste apă, n-are niciun rost!...”

 

   Ruinele nu pot fi suspectate niciodată că ar putea fi false. Falsul ar trebui săvârșit de către cineva. ...Și într-un pustiu nu s-ar găsi nimeni dispus să realizeze un fals.

   În schimb un pustiu te-ar putea minți (frumos, cu Fata Morgana...) și numai pentru a te face să mergi tot timpul mai departe. Ceea ce nu e tocmai rău, căci face din amăgire ceva vital.

   Ultimul sat de dianinte de a intra cu totul în Dobrogea de Nord este General Praporgescu, fostul Ac Cadâna.

   In izvor puternic a fost cel care a înlesnit așezarea oamenilor pe aceste locuri aride.

   De la satul General Praporgescu băgăm vreo 3km de mers în gol pe șoseaua asfaltată.

   Suntem hâiți de atâta mers de la Topologu, dar trebuie să fim la ora 17 în centrul localității Mircea Vodă, pentru ca Valentin Boldea să o preia pe Tody și să o ducă acasă, la Galați.

   Prietenii noștri mecanturiști tocmai se întorceau de la o tură de căutat bujori înfloriți la Trestenic și lucrul ăsta a fost o oportunitate de nota 10 pentru Tody de a-și încheia tura noastră de 3 zile in Dobrogea. Până la Mircea Vodă deocamdată.

   Emanoil și cu mine facem aprovizionarea pentru încă 3 zile, asta pentru că de la Mircea Voda la Jijila, cale de aproape 55km, nu vom avea localități pe traseu, ci doar un izvor sub Vârful Țutuiatu...

   Așa că, rămași în doi,  ieșim din sat pe la un izvor cu sălcii și urcăm în platoul Pietrele Bălane printr-un canion de leoss.

   După alte două ceasuri și jumătate suntem sub Vârful Echiștea, unde punem cortul pentru a treia noapte.

 

   Câteva fotografii din cea de-a treia zi.

 

   Un pustiu nu se străbate în grabă, ci se asimilează prin iubire... Tody a fost cel mai important om al turei, pentru că ne-a salvat prin zambet, când noi eram disperați în rătăcire...

 

/Cantoane2/img_0335-fb-j1.jpg

 

   Românismul nu a supraviețuit viteregiei veacurilor prin vitejie, prin stiință și tehnologie, ci printr-un neobosit păstorit. O ,,iurtă” dobrogeană...

 

/Cantoane2/img_0332-fb-j1.jpg

 

   Prin parcul eolian de la Topologu.

 

/Cantoane2/img_0347-fb.jpg

 

   Aici putem fi oriunde, undeva în Dobrogea.

 

/Cantoane2/img_0351-j1.jpg

 

   Valea ascunsă a pârâului Aiorman, cel care își are cursul până la Brațul Măcin pe direcția faliei geologice Peceneaga-Camena.

 

/Cantoane2/img_0357-j1.jpg

 

   De pe marginea Podișului Babadag, vedere spre Dobrogea de Nord.

 

/Cantoane2/img_0361-fb-j1.jpg

 

   Laguna Verde.

 

/Cantoane2/img_0363-fb-j1.jpg

 

 Uriașii de  La Mancia. Locurile un a copilarit Dan Chihote de la Mancia.

 

/Cantoane2/img_0373-fb-j1.jpg

 

   Lano-terapia cu spice de grâu. Pe aici o fi drumul spre Galați?!... Suntem în grafic?

 

/Cantoane2/img_0377-fb-j1.jpg

 

   În hotarul sudic al satului Cârjelari.

 

/Cantoane2/img_0378-fb-j1.jpg

 

   Drumul cu parfum amărui, parfumul florilor de păducel.

 

/Cantoane2/img_0381-j1.jpg

 

   Stâna de pe valea pârâului Omurlar, pe locul fostului sat Dragalina, fost Omurlar.

 

/Cantoane2/img_0397-fb-j1.jpg

 

   Vechea Fontana di Cumpăna a satului Omurlar.

 

/Cantoane2/img_0398-fb-j1.jpg

 

   Mersul pe asfalt e un fel de mers în gol, de parcă picioarele ar merge singure, chiar daca ești frânt de oboseală.

 

/Cantoane2/img_0409-j1.jpg

 

   La Mircea Vodă, sărbătorind victoria din cele trei zile trecute, înainte de clipa de despărțire de Tody Maxim.

 

/Cantoane2/img_0413-j1.jpg

 

   Ciobănescul de stepă...

 

/Cantoane2/img_0416-fb-j1.jpg

 

   În Dobrogea orice izvor e ca o minine!... Iar peisajele dobrogene sunt deadreptul minunate!...

 

/Cantoane2/img_0418-fb-j1.jpg

 

   Locuri unde liniștea ține de o vesnicie...

 

/Cantoane2/img_0421-fb-j1.jpg

 

   Canionul în leoss de la ieșirea din satul Mircea Vodă.

 

/Cantoane2/img_0425-fb-j1.jpg

 

   Tablou cu stejar, capre și căpușe. Trebuie doar să știi să vezi…

 

/Cantoane2/img_0440-fb-j1.jpg

 

   Ciobanul Vasile Pamfil de pe Echiștea m-a rugat sa-i trimit și lui poza pe Facebook. Pe bune, chiar el m-a rugat să-l pozez, asigurându-ma ca are profil pe rețeaua de socializare. Avea și semnal, dar cum ne grăbeam să punem cortul…

 

/Cantoane2/img_0442-j1.jpg

 

 

   Luni 6 mai 2019

 

   A patra zi avea să fie piatra de încercare pentru orientarea în Munții Macin, munți cu o lungime de circa 55km și aproape în întrgime împăduriți.

   La 6,30 ieșim din cort și strângem cu atenție pentru a nu pierde ceva în rafalele de vânt, iar peste o oră suntem dincolo de Echistea, afundați în silvostepa dobrogeană.

   Cu siguranță în acest segment al turei ne-am dat examenul de excelență în orientarea în teren împădurit, fără vizibilitate, și în plus fără gps, fară hartă și fără trasee marcate.

   Doar din când în când mai foloseam busola, pentru că nici nordul nu mai intuiam unde se află...

   Bornele silvice numerotate și marcajul cu litera ,,H”, hotarul dintre ocoalele silvice  Cerna și Nifon ne-au fost singurele elemente de certificare a faptului că încă suntem pe drumul cel bun, adică pe drumul de creastă al Munților Macin.

   Când drumul a dispărut cu desăvârșire, am fost nevoiți să înnotăm prin lanuri de cucută înalte cât noi, urmărind ,,H” de pe copaci.

   Pe la ora 16, când am ieșit în poienița de sub Vârful Moroianu II, nu ne venea să credem ochilor... Pentru că nici nu băgasem de seamă când am trecut prin vârfurile Cardonu, Vinului, Stâna Oancei, Cozluk etc.

   Dincolo de Moroieni eram ca și acasă, așa că lipsa adrenalinei ce ne hrănea simțurile de orientare a facut să ni se instaleze o foame aproape nevrotică, venită din stresul în care am mers mai bine de 8 ore.. Sau poate că se apropia ora de masă mânăstireasca, de la 17...

    Am mâncat La Băncuță, înainte de Șaua Ghinaltului, după care am urcat domol Vârful Țuțuiatu. Pe vârf am făcut pozele oficiale, apoi am coborât spre Izvorul Italienilor într-un ritm domol, având în suflet un simțământ casnic, vent din gândul că deîndată vom pune cortul și ne vom simți, oarecum, ca acasă.

   Alegem un loc de cort ferit, sub copacii de dinsus de izvor și pe la ora 20 suntem deja în sacii de dormit, pentru că afară se pune pe ploaie și pe vânt.

   Supermulțumiți după reușita în orientare de peste zi și de distanța imensă parcursă, circa 35km, stăm la povești pănă spre miezul nopții...

 

   Câteva fotografii din cea de-a patra zi.

 

   Locul de campare de sub Varful Echiștea din cea de-a treia noapte.


/Cantoane2/img_0445-fb-j1.jpg

 

   Dimineața-devreme pe Muntele Echiștea.

 

/Cantoane2/img_0449-fb-j1.jpg

 

   Parcul de eoliene dinspre Cerna.

 

/Cantoane2/img_0452-fb.jpg

 

   ,,Pe aici nu se trece!”, varianta dobrogeană.

 

/Cantoane2/img_0458-j1.jpg

 

   Decăderea câinilor ciobănești din Dobrogea se datorează și lipsei de exercițiu, bineînțeles, din cauza lipsei de urși.

 

/Cantoane2/img_0459-j1.jpg

 

   Peisaj de silvostepă din extremitatea sudică a Munților Măcin, cu straturi de Carapelit.

 

/Cantoane2/img_0460-fb-j1.jpg

 

   La intrarea în codrii nesfârșiți ai Măcinului. Este știut că în Dobrogea sunt cele mai întinse păduri compacte din Romania.

 

/Cantoane2/img_0476-j1.jpg

 

   În luna mai pădurea dobrogeană e scufundată până la gât în cucuta înaltă.

   Greu de dibuit drumul cel bun prin atâtea bălarii! Mai greu e când drumul nici macar nu există…

 

/Cantoane2/img_0478-j1.jpg

 

   După un program normal de ,,muncă” de 8 ore ajungem într-o zonă mai cunoscută a Munților Măcin

   Am zis ca de la Moroianu încolo suntem ca și acasă... Mie oriunde în Dobrogea îmi pare acasă...

 

/Cantoane2/img_0488-fb-j1.jpg

 

   Borna silvică e unde din drumul de culme se desprinde spre stânga (vest) poteca spre Poiana Noastra si Izvorul lui Pralea, pe bandă galbenă.

 

/Cantoane2/img_0493-j1.jpg

 

   Emanoil în fotografia oficială de pe ,,Acoperișul Dobrogei".

 

/Cantoane2/img_0497-j1.jpg

 

   Cel mai aproape de cer.

   Clipa supremă când pare că pe lumea asta ești doar tu și muntele...

 

/Cantoane2/img_0500-j1.jpg

 

  

 

   Marți 7 mai 2019

 

 

   A cincea zi s-a prezentat de la început cam nazuroasă și întoarsă pe dos: ceață și răcorică. Parcă eram în Făgăraș, ca atunci cand plouă pe creastă de trei zile și cineva scoate dimineața capul din cort și zice: ,,Ar trebui să facă cineva un ceai!...” Vise, tată!...

   Strângem cortul ud, punem pe noi gecile de vânt și dăm drumu la pas spre Vârful Căpușa.

   Pădurea în ceață are un aer de mister și ai senzația că în orice clipă ar putea traversa spațiul aerian de deasupra potecii o babă-cloanță călare pe o matură... Și dacă e o mătură electrică, nici nu o auzi...

   Dar nu, fantasme par doar copacii pierduți în ceață, noi până la ieșirea din pădure spre  spațiu mai deschis vedem o căprioară, o vulpe cam distrată, de era să dea peste noi în carare și un vier de mistreț, unul înalt în greabăn, pe care l-am întrerupt, se pare, de la masa de diminață, căci totul e rămat proaspăt în jur.

   De la colțul pădurii urmăm drumul de lizieră peste Chiscura Chelului și peste Dealul Îmbulzita și iată-ne ajunși sub Vârful Sulucul Mare din Culmea Pricopanului.

   A urmat, probabil, porțiunea cu cel mai greu urcuș din toată tura de 6 zile. Vreo jumătate de ceas de gâfâit din greu.

   Planietatea a aproape întregului traseu a făcut posibila parcurgerea unor distanțe zilnice între 20-35km.

   După pozele de vârf și după o pauză pentru scrutarea deopartărilor, cu peisaje limpezite de  ploaie,  (Pe Țuțuiatu încă mai era plafon de nori), pornim să parcurgem și Creasta Pricopanului.

   De sub Vârful Caramalău prindem un drum spre est și în jumatate de ceas suntem pe drumul de pamânt de pe Valea Jijilei,

   La Jijila adăstăm la mesele magazinului din centru și mâncăm cozonac cu mac, alune sărateși bem bere.

   Cu un cățel somnoros regizăm niște poze cu sticle de bere golite parca de animălutul somnoros.

   Nu am vrut să râdem de ei, ci doar de ochii lui somnoroși, drept pentru care i-am răsplatit participarea la fotografii cu pateu pe pâine, icre și cozonac

   El zicea că s-a meritat efortul...

   Încă 3km pe drumul național spre Garvăn și la un cot al drumului prindem o cărare spre zona cu cazemate de pe Dealurile Bugeacului, cele care se văd și de pe faleza din Galați.

   Deci mai avem o zvârlitură de băț pănă acasă și încheiem o tură de peste 120km prin inima Dobrogei...

   Doar că zona de pe culmea dealului se dovedește a fi cam vântoasă și un mal de pamânt ne dă speranța că ar putea ridica curentul de aer în sus, ca deflectorul acela de pe puntea de comandă a navelor maritime.

   Dar nu, noaptea a fost un chin cu vântul tot mai aprig, cu cortul zbătându-se puternic sub rafalele care nu mai conteneau.

 La ora 3,10 am crezut că ne ia pe sus cu totul, așa că am ieșit să pun și ancorele suplimentare. Cum eram doar în lenjuurile de noapte, cu polar și pantaloni de trening, în doua clipe am înghețat complet.

   În schim în cort și în sacii pufoși era cald și bine...

 

   Câteva fotografii din cea de-a cincea zi.

 

   Dimineața a cincea la Izvorul Italienilor.

 

/Cantoane2/img_0502-j1.jpg

 

   Iată că și în Dobrogea arșița verii poate fii ca în Făgăraș...

 

/Cantoane2/img_0506-j1.jpg

 

   Stafia...

 

/Cantoane2/img_0509-j1.jpg

 

   O imagine estompată, ca atunci când, din greșeală, stergi un tablou în ulei cu o cârpă cu clor...

 

/Cantoane2/img_0510-j1.jpg

 

   Pădurea în care pare că se vede și aerul...

 

/Cantoane2/img_0514-fb-j1.jpg

 

   Pădurea de un verde-ud...

 

/Cantoane2/img_0517-fb.jpg

 

  Pădurea dobrogeană în luna mai e, poate, cea mai frumoasă pădure din țară!... Nu știu la Hoia-Baciu cum o fi…

 

/Cantoane2/img_0518-fb-j1.jpg

 

   Deschiderea largă spre Depresiunea Greci.

 

/Cantoane3/img_0532-fb-j1.jpg

 

   La poalele Muntelui Sulukul Mare.

 

/Cantoane3/img_0546-fb-j1.jpg

 

   Zona orografică cea mai puternică a Macinului, cu varfurile Cavalu, Țuțuiatu și Ghinaltu, ridicate deasupra localității Greci.

 

/Cantoane3/img_0552-fb-j1.jpg

 

   Creasta Pricopanului, ,,Fagarasul Dobrogei”, văzută de pe Vârful Sulukul Mare.

 

/Cantoane3/img_0559-fb-j1.jpg

 

   Poza de vârf de pe Sulukul Mare, când aerul ți se pare rarefiat doar pentru că în loc de 370m citești 3 700m altitudine…

 

/Cantoane3/img_0568-j1.jpg

 

   Fața stancoasă a Sulukului Mic.

   Stânca aceasta verticală am numit-o ,,Crinul de Piatra” și a fost locul unde am batut primele pitoane în Macin. Hăt… la începuturi, pe la Burebista și Deceneu.

 

/Cantoane3/img_0571-fb-j1.jpg

 

   Blocuri megalitice pe Creasta Pricopanului.

   Aici avem ,,Santinela Albastra”, cu grad de sublocotenent…

 

/Cantoane3/img_0576-j1.jpg

 

   O molie ,,Cap de mort".

 

/Cantoane3/img_0578-j1.jpg

 

   Parcă ne și vedem undeva prin Făgăraș, Retezat, ori Parâng...

 

/Cantoane3/img_0584-j1.jpg

 

   Sau pe Șirul Stâncilor, în Piatra Mare…

 

/Cantoane3/img_0589-j1.jpg

 

   De pe Piatra Râioasă se vede vărful ruiniform al Șerparlui și mai departe, orașul Măcin.

 

/Cantoane3/img_0591-fb-j1.jpg

 

   Vedere spre partea nordică a Munților Macin, cu depresiunea vălurită a Jijilei.

 

/Cantoane3/img_0594-fb-j1.jpg

 

   Șaua adâncă din Culmea Pricopanu, în zona ,,La Băncuțe” și Vârful Vraju.

 

/Cantoane3/img_0596-j1.jpg

 

   Pentru a coborî în valea Jijiei, prindem mai întâi un drum pe curba de nivel.

 

/Cantoane3/img_0598-j1.jpg

 

   Gura de balenă cu cocoașă.

 

/Cantoane3/img_0599-j1.jpg

 

   Vârful cu cruce metalică de deasupra Izvorului ,,Fântâna de Leac” și a Mânăstirii ,,Izvorul Tămăduirii”.

 

/Cantoane3/img_0601-fb-j1.jpg

 

   Vârful Caramalău.

 

/Cantoane3/img_0603-fb-j1.jpg

 

   De pe drumul de pământ din Depresiunea Jijilei, vedere înapoi, spre Piatra Râioasă din Culmea Pricopanului.

 

/Cantoane3/img_0613-fb-j1.jpg

 

   Valea Jijilei înainte de intrarea în sat.

 

/Cantoane3/img_0618-fb-j1.jpg

 

   După 5 zile în care am străbătut Dobrogea de-a latul, intrăm pe strada cu nume care ni se cuvine…

 

/Cantoane3/img_0620-fb-j1.jpg

 

   Poza oficială din centrul localității.

 

/Cantoane3/img_0623-j1.jpg

 

   La cârciuma din centru găsim un cățel ce-și luase două beri…

 

/Cantoane3/img_0630-j1.jpg

 

   Dar după doar una era terminat, rupt în gură rău de tot…

 

/Cantoane3/img_0628-j1.jpg

 

   Pe seară ajungem în dreptul releelor de la Văcăreni.

 

/Cantoane3/img_0636-fb-j1.jpg

 

   Zona de cort de pe Dealurile Bugeacului, de deasupra satului Garvăn.

 

/Cantoane3/img_0641-fb-j1.jpg

 

  

 

      Miercuri 8 mai 2019

 

   A șasea zi am crezut ca va fi una sortită unui final apoteotic...

   Dar după ce am strâns cortul cu grijă, să nu-l zboare vântul, s-a pornit ploaia.

   Mai întâi mărunțel, dându-ne speranța că am putea continua tura pâna la Bac I.C.Bratianu.

 

   Pe Dealurile Bugeacului, cu Galațiul la orizont.

 

/Cantoane3/img_0643-fb-j1.jpg

 

   Dar nu, după ce am depășit aici pe deal capătul satului Garvăn și ne îndreptam spre Cetatea Dinogeția, ploaia s-a întețit și noi am luat hotărârea rațională să ne întoarcem la Garvăn și să coborâm în sat, la un maxi taxi.

   Nu se făcea să stricăm acum la sfârșit gustul bun al excursiei din zilele precedente.

   Așa că din totalul de120km ai turei suntem nevoiți să scădem vreo 7km...

 

 

Și la sfârșit câteva fotografii cu flori întâlnite de noi în Dobrogea, la început de luna mai.

 

 

   In sălbatic.

 

/Cantoaneflori/img_0147-fb-flori.jpg

 

   O specie de Poroinic numită de noi ,,Fetițele cu șalvari pistruiați”.

 

/Cantoaneflori/img_0162-fb-flori.jpg

 

   Poroinic, planta întreagă.

 

/Cantoaneflori/img_0170-fb-flori.jpg

 

  Rocoțea. Steluțe de stâncă.

 

/Cantoaneflori/img_0197-fb-flori.jpg

 

  Bălușcă. Un fel de viorele albe...

 

/Cantoaneflori/img_0201-fb-flori.jpg

 

   Bujor de pădure.

 

/Cantoaneflori/img_0219-flori.jpg

 

   Cu o sumedenie de stamine și, probabil, mult nectar...

 

/Cantoaneflori/img_0245-flori.jpg

 

   O plantă columnara cu flori galbene, specie pe care am întâlnit-o și la greci. Adică în Grecia, nu la Greci, sub Țuțuiatu...

 

/Cantoaneflori/img_0247-flori.jpg

 

   Floricele de stepă.

 

/Cantoaneflori/img_0261-fb-flori.jpg

 

   Salvie sălbatică.

 

/Cantoaneflori/img_0462-flori.jpg

 

   Coada mielului.

 

/Cantoaneflori/img_0463-flori.jpg

 

   Trandafir de stepă alb.

 

/Cantoaneflori/img_0466-flori.jpg

 

   Iarbă colilie.

 

/Cantoaneflori/img_0468-flori.jpg

 

   Flori neștiute...

 

/Cantoaneflori/img_0471-fb-flori.jpg

 

   Dediței, după ce li s-au scuturat florile.

 

/Cantoaneflori/img_0475-j1.jpg

 

   Umbra iepurelui (Asparagus) înflorit.

 

/Cantoaneflori/img_0537-flori.jpg

 

   O subspecie de Păducel cu stamine roz. Probabil păducelul acela cu fructe negre.

 

/Cantoaneflori/img_0551-fb-flori.jpg

 

   Alior (Laptele câinelui).

 

/Cantoaneflori/img_0612-flori.jpg

 

   Floare de Măceș.

 

/Cantoaneflori/img_0616-fb-flori.jpg

 

   Măselariță.

 

/Cantoaneflori/img_0617-fb-flori.jpg

 

   Salcâm.

 

/Cantoaneflori/img_0633-fb-flori.jpg

 

   Stânjenei galbeni,

 

/Cantoaneflori/img_0621-fb-flori.jpg

 

   In galben.

 

/Cantoaneflori/img_0582-flori.jpg

 

   Flori de stepă.

 

/Cantoaneflori/img_0583-flori.jpg

 

 

 

  




Vineri, 10 mai 2019 - 14:52 
Afisari: 527 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
1
Îmi face poftă de Dobrogea jurnalul acesta... Cred că, în primăvara 2020, trebuie să iau în calcul câteva zile de concediu în care să vă calc pe urme fie pe traseul descris acum (și pe care, momentan, l-am urmărit pe Google Maps până la Uspenia) fie pe cel descris în jurnalul de aici: http://www.carpati.org/jurnal/traversarea_dobrogei_de_la_dunare_l
a_mare/2944/
în speranța că voi vedea Dobrogea mai colorată decât varianta în straie de toamnă și relativ monotonă pe care am parcurs-o până acum.

Mulțumesc pentru idei! Carpati.org


Vineri, 10 mai 2019 - 17:05  

irbis21
irbis21

 
2
Superb jurnal și tura în sine - o minunăție!
V-am urmărit cu ochii minții prin locuri cunoscute, dar în cea mai mare parte cu imaginația (ajutată de poze) prin locuri necunoscute, dar care mi-ar plăcea să le descopăr.
Și da, confirm (nu că ar fi nevoie), verdele dobrogean de mai este unic, ceva care trebuie trăit deoarece este greu de descris în cuvinte, chiar și imaginile uneori nu-i releva frumusețea pe de-a-ntregul.


Sâmbătă, 11 mai 2019 - 22:35  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
La sfarsitul saptamanii viitoare, pe 17-18-19 mai, mecanturistii din Galati se intalnesc la Greci, zona Dealul cu Drum, pentru a aniversa 42 de ani de la infiintarea clubului.
Toata lumea va fi binevenita! Innoptarea la cort personal.
Se vor face mai multe drumetii in zone cu bujori, in zona inalta de la Tutuiatu-Cavalu, dar si pe Muntele Consul.
Cred ca e o buna oportunitate pentru ca cineva sa se familiarizeze cu Muntii Macin! Si mai ales cu verdele de Macin din luna mai...


Duminică, 12 mai 2019 - 11:22  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0914 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org